Lucian Vâlsan / Freedom Alternative părăsesc Facebook

Semne bune anul are. Lucian Vâlsan părăsește rețeaua Facebook, după 9 ani. Motivele, prezentate detaliat, în limba română și limba engleză, le puteți afla în cele ce urmează:

”ANUNȚ IMPORTANT / IMPORTANT ANNOUNCEMENT

[Scroll down for English]

Stimați deplorabili, deplorabile și spectatori pierduți din greșeală citind mesajul ăsta, 

Pe parcursul ultimilor 8 ani-ș-ceva (spre 9) m-am distrat teribil pe rețeaua asta de socializare. Grație ei am cunoscut oameni noi – unii mai cretini, dar majoritatea minunați. De la ei am învățat lucruri noi și, cel mai probabil, alții au putut învăța lucruri noi de la mine prin intermediul acestei rețele.

Tot grație acestei rețele am putut pune bazele unei rețele informale de oameni care, cu ajutorul coordonării posibile aici, a putut influența înspre bine atât politicile din România cât și din alte țări. Pentru toate aceste lucruri sunt recunoscător existenței Facebook.

DAR,… lucrurile s-au schimbat. Lumea s-a schimbat și, prin urmare, și practicile trebuie să se schimbe. Toate poveștile au un sfârșit – iar această poveste va avea și ea un sfârșit.

Începând cu 1 ianuarie anul curent am început să-mi reduc gradual prezența aici urmând ca până cel târziu 31 decembrie anul curent prezența mea pe această rețea de socializare să înceteze definitiv și irevocabil. Această postare este primul pas major în această direcție.

Decizia nu este una foarte ușoară – dar este una evident necesară în lumina modului în care această rețea a degenerat până la stadiul infect în care se află ea (despre asta, mai jos) la momentul scrierii acestor rânduri. 

Tranziția nu va fi bruscă. Nu voi șterge toată prezența mea pe-aici mâine. Sau azi. Dar, încet-încet, tiptil, activitatea mea aici va scădea până la punctul la care nu va exista.

Voi oferi timp suficient tuturor să (re)intre în contact cu mine prin alte canale și voi pune la punct o tranziție lină pe toate paginile pe care le administrez în așa fel încât să fie cât mai puțină lume nemulțumită. Iar pentru cei care vor rămâne nemulțumiți,… expresia „tough luck” îmi vine în minte. Orice sistem are momentul său când spune „tough luck” la situații neplăcute – problema e când acel moment vine orice ai face și nu lasă loc de respirație.

Și fix acesta e motivul pentru care părăsesc Facebook – pentru că momentul „tough luck” nu mai lasă loc de respirație. Vrei să vorbești despre pleonasm? Tough luck. Vrei să vorbești despre Religia Păcii™? Tough luck.

***

Sunt 5 mari motive pentru care această decizie este, din punctul meu de vedere, logică și necesară:

1. Reach-ul paginilor. În 2009, reach-ul unei pagini depindea fix de câți abonați aveai la pagină. Atât. Dacă vroiai reach peste numărul de abonați/like-uri, plăteai. Un sistem cât se poate de cinstit.

Astăzi lucrurile nu mai stau așa. Administrez pagini cu 50 de mii de like-uri – și n-am mai văzut de ani de zile un post cu reach mai mare de 9000 de oameni. Nici măcar postările plătite (!) nu ajung la 50,000 de oameni. Și-atunci de ce să mă mai obosesc? Sistemul e stricat dincolo de posibilitatea de-a mai putea fi reparat.

O perioadă am „ocolit” acest neajuns folosind profiluri personale. Dar în ultima vreme reach-ul a devenit limitat și de pe profiluri personale. Și aici nu mai ai opțiunea de a plăti pentru reach mai mare. Tough luck. Și așa ajungem la nr. 2.

2. Suspendările din ce în ce mai absurde. Până acum 4 luni nu m-am plâns niciodată de suspendări – motivul fiind acela că aproape de fiecare dată suspendările erau meritate – sau măcar logice.

Sigur, e complet imbecil că eram eu suspendat pentru luat la perpulis gunoiul ideologic feminist în vreme ce Facebook mă informa că nu e nimic în neregulă cu grupuri intitulate ”Death to America, death to Israel” – dar măcar urma o logică: Discurs stângist=bun; discurs de drapta=rău.

O logică cretină, dar măcar consecventă.

Multă vreme am acceptat modelul și l-am „ocolit” având o sumedenie de conturi alternative – dar lucrurile s-au înrăutățit iremediabil.

În ordinea numerelor de pe tricou, am văzut în ultimele trei luni oameni suspendați pentru: Evidențierea unui pleonasm, „hate speech” prin glume „ofensatoare” la adresa propriei persoane (a zis Padre rogzob despre sine), parodie a unui colind publicat în 2013, calcularea vitezei finale a unui obiect în cădere (da, fizica e haram pe Facebook!), expunerea unor fapte reale despre politicieni, postarea unui videoclip cu un cântecel despre ”Hristos a înviat”,… și asta e doar începutul. Iese „notița” asta de 50 de pagini dacă m-apuc să povestesc doar incidentele pe care le știu cu siguranță.

Ideea e că nici măcar exprimarea „nevinovată” nu mai e în siguranță pe Facebook – cu-atât mai puțin exprimarea „controversată”. Or, fără libertate de exprimare, rețeaua asta e complet inutilizabilă pentru mine. Sigur, ador pozele cu pisici – dar nu merită să mențin o prezență aici doar pentru atâta lucru.

3. Resursele consumate. În 2009 puteam rula și 80 de taburi de Facebook în 3 browsere și asta cu 256MB de RAM, Ubuntu 8.04 sau chiar Windows XP, și un procesor single-core de maximum 1,5Ghz.

În anul curent, Facebook sacadează și la 20 de taburi, într-un singur browser – și asta cu 24GB de RAM, Lubuntu 16.04 sau Windows 7 și procesor Intel i7 de 4Ghz cu 8 thread-uri.

În traducere: Cu un calculator cu memorie de 96 de ori mai multă (!!), cu procesor de 18-20 de ori mai bun (!!) și cu un sistem de operare net superior ȘI TOT merge mai prost CU MULT față de cum funcționa în 2009.

Acesta este un dezastru datorat faptului că în anul curent nu se mai recrutează programatori care știu programare – ci cârpe ideologizate care știu cel mult să lucreze prin generatoare de cod. Totul în numele diversității și progresului. Vedeți dv., programatorii care-și știu meseria tind să fie 99,9% bărbați și cam 70% albi și restul est-asiatici. Iar asta nu dă bine cu narativa Stângii extreme (scuzați pleonasmul) care domină cu autoritate în interiorul Facebook.

Este dreptul Facebook să sacrifice calitatea în numele „diversității” (în fapt dorinței de-a avea cât mai puțini bărbați albi – hai să nu ne dăm după cireș).

