17-19 aprilie 2018. Dovezi de prostie

E concurență mare pe locuri, așa că le voi trata aleator. Mai puțin prima. Femeia este, totuși, prim-ministrul României, ave(a)m niște pretenții de la ocupantul/a acestei funcții.

I. Premierul României, femeia aceea care citește de pe foi de hîrtie, a comis-o. Din nou. Anul 2020 este pentru ea așa cum se scrie, 20-20. ”Monsieur scrie, monsieur zişem!“, pentru cine își amintește filmul ”Actorul și sălbaticii”. Fără glume, fără ironie, asta e omul. Sau oama. Dacă VV Dăncilă ar fi știut limba engleză măcar la nivel de începător, ar fi fost cumva de înțeles, twenty-twenty. Dar așa?!? Cînd nici româna nu o stăpînește, cum își poate permite cineva să o propună și să o numească premier?!?

II. Audierea lui Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, în Senatul american. Singura problemă adevărată pe care a avut-o humanoidul se cheamă Ted Cruz și cei care l-au mai întrebat despre banarea conservatorilor.

Audierea a avut loc ca să vedem că s-au văzut. Nou nu am aflat nimic. Conservatorii sînt persecutați prin blocări abuzive, 2 miliarde de oameni de pe tot globul nu au cum să se supună regulilor comunității.

III. Aud că PSD vrea să organizeze miting cu o mie de persoane. Dincolo de bancurile cu Vasilica (punctul I) – unu-trei nule-trei nule – abia au adunat pentru Ponta, la lansare, în 2014, 70 000 de oameni. Poate sînt în bani și noi nu știm, și nu contează cît costă deplasarea cu autocarele din țară.

IV. Justiție.

Sînt trei forțe care se bat acum pentru justiție:

– serviciile (unde se și află)
– politicul (unde nu vrem să ajungă)
– și încă o grupare mică și veselă, ca cea în care mă aflu, care chiar vrea justiție independentă. de regulă asimilată politicului din cauză că lumea pricepe mai greu cum e cu serviciile.

Asta e tot, restul sînt mișcări de dans, box sau wrestling.

V. Război în Siria

Război era și înainte de lansarea atacului militar al SUA, UK și Franța, dar abia acum se poate da vina, în stilul progresist-imbecil, pe SUA. Mai precis pe Trump.

Obama a trasat o linie roșie. Cînd nu a fost respectată, nu a făcut nimic.

Trump ține ca linia roșie a lui Obama (a SUA, e fapt) să fie respectată și răspunde atacurilor chimice din Siria. cu război.

Ca urmare, comentariatul de birt Facebook îl consideră vinovat pe Trump. Bravo, mă, țineți voi cu rușii. O să vă pupe Putin.

PS: Cum era cu legătura Trump-Rusia, unde a dispărut ea, ce mai spune domnul Muller?

 

Susțineți Blogary cu o donație

Select Payment Method
Personal Info

Contul Asociației Blogary este:

RO55INGB0000999906034097

ING Bank

Sucursala Favorit

Cod fiscal: 29013920

Donation Total: €10.00

15-16 noiembrie 2017

Astăzi, joi, 16 noiembrie 2017, toată lumea așa zis bună, justițiară și one sided spune că s-ar putea petrece o nenorocire. Concret, CCR ar putea declara conflict de natură constituțională între două puteri ale statului român, cea judiciară (DNA) și cea executivă (guvern). În urma acestei hotărîri, dacă se întîmplă, DNA nu și-ar mai putea desfășura activitatea în cazul Belina, adică dosarul s-ar închide în acest moment.

Și dacă am înțeles cum e cu amestecul politic în justiție, acum mă interesează cînd vorbim și despre amestecul justiției în politic.

Știu, justiția, adică DNA, care nici măcar nu este decident în materie legală, nu se poate amesteca în decizia politică. Anchetarea lui Ludovic Orban exact atunci cînd avea 30% în sondaje pentru PMB, cu declararea nevinovăției în primă instanță, a fost doar o coincidență, în urma căreia ne-am ales la primărie cu catastrofa de acum. Mai știu și că nici un om nu e sfînt, de unde fiecare om greșește.

Acestea fiind spuse și cu precizarea că tot ce mă interesează nu este să fiu avocatul diavolului, ci să avem un stat de drept funcțional, pun unei persoane de specialitate, cu studii juridice, următoarele întrebări prezentate în statusul de Facebook următor, în comentarii.

