Să începem prin a pune la punct cîteva mituri.

Băsescu nu a fost scos din mînecă în 2004. Abia cîștigase cel de-al doilea mandat de primar al capitalei, era președinte al PD, copreședinte al Alianței DA și candidat al acesteia la funcția de prim ministru, era recunoscut ca cel mai important opozant al lui Năstase. Avea notorietate și era adversar politic al pesediștilor de 12 ani, din 1992.

Și încă ceva, Băsescu venea din postura celui care schimbă, după patru ani de mandat prezidențial ai lui Iliescu și patru ani de mandat de premier ai lui Năstase.

Acum agentul schimbării e Ponta, nu candidatul/candidații dreptei. Nu de altceva, dar la Cotroceni de zece ani e Băsescu, nu Ponta sau alt președinte al PSD. PSD va fi partidul care va veni cu un mesaj de noutate și schimbare (cu atît mai mult cu cît și-a schimbat garnitura la vîrf, are lideri tineri și noi, ceea ce nu putem spune despre dreapta, care defilează de ani de zile cu aceleași figuri prăfuite și obosite). Încă nu au trecut decît doi ani de cînd guvernul e condus de Ponta, prea puțin ca oamenii să fie sastisiți și exasperați de Ponta și PSD și oricum, în joc e funcția prezidențială, funcție pe care PSD n-a mai deținut-o din 2004. Poate părea paradoxal pentru un partid care la europarlamentare are un mesaj conservator să vină la prezidențiale cu un mesaj de schimbare, însă PSD este în opoziție în ceea ce privește Președinția și are un candidat tînăr (42 de ani), de fapt cel mai tînăr prezidențiabil cu șanse, și încă foarte mari, din 1990 încoace.

Va reuși dreapta să vină cu un candidat care să fie agentul schimbării, după zece ani de Băsescu la Cotroceni? Și ce înseamnă schimbare? Cum va prezenta dreapta această schimbare? Și cum se va împăca schimbarea cu suportul lui Băsescu și al grupării sale? Orice mesaj de susținere din partea lui Băsescu, a grupării sale sau a PDL-ului pentru candidatul dreptei în turul 2 va submina mesajul acestuia de schimbare, de înnoire.

Cel mai probabil dreapta va merge pe mesajul ”Nu dați toată puterea PSD-ului!”.

Una dintre soluții ar putea fi Iohannis. Are suflet de uselist, soluția Iohannis fiind premergătoarea USL-ului, a fost de partea PSD/PNL și împotriva lui Băsescu atît la prezidențialele din 2009 cît și la măsurile de austeritate din 2009 și lovitura de stat din 2012. Ar fi interesant ca bătălia în turul 2 să se dea între doi susținători ai loviturii de stat din vara lui 2012, unul fiind candidatul apărătorilor statului de drept. Johannis vine oarecum din afara politicii, e relativ nou în PNL, e neamț și are succes la indeciși, apolitici, hipsteri și alți alegători de pe margine.

Și mai are o mare calitate. Ți-l poți imagina la fel de bine candidat prezidențial din partea PSD. Dealtfel, nici nu m-ar mira să fie candidat prezidențial din partea PSD. Așa cum nu m-ar mira să fie candidatul dreptei. Rămîne de văzut care e diferența dintre Iohannis alesul din partea PSD și Iohannis alesul din partea iubitorilor statului de drept. Ce-i desparte pe cei doi Iohanniși, cel care ar fi ales sub sigla PSD și cel care ar fi ales sub sigla apărătorilor statului de drept? Bine, veți spune că susținerea din partea apărătorilor statului de drept îl va obliga să se comporte ca atare și să lupte pentru statul de drept și împotriva corupției. Dacă e așa, păi atunci haideți să-l susținem pe Ponta, că oricum are șanse mai mari la prezidențiale și susținerea noastră îl va obliga să lupte pentru statul de drept și împotriva corupției.

Cea mai bună soluție ar fi ca Iohannis să fie candidatul PSD-ului și să devină președintele pro-occidental, apărător al statului de drept, susținător al idealurilor dreptei și luptei anticorupție, pe resursele, munca și finanțele pesediștilor.