Guvernul Grindeanu. De ce?

Șoc și groază, ieri, la anunțarea numelor miniștrilor din guvernul Grindeanu-Dragnea. Sau Dragnea-Grindeanu, mai degrabă. Deși, ciudat, Abramburica nu a mai prins minister, de data asta. Dar a prins Comisie, șefia Comisiei de Învățămînt și Tineret din Senat.

Șoc și groază în felia mea de Facebook, acolo unde au început să curgă văicărelile, să fim considerați pierduți, popor pentru care nu merită să faci nimic (deși mulți habar n-am ce fac pentru popor, dar asta nu mai contează), au și aulăeu pe toți pereții rețelei.

De parcă, normal, firesc, lumea se aștepta la altceva de la un guvern făcut de Dragnea. De parcă, de la alegeri și pînă acum, nu s-au obișnuit cu ideea că alegerile au fos cîștigate de PSD. De parcă în țara asta nu ar exista altceva decît oameni buni și frumoși, ca și ei, iar guvernul ar fi un blestem venit de undeva, nimeni nu știe de unde. O calamitate naturală care apare din cînd în cînd, ca să ne tulbure nouă fericirea guvernelor pe care le dorim. Și care, orice ar face, nu trebuie criticate cumva.

Guvernul Grindeanu este al oamenilor, rezultat al voturilor oamenilor. Oameni, greu de crezut, știu, ca mine și ca tine. Pentru care, din varii motive, o cană cu lapte sau o felie de pîine în plus poate însemna mult. Pentru care, indiferent de gradul de educație, mai există speranță că pot obține ceva mai mult.

Au fost cele mai corecte alegeri de după revoluție, probabil. Și totuși, în condițiile în care nimeni și nimic nu a împiedicat actuala opoziție să ajungă putere, rezultatul a fost dezastruos. Pentru noi, nu și pentru ei.

Așa că, înainte de a începe să criticăm punctual guvernul Grindeanu, ar trebui, mai degrabă, să criticăm opoziția. Să înțelegem ce nu a funcționat, de ce, și abia apoi să mergem mai departe. Dacă nu vrem să ajungem ca deplorabilii din SUA, care sînt în stare să dea vina pe oricine, pe ruși, pe planetă, pe Univers, că Hillary a pierdut alegerile. Nicăieri – pînă la americani, acum – în condițiile unor alegeri libere și corecte, nu a fost dată vina pe cîștigător, ci s-au căutat cauzele pentru care celălalt a pierdut.

Guvernul Grindeanu este ca și cum ar fi ales oameni care nu mai au ce pierde și sînt la mîna șefului. De unde și impresia de slugărnicie a componenților. Un Meleșcanu la Externe, care invita românii din diaspora să voteze, în turul II al alegerilor prezidențiale, într-o localitate aflată la 385 de km, numai, și ar fi suficient. Ca bătaie de joc la adresa diasporei, veșnica lor ”sulă în coastele” prezidențialelor. Olguța Vasilescu, încă nu știm dacă ”penală” sau nu. Pavel Năstase, descoperi deja ca plagiator. Florian Bodog, descoperit deja cu probleme academice și de plagiat. Și lista poate continua.

De ce s-a întîmplat asta? De ce acești oameni, care ne fac să ne dăm cu capul de pereții Facebook-ului și să acuzăm o întreagă parte din societate că e proastă, iar pe cealaltă că e nesimțită și nu merge la vot? Unde, fără îndoială, ar trebui să voteze cum îi spunem noi.

De ce am pierdut, așadar:

1. lipsa bazinului de cadre din care să se poată selecta oameni noi, curați și credibili; cu un Florin Cîțu, extrem de bine pregăit, aplicat și corect, și cu un Profesor Dănăilă de pus în vitrină nu se face primăvară, după cum s-a văzut; soluția de încropire a unor liste de candidați nu dă niciodată rezultatele la care unii visează;

2. cedarea tuturor temelor dreptei către stînga, în bulibășeala ideologică a partidelor ”noastre”;

3. preluarea tuturor temelor stîngii, cu mult mai puțin aplomb decît stînga înseși;

4. din 2. și 3. rezultă o cruntă confuzie, o degringoladă ideologică în care se află PNL, care numai a partid de dreapta nu mai seamănă. și mă refer la partid, nu la cîțiva oameni.

5. cantonarea în mituri salvatoare, de data asta Cioloș; un Cioloș bun ca premier – bun și atît, să ne înțelegem – dar cu carisma la spălat în momente decisive; un Cioloș atît de nepriceput politic încît nu și-a închipuit că marele eșec al transformării, fără acte, al guvernului României în piață de obiecte de artă poate fi folosit electoral; cînd organizezi colectă publică, oamenii donează, dar nu suficient, iar la sfîrșitul campaniei mai și spui că nu ți-ai imaginat că va fi speculată electoral, ca model de ”așa nu, niciodată!”, cînd scapi de sub control, prin ministrul de resort, situația uneia din cele mai importante instituții de cultură, Opera Română, unde cei doi balerini străini plecați au rămas. și cîte și mai cîte, acestea fiind cele mai mediatizate;

6. cantonarea permanentă în soluții umane de avarie, apărute cu cel mult două luni înainte de alegeri; oameni nou descoperiți, deși sînt aici de 10, 15, 20 de ani.

7. adoptarea unui discurs fără priză la mase, cum ar fi anticorupția. singura, de altfel, temă de campanie a PNL. ori cum anticorupția, nesusținută de explicații, nu poate aduce un nivel de trai mai ridicat populației, rezultatul nu poate fi decît cel obținut.

