Author Archives → Blogary

Emil Boc a cîștigat la Cluj

În rest, dezastru electoral pentru PDL. 17% la nivel național. Mult sub obiectivul, modest, de 25%. Strategia, organizarea și campania, absolut penibile.

Oprescu, beat criță, plînge pe Realitatea.

Nicușor, cel care făcea propagandă pentru demiterea lui Băsescu în 2007 și alegerea lui Geoană în 2009, devine idolul dreptei subțiri la minte.

Scandal la Ploiești. Dragnea se încurcă în acuzații și jurnaliștii de hidrant acuză că nu sînt lăsați să intre în secții la numărătoare, deși legal nu au acest drept. La ce scandal fac useliștii, cred că Volosevici a cîștigat.

1076 de comentarii la ultimul articol Blogary.

Boc, marele cîștig al acestor alegeri. O dovadă de forță și caracter cum rar vezi în politica românească.

Concluzia acestor alegeri? PDL își execută nemilos toți liderii sau e istorie. Blaga, Udrea, Oltean, Liviu Negoiță și Prigoană trebuie să plece.

PS. Am zis că Boc va cîștiga. A cîștigat. Am zis că Liviu Negoiță va pierde. A pierdut. Am zis că Poteraș va pierde. A pierdut. Nu știu dacă-mi iese pronosticul și la Ploiești, unde am zis că cîștigă Volosevici. La Arad, Brașov și Tîrgu Mureș au cîștigat primarii PDL, Falcă, Scripcaru și Dorin Florea. Nu mi-au ieșit pronosticurile la Botoșani și Craiova, acolo unde a cîștigat USL.

Alte rezultate, mîine dimineață. Acum mă culc și eu, că totuși nu-s prezidențiale. Culcați-vă și voi și visați frumos. Și nu uitați cel mai important lucru: MRU vine.

Un alt profesor universitar care nu respecta dreptul: Corneliu- Liviu Popescu

Istoria recentă ne arată  profesori universitari plagiatori, care își recunosc plagiatul dar rămân în funcție, rectori cu erori majore în CV-uri și conexiuni dubioase în  mediul  de afaceri.

Fapt puțin observat , ultima amânare a procesului lui Adrian Năstase  a fost determinată de un profesor universitar de drepturile omului: Corneliu Liviu Popescu.  Acesta a anunțat cu 25 de minute înainte  instanța că este la Strasburg ca raportor într-un proiect și nu poate participa. Angajat doar cu trei săptămâni înainte, Popescu a fost prezentat ca singurul avocat din echipa de avocați a lui Adrian Năstase care putea să susțină cauza.

Completul Înaltei Curți de Justiției și Casație l-a amendat pe Corneliu –Liviu Popescu cu 2000 de lei pentru  tergiversarea cauzei. Este cunoscut faptul că România, ca și alte state, a fost condamnată la CEDO pentru durata excesivă a proceselor, considerată o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Ceea ce constatăm astăzi este că profesori de drepturile omului sunt amendați în calitatea lor de avocați pentru tergiversarea cauzelor, una dintre violările drepturilor omului.

Apropo de moda CV-urilor probematice, în cel a lui Corneliu-Liviu Popescu. postat pe  site-ul lui de avocat figurează calitatea de doctorand la Sorbonna , fără ne indica anul în care a început acest doctorat. La fel și calitatea de agent guvernamental CEDO, câte luni a deținut această calitate ?

Agenda 21, Smart Growth si Nicusor Dan

Sursa: karamazov.ro 

(pentru articolele integrale, dați click pe titluri)

Agenda 21 pentru o sclavie durabila

Harvey Ruvin, Vicepresedinte al ICLEI (o organziatie apendice a ONU in acest domeniu ) a declarat ca “drepturile individuale vor trebui sa faca un pas inapoi pentru colectiv”. 

“Stilurile de viata curente ale clasei de mijloc din tarile bogate – ce presupun un consum ridicat de carne, folosirea carburantilor, a aerului conditionat la serviciu si acasa, zone rezidentiale – nu sunt sustenabile. Este nevoie de o schimbare care sa duca la intarirea sistemelor multilaterale, incluzand aici Natiunile Unite”, afirma Maurice Strong, fostul subsecretar al ONU, cel care a pledat printre altele si pentru obtinerea unei licente pentru a putea avea copii.