Să încercăm măcar să ieșim din logica găștilor, adică ai noștri sînt buni și frumoși pentru că sînt ai noștri, ai lor sînt și urîți, și răi, pentru că sînt ai lor.

Foarte important: eu știu că legile trebuie să fie simple și clare, adică și un om cu patru clase să priceapă ce se întîmplă. Sînt așa legile noastre sau nu? Eu spun, avînd în vedere discuția de mai sus și nu numai, că nu. Alte păreri?

Pentru cine nu are cont Facebook, voi copy/păstui în comentarii discuția.

Grupul Infracțional Organizat pe lîngă Dragnea naște reacții tragi-comice și analize și mai și. În timp ce președintele Iohannis a declarat, luni, că vrea stabilitate – ce altceva?! – el declarînd de acum ceva vreme că este mulțumit de guvernul Tudose, și fragilizînd astfel moțiunea de cenzură pe care PNL, cu susținere USR și cu Ponta, vrea să o depună, vizita secretarului de stat american, Rex Tillerson, pentru o noapte – dormită, posibil, după atîta drum în avion, completez eu – capătă valențe nebănuite în mintea analiștilor de meserie și de bancă din fața blocului. Iar ca tot peisajul politic românesc să aducă a spital de nebuni cu pacienți lăsați acasă pe semnătură, se găsește cineva care vede și cauza tuturor relelor actuale: Băsescu și Udrea.

Lipsa unui om politic puternic, impresia – și nu numai – că USL trăiește bine mersi și a ocupat toate instituțiile statului, trebuia, într-un final, să ducă și la așa ceva. Căci la ce mai e bună anticorupția dacă pe Băsescu nu are cu ce să-l agațe, iar Udrea e deja pe mîna judecătorilor, adică într-o situație destul de imprevizibilă?!

O  presă obsedată de propriile-i fantasme era clar că ratează cel mai important eveniment al serii trecute, speech-ul președintelui american Donald Trump, în care acesta a rostit, pe lîngă altele, și ”to protect and to promote western civilisation”. Dar ce noroc, nu-i scapă gura de apă băută de președintele american! Azi dimineață, la primele ore ale dimineții, numai despre asta se vorbea în presa stîngistă de pretutindeni. Dacă mai poate fi numită presă cuibul mondial de bîrfe și cancanuri.

 

Noi vom plăti anticorupția. Sfîrșitul Mani Pulite de Dîmbovița.

După ce în februarie 2012 declarase:

În toţi aceşti ani, corupţia din Italia nu a dispărut, dimpotrivă, a devenit mai puternică. Dacă atunci aveam cancer, acum am ajuns la metastază.

Acum revine cu:

Mărturisesc: am dus o politică bazată pe teroare și am plătit pentru asta. Am pus pe roate consensul asupra politicii terorii, apoi am plecat acasă. Mi-am bazat politica terorii pe cătușe, pe conceptul că toți «ceilalți» erau niște infractori, pe teama că cei care nu gândeau ca mine erau niște delincvenți. Azi, când am ajuns la vârsta a treia, realizez că și ideile altora trebuie respectate.” – evz.ro

Sînt vorbele lui Antonio Di Pietro, care recunoaște că a condus prost lupta anticorupție din Italia, de unde și eșecul ei. Mai mult, s-a constatat o intensificare a activității infracționale, în toți anii care au urmat.

Sînt vorbele pe care nu le veți auzi la noi niciodată. Nu pentru că nu e posibil să fie adevărate, ci pentru că nu are cine să le rostească. La noi este totul perfect, pentru că așa a zis șeful. Sau șefa. Deși asemănarea, dacă nu chiar modelul după care a fost construită anticorupția românească este cea italiană.

Anticorupția românească este defectă probabil, din naștere, ori s-a defectat pe drum. Acolo unde au intrat serviciile pe firul desfășurării anchetelor și, nepermis, mult după. Că au fost chiar Băsescu, Morar sau Macovei vinovați, ori cei care au urmat, are mai puțină importanță. Important este să recunoaștem eșecul acestei întreprinderi menite să curețe societatea românească, și transformată în vendetta personală, eșec pe care îl vom plăti tot noi. Zecile, dacă nu sutele de dosare care vor ajunge șa CEDO și vor avea cîștig de cauză vor însemna despăgubiri plătite de statul român, adică de noi toți.