Însă refuz să bag alte câteva sute de euro în echipament nou doar pentru a sta pe, ceea ce este până la urmă, doar un câcat de site pe lângă alte 2000-ish de site-uri pe care le vizitez în mod frecvent.

E absurd ca cu sistemul cu care pot renderiza clipuri de 3 ore în 720 sau 1080p fără nicio problemă să NU pot naviga pe Facebook fără nicio problemă.

4. Spionajul. Nu (mai) este (de mult) un secret faptul că Facebook este angrenat într-o mulțime de practici care nu sunt deloc prietenoase cu intimitatea și discreția indivizilor.

Este totuși o problemă cu care eu nu m-am confruntat – dar asta pentru că… îs eu.

Faptul că insist să NU am smartfon (i.e. refuz să car un supercomputer cu GPS la mine-n buzunar) și faptul că refuz să folosesc orice formă de social media în alți termeni decât cei pe care îi dictez eu într-un mod cât mai strict cu putință, m-a ținut departe de aceste practici.

Cu acestea spuse, aceste practici afectează în mod negativ prea mulți oameni pe care-i cunosc și de-a căror intimitate îmi pasă (măcar ocazional) – iar în acest departament lucrurile s-au înrăutățit în cursul lui 2017.

Nu toată lumea poate să stea cu browser pus în sandbox și cu 3 browsere deschise tot timpul pentru a evita nivelul aberant de spionaj practicat de Facebook. E timpul să tăiem răul de la rădăcină.

5. Demografia. Deși în România sunt (încă prea) mulți care au impresia că Facebook-ul e foarte-foarte important – realitatea, atât la nivelul României cât și la nivel internațional, e foarte simplă: Facebook-ul nu mai este relevant.

Da, Facebook are 2,07 miliarde de „utilizatori activi lunar” – dar între ăia sunt incluse și toate conturile alternative (deloc puține la număr!) precum și numerele uriașe venite din India și China.

Însă la nivelul care mă interesează pe mine – și într-o mare măsură și pe cei care-mi urmăresc activitatea – respectiv Europa și America de Nord, Facebook-ul e o glumă.

Situația e cu atât mai dramatică în cazul tinerilor (adică ăia de mă interesează cel mai mult pe mine).

Mai pe românește: E plin de babalâci pe Facebook precum și adolescenți întârziați care la 40 de ani încă mai postează și se mai comportă ca și cum ar avea 17 ani maximum.

Nu e nimic în neregulă cu asta, în general, dar nu mai corespunde cu nevoile mele.

Când am intrat eu aici, vârsta medie a utilizatorului de Facebook era 29 de ani. Astăzi e 42.

Practic, tinerii născuți în perioada 1998-2004 n-au mai intrat pe Facebook la niveluri similare. Și trendul este constant de 5 ani de zile încoace.

Din nou, nu e nimic în neregulă ÎN SINE cu asta. Dacă Facebook vrea să fie o rețea pentru ”maturi” – le doresc mult succes. Dar pe mine mă interesează să ajung la Generația Z fără filtre instalate de generația ’68, de generația comuniștilor nostalgici sau de generația ”milenială”.

Generația Z se anunță una dintre cele mai conservatoare generații de vreo 90-100 de ani încoace. Iar Generația Z stă pe Youtube, Twitter, Gab sau Instagram (cumpărată de Facebook în 2012 și ușor-ușor stricată și aia).

***

Ar mai fi și alte motive dar acestea 5 sunt principalele motive pentru care pornesc astăzi tranziția înspre ușa de ieșire de pe această rețea de socializare.

Până la sfârșitul lunii martie cel târziu îmi voi bloca definitiv toate mesajele private. Până atunci, o să răspund standard, robotic, fie cu un link către această postare, fie cu un îndemn scurt și rece că adresa de e-mail este de preferat și unicul mijloc prin care mai răspund la mesaje private de orice fel.

Până în mai cel târziu voi fi redus numărul postărilor pe profilele personale la 0 statistic și până în toamnă profilele personale cunoscute vor fi dispărut sau intrat într-o stare latentă.

Pagina canalului Freedom Alternative va rămâne în continuare activă până în noiembrie sau decembrie 2018, fiind ultima rămășiță a prezenței mele pe această rețea, care va fi închisă.

Nu cer nimănui să încerce să mă convingă să mă răzgândesc. Nu cer nimănui să-i pară rău sau orice altceva care ar indica dorința mea de-a porni ceva „drama” sau smiorc. Este însă o decizie suficient de semnificativă încât să merite un anunț detaliat.

Cu acestea spuse, vă încurajez încă de pe acum să mă urmăriți pe următoarele canale:

Gab: https://gab.ai/Freedomalternative

Youtube (în limba engleză): https://www.youtube.com/c/freedomalternative

Youtube (în limba română): https://www.youtube.com/c/freedomalternativero

Twitter: https://twitter.com/Freedomalternat

Adresa de e-mail o găsiți în secțiunea ”About” a ambelor canale de Youtube.

Și, cu acestea fiind spuse, vă mulțumesc că ați citit aieste rânduri, vă mulțumesc tuturor pentru experiențele plăcute pe Facebook și să ne vedem sănătoși… pe ALTE rețele de socializare!

Numai bine.

ENGLISH LANGUAGE VERSION OF THE ANNOUCEMENT:

Dear deplorables, deplorablettes and random spectators reading this message by accident,

Throughout the last 8-ish years I have had great fun on this social network. Thanks to it I have met new people – some of them rather morons, but most of them great people. From them I have learned new things and, most likely, others had the opportunity of learning new things from me through this social media network.

Also thanks to this network I was able to lay the foundation of an informal network of people with whom, thanks to the coordination made possible here, could influence both the policies in Romania and from other countries for the better. For all these things I am grateful to the existence of Facebok.

BUT,… things have changed. The world has changed and, as such, the practices must also change. All stories have an end – and this story will also have an end.

As of January 1 I‘ve started gradually reducing my presence here with a view that by December 31st, 2018, my presence on this network to cease for good. This post is the first major step in this direction.

The decision is not a very easy one – but it is an obviously necessary one in light of the way this network degenerated to its disdainful state of affairs in which it is now (more on that later).

The transition will not be sudden. I will not delete the entirety of my presence here tomorrow. Or later on today. But slowly, and consistently, my activity here will drop till the point it will cease to exist.

I will offer enough time to everyone to (re)establish contact with me through other channels and will set up a slow transition of management power(s) on all the pages that I currently manage or contribute to in such a way that as few people as possible will be dissatisfied. And for those who will still be dissatisfied,… the expression „tough luck” comes to mind. Any system or policy has its moment when it says „tough luck” in unpleasant situations that occur – the problem is when that moment comes no matter what and leaves no room for breathing.

And this is precisely the reason I am leaving Facebook – because the „tough luck” moment no longer leaves room for breathing. You want to talk about pleonasm? Tough luck – you get zucc’d! You want to talk about the Religion of Peace™? Tough luck.