Așadar, atunci cînd, după consumarea defulării, sper, în glume răsuflate și văicăreli, încercați să vedeți clar cum nu putea cîștiga PNL aceste alegeri. Deși campanii bune pentru unii candidați au fost, deși punctual s-au susținut niște idei de dreapta.

Ce avem de făcut:

De monitorizat cu maximă atenție guvernul. De semnalat orice abatere de la – atenție! – programul LOR de guvernare. De făcut gălăgie inclusiv în exterior, cine are posibilitatea și cînd situația o impune. Dar pe teme clare, pe încălcări clare ale programului și legislației. De anticipat mișcări pe care le pot face. Și, mai ales, de ieșit rapid din starea de nevroză, de depresie colectivă generată de faptul că nu au cîștigat ”ai noștri”. Nu avea cine să cîștige. Așa că, mai ales, nu mai puneți la zid acea parte din populație care nu a votat. Nu ei sînt de vină că au fost mai cu capul pe umeri și mai puțin visători decît voi. Nu ei sînt de vină pentru că le cereați, disperați, să voteze. Nu așa se face politică. De electorat ai nevoie permanent, asta nu uitați. Nu vă comportați ca deplorabilii americani, care nu mai știu cum să întoarcă regulile de joc, după joc, numai ca să iasă cîștigător cine vor ei. problema de rezolvat este la noi, în curtea noastră, nu la ei. Ei au cîștigat, noi măcar să știm să pierdem demn.

PS: Nu mai avem presă, doar cîțiva oameni de presă, puțini, din ce în ce mai puțini. Nu contați, după părerea mea, nici pe useriștii proaspăt intrați în Parlament. Ei se califică la anti-sistem numai prin faptul că sînt, organizatoric, anti a ce știam și ce știe literatura politică de pînă acum. Altfel, sînt un grup gălăgios care își caută disperat uniforma ca să ajungă la școală.

guvern-grindeanu

(Foto: Vadim Chirda/Associated Press)

USR, disperarea hipstereasca are partid

Selvin Sheiddeh, USR, Trump. Cîteva subiecte abordate în discuția de ieri cu Lucian Vâlsan. V-am păcălit, nu, nu a fost numai despre USR, dar pentru că a venit vorba, să notăm și deschiderea seriei de prostii. Cu propunerea făcută ieri, 22 decembrie, din parlament, de a dărîma gardul din jurul Casei Poporului.

Scrie Nicușor Dan pe Facebook:

Să dărâmăm zidul între cetățeni și aleși. USR propune azi, pe 22 decembrie, prin colega noastră Cristina Prună, dărâmarea gardului din jurul Casei Poporului, și construirea unui parc public. Oamenii au luptat în decembrie 89 pentru o lume fără ziduri.

Omul care credeam că se luptă să conserve tot, vrea să dărîme. Și nu oricînd, ci fix pe 22 decembrie. De ce să nu deturnăm puțin sensul istoriei, dacă se poate? În decembrie 1989, pentru el și pentru alții, nici o clipă nu s-a pus problema zidurilor. Singurul zid din Europa Centrală și de Est fusese dărîmat deja, cel cu semnificație, Zidul Berlinului. În decembrie 1989 s-a murit în România. Și s-a murit pentru libertate, nu pentru

Iar cum o prostie e păcat să rămînă singură, USR persistă în a duce mai departe – și în ridicol – ideea lansată de PNL săptămîna trecută, cum că Dragnea ar ocupa abuziv funcția de deputat. Nu, Dragnea avea dreptul să fie ales în această legislatură, nimic nu îl împiedica. Dar de ce să se lase tinerii frumoși și deosebiți mînați de adevăr în luptă, cînd se pot face de rîs?! De ce să facă opoziție cu cap, cînd se poate și aiurea, revoluționar?!

Aseară a vorbit Dragnea la Antena 3, despre cum va curge lapte și miere în România. Și a vorbit de parcă PSD n-a fost niciodată la putere, nici vorbă pîna acum 1 an.
Școală! Dreptaci, puneți mîna și-nvățați, aveți de unde și așa se cîștigă.

În final (numele domnului Trump fie lăudat!) și în așteptarea nominalizării premierului, vă doresc Crăciun fericit, alături de familie și prieteni, iar noi ne revedem săptămîna viitoare. Vizionare plăcută! 🙂

PS: Interviul a fost înregistrat înainte de a apărea problemele legate de soțul doamnei Selvil Shheideh.

usr

(Fotografie luată de pe contul Facebook al Ioanei Lupea, foarte mîndră de isprava făcută.)

 

Sevil Shhaideh, o numire mai bună decît speram

Dragnea a amînat propunerea pentru premier pînă în ultima clipă, dovedindu-se iarăși aproape singurul politician adevărat din România.

Numele, Sevil Shhaideh, deși persoana a fost Ministru al Dezvoltării, este cît se poate de necunoscut presei și comentariatului politic, cu atît mai puțin de anticipat ca propunere de prim-ministru.

Și este o propunere de nerefuzat pentru președintele Iohannis. Este prima femeie premier din istoria României, prima musulmană (turco-tătară). Este o premieră nu numai pentru Europa de Est, cît pentru Europa în integralitate. Pentru o populație majoritar ortodoxă, alegerea din cadrul minorității musulmane din Dobrogea, model unic de conviețuire multietnică, este nu un pas înainte, ci o lovitură dată celor care ne acuză de xenofobie și rasism.

Măritată cu un sirian, absolventă de Cibernetică, laolaltă cu un președinte neamț și luteran, premierul României poate asigura echilibrul într-o lume tot mai lipsită de soluții la problemele de care este copleșită.