Așa că la spectacolul Justiție și Circ, la care am asistat, justiție mai puțină și mult, foarte mult circ plătit de noi.

Această anticorupție românească, așa cum o știm, deși în ultima vreme a renunțat a se mai folosi de justiție televizată și print, mă refer la probe din dosare apărute public ”pe surse”, este un eșec de dinante de ordonanța 13 și protestele publice împotriva ei. Este un eșec intern, nimic din exterior, în ciuda presiunii exercitate de ramura așa zis bună, dar extrem de incoruptibilă a societății. Extrem pînă la a duce lucrurile la extrem.

Atît de incoruptibilă încît fragmentele citate mai sus nici nu au fost publicate de toată presa de la noi. Să nu cumva să stricăm corola de minuni a lumii anticorupției românești. O lume care pică ea singură, nici nu are nevoie de altcineva, din interior.

Am scris încă din februarie-martie despre Mani Pulite și asemănările aproape pînă la identitate, în anumite cazuri, cu anticorupția  românească. Articolele le găsiți aici, aici și aici. Ocazie cu care am fost deconspirată drept ”pesedistă” de către mințile mai subțiri și mai nesimțitoare la vederea chinurilor altora, incapabile să vadă că dacă justiția face plici în perioada în care este la putere ”dușmanul”, nu este neapărat de vină el.

Tudorel Toader poate avea idei bune pentru Justiție (sînt și aspecte care trebuie puse în concordanță cu hotărîrile CCR), la fel cum altele pot fi nocive. Ce este important, în primul rînd, este renunțarea la amestecul Serviciilor în procesul de justiție, dincolo de limitele legale. A pune sau a repune (dacă învățul are și dezvăț) pe picioare un departament care să funcționeze liber, echitabil și egal pentru toți este, poate, provocarea cea mai mare a vremurilor de acum.

Deloc lipsit de importanță ar fi să aflăm și care este cauza corupției românești.

Există o problemă culturală. Italia a fost mult timp dominată de puteri străine și a păcăli statul înseamnă a păcăli inamicul, invadatorul. Oamenii nu înțeleg că statul suntem noi, că această corupție, la fel ca evaziunea fiscală, face să ne dispară banii din buzunare”.

spune Virginio Carnevali, președintele Transparency Internaţional Italia, care mai crede că problema corupției poate fi eradicată (am dubii aici, corupție este de cînd omul și va fi la fel – n.m.) și ”prin comunicare”.

Cît despre recuperarea sumelor de bani sau a bunurilor furate, e un vis frumos care nu va deveni niciodată realitate. Tot parcursul de pînă acum al justiției românești dovedește asta.

Se va rămîne strict cu satisfacția de grotă a spectatorilor de circ care asistă la execuția publică a celor pe care, din varii motive, nu îi suportă.

În schimb, vom plăti tot noi, în continuare, sumele decise la CEDO pentru cei asupra cărora s-au comis nedreptăți și abuzuri. Numai viețile unora, bucăți întregi din ele, nu vor putea fi date niciodată înapoi, pentru că un joc nedrept, al puterii absolute, este jucat de oameni care îmbracă haina judecătorului suprem, maimuțărindu-i permanent aura.

 

 

Test de cultură anticomunistă

1. Cine a stalinizat Justiția în România?

2. De ce l-au omorît comuniștii?

Din volumul ”Coposu-Confesiuni-Dialoguri cu Doina Alexandru”:

Ajunsă la Moscova, delegaţia română a fost foarte frumos găzduită, fiecare delegat în parte în cîte o vilă, din vilele destinate oaspeţilor de marcă, şi li s-au pus la dispoziţie cantităţi uriaşe de icre negre, din toate bunătăţile, fructe mediteraneene, însă cu interdicţia de a părăsi vila. Un fel de domiciliu supravegheat.

După cîteva zile, omul nostru, la care se referă cele două întrebări de mai sus, obține o audiență la Jdanov, care îl întimpină cu:

Ce cauți aici, domnule?

Iar el răspunde:

Tovarăşe, am venit aici să comunicăm că am reuşit printr-o lovitură de stat să dărîmăm guvernul dictatorial din România, să ieşim din alianţa cu ţările fasciste şi să ne aliniem ţărilor aliate pentru a continua războiul de salvare a Europei de fascişti.

Jdanov:

Rău ai făcut pentru că ne-ai încurcat socotelile.

 

 

 

În Polonia protestează comuniștii. Treziți-vă!