***

There are 5 big reasons for which this decision is, from my point of view, logical and necessary:

1. The pages’ reach. In 2009, the reach of a page was dependant on how many subscribers that page had. That’s it. If you wanted to reach more people than your subscribers, you had to pay. That was a very fair system.

Today, however, the system is no longer like that. I manage pages with 50,000 Likes – and I haven’t seen in years a post reaching more than 9,000 people. Not even paid posts (!) get to 50,000 people on the same page. So why bother anymore? The system is broken beyond repair.

For a while I worked around this by using personal profiles. But lately the reach has been limited for personal profiles too. And personal profiles don’t even have the option to pay for a bigger reach. Tough luck. And that’s how we get to reason number 2.

2. The increasingly absurd suspensions. Until about 4 months ago I never seriously complained about suspensions – the reason being that almost every time I deserved them – or at least I could understand their logic.

Sure, it is completely idiotic for me to get suspended for mocking the ideological garbage that feminism is whilst at the same time Facebook would inform me that there’s nothing wrong with groups like „Death to America, death to Israel” – but at least that had a logic: Far-Leftist speech=good; Right-wing speech=double-plus ungood.

A brutally insane logic, indeed, but at the very least a consistent one.

For a long period of time I have accepted the „model” and worked around it by having several alternative accounts – but things have irremediably gotten worse lately.

In a completely random order, I have seen in the last 3 months people suspended for: Calling out a pleonasm, „hate speech” by „offensive” jokes to oneself, parodies to carols published in 2013 (who for some reason were fine with the „community standards” for over 4 years, until they suddenly weren’t); the calculation of terminal velocity (yes, physics is now apparently haram on Facebook); exposing real facts about certain politicians, posting a video with a song about Jesus Christ’s resurrection,… and that is just the beginning. This post would have 50+ pages if I start talking about all the incidents of frivolous and abusive suspensions that I know for sure happened on this network.

The point is that not even „innocent” speech is safe on Facebook anymore – let alone „controversial” speech. And without freedom of speech, this network is completely unusable for me. Sure, I love cat pics – but it is not worth maintaining a presence here just for that.

3. The computer resources Facebook itself consumes.

In 2009 I could run 80 Facebook tabs in three browsers with 256MB of RAM, Ubuntu 8.04 or even Windows XP and a single-core CPU of 1.5Ghz at the most.

In the current year, Facebook works with interruptions and severe slowdowns even with 20 tabs in a single browser – and this is happening even with 24GB of RAM, Lubuntu 16.04 or Windows 7 and an Intel i7 8-thread 4Ghz CPU.

Translation: With a computer that has 96 times(!!) more memory, a CPU that is 18-to-20 times better (!!!) and with a clearly superiour operating system – Facebook STILL runs FAR WORSE than it used to run in 2009.

This is a disaster coming from the fact that in the current year coders that actually know how to code aren’t being recruited anymore – and instead ideologically-driven damp rags are preferred who, at best, know how to work with code-generators. All in the name of diversity and progress. You see, coders who actually know their job tend to be 99.9% male and about 70% White and the rest being East-Asians. And that’s double plus ungood for the far-Leftist narrative that dominates inside Facebook.

Of course, let’s be clear: It absolutely IS Facebook’s right to sacrifice quality in the name of „diversity” (which is really just codeword for fewer White Men).

But, Facebook’s right notwithstanding, I refuse to spend some extra hundreds of euros in new equipment just so I can surf Facebook – which is, after all, just another website alongside the other 2000-ish websites that I frequently visit.

It is absurd that using the system with which I render 3 hours videoclips in 720 or 1080p videos flawlessly – to be UNABLE to also surf Facebook flawlessly.

4. Spying. It is no longer a secret the fact that Facebook is engaged in a multitude of practices that are very unfriendly with the privacy and discretion of the individuals.

It is, though, a problem that I haven’t personally faced – but that’s because I am me.

The fact that I insist on NOT having a smartphone (i.e. I refuse to carry a supercomputer equipped with GPS at all times in my pocket), and the fact that I refuse to use any form of social media in other terms than those that I can strictly dictate – this kept me away from the consequences of the practices I’m talking about.

With that said, these practices do negatively affect too many people that I know and of whose privacy I do care (at least occasionally) – and in this department things have gotten significantly worse during 2017.

Not everyone can browse with 3 browsers at the same time and use sandboxes and other practices just to avoid the insane level of spying that Facebook is practicing. It is time to root-out the Evil.

5. Demographics. Although in Romania there are still (way too) many who think Facebook is terribly important – the reality is, both in Romania and internationally, a very simple one: Facebook is no longer relevant.

Yes, Facebook may have 2.07 billion „monthly active users” – but among those there are also all of the alternative accounts (which aren’t that few of them!) as well as the huge numbers coming from India and China.

But at the level I am interested in – and the level most of those who follow my activity are interested in – namely Europe and North America, Facebook is a joke.

The situation is even more dramatic in the case of the youth (namely the group that I am interested the most in).

Put simply: Facebook is full of old people and delayed teenagers who post and behave like they’re 17 years old at the most – even though they’ve long gone past age 40.

There’s nothing wrong with that, in general, but it no longer corresponds to my needs.

When I joined Facebook, the average age of the Facebook-user was 29. Today it’s 42.

Basically, the youths born between 1998 and 2004 have not joined Facebook at similar rates as previous generations. And the trend has been consistent for the last 5 years.

Again, there’s nothing IN ITSELF wrong with that. If Facebook wants to be a social media network for „mature” people – I wish them good luck. But I am interested in reaching out to Generation Z without the filters dreamed up by the ’68 generation, by the generation of nostalgic Communists or by the Millennial generation.

Generation Z is announced to be one of the most conservative generations in the last 90-to-100 years. And Generation Z hangs out on Youtube, Twitter, Gab or Instagram (the latter bought by Facebook in 2012 and in the process of being ruined as well).

***

There are other reasons too but these are the 5 main reasons for which I am starting today the transition towards the EXIT door from this social network.

By the end of March at the latest, I shall block all the private messages. Until then, I will respond in a standard, robotic way, either with a link to this post or with a short and cold call to use the e-mail address which is the preferred and the only mean through which I will continue to answer to private messages.

Until May at the latest I will have reduced the number of posts on my personal profiles to a statistical ZERO and by the Fall, all of my known personal profiles will have been deleted or placed into a permanent latent state.

The channel’s page – Freedom Alternative – will remain active until November or December 2018, and will be the last remain of my presence on this network that will be shut down.

I am not asking anyone to try to convince me to change my mind. I am not asking anyone to feel sorry nor I am trying anything that could indicate that I want to start any sort of drama. But this is a significant enough decision to warrant this detailed announcement.

With that said, I encourage you to start following me on the following channels:

Gab: https://gab.ai/Freedomalternative

Youtube (in English): https://www.youtube.com/c/freedomalternative

Youtube (in Romanian): https://www.youtube.com/c/freedomalternativero

Twitter: https://twitter.com/Freedomalternat

My e-mail address is available in the „About” section of both of the Youtube channels.