Îngrijorătoare, în context, rămîne numai obsesia lui Dragnea pentru control. Partidul LUI, guvernul LUI. Altfel, numirea unui om din anturajul apropiat, fără probleme cu justiția, este cel mai firesc lucru posibil. Nu se așteaptă nimeni, sper, ca premierul să fie ales dintre dușmani.

Dragnea, cu numirea făcută, dă șah celorlalte partide parlamentare. Cotele de gen ale Alinei Gorghiu, care au și a îngropat PNL-ul se afundă în derizoriu, o femeie poate fi numită prim-ministru pe baza competenței demonstrate. Toate discuțiile de la alegeri și pînă acum sînt ca zgomotul de fond din saloanele de psihiatrie, pe lîngă cele competente și aplicate ale medicilor, care știu ce au de făcut.

Spre deosebire de PNL, unde soluția salvatoare s-ar numi Crin Antonescu, PSD arată că poate aduce oameni noi din propriul partid, fără tărăboiul și teatrul jucat atîta vreme.

Cu un președinte luteran neamț și un premier femeie, musulman, căsătorită cu un sirian, România devine model de multiculturalism și ancorare în problemele realității mai bine decît ne puteam dori.

Ce va urma să facă doamna Shhaideh rămîne de văzut, deocamdată să-i dorim succes!

sevil

(Foto: realitatea.net)

Mici și bere de pe Nil, din carne de crocodil

O nenorocire nu vine niciodată singură. Asta am zis în noaptea de duminică spre luni, cea de după alegeri, săptămîna trecută, cînd a murit tata. Bătrîn, liniștit, în somn, în patul lui, așa cum și-a dorit. Fără chin și fără zbucium.

Mulțumesc tuturor celor care au zăbovit scurt timp asupra statusului meu de Facebook, în care anunțam ce s-a întîmplat. Tuturor celor care au scris un cuvint, tuturor celor care m-au căutat in privat, tuturor celor care s-au oferit să mă ajute.

Sînt mulți, mult mai mulți decît mi-am închipuit vreodată. Sînt cei care, în acele zile, mi-au dat putere și forță. Prieteni si oameni pe care nu-i am in listă. Cunoscuți sau (marea majoritate) nu.

O notă și mulțumiri speciale pentru nevorbitorii de limba română, pentru cei care au tradus mesajul.

Tuturor, încă o dată, mulțumesc! Solidaritatea și căldura umană impresionante îmi dau speranța că ce spun și ce scriu nu e lucru în van.

Concluzia, după cele prin care am trecut, a fost că în România, cel mai bine, ceas, perfecțiune, dacă există așa ceva, lucrează serviciile funerare. Fără fir de glumă. Dacă totul ar funcționa asa, am fi nemți.

Revenită în actualitatea cotidiană, alt șoc. Lucrurile nu mai erau așa cum le lăsasem, așa cum le știam, ci opoziția, ori ce se dorește a fi opoziție, începuse deja să o ia pe cîmpii, ajungînd departe. La spital nu, deși poate nu ar strica. Neurolepticele s-au inventat de mult, și nu degeaba. Ajută multă lume, cu condiția să te lași, să vrei să fii ajutat.

Dar nu. Așa zisa opoziție a descoperit, prin noua ei șefă, numită interimar, doamna Turcan, că Dragnea nu poate validat ca deputat. De ce? Pentru că este condamnat privind fapte legate de procesul legislativ. Care proces legislativ? Deja prea mult! Dragnea este condamnat și ispășește o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare pentru fapte asimilabile celor de corupție, dar asta e deja o altă poveste. Cum poveste e și de ce nu a descoperit nimeni, de ce nu a sesizat nimeni aberația pînă la o săptămînă după alegeri.

În fapt, Dragnea nu are nici o problemă acum, cînd și-a oținut mandatul în cursul celor mai corecte alegeri desfășurate după 1990. Dacă cineva are o problemă, și o are, acela e PNL-ul. Care a ajuns la cel mai scăzut nivel din istoria sa. Fără lideri, fără organizare eficientă, fără principii, partidul e pe cale să urmeze PNȚ în istoria post-decembristă a României. Bazinul de cadre al unui partid se formează și consolidează în timp, aducerea oamenilor noi numai la alegeri nu rezolvă nimic, cum s-a văzut. Poate chiar strică, cei vechi și care au muncit de-a lungul timpului, sperînd să se vadă la un moment dat pe liste, nemaiapucînd ziua aceea, din cauza ”infuziei” de oameni noi.

Și pentru că am ajuns la noutăți, avem USR. A cărei singură calitate, dacă așa ceva reprezintă o calitate, a fost că a adus și propus oameni noi. Frumoși și deosebiți, anti-sistemici clar. Numai că joacă tot așa cum le dictează sistemul, pentru că altfel de politică nu există.

Mai mult decît atît, joacă și prost. Foarte prost chiar. La nici o săptămînă de la alegeri, Sergiu Moșoianu, mai cunoscut drept soțul lui Clotilde, publică pentru prieteni, pe contul personal de Facebook, o scrisoare în care cere socoteală partidului pentru prezența lui Matei Păun alături de ei, surprins chiar în seara anunțării exit-poll-urilor, și pentru alte lucruri cu care el nu este de acord. Cum nu el este acum subiectul, ci doar trăgaciul, nu mă voi opri la problemele semnalate, ci la cum a rezolvat partidul problema. Scurt și fără discuții, avînd în vedere că împricinatul nici nu a fost de față, l-au exclus. O decizie proastă care a dus la o altă decizie proastă, cum a spus Clotilde.

