Congresul PSD de ieri, 18 octombrie, al doilea act – primul desfășurîndu-se cu o săptămînă în urmă – al piesei jucate de cel mai mare partid din România nu a furnizat, așa cum era de așteptat, nici o surpriză. (Primul semn, Iliescu trăiește.) A consfințit, în unanimitate, rezultatul alegerii lui Dragnea ca președinte – în urma votului, în premieră exercitat de toți membrii de partid – în 11 noiembrie. O demonstrație de forță atît în interiorul partidului, cît și sau mai ales în afara lui, avînd în vedere și recursul care urmează în dosarul proaspătului președinte, Frauda la referendum. PSD a schimbat, așadar, un Ponta inculpat penal cu un Dragnea condamnat penal în primă instanță.

De remarcat:

1. Atmosfera.

Sobrietatea Sălii palatului, același spațiu cald, tovărășesc și prăfuit, spre deosebire de pamponada precedentelor manifestări de gen. Primul semn că și-au luat partidul înapoi.

2 Discursurile și mesajele.

a) Ponta – Vizibil stînjenit, lipsit de tupeul caracteristic, umil chiar, glumind forțat în fața unei săli care, tot forțat, abia a zîmbit. Atitudine caracteristică omului care știe că se află la mîna altcuiva.
b) Iliescu -Trezit din ațipeală la momentul de reculegere, s-a recules cu totul cînd a vorbit, nefiind altcineva decît cel pe care-l știam, fără mască.
c) Dragnea – Serios, așezat, sigur pe el, a tras linia de demarcație dintre fosta și actuala conducere. N-a scăpat nici o categorie de oameni ai muncii de care partidul să aiba grijă și a bifat toate temele care, în mod normal, ar trebui să fie ale dreptei. A vorbit de doctrină, de modernizarea partidului, despre baroni. Mesaj de autoritarism, seriozitate, disciplină și înnoire. Semnal de forță politică, atît pentru Ponta – va rămîne în funcție atît cît va mai fi util partidului – cît și pentru președintele Iohannis – în curtea căruia a aruncat pisica, declarînd că așteaptă să fie chemat la Cotroceni pentru consultări în vederea desemnării unui alt prim-ministru, în cazul în care președintele va avea inițiativa. Și cu ajutorul Legii Defăimării, pe care a inițiat-o, se poziționează ca cel mai important actor politic al momentului.

3. Momente.

a). Ceea ce s-a vrut asumarea și despărțirea de trecut, comemorarea victimelor comunismului și ale violențelor din Piața Universității – 1990.

Dar, cu Iliescu președinte de onoare al partidului, și prezent în sală, totul s-a transformat într-o blasfemie. Victimelor comunismului și mineriadelor nu li se face dreptate prin manifestări ipocrite și răfuieli între membri de partid.

b). Contestarea candidaturii lui Dragnea, din cauză că a fost candidat unic, de către Mihai Sturzu, președintele TSD, urmată azi de intezicerea intrării în sediul PSD.

Declarația lui Dragnea, privind faptul că Sturzu nu va fi sancționat în vreun fel, arată mai degrabă că s-a jucat bine de tot disidența, exact pe segmentul tineret. PSD are permanent bazin de cadre. Pentru că vrea și știe cum să le crească. Iar Sturzu – el însuși fiind unic candidat acum doi ani, cînd a fost ales președinte TSD – va rămîne în partid atîta vreme cît alt șef TSD mai bun nu există.

4. Concluzii.

Congresul PSD nu a fost altceva decît se aștepta toată lumea. Ai lor nu, noi sigur nu. Problema care rămîne în continuare, dincolo de analize este că nu avem opoziție deloc credibilă. Și nici nu se arată a deveni. Cu gesturi teatrale de hălăduit prin țară și pe linia de centură a Bucureștiului, cu grevă japoneză în Parlament, și aceea amînată din cauza lipsei banderolelor, cu patetism discursiv și fără ofertă politică concretă, actualul PNL permite PSD-ului să ocupe în continuare poziția de cel mai puternic partid din țară.

UPDATE:

Senatul a adoptat proiectul legii votului prin corespondență. Dragnea avea nevoie și de o certificare prin acțiune parlamentară a funcției obținute. Rămîne de văzut ce se va întîmpla cu legea la Camera Deputaților.

 (Foto: pressalert.ro)