And with all of that being said, thank you all for reading this, thank you all for the pleasant experiences on Facebook and I’ll see you all son… on OTHER platforms!

Best regards,

Lucian Vâlsan.”

La mulți ani! Happy New Beer!

Luna decembrie, luna infractorilor români. Care își fac cadou, pentru că își permit și li se permite, excursii definitive în zone din care populația anti-coruptă speră că se poate reveni rapid, în realitate din care nu se vor mai întoarce niciodată.

Dacă anul precedent s-a încheiat cu fuga lui Ghiță în Serbia, anul acesta ne spune ”adio” împreună cu Radu Mazăre, ajuns să ceară azil politic în Madagascar. Pentru că, în cazul lui, măsura controlului judiciar nu prevedea interdicţia de a părăsi ţara.

Și, în fine, a aflat bărbatul ce știa tot satul. În decembrie 1989, în România nu a fost nici o revoluție, ci o lovitură de stat.

Pe Blogary am  scris despre asta, din 2011:

Stroilov afirmă în 2009, într-un interviu acordat Hotnews, că decembrie 1989 a fost plănuit de către KGB pentru instaurarea la putere a prorusului Iliescu.

Și ne-am obișnuit, în timp, cu ideea că trebuie să treacă ceva vreme ca să ne dați dreptate. Ca viața să se arate așezată așa cum am spus noi.

Vă dorim, pentru 2018, sănătate și curajul deciziilor înțelepte.

La mulți ani! 😀

Domnul să ne aibă în paza Sa.

 

Sfîrșitul lui 2017

Dacă nu ar fi fost proiectul de lege depus de către un grup de pesediști în parlament, lege care să modifice Codul Penal și Codul de Procedură Penală, schimbările de pînă acum la legile justiției rămîneau discutabile. Rămînea ca acea Comisie de la Veneția să verifice schimbările și să-și dea acordul sau nu.

Dar apariția acestui proiect de lege demonstrează, dacă mai era nevoie, că PSD are resurse inepuizabile de tupeu și mizerie umană. Ce prevede proiectul, inițiat de 40 de parlamentari ai partidului de guvernămînt? Printre altele:

  1. Pedeapsa cu închisoarea de pînă la 3 ani să se execute la domiciliu.
  2. Luarea și darea de mită pentru altul nu mai constituie infracțiune.
  3. Traficul de influență pentru altul nu mai este infracțiune. Banii ori alte bunuri primite nu mai pot fi confiscate.
  4. Cumpărarea de influență pentru altul nu mai este infrațiune.
  5. Abuzul în serviciu a cărui pagubă este mai mică de 200 000 de euro nu mai este infracțiune.

Și, mai ales, de ce acum și de ce în gura mare strigă că vor să facă așa ceva? Care este substratul unei asemenea mișcări? Vrea Dragnea să arate lumii întregi că, scăpat de sub control, PSD poate face absolut tot praf, în ochii tuturor, fără ca cineva să opună cea mai mică rezistență? Sau fără ca cineva să opună rezistență pe subiectul acesta, nu legile justiției, în general?

Care este rostul, așadar? Nici măcar din partea ambasadelor străine nu am auzit vreun cuvînt referitor la acest proiect.

Dacă proiectul este conceput pentru reconfirmarea lui Dragnea ca lider al partidului, nu prea are mari sorți să fie considerat așa chiar dacă pesediștii resping proiectul la vot, la îndemnul său. Dragnea încearcă cu disperare să se revalideze șef al PSD, și asta nu ar fi prima încercare. Ultima, asupra căreia revine, este mutarea ambasadei României la Ierusalim, după anunțul făcut de Donald Trump privind recunoașterea orașului drept capitală a statului Israel și mutarea ambasadei SUA.

Dacă luăm în considerație tot ce a făcut Dragnea pînă acum, pe plan extern, este de bănuit, mai degrabă, că în fața partenerilor externi vrea să se valideze ca lider. Și nu în fața oricui, ci chiar în fața celui mai mare, SUA.

Pentru că la inaugurarea președintelui Trump  a fost (treceți peste glumele de pe internetul românesc, contează cît o ceapă degerată), 2% pentru bugetul Armatei, pentru anul 2017, a prevăzut, ca urmare președintele Iohannis a fost invitat la Washington (și i se va aduce aminte de asta, nu aveți grijă), iar acum urmează calea deschisă de președintele Trump și dorește mutarea ambasadei României la Ierusalim.

Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al relațiilor externe, numai bine a făcut. Cel mai bine, chiar. Cum mai poate cineva să spună că PSD (cel puțin sub conducerea lui Dragnea) este un partid care ne întoarce spre Rusia, cînd președintele lui urmează cu sfințenie aproape tot ce spune președintele american?! Cum ar mai putea spune cineva că geopolitic orientează România pe un drum rău, din moment ce se află, de la primele semnale, în imediata vecinătate a acțiunilor partenerului cel mare, SUA?!

La fel cum, deviind puțin de la tema principală, întreb cititorii: cu cine țineți pînă la urmă, cu tinerii frumoși și anticorupți, susținători de lgbt-uri, egalități de șanse și influxuri uriașe de islamiști, i.e. cu Europa care renegîndu-și trecutul, își distruge viitorul, ori cu, la limita limitelor suportabilului, cu un partid care urmează calea deschisă de alegerea președintelui Trump, în cel mai important și mai greu partener extern, SUA, cele care tocmai s-au trezit din coșmarul stîngist și redescoperă valorile tradiției și ale capitalismului?

Și pentru că tot vorbim despre Statele Unite, dacă doriți să vedeți prima femeie care va deveni președinta lor, a SUA, priviți-o cu mare atenție pe Nikki Haley. Ambasador al SUA la ONU (Organizația Rușinii Mondiale), născută din imigranți sikh punjabi, măritată cu un ofițer al armatei SUA, prima femeie guvernator amerindian (da, știu, Trump urăște minoritățile, de asta i-a și oferit postul, după ce i l-a oferit pe cel de vicepreședinte, ea a refuzat) din istoria SUA.

Reacția președintelui Trump privind votul din Adunarea Generală ONU privind Ierusalimul:

Carevas’zică: nici una din țările occidental europene, nici măcar Germania, autoarea Holocaustului din cel de-al doilea Război Mondial, nu a votat ceea ce trei președinți anteriori ai SUA promiseseră. Iar al patrulea a și făcut. Nimeni din civiliația europeană nu a simțit că se face o dreptate istorică celui mai vechi popor din lume. De frica palestinienilor, chipurile, nimeni nu a avut curaj să țină partea acestei femei dîrze, în rostirea unui adevăr istoric.

Trump le-a tăiat finanțarea. Cu teroriștii nu se negociază. Și nici cu cei care-i susțin. Nu poți toca banii celor cărora nici măcar nu le recunoști dreptul suveran de a alege ce vor și ce consideră bun pentru țara lor.