Dar cînd se întîlnește prostul cu nepriceputul, ce să mai zici? Cînd întrebam despre competența oamenilor din USR, candidați pentru parlament, nu conta, important a fost faptul că au adus oameni noi. Și oamenii aceștia noi și anti-sistemici se aliază cu vechii și sistemicii de la PNL în a nu-l valida pe Dragnea ca deputat, din același motiv. Are o condamnare penală legată de procesul legislativ. Care anume proces legislativ, de ce nu au sesizat pînă acum, iar întrebări, probabil, fără rost.

Motiv pentru care, văzîndu-i cum se zbat degeaba și prostește și neștiind dacă e psihoză colectivă, daca nu acceptă încă rezultatul de la urne, dar cu asemenea proști începi să te bucuri că nu au cîștigat. Foarte serios o spun, nu e de glumă. Nu dai unor asemenea exemplare o țară pe mînă.

Cu o guvernare PSD, legitimă, cîștigată în urma unor alegeri corecte, nu ne putem aștepta decît la stagnare economică, vorbe multe și titlul articolului. Din care noi ne vom alege cu pielea. Și aceea sintetică, ori sîntem ecologiști, ori nu mai sîntem. Dar cel mai important va fi să ținem strîns lipit de NATO, mai ales în actuala conjunctură geopolitică.

Cum ziua de ieri s-a remarcat prin decesul ambasadorului rus la Ankara, în ceea ce a fost un adevărat atac terorist, și atentatul terorist din Berlin, în urma căruia au murit 9 oameni, iar alți peste 50 sînt răniți, atentat copiat după modelul Nisa, să ne bucurăm atîta vreme cît mai auzim colinde și nu ne urează de sărbători sirene de salvare și poliție.

PS: Ne revedem joi, la ora 14, pe canalul de YouTube al lui Lucian Vâlsan, unde sînt din nou invitată.

usr-matei-paun

(Foto: Costin Andrieș/Facebook)

 

Ați votat?

Ați votat? Da? Bravo! Nu? Nu-i nimic, mai e timp, dar nu uitați!

Nu uitați și:

Nu votăm stînga, oricum ambalată, oricum prezentată. Nici cea veche, cu atît mai puțin cea nouă. Nu votăm ce nu știm, nu votăm partidul asupra căruia avem dubii. Nu votăm proiecții ale minții noastre, nu votăm speranțe. Votăm ce știm și a dovedit competență politică. Votul este o acțiune politică.

Nu votăm pro-ruși! Mai ales pro-ruși! Nu votăm naționalism de grotă, nu votăm experimente sociale. Extremele. Pe acelea le lăsăm în voia soartei și a cîtorva smintiți care să le voteze.

Votăm pentru noi, asta să țineți minte. Nu pentru candidat, nu pentru prieteni, familie, pentru noi. În cabina de vot sîntem singuri. Acolo nimeni nu știe ce facem, unde punem ștampila. Și e momentul să ne gîndim exclusiv la noi. La binele nostru. Cum vrem să fie următorii patru ani pentru noi. Cît vrem să dăm la stat, pentru ce, cine ne ajută în ce vrem să facem în anii care vin. Tragedia Colectiv, de anul trecut, aș lăsa-o deoparte. Oamenii aceia nu s-au sacrificat pentru noi, nu a fost o acțiune conștientă. S-a întîmplat să cadă victime ale corupției din sistemul medical și nu numai. Lăsați-i să se odihnească în pace. Noi avem treabă cu corupția, ea ne macină sistemul imunitar al nației de aproape 27 de ani.

Nu votăm emoțional, votăm rațional. Cu mintea, adică, nu cu inima. 🙂 Nu pe ochi frumoși, că nu e concurs de frumusețe, ci pe ce propune, pe ce are în cap, pe ce va fi capabil/ă să impună pe agenda viitorului parlament.

Votăm într-o conjunctură internațională grea, problematică. Avem de gînd să rămînă Republica Moldova pe agenda publică sau nu? Și la asta trebuie să ne gîndim. Eu mă gîndesc în primul rînd, dar nu am să vă cer să faceți același lucru.

Trebuie să fim mulți pentru ca ei să nu cîștige. Și sperăm că nu vor cîștiga.

Haideți! Se poate! 😉 Eu am votat și pentru natalitate (unde situația e groaznică), educație și sănătate. Hă hă hă!

PS: Pentru cine mai are încă nelămuriri, arhiva blogului îi stă la dispoziție. Căutați după tag.

vot-ha-ha-ha(Foto: romaniatv.net)

Votul prost

Prostia “nu știe” să se orienteze politic, nu există cauze misterioase pentru care un prost votează prost.

Prostul nu se hrănește cu convingeri. Trendul e combustibilul lui. El se înfruptă pur și simplu din curentele la modă, iar răul lui este întotdeauna răul vremurilor. Prostia are, deci, o singură vanitate: conformismul. Și o singură nevoie: să i se dea; în primul rând atenție, dar merge și  o bere.

Prin gura proștilor vorbește, deci, tot ceea ce are epoca mai putred, mai răsuflat, mai inerțios și mai la îndemână.  Practic, la temelia cetății stă prostul care nu ostenește niciodată să rafineze abjecțiile și clișeele momentului.

Însă acolo unde deșteptul votează prost având convingerea că a votat bine, acolo, da, avem un mister!

L-a prostit cineva? S-a prostit singur? E, totuși, mai prost decât pare? E mai puțin onest decât pretinde?

Haideți să vă spun cum văd eu lucrurile.

Îndrăznesc să cred că niciun om de ispravă nu votează prost, indiferent cu cine votează. Unii votează literalmente rezonabil, adică în virtutea unei bune și îndelungate familiarizări cu ordinea politică. Cunosc bine faptele și figurile, anticipează, cumpănesc, argumentează, au întrebări și răspunsuri. Alții zăbovesc mai puțin pe fapte și votează intuitiv, merg pe simțire și pe investiții afective. Alții, dezamăgiți, pesimiști prin natură sau prin conjunctură, votează ceea ce ei simt și cred că ar fi „răul cel mai mic”.

