Dezmățul economic la care s-a ajuns își are rădăcinile în ziua de 24 decembrie 1989 când Ilici a semnat decretul prin care Securitatea se desființa și personalul se integra în Armată.

Atunci s-au făcut „pierduți” mulți cunoscători ai firelor economiei și a început jaful, evident, continuat prin felul în care au fost concepute legile de către FSN. Unele chestii erau atât de izbitoare încât îmi săreau mie în ochi citind vreun rezumat în vreun ziar.

Mii, milioane de formulări care nu prevedeau pedeapsă în caz de încălcare. Cu care s-au dat tunurile. Și apoi s-a cumpărat presa și s-a format caracatița politică, aia care poa să treacă prin parlament o scutire vamală valabilă 1 zi.

Ideea confiscării extinse exprimată de MM în primul mandat Băse, cu referire la cazul Patriciu (oricum, averile nu-s toate ale cui pare că sunt) a generat oroare, MM a fost insultată oribil în practic toată presa etc.

Mihaela Luncan trebuie că e mult mai tânără dacă se enervează că politicienii sunt luați pentru fleacuri. La data când și-au făcut marile averi nu încălcau practic nici o lege și oricum faptele sunt prescrise.

Să nu uităm să menționăm că categoria profesională cea mai infiltrată cu securiști a fost cea a judecătorilor. Și foarte, foarte coruptă. Nu știu pe acte, dar dacă ar fi luat foc și acum, și în 89 vilele din celebrele stațiuni de vacanță unde dădea voie Partidul să ai a doua casă, mult mai multe urlete de judecători decât de doctori s-ar fi auzit pe la Cheia, pe la Bușteni sau pe la Rânca.

ȘI ȘTIA TOATĂ LUMEA, de-aia s-au și defecat pe ea de justiție de sus până jos, de la Bombo la satele alea întregi de handicapați și la medicii care le-au dat certificate.

Iar mulți, foarte mulți, și-au adus copiii tot în magistratură. La procurori s-a mai luptat MM să mai schimbe câte ceva, la judecători nu s-a putut.

Și în situația asta, „noi”, care vorbim pe-aici, ce facem?! Ne uităm cu entuziasm de microbiști că la Maradona n-a fost henț ci Mâna lui Dumnezeu, că LCK încalcă ea însăși spectaculos diverse, dar baremi arată voință și încearcă să mai plivească din nenorociți.

Sperăm că lupta asta despletită duce la victorie, chiar dacă până și Andreea Pora a făcut un pas spre luciditate când i-a atras LCK atenția să pondereze nuanța de amazoană despletită. Deși n-a făcut recurs în anulare la Dragnea, unde a fost ceva cu adevărat extraordinar, cum a făcut la Rarinca, dovedind că e și ea sub vremi. Și cu slăbiciuni omenești vizibile.

Zicem că Bica trebuie trimisă să taie stuf, nu să stea la plajă, deși MOMENTAN are toate drepturile civile (mvai, Stoica Ionel nu zice așa ceva, doar preia periodic articole picante adresându-se unui public care să se revolte pavlovian).

Părerea mea este că n-ar trebui deloc susținută atmosfera asta de justiție populară. Adaugă periculos la impresia de circ.

Presiunea și eforturile jurnaliștilor lucizi, cinstiți și de necancan ar trebui să fie în direcția JUDECĂTORILOR și în direcția procurorilor să vină cu chestii relevante. Dacă pot săpa dincolo de stilourile Mont Blanc și de foloasele electorale, bine, dacă nu, nu, să nu cadă în derizoriu.

Așa cum se vede acum, la MI nu va fi decât o răfuială între găști, fiindcă lipsesc schimbările alea anterioare, mici, permanente și discrete, acumularea cantitativă cum ar veni, cum lipsesc în toată societatea. Plus că, în caz de bună-credință inteligentă, o strategie minimă îți impune să nu deschizi atât de multe fronturi deodată.

My 2c.