In linii mari, planul este de a inghesui oamenii precum vitele in comunitati urbane cat mai dense. In cuvintele unui activitist Smarth Growth: “oamenii vor fi in custi, iar animalele se vor uita”. Intr-un limbaj mai putin metaforic, presupozitia “stiintifica” este ca aglomerarile urbane vor determina scaderea poluarii.

Biciclisti din toate tarile… uniti-va!

Asa ca cel mai simplu pas pentru a vedea cum stau lucrurile a fost sa ma uit pe obiectivele si finantarile catorva dintre marile ONG-uri americane, “Complete Streets”, “Alliance for Biking and Walking”, “Bicycle Collective”. Foarte pe scurt, ideea manifesta este ca fundatiile cu pricina isi propun o remodelare completa a spatiului urban, in acord cu principiile Smart Growth ale Agendei 21.

Din toate cele de mai sus se intrevede destul de clar, sper, un tablou in care drepturile de proprietate nu mai conteaza. Si cum fara drepturi de proprietate nu exista libertate, consecinta politicilor ONU va fi o societate ultra totalitara, in numele politicilor de mediu si al cresterii durabile.

Alternativa Nicusor Dan. Nula

Solutia sa este ca municipalitatea sa construiasca locuinte sociale si sa-i oblige pe dezvoltatorii de “noi complexe rezidentiale la un procent de locuinte sociale, cu pret accesibil”. Ce i-ar putea determina pe posibilii antreprenori sa investeasca in niste blocuri unde vor fi fortati sa cedeze o parte din apartamente la preturi sub media pietei, mi-e foarte greu sa ma dumiresc.

Apoi, unul din cele mai scandaloase puncte din programul sau anunta “exproprierea proprietarilor care isi degradeaza cladirile istorice”. Facand abstractie pentru o clipa de anularea dreptului fundamental la proprietate, ceea ce ne asteapta cu o astfel de platforma este transformarea birocratilor in experti estetici, capabili in orice moment sa decida daca o modificare a fatadei reprezinta o deteriorare a casei sau nu. Puterea unor astfel de functionari ar fi imensa, iar cea a proprietarilor ar fi absolut zero. Acesta mi se pare punctul cel mai inspaimantator din toata insiruirea nu foarte scurta de socialism municipal declinat, in diverse formule, de Nicusor Dan.

Cerem demisia din Parlament a deputatului Adrian Solomon

”When the Red Brigades decided to kill Moro, they placed him in a car and told him to cover himself with a blanket saying that they were going to transport him to another location. After Moro was covered, they shot ten rounds into him, killing him.” (wikipedia)

”Eu îi transmit public, că sigur are urechi care s-audă, că dacă are nesimţirea, că tupeu are cît cuprinde, să vină în Bârlad şi să nu anunţe autorităţile, să nu oprească la primărie să afle ce-i doare pe bârlădeni de la primarul municipiului Bârlad va avea nu soarta lui Tăriceanu ci soarta lui Aldo Moro. Şi asta nu-i o ameninţare, e o asigurare, domnul prim-ministru.” Adrian Solomon, deputat în Parlamentul României

Se tot vorbește de altfel de politică, de o nouă generație de politicieni, de cetățeni curați, inteligenți, responsabili, onești, dedicați, care, împreună cu MRU, să aducă un suflu nou în politică. Deocamdată Mihai Răzvan Ungureanu e singur.

În rest, tăcere (aproape) totală pe scena politică, în ”societatea civilă” și în presă. Premierul României este amenințat cu asasinatul politic de către un deputat din Parlamentul României iar politicienii, intelectualii, oengiștii și jurnaliștii tac mîlc.

Să luăm tăcerea drept aprobare? Să înțelegem că politicienii, liderii USL în special, jurnaliștii, intelectualii, oengiștii și alți cetățeni profund implicați, cuprinși de ingrijorări zilnice și indignați de meserie sînt de acord cu Adrian Solomon? Să înțelegem că spiritul lor civic a luat o binemeritată pauză?