Nu toată lumea are, în plan civic, aceeași dexteritate analitică, dar toți cei care – fără să fie proști – votează în acord cu propriile convingeri dau un vot robust. Calitatea votului (și a exercițiului democratic) e dată, cred, de calitatea votantului.

Să nu ne temem, deci, de voturile proaste; ci de voturile proștilor.

vot-prost

(Foto: Cristian Nistor/Arhiva Agerpres)

Campania electorală din Basarabia: examenul de conștiință

Tocmai m-am întors de la întîlnirea electorală din Durlești cu candidatul PMP la Cameră pentru diaspora, Constantin Codreanu.
În atmosfera extraordinară, de suflet, întreținută de Ion Roșca, zis văru Ion, și deja celebrul nea Ștefan Onofrei, am reținut un lucru important, dar oarecum pesimist: bătrînii sunt deseori mai tineri decît mulți obosiți de pînă-n 40 de ani.
De asemenea, trei promisiuni din platforma PMP, referitor la chestiunile din R.Moldova, adică ce ne interesează pe noi ăștia de aici, m-au determinat să votez anume cu partidul marinarului:

1) banii destinați R. Moldova să se dea pe proiecte direct comunităților locale, dar și în funcție de afilierea politică și angajamentul românesc al primarului local: ești român, îți dăm bani să-ți repari școala din sat, ulița mare sau acoperișul la primărie, să crape de ciudă primarul socialist din satul vecin. Nu ești cu noi treaba ta, du-te și cere de la Putin. Cu alte cuvinte, Bucureștiul decide unde se duc banii, nu guvernul de mardeiași de la Chișinău.

2) Birocrația în privința reobținerii cetățeniei române să fie simplificată, mai ales pe partea financiară. Este scandalos ca în cel mai sărac stat din Europa, basarabenii care cer redobîndirea cetățeniei bunicilor lor să plătească 150 de euro numai pe eliberarea certificatului de naștere românesc, plus alte taxe consulare, notariale, deplasări, care fac ca costul unui dosar individual de redobîndire a cetățeniei pentru moldoveni să urce la o fabuloasă sumă de 500 de euro (de căciulă!). Consecința este că pensionari născuți în România Mare și români buni, așa ca Ștefan Onofrei, NU AU CETĂȚENIE ROMÂNĂ. Și nici majoritatea covîrșitoare a celor în jur de 9000 de foști deportați basarabeni, cîți au mai rămas astăzi în viață, bătrîni și batjocoriți de statul moldovean cu pensii mizerabile.

3) În schimb, tot soiul de moldovănași ori rusofoni, cărora juridic nu le poți refuza dreptul de a redobîndi cetățenia (pentru că etnici ruși locuiau în Basarabia și înainte de război, deci se califică pentru redobîndire), dar care fîlfîie cetățenia doar ca pe o „viză Schengen”, fără a manifesta niciun pic de fidelitate față de statul și națiunea română, iar alteori exprimîndu-și chiar totalul dispreț, să fie puși să treacă, prin amendament la legea cetățeniei române, examen la limba română și istorie/Constituția României. Basarabenii au tot dreptul la cetățenia bunicilor lor. Dar generozitatea României nu trebuie abuzată. Or, în perspectiva unei eventuale reunificări, acești oameni trebuie să învețe să respecte statul român, și să nu trateze statutul lor de cetățeni români cu atîta „degajare”. A fi cetățean român implică fidelitate, aderare și respect față de valorile comune. Deci examen să fie. Nu bacalaureat. Nu intrare la doctorat. Ceva minimal, dar de bun simț.

Acuma, propunerea mea pentru domnii candidați la Cameră și Senat: vă rog să-i spuneți lui Iohannis să le dea prin decret cetățenia celor 9000 de foști deportați basarabeni. Și după ce (re)devin cetățeni români, să fie asimilați statutului de deținuți politici din România. Așa unificăm conștiințe, memorii, istorii. Așa ne unim înapoi.

pmp-alegeri

Furtul minților

Cînd am spus, zilele trecute, pe Facebook, că votantul USR este asemănător votantului PSD și că, mai bine, ar vota ce știe decît ce nu știe, am stîrnit mirare și acuzații de părtinire. Adică, cum PSD?!?

Pe drept, cine nu a înțeles, poate considera că am îndemnat la vot PSD. Departe de mine gîndul acesta. Să explic.

Votantul de la oraș, votantul anti-pesedist prin excelență nu va înțelege niciodată de ce, în anumite zone, alți oameni își exprimă preferința pentru PSD. Nu știm, dar acuzăm. Și ca să nu mai facem așa, să încercăm să ne punem în locul lor.

Votantul PSD vrea să i se dea. Nu contează ce și nu prea contează nici cît, contează să i se dea. Cum, în ce condiții, de unde, nu-l interesează, el vrea. Votantul USR, pe de altă parte. Ce vrea votantul USR de la partidul pe care îl votează? Corectitudine! Bine, dar e suficientă? Întrebare la care nimeni nu răspunde. Acest partid, USR, nu oferă altceva. Competență? Absolut necesară pentru buna gestionare a treburilor țării. Dar de unde și de care fel, de dreapta sau de stînga? Nu știm, președintele partidului nu poate răspunde măcar la întrebarea ”vrea cotă unică sau progresivă?”. Nu știe, trebuie să vadă întîi bugetul. Așadar, e posibil să îi votați, să intre în Parlament, și abia mai apoi să vedeți dacă veți cîștiga sau pierde bani pe mîna lor. Pe mîna cu care votează. Care mînă, și aceea, nu știm dacă e de stînga sau dreapta.