În Polonia protestează comuniștii. În Polonia protestează comuniștii. În Polonia protestează comuniștii.

Repetați de cîte ori este nevoie propoziția de mai sus. Mai vechi sau mai noi, mascați, tot comuniști sînt.

Dar prostia omenească este atît de mare, încît românii vor să iasă la protest de solidaritate cu polonezii. Fără să aibă cea mai vagă idee despre ce se petrece în Polonia.

În Polonia protestează stînga, comuniștii. Felicitări, popor român, exact cei contra cărora ai manifestat tu. Sau împotriva cărora ți s-a spus că protestezi, de către noii tăi colegi de suferință, anticorupții de stînga.

Dacă în România se bate stînga veche, PSD, cu stînga nouă, toate partidele astea noi, în fapt numai unul, plus întreaga societate civilă, la polonezi situația e mai clară. Bariera de limbă face ca ea să vă fie transmisă așa cum vor capetele de la conducerea UE, adică împotriva dreptei, împotriva PiS, partidul aflat acum la guvernare. 

În Polonia:

1. Cum poate fi numit pro-rus Jaroslaw Kaczynski, liderul partidului aflat la putere? Cum??? Este fratele geamăn al lui Lech Kaczynski, cel ucis de către ruși în așa numitul accident de la Smolensk.

2. Toate, dar absolut toate mișcările făcute acum în justiție au existat în programul cu care PiS a cîștigat alegerile.

Care sînt schimbările pe care PiS vrea să le facă? Cum vrea Polonia, partidul aflat la putere în Polonia să modifice sistemul judiciar?

Exact în sens european! O justiție mult rămasă în urmă, față de noi, va fi adusă la standarde moderne. Justiția, în Polonia, se află acum la nivelul celei găsite de Macovei la preluarea mandatului. 

Ce urmează să se schimbe? Politicul să interfereze în treburile Justiției, ni se spune peste tot. Și atît. Oamenii nu știu cum va interfera, pentru că nimeni nu le spune.

Să vedem atunci cum stau lucrurile în țările europene dezvoltate, cu justiție funcțională, care culmea, protestează și ele, prin guvernanții aleși, împotriva Poloniei.

1. Germania:

Cele mai importante instituții judiciare sînt: Curtea Federală de Justiție, Curtea  Federală a Muncii, Curtea Socială Federală, Curtea Federală Fiscală și Tribunalul Administrativ Federal. Conform Constituției germane, candidații pentru a fi judecători în aceste instanțe sînt NUMIȚI de Ministrul federal al Justiției și de o comisie formată din 32 de membri, din care 16 sînt aleși de parlament, ceilalți 16 de miniștrii de justiție ai statelor federale.

Această comisie selectează judecătorii (cei care au reușit să ocupe funcțiile) pentru cele 5 instanțe. Aceste numiri sînt aprobate de guvernul federal, după care, cu aprobarea obținută, președintele țării numește unul sau mai mulți judecători.

Tot acest proces, de la selecție și pînă la numire, este POLITIC.

Și atunci, ce are Germania cu Polonia, care vrea să facă același lucru?

2. Franța. Puțin mai complicat.

Numirile în Franța se fac de către Consiliul Superior de Judecată, compus din 12 membri. Un fel de CSM românesc.

Numai că: în Franța, președintele țării este el însuși membru al acestui consiliu. Omologul lui Iohannis, da. Și cum el numește alți trei membri în acest consiliu, majoritatea va fi întotdeauna prezidențială. Adică POLITICĂ.

Și atunci, ce are Franța cu Polonia, care vrea să facă același lucru?

3. Olanda.

Aici judecătorii sînt numiți prin decret regal. Nimic politic pînă aici. Dar nu vă grăbiți să cereți ”Prințul Duda-președinte”. Nu încă.

Numirea este solicitată de ministrul de justiție. Adică politic. Candidații sunt numiți de Consiliul pentru Justiție al Țării, care este jumătate compus din judecători selectați de membrii comunității judiciare. Dacă există doi candidați pentru un singur loc, ministrul justiției face alegerea finală. Adică POLITIC.

Și atunci, ce are Olanda cu Polonia, care vrea să facă același lucru?

Și Germania, și Franța, și Olanda, și nu numai, ai căror reprezentanți au criticat Polonia numai pentru că vrea să facă același lucru care există deja în aceste țări au răfuieli de altă natură cu Polonia, iar acesta este, prezentat răuvoitor, numai pretextul.