Cerem demisia din Parlament a deputatului Adrian Solomon (pagina  de Facebook)

Presă:

B1TV – Premierul, amenințat cu moartea

România Liberă: Premierul Ungureanu, AMENINŢAT CU MOARTEA de un deputat PSD. Adrian Solomon : Va avea soarta lui Aldo Moro

Bloguri:

Madame Blogary: Deputatul PSD Adrian Solomon îl amenință cu moartea pe Mihai Răzvan Ungureanu

Bestiar de presă: Brigăzile Roșii ale PSD

Subiectiv: VIDEO: Adrian Solomon, deputat PSD, îl ameninţă cu moartea pe MRU

Reacții:

Teodor Baconschi: E timpul să ne trezim

Guvernul este îngrijorat de derapajele discursurilor politice

Sever Voinescu: MRU sau Solomon? Biblioteca sau pistolul?

Cristian Preda: ”Avem nevoie, mai mult decat oricand, de moderatie. Inclusiv in Romania, desigur.Ma astept, de pilda, ca Victor Ponta sa spuna ceva despre deputatul PSD care i-a transmis lui MRU ca va avea soarta lui Aldo Moro. Exista, in democratie, frontiere de netrecut, iar in acest caz ele au fost incalcate cu seninatate.
UPDATE
Premierul are dreptate să solicite reacția clasei politice față de declarația deputatului Adrian Solomon. În politică, tăcerea înseamnă acord. Să nu fi aflat încă Victor Ponta acest lucru? Tace – iată! – și PNL. Să fi ajuns solidaritatea aliaților din USL până la acceptarea ca “normală” a amenințării cu moartea?” (reacția lui Cristian Preda e de ieri)

UPDATE. Și încă una, deși e foarte de stînga, ba chiar prostesc, să faci consultanță pe gratis: acum era momentul propic pentru toată protipendada finuță, pentru intelectualitatea subțire, pentru aspiranții politici cu pretenții de civilitate și bun simț să iasă în față, să protesteze energic, inteligent și subțire. Și uite așa, aveam la modul informal și simbolic o Mișcare MRU gen. Era un test bun, apăreau niște nume și fețe de Noua Politică Altfel în lumina reflectoarelor, tema era perfectă, inamicii perfecți, era o distanțare și de Băsescu, era o apropiere și de hipsterimea și ”clasa de mijloc” cu pretenții și degrabă simțitoare la lingurică… Vă dați seama, toată crema subțire luptînd împotriva unuia cu față de bodyguard de dealer, împotriva unuia care l-a amenințat pe prim ministrul României cu asasinatul politic, toată floarea cea vestită vorbind despre civilizație, politica altfel, un nou tip de politician, mai uscat, mai curat, mai delicat… Dar poate nu e timpul pierdut.

În altă ordine de idei, azi la miezul nopții, Florina e invitată la Nașul TV.

http://live.nasul.tv/

Noul naţionalism european

Acum, cand vestul a descoperit ca imparatul este gol (a se citi ca are datorii nesustenabile), ies la iveala adevaratele fete civilizate ale fiecaruia.

Inca nu pot sa uit plecarea de la kw cand, pe o mare agitata, asteptam cu totii mica ambarcatiune care sa ne va duce pe nep, vaporul cel mai mare din formatie, singurul dotat cu helio-punte si suficient de stabil pentru a pemite aterizarea elicopterului in ziua aceea. Eram vreo 15 cei care asteptam transferul. Barca putea lua odata numai 4 oameni. Trebuiau facute 4 curse. Cand barca s-a apropriat de noi, am simtit un cot in coaste; precipitat si-a facut loc capitanul. Dorea sa plece cu primul transport. Ii disparusera zambetul calm si atitudinea relaxata. Omul vroia sa ajunga mai repede acasa, chiar daca pentru asta trebuia sa imparta cu generozitate coate pentru a se baga in fata.

Acesta este un exemplu banal de metamorfoza in situatii mai mult sau mai putin critice a unor oameni care in situatii “normale” inspira incredere si control a situatiei.