E incredibil cum atîta lume cu pretenții poate fi atît de indiferentă față de unul din cele mai sensibile subiecte, taxarea. La fel cum e similar insensibilă la împărțirea banilor statului, în ultimă instanță, banii lor, statul neproducînd bani. E insensibilă la pericolul rusesc, avînd în vedere că situația lui Matei Păun, șeful de campanie la alegerile locale, nu e nici acum lămurită. E insensibilă la problema privatizărilor, la cea privind inițiativa Coaliției pentru familie, e insensibilă, în general, la tot ce va însemna parlamentul viitor.

Dar e insensibilă și la critici. Mai mult de atît, e la fel de opacă, în cel mai fericit caz, la critică și la orice încercare de a lămuri problemele cu care va avea de-a face noul parlament.

USR este, după toate aparențele, un grup, o coagulare de persoane, un hub destinat a intra în parlament, ca mai apoi să se scindeze, cum deja a anunțat că va fi posibil Nicușor Dan, președintele partidului. Carevasăzică, avem de-a face cu un nou CPUN, rezultat în urma tragediei din Colectiv, de anul trecut, nu în urma unei revoluții, cum a fost originalul. Un CPUN susținut la fel de feroce ca și cel inițial, la fel de intransigent cu oricine îl critică, la fel de mîndru că nu a mai făcut politică.

Și dacă nu a mai făcut politică, prin urmare, e și necorupt. Nu se spune nicăieri că ar fi incoruptibil, ci necorupt. O diferență de nuanță, nesemnificativă, nu?! Cum să fie corupt cineva care nu a avut de-a face cu structurile puterii?!

Atunci pe ce se bazează intenția de vot? Pe faptul că sînt oameni noi, ochi noi, cum spunea Andrei Pleșu? Așa, și de unde pînă unde ochii noi pot face numai bine? Sau, și mai exact, care este binele pe care îl așteaptă votanții?

Nu știm. Și nici ei nu știu, ca să ne spună.

Spun doar că se vor ocupa, și că și știu să se ocupe, de banii noștri. Dați acolo unde e nevoie, știu ei mai bine unde. Ceea ce îmi amintește de PSD și de predecesoarele partide socialiste, care au dat la fel, acolo unde au știut ele. Și din cauza cărora, astăzi, sîntem aici.

Atitudinea de intransigență a votanților și susținătorilor, fără o bază pe care să putem discuta, plus acest ”știu ei unde e nevoie să dea”, din banii noștri, nu știm cît, vom vedea, fac ca USR să semene cu PSD. Nu știm de ce lumea îi votează, cum nu știm sau nu vrem să știm nici în cazul PSD-ului, dar sînt votabili, numai pentru că pînă acum nu au avut ocazia să fie corupți.

Ei, cum sună? Prost, dacă mai stai să judeci. Dar exact aici intervine scurt-circuitul, cine mai stă să judece?! De ce să mai judece, dacă e vorba de oameni noi? Pentru că noi au fost și comuniștii veniți în 1946, dar asta nu a însemnat decît oroare pentru patru decenii și jumătate.

Pentru ca proiectele lui Dacian Cioloș să meargă mai departe. Și care anume sînt proiectele prim-ministului? Despre privatizare nu poate fi vorba, la cum s-a prezentat la Antena 3, insistînd asupra faptului că vînzarea unei bucăți din Portul Constanța ar fi minciună.

Deci? Ce ne așteaptă cu cei noi?

Nimic, nu știm, ori vom vedea noi după alegeri. Un după care poate însemna și prea tîrziu. Dacă noii parlamentari se vor poziționa spre stînga și USR  se va sparge, ne putem trezi cu Demos în parlament. Asta vrem? Noua stîngă, cea curată, cea care nu fură, dar e adepta marxismului cultural, cu tuturor ingineriilor socialea aferente? Cum mai facem atunci ordine și curățenie, cînd va fi vorba de furtul minților?

Cred că* diferența dintre USR și PSD aici se află: unii fură la propriu, alții au furat deja mințile unora și sînt pe cale să meargă mai departe. Și nu avem nici un DNA împotriva acestui nou tip de furt. Nu avem nici o instituție care să țină calea dreaptă, cea a ordinii naturale a firii. Cum vom putea, atunci, să contracarăm aceste ”furturi”?

PS: *Nu mai cred că, sînt convinsă. Am văzut minți prea deștepte lăsîndu-se furate de mirajul userist ca să mai am dubii.

a3(Foto: captură emisiune Antena 3)

Votul USR, un vot pentru good/ungood

Nu în toate situațiile ideea de a încerca și „altceva” merită riscurile. Alegerile nu sunt un eveniment atât de reversibil pe cât par.

Când ne gândim la aspectul de desant al marxismului cultural asupra parlamentului (după o expresie a lui Adrian Panait), trebuie să ne întrebăm DACĂ DORIM ORICE DESANT, DESANT SĂ FIE.
Faptul că USR reprezintă marxismul cultural mi se pare o evidență, nu mai cere demonstrație în 2016.
Dar de ce și-ar dori marxism altcineva decât beneficiarii lui direcți?

Iar beneficiari nu sunt niciodată votanții, ci doar turmele de oengiști stipendiați de prostimea plătitoare de impozite ca să pună pe FB poze de la congrese ținute în locuri exotice.

Și reprezentanții lor din parlament, care nu se pot decide care tip de impozitare i-ar ajuta să agațe încă un mandat.