Germania, Franța și Olanda, și nu numai nu suportă guvernul de dreapta, ales democratic, al Poloniei. Nu suportă faptul că polonezii sînt catolici în majoritate covîrșitoare. Nu suportă faptul că dreapta poloneză va fi permanent dușmanul Rusiei. Și nu suportă cît de bine se înțeleg polonezii cu Trump.

Și se folosesc de această ocazie pe care și-au creat-o, cum s-a întîmplat și în problema avorturilor, și cum se va întîmpla de fiecare dată cînd vor considera că pot manipula electoratul polonez și nu numai în favoarea mișcărilor de stînga, pro-ruse, care au pus stăpînire pe Europa.

Asta e tot.

(Foto Reuters)

Unul iese, alta intră

Ieri, după efectuarea a aproape 3 ani din cei 10 primiți în instanță, Dan Voiculescu a fost eliberat condiționat. Cel atît de cunoscut de societatea românească drept Felix sau ”dom profesor” și mai mult implicat în bunul ei mers decît ne-am fi dorit, e liber. Poate și datorită celor 11 cărți, parcă, scrise în scurtul timp petrecut cu ochii închiși, după cum declara ieri.

Cum și obstrucția chirugicală de care era suspectat, în fața unui asemenea om, devine dintr-o urgență chirurgicală ceva din care îți revii miraculos, Voiculescu, același cu problemele cu Securitatea, același cu verișoara dată tot ea în judecată, poate apărea pe picioare, declarînd că ”Nu există nici un prejudiciu în dosarul ICA”. Concluzie la care, cumva asemănător, a ajuns și instanța:

În ceea ce priveşte neacoperirea despăgubirilor, judecătorii susţin că acesta nu este un criteriu legal de evaluare a comportamentului din detenţie. –Mediafax

Iar dacă recuperarea prejudiciului nu este condiție pentru eliberarea din închisoare, o altă instanță a concluzionat, paradoxal, că inexistența lui este motiv de condamnare cu executare.

În cazul Bica:

„Contrar celor reţinute în actul de sesizare a instanţei, Înalta Curte constată, în baza materialului probator administrat în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, că activitatea infracţională nu a fost circumscrisă vreunui folos bănesc care să fie obţinut de inculpata Bica Alina Mihaela”, arată magistraţii în motivarea deciziei.

În ce a constat activitatea infracțională a Alinei Bica puteți citi integral aici: Motivarea Instanței Supreme: Alina Bica l-ar fi scos ”basma curată” pe Horia Simu nu pe bani, ci pe ochi frumoși, chiar dacă nici nu-l cunoștea.   Unde puteți vedea cîmpul tactic în toată splendoarea hidoșeniei manifestate.

În ce îl privește pe fostul președinte Băsescu, nu va fi nici cum anunță și știm de mult că își dorește Voiculescu, nici cum, ca să vedeți, gînd la gînd, scrie și hăul de potențial.

Justiția este plină de viermi

Ne întrebăm adesea de ce o mare masă electorală nu este interesată de bunul mers al justiției, ca atare cîștigă ai lor, și nu neprihăniții noștri. Ne întrebăm, cînd ne trece entuziasmul ”mamă, ce frumoși și deștepți și creativi sîntem”, de ce nu e toată țara ca noi. Dăm vina pe ai lor, ca fiind niște ființe condamnate la asistență socială, fără gîndire autonomă și fără voință. Fără voința de a se manifesta sonor la proteste.

Disprețuim sincer această parte de electorat, dar culmea, o parte din comentatorii politici trăiește de pe urma ei și nimic mai mult. Îi disprețuiește și-i învinovățește pentru starea actuală a lucrurilor în țară. Sînt ”proștii” neanimați de înălțătorul strigăt de luptă ”DNA să vină să vă ia!”. Norma de la care nu concepem să ne abatem sîntem noi. Nu contează ce-ai făcut pînă acum în politică sau viață, dacă sari cu noi la protest ești bun, ești de-al nostru.

Ne scapă nepermis din vedere că acești oameni considerați responsabili de starea țării, prin votul lor, poate au avut sau chiar au de a face cu justiția. Și că în justiția aceea reală, aceea netransmisă la televizor, este atîta corupție cîtă nu ne închipuim. Că sînt oameni care au pierdut pe mîna acelei justiții cum au pierdut pe vremea comuniștilor. Sau care au pierdut a doua oară acum. În justiția pentru care ne batem noi cu cărămida în piept.

