De cînd a început valul imigrațional ilegal să inunde Europa, o așa zisă explicație încearcă să ne înmoaie sufletele, dar se face praf la proba rațiunii. Cum putem să ne opunem noi, românii, acestei imigrații musulmane, cînd noi înșine, în comunism și după, am umplut Europa cu imigranți?

Să vedem de ce cele două imigrații sînt imposibil de pus pe același palier.

a) Religia. În mod normal, ni se spune că nu contează. Și așa ar fi, dacă nu am avea de-a face cu islamul, cea mai criminală, singura religie criminală cunoscută de umanitate. A aduce peste un milion și jumătate de oameni crescuți în preceptele islamului, care nu știu decît oprimarea femeilor, crime în cele mai abominabile moduri posibile, alungarea și uciderea homosexualilor și folosirea copiilor ca scuturi umane într-o Europă civilizată este o crimă. O sinucidere.

b) Legalitatea. Nici unul din cei plecați din România înainte de 1989, chiar și fără acte, în condiții dramatice, nu se putea să nu fie identificat. După Revoluție, toți plecații în occident aveau și au identitatea cunoscută. Poate vă mai aduceți aminte ce cozi infernale erau la București, înainte de criza economică, cînd s-a plecat masiv la lucru în străinătate. Se pleca cu acte în regulă, ceea ce nu se poate spune despre imigranții ilegali de astăzi. Ei nu au absolut nici un act care să dovedească cine sînt. De unde sînt. Unde au locuit. Ce vaccinuri au făcut, ce istoric medical au, nimic, nimic, nimic. Nu a fost absolut în cazul nici unui român aceeași situație.

c) Libertatea. Trecînd peste cele de mai sus, principala diferență între cei care au plecat din România și cei care vin în Europa din Orientul Mijlociu, și trecînd și peste numărul lor, cu cîteva ordine de mărime mai mic al nostru, principala diferență, cum spuneam, este libertatea. Cei care au plecat din România comunistă au căutat libertatea care le era refuzată în țară și pe care au găsit-o în occident, cei care vin din Orientul Mijlociu vin să se războiască exact cu această libertate. Raportarea la noțiunea și conținutul ideii de libertate este ceea ce îngrijorează și înspăîmîntă fundamental la acest val imigrațional ilegal, în condițiile în care admiterea pe teritoriul european s-a făcut fără absolut nici un control. Ura lor față de o civilizație căreia nu-i înțelege și nici nu vor să-i înțeleagă valorile fondatoare îi determină să nu facă altceva decît să încerce să o distrugă. Cazurile de adaptare se realizează individual, dar nu acolo unde s-a pătruns în grup organizat pe teritoriul european.

A interfera cu credințele lor despre lume și viață, a încerca să le impunem un anumit comportament ar însemna să cedăm noi, tot noi, libertatea credinței, adică ne întoarcem la a). Cum poți determina o forță de peste un milion de oameni să te creadă pe tine și să creadă în valorile tale, cînd lor li se spune de veacuri că noi sîntem dușmanul?!