Urmăriți postările lui Sorin Ioniță. Deplasări interesante alternând cu părerea fermă că votul popular trebuie corectat de oamenii luminați. Ca el, așa.
Sau ale Mihaelei Miroiu, maica feminismului de seminar cu lunch-break, învârtind pdf-uri la Doha.

Ce a rămas neclar despre marxismul cultural în urma intoxicării Occidentului? Vreo patologie sexuală neimaginată, vreun hoax climatic nefinanțat, vreun truth scutit de corolarul „post-truth”?

Constat că juna Presadă, USR-ista cu Moarte capitalismului și pumnișori amenințători pe strada Proletarului face strada de mult, și anume din 2012. Stătea, după cum mărturisește, cu oamenii care strigau împotriva lui Băsescu și a reformei din sănătate.

Deci de la început a fost de partea retribuită și/sau manipulată a existenței. Competențele ei în materie de reformă a sănătății fiind fix, fix zero, ca și ale celorlalți „lideri” croșetați atunci de A3.

Acum va intra în Parlament, să strige de acolo, după ce se va lipi, ca tovarășul său ideologic-cu-fes Claudiu Crăciun, de toate beneficiile și de toate finanțările UE. Și ca ea, ceilalți.

Pumnișorii vor ateriza direct în dințișorii cui are altă părere, în tradiția leftistă universală, veți afla că dacă nu vreți să-i întrețineți pe asistații social, o categorie deja profesionalizată, aveți o atitudine și promovați politici ANTISOCIALE, de exemplu.

Mai gândiți-vă o dată înainte de a vota: numai marxiștii culturali au o reprezentare (și o finanțare) coerentă în USL; restul sunt o mulțime de elemente foarte diverse, fără absolut nici un liant avuabil.

a3(Foto: captură emisiune Antena 3)

Miza alegerilor parlamentare

Alegerile parlamentare din decembrie sînt și despre noi, dar mai ales despre ei. Nimic nou pînă aici, cînd au fost, cu mici excepții, în mod real, despre noi?!

Nota de absolută particularitate, pentru prima dată după decembrie 1989, nici unul din partidele mari, PNL și PSD, nu intră în alegeri cu propunere de premier și nici cu un program serios și coerent de guvernare. PSD din cauză de cercetări penale, PNL din aceeași cauză a propriei incapacități de a crește, promova și susține oameni pregătiți pentru o funcție atît de importantă în stat, din aceeași impotență organizatorică, lipsă de viziune și mentalitate de clan.

Avem, în schimb, același prim-ministru de pînă acum, Dacian Cioloș. Obligat de propriile-i reguli să nu candideze fără a vacanta funcția, domnul Cioloș a ales varianta tehnopoliticianului.

Mai precis, la presiunea președintelui – cel puțin aparent – și mai ales a PNL-ului, a încropit o platformă cu zece principii, de stînga și generaliste, un soi de compunere de bune intenții, la care să adere cine dorește din partidele înscrise în cursa electorală. PNL și USR și-au anunțat imediat susținerea, nu și PSD.

Ce se va întîmpla de fapt?

Raluca Boboc sintetizează pe Facebook:

Gorghiu, Cioloș și guvernul PNL-PSD

Gorghiu, Cioloș și guvernul PNL-PSD

Cioloș declara ieri, în interviul Hotnews, că nu se vede într-un guvern cu PSD – ceea ce înseamnă cu nu exclude totuși această variantă.

Alina Gorghiu declară astăzi că, în cazul în care PNL nu reușește să facă majoritatea după alegeri, aceasta își va da demisia din fruntea partidului.

Ce scenariu prefigurează cele două declarații:

– PNL nu reușește să stângă o majoritatea după alegeri care să-l propună pe Cioloș premier.

– Alina Gorghiu, conform declarației dată azi, își va da demisia de la conducerea PNL.

– Cioloș preia partidul și este desemnat ca premier într-un guvern PNL – PSD

Aceasta este schema. Și atunci, de ce mai are nevoie PNL de USR? Pentru asigurarea liniștii prezidențiale și guvernamentale, prin aducerea în sistem, culmea, a partidului declarat anti-sistem, întru realegerea președintelui pentru încă un mandat la Cotroceni. Și pentru ca societatea civilă să aibă impresia, prin cei care consideră că o reprezintă, că face parte din politica mare, iar reprezentanții aleși să aibă și ei un loc de muncă bine plătit și cu toate celelalte avantaje care decurg din funcția de parlamentar.

Fair enough pînă aici. Serviciu contra serviciu.

Dar de ce USR?

Numai pentru că s-a impus, în lipsa oricărei alte opțiuni viabile și valide, ca singurul partid creat recent? Numai pentru că toate încercările dreptei de coagulare într-un partid s-au soldat cu eșecuri majore?

Nu. Pentru că cel mai mare succes al defunctei USL, împărțită acum în PNL și PSD, a fost și este acapararea societății civile. Începînd cu ianuarie 2012, dacă nu cumva mai devreme, avînd în vedere implicarea președintelui USR, Nicușor Dan, în susținerea lui Mircea Geoană la președinția României, în 2009. Mișcarea a fost, așadar, calculată de mult și evoluția ei întreținută cu mare grijă. USL și-a asigurat și partid util parlamentar, la nevoie, și societate civilă în același timp.

Argumente și semne de întrebare.