Cînd vom avea curiozitatea măcar să aflăm ce înseamnă justiție pentru cei mai mulți dintre noi, poate ne vom vedea lungul nasului necorupt și vom înțelege de ce nu sînt alături de noi. Să le dăm dreptate ar fi deja prea mult.

Bogdan Glăvan este profesor universitar de economie și director al Centrului de Economie Politică și Afaceri „Murray Rothbard” din cadrul Universității Româno-Americane din București. Mai multe găsiți aici.

Zilele trecute, el scrie:

Justiția este precum spitalele: plină de viermi. Am oprit la piața de pe DN1 la Potigrafu, să cumpăr roșii de la o veche cunoștință. Mi-a povestit că era să leșine zilele trecute când a aflat că a pierdut în instanță o casă în Snagov soțul ei fiind moștenitor legitim. Am ascultat cu tristețe cum îmi relata manevrele care se fac în justiție, cu citații care nu mai ajung niciodată la destinatar, cu fel și fel de inginerii și abuzuri. Îmi descria un sistem corupt până la os, cu criminali gulere albe care fabrică acte de proprietate. Cu avocați care își vând clienții. Biata femeie cultiva cu legume împreună cu soțul, ambii pensionari, un teren de 5000 de metri, face zacuscă și tot soiul de dulcețuri pe care le vinde mai apoi în soare la marginea drumului.

Când aud de reformă în justiție îmi vine să emigrez. Nu există reformă în justiție, nu s-a făcut reformă nici măcar câtă reformă s-a făcut în educație în timpul lui Daniel Funeriu.

Sînt eu pesedistă pe cît este ea ‘de-a noastră’

Știu ce-am spus acum două zile și nu am de gînd să revin decît pentru mici precizări. 

Nu scriu pentru că îmi face plăcere, dimpotrivă. M-ar bucura să nu am eu dreptate și să funcționeze justiția decît așa. Dar:

După Mazăre – 4 ani cu suspendare la un prejudiciu de 114 milioane euro, procuror care uită să facă recurs, în alt dosar, astăzi apare asta. 

Parchetul General a clasat dosarul in care Ponta era suspectat de evaziune fiscala (disjuns de DNA astă primăvară).

1) Nu vad nimic în bula mea anticoruptă de Facebook despre subiect. Cum nu văd nimic din ce nu se potrivește clusterului cu care sînt obișnuiți oamenii. 

2) Atunci zic eu. Propun să nu mai spună la bilanț ce și cum numai alea bune, ci invers, astea. Ca să nu fiu a dracului și să zic sa le dea pe partide, PSD si ALDE curate ca lacrima, la alelalte găsim ceva, un pix, lipiciul de la afișe, o pasăre moartă, ceva trebuie să existe, că doar știm.

3) DNA să vină să vă ia / Dacă ziceți altcumva.

Știu, nu are importanță că a scăpat Mazăre și poate să-și continue petrecerile regești pe vase de croazieră, în Madagascar și unde mai vrea suflețelul lui. I se va da EI și pentru el. 

Așa se întîmplă de fiecare dată cînd renunțați la principii și susțineți oameni. Pentru că nu este om mai răsărit în politică, justiție, administrație pe care să nu-l fi văzut președinte. Pentru care să garantați fără să știți nimic concret despre el. Și despre care să nu spuneți ”Lasă, e bun/bună, e de-al/de-a nostru/noastră”. Un criteriu auxiliar de apreciere a cuiva (este apropiat de, se cunosc de x ani etc) a devenit criteriul principal, dincolo de care nu există nici cea mai măruntă critică. 

Pentru că luați de bun ce vi se spune sau ce citiți, pentru că nu vă exersați bunul simț, pentru că luați de literă de lege ce spune unul și altul, fără să chestionați vorbele, dacă nu și persoana. Și pentru că, în ultimă instanță, scăpați din vedere că orice om poate greși. 

Pentru că știați voi că ăl bătrîn vorbește aiureli, după ce că a mai și furat (”lasă, că știți voi”, normal, de ce să așteptăm dovezi?!) și îi iau eu apărarea ca apucata cînd spuneam că mai are dreptate cînd spune că s-au schimbat multe de pe vremea lui și pînă azi. 