Exclusivitate. Intermarium la Cernăuți. (18-22 decembrie 2017)

Mare mi-a fost mirarea, la început, cînd am aflat că la Cernăuți, în Ucraina, se organizează un eveniment Intermarium!

Cum, dom’le, pînă și acolo, și președintele nostru tot bolovan este?! Era cît pe aci să zic ”pe tema asta”, apoi mi-am dat seama că nu știu pe ce temă NU este.

Ceea ce urmează să aflați este exclusivitate națională.

Cînd colo, ce să vezi?!

Din 4 ore cît trebuia să dureze evenimentul, s-a terminat în mai puțin de una.

Revolta principală a venit din partea Eleonorei Moldovan, consulul general al României, și a lui Ștefan Popescu, diplomat român mai puțin cunoscut la noi, dar un tânăr foarte competent.

Acestora doi li s-au alăturat Hryhorii Tymish (Grigore Timiș – care a reprezentat Ucraina) și Mariush Patei (Mariusz Patey, din partea Poloniei), care s-au arătat revoltați de „dughinist overtones” ale manifestării precum și de interdicția de facto de la a înregistra evenimentul. Din acest motiv nu ați văzut sau auzit nici o înregistrare, cît de scurtă, de la eveniment, deși a trecut de atunci o lună: pentru că s-a interzis orice formă de înregistrare, video sau audio.

De asemenea, n-a fost văzută prea bine nici prezența lui Roman Russu, din partea Republicii Moldova. Din ce știu eu, Roman Russu nu e dughinist pe față dar, în același timp, ocazional tot spune că Ucraina și Moldova nu-s capabile de nimic fără Rusia.

Unul din reprezentanții Poloniei i-a remarcat în privat unui alt participant că prezența unui reprezentant al Rusiei la forumul Intermarium nu doar că e bad optics, dar e o idee proastă de la bun început.

To make things worse, Polonia a fost reprezentată și de Marek Rząsa, un marxist/stîngist notoriu din Platforma Obywatelska – partid cotat la 17% popularitate în Polonia (i.e. un nimeni).

Noi, românii, măcar am avut doi diplomați de carieră – dar al treilea reprezentant al României a fost Liviu Yancu, director al asociației ”Eurocentrica” un ONG care nu miroase chiar a bine, cunosut pe plan local pentru prostiile pe care le face.

Overall, din cauza tensiunii mai mult sau mai puțin vădite – evenimentul a fost foarte sterp și s-au făcut cîteva poze drăguțe pentru presă și atât. NICI O înregistrare, cum spuneam mai sus.

Obserwator Miedzynarodowy (Observatorul Popoarelor din Intermarium – un blog polonez de urmărit!) a scris la rându-i foarte sterp despre asta.

La noi, evident, nu a scris nimeni nimic. Posibil nici nu se știa despre eveniment. Dar și dacă s-ar fi știut, ar fi fost același lucru. Sau credeți că toate televiziunile ar fi trimis echipe de filmare care, interzise fiind la eveniment, ar fi venit acasă revoltate și ar fi povestit ce s-a întîmplat?!
 
 

 

Discursul președintelui Trump cu ocazia lansării strategiei de securitate a SUA. Și cîteva vorbe despre Iohannis

Avem un președinte ales din disperare. Din disperarea de a nu cîștiga Ponta. Avem un președinte în care, unii din noi, printre care mă număr, sperau să-și onoreze funcția. Să învețe să facă asta. Să lase tot trecutul deoparte și să fie un președinte. Constituțional, așa cum ni s-a spus de la începutul tăcerilor prezidențiale, că este.

Avem în fruntea statului un om ales greu, cu scandal, cu luptă. Cu stat la coadă – pentru a vota, atenție! – ore în șir, în condiții de iarnă, în marile capitale europene.

Președintele este, înainte de orice, un om. Un om care, dacă ar fi realizat, dacă ar fi conștientizat toate acestea, ar fi încercat măcar să fie președinte. În schimb, cel scos din mînecă pe ultima sută de metri, nu este nimic. Un cetățean al României, luat parcă din rostul lui provincial și pus într-o funcție pe care nu a vrut-o.

Asta ne arată acum mai mult ca oricînd. La 3 ani de la învestirea în funcție, despre Iohannis se poate spune că este marele absent. Poate că nu are vocația politicii, deși a fost în structuri de conducere ale partidelor, deși a fost primar. Ar trebui, acum, în momente de agitație cruntă  unei părți a eletoratului,  a electoratului său! – să iasă și să vorbească. Nu o face. Un om care, și dacă se cuțitează cei de la putere pînă după sărbători, după care se vor liniști lucrurile, cum cred eu, ar trebuie să iasă și să vorbească. Constituția nu numai că îi permite, dar îi conferă ca atribuții medierea între puterile statului. Care par a o lua razna. Un om care ar trebui să iasă și să spună măcar atît: Oameni buni, încercați să vă bucurați de sărbătoarea Nașterii Domnului, vom aranja cumva totul. Să le spună celor care l-au votat. Dar nu o face.

De partea cealaltă a Atlanticului, un alt om ales președinte, Donal Trump, un om fără activitate politică înainte, scrie istorie. Istoria revenirii la Adevăr. Citiți sau ascultați ulltimul discurs, magnific, cel rostit ieri cu ocazia lansării noii strategii de securitate a Statelor Unite ale Americii.

”I also want to thank all of the dedicated professionals – military, civilian and law enforcement – who devote their lives to serving our nation.

In particular, I want to recognize General Dunford and the members of the Joint Chiefs of Staff.

Thank you. Thank you.

In addition, we are honored to be joined by House Majority Leader Kevin McCarthy, Homeland Security Chairman Mike McCaul and Senate Majority Whip John Cornyn.

Thank you very much. Thank you for being here. Thank you. Thank you.

Let me begin by expressing our deepest sympathies and most heartfelt prayers for the victims of the train derailment in Washington state. We are closely monitoring the situation, and coordinating with local authorities. It is all the more reason why we must start immediately fixing the infrastructure of the United States.

We’re here today to discuss matters of vital importance to us all: America’s security, prosperity and standing in the world. I want to talk about where we’ve been, where we are now and, finally, our strategy for where we are going in the years ahead.

Over the past 11 months, I have traveled tens of thousands of miles to visit 13 countries. I have met with more than 100 world leaders. I have carried America’s message to a grand hall in Saudi Arabia, a great square in Warsaw, to the General Assembly of the United Nations, and to the seat of democracy on the Korean Peninsula. Everywhere I traveled, it was my highest privilege and greatest honor to represent the American people.

Throughout our history, the American people have always been the true source of American greatness. Our people have promoted our culture and promoted our values. Americans have fought and sacrificed on the battlefields all over the world. We have liberated captive nations, transformed former enemies into the best of friends, and lifted entire regions of the planet from poverty to prosperity. Because of our people, America has been among the greatest forces for peace and justice in the history of the world. The American people are generous. You are determined, you are brave, you are strong, and you are wise. When the American people speak, all of us should listen.