1) ‘Lăsând gluma la o parte vă invit să nu credeți că Uniunea Salvați România este împotriva unei propuneri utile comunității indiferent de la care partid politic vine aceasta. Totodată vreau să îl întreb pe primarul Tudorache dacă numirile abuzive și contractele pentru pază la Piața Amzei în valoare de 16.000 euro pe lună sau rectificările bugetare făcute peste noapte sunt niște realizări tipice PSD?’ – Clotilde Armand, Facebook

De reținut: ‘vă invit să nu credeți că Uniunea SalvațiRomânia este împotriva unei propuneri utile comunității INDIFERENT DE LA CARE PARTID POLITIC VINE ACEASTA’. Revenim la schema Ralucăi Boboc și observăm că, sub masca celor mai bune intenții, PNL și PSD se pregătesc de guvernare. Nimic nou, cele două partide au mai guvernat și pînă acum, sub sigla USL. 

2) Președintele și-a exprimat dorința ca România să facă parte din nucleul dur al UE, chiar acum, cînd majoritatea guvernelor și țărilor serioase chestionează nu numai gestionarea absolut halucinantă a crizei migranților de către acest nucleu, ci chiar viitorul Uniunii. Acum, după Brexit. Și, în plus, scandalizează o populație românească majoritar ortodoxă, plus celelalte culte creștine, numindu-le, în cel mai fericit caz neinspirat, ‘fanatice’. Aceasta este stînga clar, fără urmă de îndoială, avînd în vedere și atacurile din ce în ce mai dese și mai virulente nu numai la adresa BOR, ci la adresa tuturor creștinilor de aici.

3) Anticorupția este elementul cheie al acestor alegeri, susținut atît de PNL, cît și de USR. Nu și de PSD, în ciuda faptului că trei ani, pe vremea prim-ministeriatului lui Victor Ponta, instituția a funcționat absolut normal. Ce ar putea determina, în acest caz, o notă de subsol a funcționării unui stat, o instituție cu atîția ani de activitate în urmă și cu rezultate spectaculoase, ni se spune, să devină principala temă de campanie?

3.a) Fapte diverse.

Teza de doctorat a șefei DNA, procuror Laura Codruța Kovesi, a fost deja verificată la Universitatea de Vest, cu softul antiplagiat, dar rezultatul verificării rămîne deocamdată secret, pînă la întrunirea CEN-ului universității. Tot ca fapt divers, Marilen Pîrtea, rectorul acestei universități, deschide lista de candidați PNL pentru alegerile din această iarnă. Și din aceeași categorie, din stufoasa și aproape incredibila afacere Black Cube, pe surse aflăm că un potențial beneficiar ar fi chiar președintele țării.

Concluzii.

Ghiță, autodenunțătorul în cazul de posibil plagiat Kovesi, nu este omul lui Băsescu, oricîte speculații s-ar face. Ponta nu mai este prim-ministru, nu mai contează, a mai rămas unul singur care nu renunță. Guess who. Și de ce toate tunurile sînt pe el.

Toată forfota actuală, toată zbaterea nebună a celor care au umplut, în 2014, ‘hăul de potențial’ de pe internet, și toată mass media nu sînt angrenate în lupta care ar fi firesc să se ducă acum, PSD vs PNL, ci în alta și pentru un singur lucru: PMP să nu intre în parlament.

Asta este miza, pe lîngă a fiecăruia, personală. Toți foști crinantoneștii și parțial mirceageoanii anilor și alegerilor trecute au fost activați de ‘suflul nou, curățenia, educație, europenismul și bunul simțul’ de atunci.

Se mai încearcă și acreditarea ideii absolut demente că PSD ar reprezenta conservatorismul românesc actual, cînd PSD nu face altceva decît să profite de absența dreptei și să-i preia toate temele.

Asta e tot. Băsescu, după părerea mea, mai bine ar candida în Republica Moldova, avînd în vedere că acum este definitivă obținerea cetățeniei și ținînd cont de experiența și agenda avute pe vremea președinției sale.
Dar PMP, cu sau fără Băsescu, le poate strica toate socotelile în parlament oamenilor ‘frumoși și deosebiți’, și asta e singura miză. USL vrea să conducă alternativ, așa cum a spus Ponta acum niște ani, bătălia se dă pe fiecare picior de fotoliu parlamentar. De ce ar avea nevoie PSD de PMP, în condițiile în care are deja partid posibil parlamentar, și anume USR?

Acapararea întregii puteri de către cele două mari partide foste USL, cu sateliții lor, și îndepărtarea cu orice chip de posibilitatea intrării în parlament a PMP, partidul creat în jurul fostului președinte Traian Băsescu, este și dorința PNL, și a PSD, exprimată repetat în urmă cu cîțiva ani. Și pentru asta s-au mobilizat tone de ură, de minciuni prezentate drept adevăruri absolute, de suspiciuni aberante cum nu am mai văzut în perioada post-decembristă românească.

Dacă vă împacăți cu situația, să avem numai stînga, să guverneze numai stînga – stînga dură și stînga soft – dar repet, numai stînga, e opțiunea fiecăruia. Dacă nu, știți ce aveți de făcut.

În ce mă privește, lucrurile sînt extrem de simple: voi vota cu candidatul sau cu partidul care îmi garantează că prima măsură luată de nou alesul parlament va fi loc de fumat ÎN interiorul localurilor, pentru că este o cruntă umilință și bătaie de joc ce se întîmplă acum. Deopotrivă îndreptate împotriva libertății patronilor de localuri de a alege ce fac cu afacerea lor, cît și împotriva fumătorilor. Pentru că ‘fanatismul’ trebuie combătut în lumea aseptică, rece și ‘corectă’ a funcționărimii europene de partid și de stat.

PS: Elena Udrea nu este un subiect pentru mine, nici nu o pomenesc, de altfel, decît atunci cînd în justiție devine prea evident ce se întîmplă. Consider, ca și acum doi ani, că introducerea și sprijinirea ei în campania pentru președinția țării au fost cele mai mari, mai grave și de-a dreptul impardonabile mișcări ale fostului președinte.

vot