La nivel de tara putem vedea aceste lucruri in Europa. Cei care pana ieri cunosteau o crestere constanta a nivelului de trai au aflat ca exista si caderi economice; au aflat ca stilul de viata mult prea costisitor fata de cat produc a dus la indatorari serioase care cu greu pot fi achitate. Politicienii, in imposibilitatea de a atrage simpatia maselor prin bunastare sociala, locuri de munca si perspectiva unui viitor sigur, au scos din maneca un as oarecum uitat mai bine de 65 de ani: nationalismul.

Exista deosebiri de esenta intre nationalismul de acum 65 de ani si germenii nationalismului care rasare acum in Olanda, Spania, Italia, Ungaria, Belgia, Marea Britanie, Franta si Germania. In trecut nationalismul insemna dragostea de tara, de pamant. Insemna respectarea si promovarea istoriei si a culturii nationale. Cautam lucruri care sa ne apropie, ne cautam si ne iubeam semenii. Raportarea la exterior se facea exclusiv prin prisma impartasirii acestor valori; inferioritatea strainilor era masurata functie de gradul lor de integrare in ceea ce era considerat “autohton”, autentic.

Din aceste motive nationalismul european se baza pe 2 idei principale:

–          Sentimentul de identitate nationala;

–          Sentimentul de proprietate (tara asta este a noastra, din mosi stramosi).

Ulterior haina nationalista a inglobat si sentimentul imperialist al celor care istoric ocupasera mai multe teritorii in trecut (Germania, Marea Britanie, Franta, Olanda). Asa a inceput, la numai 20 de ani de la primul, cel de-al doilea razboi mondial.

Odata cu anii ’60, cand diferentele economice dintre est si vest se accentueaza, incepe o migratie consistenta catre miracolul capitalismului european. Primele generatii de emigranti au avut de infruntat discriminari puternice. Abia copiii lor au reusit sa estompeze sentimentele de superioritate ale “gazdelor” si sa fie acceptati ca egali in societatile in care se nascusera. La acest lucru a contribuit masiv si bunastarea generata de mana de lucru ieftina adusa de parintilor lor.

Acceptarea noului fond genetic, a noilor culturi si traditii a insemnat si diminuarea sentimentului de identitate nationala. De exemplu in Paris, in perioada vacantei de vara, se zice ca nu mai exista francezi. Raman numai emigrantii care isi permit vacanta numai atunci cand pot fi inlocuiti la locul de munca.

Nu pot uita vara acestui an cand, pentru scurta vreme, a trebuit sa fac naveta cu trenul regional intre Paris si Massy. Dimineata eram singurul alb din tren; in rest numai persoane provenite din fostele colonii franceze din Africa. Toti citeau coranul inainte de a incepe ziua de munca la 08:30.

Nu a trecut mult pana cand minoritatile organizate ad-hoc au inceput sa lupte pentru recunoasterea si respectarea traditiilor proprii. Pentru a fi “political correct” sau pentru a respecta “Liberté, Égalité, Fraternité”, tarile gazda au inceput sa faca concesii pentru a veni in intampinarea acestor doleante.

Lucruri castigate in jurul anilor ’80-’90 incep sa dispara din nou. Criza economica (si mai nou morala) a fost tragaciul care a declansat ascensiunea nationalismului in viata politica a Olandei, Frantei, Belgiei, Spaniei si Ungariei. Mai voalat sau nu, semnale incipiente dau si Germania si Marea Britanie.

Anul 2012 inseamna alegeri electorale in majoritatea tarilor europene. Mesajele potentialilor castigatori sunt destul de asemanatoare: “Tara noastra merge prost din cauza emigrantilor care au venit sa profite de generoasa noastra asistenta sociala. Cei care muncesc ne priveaza cetatenii de locuri de munca si fac ca salariile sa scada”.

In Franta si Marea Britanie accetul se pune pe combaterea actelor anti-sociale. Se promozeaza selectiv in presa cazuri reprobabile stereotipe care reusesc sa stigmatizeze un popor din cauza a putini.

Acesta este noul nationalism al secolului XXI. In loc sa ii cautam pe cei asemenea noua, ii vanam pe cei diferiti. Tot ce este negativ in sociatatea din care facem parte este cauzat de elemente alogene. Stergem cu buretele perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial si uitam ca imigrantii au adus cel putin 20-30 de ani de huzur pentru tarile a caror populatie a dorit sa munceasca mai putin si sa fie platita mai bine.