And just over one year ago, you spoke loud and you spoke clear. On November 8th, 2016, you voted to make America great again.

You embraced new leadership and very new strategies, and also, a glorious, new hope. That is why we are here today.TRUMP: But to seize the opportunities of the future, we must first understand the failures of the past.

For many years, our citizens watched as Washington politicians presided over one disappointment after another; too many of our leaders – so many – who forgot whose voices they were to respect, and whose interest they were supposed to defend.

Our leaders in Washington negotiated disastrous trade deals that brought massive profits to many foreign nations, but sent thousands of American factories and millions of American jobs to those other countries.

Our leaders engaged in nation-building abroad, while they failed to build up and replenish our nation at home.

They undercut and short-changed our men and women in uniform, with inadequate resources, unstable funding and unclear missions. They failed to insist that our often very wealthy allies pay their fair share for defense, putting a massive and unfair burden on the U.S. taxpayer and our great U.S. military.

They neglected a nuclear menace in North Korea, made a disastrous, weak and incomprehensibly bad deal with Iran, and allowed terrorists such as ISIS to gain control of vast parts of territory all across the Middle East.

They put American energy under lock and key. They imposed punishing regulations and crippling taxes. They surrendered our sovereignty to foreign bureaucrats in far away and distant capitals.

And over the profound objections of the American people, our politicians left our borders wide open. Millions of immigrants entered illegally, millions more were admitted into our country without the proper vetting needed to protect our security and our economy. Leaders in Washington imposed on the country an immigration policy that Americans never voted for, never asked for, and never approved; a policy where the wrong people are allowed into our country and the right people are rejected.

American citizens, as usual, have been left to bear the cost and to pick up the tab.

On top of everything else, our leaders drifted from American principles, they lost sight of America’s destiny, and they lost their belief in American greatness. As a result, our citizens lost something as well. The people lost confidence in their government and eventually even lost confidence in their future.

But last year all of that began to change. The American people rejected the failures of the past.

You rediscovered your voice and reclaimed ownership of this nation and its destiny.

On January 20th, 2017, I stood on the steps of the Capitol to herald the day the people became the rulers of their nation again.

Thank you. Thank you.

Now, less than one year later, I am proud to report that the entire world has heard the news and has already seen the signs. America is coming back and America is coming back strong.

Upon my inauguration, I announced that the United States would return to a simple principle: The first duty of our government is to serve its citizens, many of whom have been forgotten. But they are not forgotten anymore.

With every decision and every action, we are now putting America first. We are rebuilding our nation, our confidence and our standing in the world.

We have moved swiftly to confront our challenges. And we have confronted them head on.

We are once again investing in our defense – almost $700 billion; a record this coming year.

We are demanding extraordinary strength, which will hopefully lead to long and extraordinary peace. We are giving our courageous military men and women the support they need, and so dearly deserve.

We have withdrawn the United States from job-killing deals, such as the Trans-Pacific Partnership and the very expensive and unfair Paris climate accord. And on our trip to Asia last month, I announced that we will no longer tolerate trading abuse.

We have established strict new vetting procedures to keep terrorists out of the United States, and our vetting is getting tougher each month.

To counter Iran and block its path to a nuclear weapon, I sanctioned the Islamic Revolutionary Guard Corps for its support of terrorism, and I declined to certify the Iran deal to Congress.

Following my trip to the Middle East, the Gulf States and other Muslim-majority nations joined together to fight radical Islamist ideology and terrorist financing.

We have dealt ISIS one devastating defeat after another. The coalition to defeat ISIS has now recaptured almost 100 percent of the land once held by these terrorists in Iraq and in Syria. Great job.

Great job.

Really good. Really good. Thank you. Thank you.

We have a great military.

We’re now chasing them wherever they flee. And we will not let them into the United States.

In Afghanistan, our troops are no longer undermined by artificial timelines. And we no longer tell our enemies of our plans. We are beginning to see results on the battlefield.

And we have made clear to Pakistan that while we desire continued partnership, we must see decisive action against terrorist groups operating on their territory. And we make massive payments every year to Pakistan. They have to help.

Our efforts to strengthen the NATO alliance set the stage for significant increases in member contributions with tens of billions of dollars more pouring in, because I would not allow member states to be delinquent in the payment while we guarantee their safety and are willing to fight wars for them.TRUMP: We have made clear that countries that are immensely wealthy should reimburse the United States for the cost of defending them. This is a major departure from the past, but a fair and necessary one: necessary for our country, necessary for our taxpayer, necessary for our own thought process.

Our campaign of maximum pressure on the North Korean regime has resulted in the toughest ever sanctions. We have united our allies in an unprecedented effort to isolate North Korea. However, there is much more work to do.

America and its allies will take all necessary steps to achieve a denuclearization and ensure that this regime cannot threaten the world.

Thank you.

This situation should have been taken care of long before I got into office, when it was much easier to handle. But it will be taken care of. We have no choice.

At home, we’re keeping our promises and liberating the American economy. We have created more than 2 million jobs since the election. Unemployment is at a 17-year low. The stock market is at an all-time high and just a little while ago hit yet another all-time high; the 85th time since my election.

We have cut 22 regulations for every one new regulation, the most in the history of our country. We have unlocked America’s vast energy resources as the whirls (sic) watches. And the world is indeed watching.

We are days away from passing historic tax cuts for American families and businesses. It will be the biggest tax cut and tax reform in the history of our country.

Thank you. Thank you. Thank you.

And we are seeing the response we fully expected. Economic growth has topped 3 percent for two quarters in a row. GDP growth, which is way ahead of schedule under my administration, will be one of America’s truly greatest weapons. Optimism has surged. Confidence has returned.

With this new confidence, we are also bringing back clarity to our thinking. We are reasserting these fundamental truths.

A nation without borders is not a nation.

A nation that does not protect prosperity at home cannot protect its interests abroad. A nation that is not prepared to win a war is a nation not capable of preventing a war. A nation that is not proud of its history cannot be confident in its future. And a nation that is not certain of its values cannot summon the will to defend them.

Today, grounded in these truths, we are presenting to the world our new national security strategy.

Based on my direction, this document has been in development for over a year. It has the endorsement of my entire Cabinet.

Our new strategy is based on a principle, realism (ph), guided by our vital, national interests and rooted in our timeless values.

This strategy recognizes that, whether we like it or not, we are engaged in a new era of competition.

We accept that vigorous military, economic and political contests are now playing out all around the world. We face rogue regimes that threaten the United States and our allies. We face terrorist organizations, transnational criminal networks and others who spread violence and evil around the globe.

We also face rival powers, Russia and China, that seek to challenge American influence, values and wealth. We will attempt to build a great partnership with those and other countries, but in a manner that always protects our national interest.

As an example, yesterday I received a call from President Putin of Russia thanking our country for the intelligence that our CIA was able to provide them concerning a major terrorist attack planned in St. Petersburg, where many people, perhaps in the thousands, could have been killed.

They were able to apprehend these terrorists before the event with no loss of life. And that’s a great thing, and the way it’s supposed to work. That is the way it’s supposed to work.

But while we seek such opportunities of cooperation, we will stand up for ourselves and we will stand up for our country like we have never stood up before.”

Let me break it down for you

Dacă coaliția PSD-ALDE pune mâna pe justiție e game over. Ne-am luat-o și încă rău pentru că singura opțiune care ne rămâne, cel puțin nouă cei care producem ceva, este să ne facem bagajul și să plecăm. De ce? Pentru că odată ce vor fi pus mâna de facto pe toată puterea din țară, borfașii ne vor pune cizma pe grumaz. Pentru că spre deosebire de epoca Năstase când erau de neatins, niște stăpâni pe plantație, astăzi le este frică și ne urăsc, fix pe noi ăștia care credem într-o Românie mai bună. Așa că ne vor călca pe cap ca să se asigure că nu se vor mai simți niciodată amenințați. Orice om cu spirit de auto-conservare ar face asta.

Deci, odată ce vor avea putere absolută, nimeni și nimic nu va mai fi în siguranță, noi, copiii noștri, proprietatea și afacerile noastre toate vor sta la cheremul unor tâlhari furioși. Nu va mai exista presă liberă, nu va mai exista libertate de exprimare. Când aud unii oameni cum vorbesc despre „ce o să facem la alegeri” aproape că mă pufnește râsul pentru că nici alegeri libere nu o să mai avem. Dragnea nu s-a sfiit să fure un referendum cu DNA-ul suflându-i în ceafă. Credeți că va mai avea vreo jenă cu justiția subordonată?

Mai mult, dacă PSD-ALDE pun jugul pe țară, noi cei care producem va trebui să trăim cu gândul că toți anii de educație, muncă și experiență pe care i-am adunat cu trudă, că fiecare oră muncită, fiecare taxă pe care o plătim, fiecare ou pe care îl cumpărăm, fiecare bere, fiecare tranzacție va băga banii noștri în buzunarul lor și că ei vor folosi banii noștri ca să ne calce pe cap și mai tare. Deci vom fi niște complici supuși, cu banii luați și cu demnitatea făcută preș.

Și e clar că, odată intrată pe făgajul acesta România va colapsa. Că o sa fie 5 sau 25 de ani nici nu mai contează. Colapsul va fi inevitabil.

Singura soluție ca noi să rămânem cu averile și respectul cât de cât intacte și să ducem o viață decentă, ar fi să începem un exod masiv, noi toți cei care producem. Exodul, oricât de dificil, nu ne-ar fi benefic numai nouă ci ar însemna, odată că hoții nu vor mai avea ce jefui și a doua, că acea pătură a societății care depinde de pomana bugetară va resimți în plin șocul stăpânirii PSD-ALDE. Așa, poate se vor trezi și ei. Altfel, atâta timp cât există mediul privat care amortizează toate șocurile asupra lor, de ce s-ar revolta? Și poate, în felul ăsta, colapsul va veni mai repede odată cu șansa resetării lucrurilor.

Sper să bat câmpii, sper să apară ceva ca prin minune care să ne scoată și de data asta din belea. Pe de altă parte, câte gloanțe putem rata, cât putem juca ruleta rusească așteptând în același timp să nu pâțim nimic? Și mai sper, dacă ieșim cumva din situația asta, să nu uităm lecția.

Père Marie-Benoît: părintele evreilor

„Noi, în calitate de creștini, pretindem că suntem copiii spirituali ai lui Avraam. Ăsta ar trebui să fie un motiv suficient pentru a exclude orice fel de anti-semitism, anti-semitismul fiind o ideologie la care noi, creștinii, nu putem lua în niciun caz parte și împărtăși.” – Père Marie-Benoît

Părintele Marie-Benoît – Pierre Péteul – s-a născut în vestul Franței, la Bourg d’Iré, în 1895. A servit ca brancardier în Primul Război Mondial, rănit în Bătălia de la Verdun, fiind decorat cu Croix de Guerre. După război, și-a dat doctoratul în teologie la Roma, devenind o autoritate recunoscută în iudaism. Mai târziu, a intrat în Ordinul Fraților Capucini. A trăit o viață simplă la mânăstirea capucină de la Roma, dar în 1940, cu războiul izbucnit, s-a întors în patria natală, la mânăstirea capucină de la Marseille, când devenise clar pentru el că Italia va declara război Franței.

Nu a durat mult după instaurarea Regimului de la Vichy ca anti-semitismul nazist să ajungă practică deschisă în Franța, iar Benoît și-a luat angajamentul că va face tot ce îi va sta în putere să îi ajute pe cei în nevoie. Folosindu-se de contactele sale cu alte persoane dornice să ajute – preoți sau oameni de rând – a început să furișeze evrei în Spania și Elveția, prin sudul Franței, încă neocupată de germani. A făcut asta falsificând sute de certificare de botez, pașapoarte și alte documente la presa de tipar din beciul mânăstirii sale, care apoi erau distribuite evreilor.

În noiembrie 1942, când granița de sud a Franței a fost închisă de Germania și aliații săi, erau aproximativ 30.000 de evrei care trăiau în sudul Franței. Benoit a călătorit atunci la Nice, unde s-a întâlnit cu Generalul Guido Lospinoso, comisarul italian al afacerilor evreiești. Dorința lui era să-l convingă pe comisar să nu-i predea pe evreii din zona italiană germanilor; italianul s-a lăsat înduplecat. Tot la Nice, Benoît s-a întâlnit cu bancherul italian evreu Angelo Donati, care a venit cu un plan de a transporta 30.000 de evrei din Franța în Africa de Nord, prin Italia și apoi cu barca pe Mediterană.

Cu ruta Spania-Elveția blocată, Benoît trebuia să se reorienteze. În 1943, a fost aranjată o întâlnire între Benoît și Papa Pius al XII-lea – a cărui cooperare era necesară pentru aplicarea planului lui Donati. La auzul veștii că Regimul Vichy îi persecută pe evreii din Franța, Pius ar fi replicat, surprins, „cine s-ar fi așteptat la vreodată la asta de la nobila Franța?” Întâlnirea s-a încheiat cu promisiunea că Pius va face tot posibilul să ajute cu planul, care nu a mai ajuns să fie pus în aplicare. În septembrie 1943, Italia semna armistițiul cu Aliații, și nordul Italiei, împreună cu zona italiană din Franța, au fost ocupate de germani.