Acest mesaj politic atat de absurd este imbratisat cu entuzism de mase; nimanui nu ii place sa isi asume vina pentru greselile comise. Cuiva care ar constientiza si contabiliza contributia imigratilor la recontructia si bunastarea Europei de Vest, noul nationalism european i s-ar parea ipocrit, pe alocuri cvasi-sinucidal (doar nu vor incepe vesticii sa isi care singuri gunoiul, sa isi munceasca singuri pamantul sau sa devina mineri).

Nationalismul secolului XXI a fost adus de politicieni. Poate unii dintre ei au sperat ca aceasta este numai o solutie temporara, pana trece criza. Insa ideile se aprind usor si se sting repede. Cine seamana vant, culege furtuna. Ceea ce se naste acum in Europa se va amplifica si poate avea rezultate dezastruoase in viitorul apropriat.

Cum scria un amic de-al meu, traim vremuri istorice. Am trait un pic in comunism, am vazut ce poate face capitalismul, am senzatia ca ma indrept catre un nou razboi mondial. Mi-ar place sa ii supravietuiesc ca sa pot vedea cum incepe reconstructia.

ACSPOT

“Păi o să ne enervăm şi o să….” O să ce?

O să ne înscriem în Blogary. Ăsta e trendul, mai nou.

“Nu te prezinţi, nu te reprezint”

De ce politicienii iau decizii doar în favoarea pensionarilor, asistaţilor şi bugetarilor şi uită de mediul privat, de antreprenori, de tineri, de salariaţii din mediul privat? Fiindcă fraierii din mediul privat nu se duc la vot. Neexistînd cerere din partea acestei categorii, partidele şi politicienii îşi adaptează oferta pentru categoriile de asistaţi: bugetari şi pensionari. De ce? Fiindcă ăia se duc la vot. Sintagma “nu votezi, nu exişti” este foarte adevărată în cazul ăsta.

Fraierii care lucrează la privat s-au autoexclus din viaţa cetăţii iar, în consecinţă, problemele lor nu există. Bătălia deciziilor economice se va da între bugetari şi pensionari. Cine dă mai mult bugetarilor şi pensionarilor acela va fi în Parlament, la guvernare, la Preşedinţie.  Salariaţii din privat şi tinerii, în general, nu există şi nici nu vor să existe. Vom avea de ales între prime şi sporuri mai mari pentru bugetari, pensii mai mari pentru pensionari şi manele şi pomeni mai multe pentru asistaţi. Structura prezenţei la vot spune: pensionarii, bugetarii şi asistaţii decid structura Parlamentului, culoarea guvernării şi Preşedintele. Deci, problemele lor sînt singurele care contează.

Politicienii nu s-au căcat pe ei de frică şi nici nu au căzut în depresie din cauza neprezentării la vot a populaţiei active. S-au adaptat iar revolta prin neprezentare a  tineretului urban, strîmbatul din nas al corporatiştilor acriţi şi bosumflarea stupidă a salariaţilor şi antreprenorilor din mediul privat i-a făcut pe politicieni să renunţe total la a reprezenta aceste categorii (nu votezi, nu exişti; nu exişti, nu te reprezint) şi să-şi concentreze întregul efort politic, legislativ, guvernamental, bugetar, financiar şi de comunicare către categoriile care se prezintă la vot, care există şi care doresc să fie reprezentate: asistaţii, pensionarii şi bugetarii.