Asta nu l-a făcut pe Benoît să renunțe la misiunea sa. Înapoi în Franța, cu autoritate de la guvernul spaniol să decidă care evrei din Franța sunt de origine spaniolă, a reușit să trimită în Spania în jur de 2600 de evrei; nu se știe câți dintre ei aveau, într-adevăr, sânge spaniol. Mutat la Roma, a fost ales în comisia DESALEM-ului (Delegazione Assistenza Emigranti Ebrei) – cea mai mare organizație evreiască de binefacere din Italia. Când președintele său evreu – Settimio Sorani – a fost arestat de germani, Benoît a fost ales în locul său și, în noua calitate, a contactat ambasadele elvețiene, române, spaniole și ungare de la Roma, de la care a obținut mii documente de protecție, precum și documente false care permiteau libera circulație în capitala Italiei a mii de evrei. A reușit, de asemenea, să obțină de la poliția italiană cartele de raționalizare – asigurându-i că sunt pentru non-evrei – care, bineînțeles, ajungeau la evreii Romei. Întâlnirile DELASEM se țineau la mânăstirea capucină de la Roma, care primea razii periodice, iar Benoît a scăpat ca prin urechile acului în câteva ocazii. Odată cu arestul, torturarea și execuția de către Gestapo a majorității conducerii DELASEM, Benoît a fost nevoit să se ascundă permanent.

Numărul de evrei salvați de preot ajunge la 4000. Din mărturiile pe care le avem de la oamenii salvați de el, ni se spune că Benoît nu a avut niciodată vreuo tentativă de convertire a evreilor. O supraviețuitoare ne povestește cum Părintele i-a spus „fii o evreică bună”; un alt cuplu ne spune cum Benoît i-a sfătuit „sunteți evrei și trebuie să rămâneți evrei”.

În iunie 1944, la eliberarea Romei, comunitatea evreiască – condusă de rabinul Israel Zoller – a ținut o ceremonie oficială la sinagogă, în cinstea Părintelui Benoît. În 1966, a fost recunoscut de Yad Vashem ca Drept Între Națiuni. A murit în 1990.

Benoît a spus despre copacul plantat în onoarea sa la Ierusalim că „acest copac nu mă reprezintă numai pe mine, îi reprezintă și pe evreii curajoși alături de care am luptat și fără de care nu aș fi făcut mare lucru”.

14-17 decembrie 2017. Podcast cu Lucian Vâlsan

Am înregistrat acest podcast miercuri, 13 decembrie. Într-o oră și jumătate, am vorbit despre tentativa de lovitură de stat din parlament, dată de PSD-ALDE-UDMR, recunoașterea Ierusalimului drept capitala statului Israel de către președintele Trump, moartea fostului rege Mihai I și multe altele.

Despre ultimul subiect pomenit mai sus vreau să spun următoarele.

Imensa coadă la Palatul Regal este o premieră pentru România. Nu se dă nimic, nu se dă nici măcar speranță, ca la moaște.

Nu se dă, se dăruiește. Respect, omagii, păreri de rău.

Nu știm dacă oamenii aceia care stau ore în șir pentru cîteva minute în fața catafalcului au votat. Nu știm și nici nu vom ști vreodată cu cine au votat.

Dar să nu mai aud, de acum încolo, că vă exacerbați superioritatea considerînd poporul ăsta prost și lipsit de bun simț. Este o lecție de pioșenie și de morală ce se întîmplă acum. Însușiți-vi-o!

Coada aceea nu este despre el. Este despre noi.

USR = PSD

Ba nu, sînt mai rău.

Copiii ăștia bătrîni care au intrat în Parlament, useriștii, cred despre noi că sîntem aceiași fraieri care am fost acum 28 de ani. Și culmea, nu greșesc prea mult.

Astăzi apare, publicată pe Facebook de Emanuel Ungureanu, deputat USR de Cluj și vicepreședinte în Comisia de Sănătate a Camerei Deputaților, fotografia de mai sus, cu comentariul următor:

Peste 1200 de like-uri rapid,  share-urile curg și ele, lumea are, gata, dovada că Morar e pe o mînă cu ”gașca de penali”.

Vă amintiți apa otrăvită de la Revoluție, baba cu o pușcă în colivă și faptul că trebuia să gustați absolut orice produs duceați militarilor? Se împlinesc zilele următoare 28 de ani de atunci, iar noi sîntem aceiași. Proști și ușor manipulabili. Extrem de ușor.

Morar dă și o explicație:

E o fotografie de azi, de la restaurantul Senatului, unde mănânc în fiecare zi. Nu era o întâlnire programată.
(…)
I-am zis că nu ştiu nimic şi că nu sunt implicat. Discuţia a durat două, trei minute şi cu asta, basta. Este restaurantul Senatului, în care mâncăm în fiecare zi. El a deschis un dosar, dar credeţi-mă că nu am înţeles exact ce, nu deschid discuţii. Nu stiu, cert e că spunea că privea statutul magistraţilor asistenţi ai Curţii Constituţionale. Nu m-am uitat peste documente, pot să merg şi la testul poligraf.”

Extrem de convenabil, exact în momentul acela s-a găsit în cantina Parlamentului și un fotograf. Și pentru că se știe, cînd oamenii vor să pună la cale ceva în neregulă ori chiar ilegal, așa se duc, în văzul tuturor, a reușit să imortalizeze momentul. Nu mai zic că nimeni nu știe cît au stat împreună, toată lumea anticoruptă de pe Facebook vrea sînge. Sigur, aceeași lume nu ar sta pentru nimic în lume cu Iordache la masă, așa ceva nu există. Nici nu sînt, pînă una alta, doi demnitari ai statului român. Oamenii au demnitatea lor (de Facebook), în plus Ioradche este un ”penal”, se știe. De unde? Nu contează, este ”penal” și gata, asta a stabilit lumea bună anticoruptă. Morar, dacă nu erau pe-o mînă, trebuia să-l dea, eventual, cu capul de pereți.

Culmea este că poza este vehiculată și de nume din politică și comentariat politic.

Mă băieți, dacă vreți să mai deveniți vreodată credibili cît de cît în ochii celor care vă citesc, un sfat gratis: lăsați manipulările de doi bani deoparte.

Ce credeți că puteau face Iordache și Morar la masa din restaurantul senatului ca să vă mulțumească:
– să se scuipe
– să se încaiere
– să nu se bage în seamă, ca și cum nu s-ar cunoaște?

Depășiți limita legală de tîmpenie, de asta nici nu vă mai urmează lumea. Una dintre cauze.

Și poza, să nu uităm, este dată public de un coleg al Cosettei Chichirău, autoarea scandalului cu Șerban Nicolae. În care ea s-a dus la el, ca mai apoi să-l acuze că i-a adresat acele vorbe de nerostit. Incităm și apoi ne dăm victime.

Altfel de politică. Politica circului. Promovată de exact oamenii care susțin că doresc o țară ca afară. Și exact de asta nici nu o vom avea. Care oameni își încep cariera politică exact ca PSD, acum 28 de ani. Cu manipulări.

Sînt aceiași oameni care încercau să abată atenția cît se putea de mult, să nu bage în seamă o altă întîlnire, privată, de data aceea, dintre Kovesi și mai mulți politicieni, în sufrageria lui Oprea. Imparțiali, deh, ca tot românul.

PS: Ei? 🙂 ))))))