Dacă vrei să pierzi alegerile, să nu intri în Parlament, să te zbaţi la 5%, atunci adresează-te tineretului şi salariaţilor şi renunţă la bugetari şi pensionari. Dacă vrei să ieşi din politică pe uşa din dos scade salariile din administraţie, nu mai acorda creşteri de pensii şi sporuri bugetarilor, scade taxele şi sprijină mediul privat. Mai pe înţelesul corporaştilor care cred că le-au dat o lovitură mortală politicienilor neducîndu-se la vot: cea mai bună soluţie să dai faliment e să vinzi iPod-uri atunci cînd ştii că singurii cumpărători care se deranjează să iasă din casă şi să-ţi calce pragul sînt ţăranii de peste 60 de ani. Asta le cerem noi politicienilor. Astăzi, în România anului 2009, politicianul care se adresează tineretului, păturii educate de la oraşe, salariaţilor şi antreprenorilor din mediul privat, este pur şi simplu un imbecil sinucigaş. E ca şi cum ai vinde CD-uri cu Chopin în Ferentari. Nu înţeleg cum cineva care nu e atît de idiot încît să vîndă mp3-uri surzilor şi chiloţi tanga mamailor din Teleorman poate avea pretenţia de la politicieni să facă asta. Aşa cum voi nu vreţi să daţi faliment sau să vă pierdeţi job-ul, nici ei nu vor să rămînă în afara Parlamentului sau a guvernării. Aşa că vă vor creşte taxele, vor renunţa la orice reformă a sistemului birocratic, vor elimina orice posibilă facilitate acordată sistemului privat, vor creşte pensiile şi salariile bugetarilor, le vor acorda noi şi noi sporuri şi vor angaja din ce în ce mai mulţi. Bugetarii şi pensionarii sînt peste 8 milioane, voi nu sînteţi mai mult de 100 000  (restul îşi fac vacanţa în ziua alegerilor sau stau pe la terase şi se felicită pentru superioritatea cu care au luat decizia inteligentă de a nu se duce la vot).

În politică deciziile ţin seama în proporţie de 90% de piaţa politică. Iar dacă pe piaţa politică cererea e de asistenţă şi siguranţă, atunci politicienii asta vor oferi. Cine are impresia că deciziile politice ţin seama de părerea despre lume şi viaţă a economiştilor, de părerile avizate ale antreprenorilor şi corporatiştilor, exprimate savant la un grătar, din fundul nisipurilor de aur sau de pe o terasă de fiţe, se înşală. Se va spune: “păi, da, dar din punct de vedere economic e aberant, se va ajunge la un dezastru etc etc”. Nu. Politicienii gîndesc pe termen scurt (aşa o cere piaţa politică), pe maxim patru ani. Vor mări taxele şi se vor împrumuta ca să-şi ţină clienţii (bugetari, asistaţi şi pensionari) satisfăcuţi. Şi mai departe nu-i interesează. Iar micul corporatist urban va ajunge să plătească taxe de 90%. Şi le va plăti. Fiindcă nu are de ales. Iar taxele se vor duce transforma în pomeni electorale către categoriile care se prezintă la vot. “Păi o să ne enervăm şi o să….” O să ce? Chiar sînt curios dacă vreun blazat şi acrit de 25 de ani are idee ce va face în asemenea condiţii. Da, ştiu. “O să ne enervăm şi o să dăm cu umbreluţa din Sex on the beach de pămînt!”*

Indirect, absenţa la vot se plăteşte cu job-ul, afacerea sau, în cel mai bun caz cu o amendă usturătoare, plătită lunar. Se vorbea despre o posibilă lege care să oblige oamenii să meargă la vot (o tîmpenie, în opinia mea) iar sancţiunea neprezentării să fie amenda. Sancţiunea există deja. S-au mărit salariile bugetarilor, s-au mărit pensiile, trebuie bani ca să fie plătite. Astfel, se vor mări şi taxele, şi impozitul unic, şi TVA-ul. Diferenţa dintre 19% şi 25%, dintre 16% şi 20% e amenda neprezentării la vot. Repet, în cazul fericit. De multe ori amenda poate fi falimentul sau şomajul. Şi este deja.

*Habar n-am dacă Sex on the beach are umbreluţă. Dacă n-are, nasol. Corporatiştii nu vor putea să-şi exprime revolta civică.

Bleen,  22 iulie 2009

9/11 Remember. Ten Years After

BONUS:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=I9Y9NGXxdAg]

Mine eyes have seen the glory of the coming of the Lord:
He is trampling out the vintage where the grapes of wrath are stored;
He hath loosed the fateful lightning of His terrible swift sword:
His truth is marching on.
(Chorus)
Glory, glory, hallelujah!
Glory, glory, hallelujah!
Glory, glory, hallelujah!
His truth is marching on.