Aveți dreptate, totul e perfect în justiție. Numai că eu sînt pesedistă cum e ea ”a noastră”. 

Singura soluție pentru diminuarea corupției este statul minimal. Cînd nu mai ai de unde fura, tentația dispare, nu mai ai și gata, nu mai furi. E chiar atît de simplu.

Cînd veți ajunge la concluzia de mai sus, știți unde mă găsiți. Tot aici, da. 

 

 

 

 

Noi vs noi

Facebook mi-a amintit zilele trecute, prin aplicația ”On this day”, că acum 5 ani apăream cu cîteva fraze în Frankfurter Allgemeine Zeitung, ediția de duminică. Atunci l-am cunoscut pe Karl-Peter Schwarz, ziaristul occidental care a notat ce-am spus și de care, de atunci, mă leagă o prietenie frumoasă. 

Tot atunci am aflat pentru prima dată că sînt considerată, de către oameni care nu înțelegeau prea bine ce se întîmplă, pesedistă. 

Ce se întîmplă acum privind situația DNA reflectată în opinia publică (aka presă și societate așa zis civilă) nu are absolut nimic de-a face cu justiția. Cei care, după vorbe, ar apăra-o cu piepturile goale pe șefa instituției sînt din două categorii: lașii și disperații. 

Și așa am ajuns oameni în toată firea, care sigur vrem același lucru, să ne certăm ca chiorii. Mai jalnici decît noi poate fi cineva?! Foarte serios. Timp în care puterea se consolidează făcînd cele mai nefăcute din țara asta.
Bravo nouă, ce să zic?!?

Și pentru ce? Pentru justiție în nici un caz. Refuz să cred că pentru ceva atît de vag poți jigni oameni pe care pînă mai ieri îi considerai prieteni. Refuz să cred că poți scrie sau rosti vorbe de care să-ți fie rușine curînd. Refuz să-mi pierd prietenii, aceia încă zdraveni la cap, chiar și pentru DNA.

Pentru că de fapt, toată povestea nu este despre DNA. 

Asocierea unei persoane pînă la identificarea ei cu o instituție este mai nocivă decît oricui celor care o sprijină. Cum pot fi  oameni considerați cu mințile acasă să spună că e verificată, cum o pot considera ”a noastră”? 

De cînd justiția este a cuiva, aparține cuiva? De cînd avem monopol pe justiție? De cînd cea mai mică îndoială numai la adresa, repet, persoanei aflate temporar prin natura funcției în fruntea unui departament te transformă într-un monstru care ține ”cu ei”? 

Asta este justiția, echivalarea numelor de persoane cu numele instituțiilor? Asta numiți voi justiție? 

De cînd vedeți așa lucrurile? Nu vi se pare că greșiți profund? 

Justiția nu e nimănui, nici a mea, nici a ta, nici a ultimului pesedist de pe hartă. Nu poate, nu are voie să fie a cuiva. Este justiție și punct. Mai mult, de cînd susținem un om aflat la conducerea unei instituții precum procuratura? De ce pe acesta și nu altul? 

Pentru că este cel mai bun, îmi veți răspunde. Cel mai bun din cîți, cel mai bun prin ce? 

Luați și voi ca mine marile dosare de corupție instrumentate în anii ăștia și veți vedea: nici măcar unul din cele admise în instanță nu este de pe vremea asta, a celei mult slăvite. Nici unul în afară de cel al Elenei Udrea. Asta era deci, o urîți atît de groaznic pe femeia aceea încît asta vă întunecă judecata?

De ce? V-a făcut personal ceva rău, ați avut de-a face cu ea? Sau ați intrat pe nebăgate de seamă în corul celor revoltați de pantofii și poșetele purtate? Celor sufocați de indignare și care trebuie să se răcorească și ei cumva? 

Dar nu, nici asta nu pot să cred. Nu aveți apetitul bolnav pentru răzbunare, și aveți prea mult sînge încît să vă pese ce scrieți.

Și atunci ce? De ce? 

De groază. Vă e groază că acum, pe vremea psd, cine să poată numi pe altcineva în locul ei decît ei? Și așa ceva este de neconceput! Așa ceva depășește capacitatea voastră de reacție corectă, așa ceva vă dă peste cap tot sistemul de valori, toată rațiunea se topește în groaza asta. Cum să numească EI pe altcineva în locul ei? Locul acela al ei, se știe, dat pe viață prin ucaz, stabilit pe vecie. Nouă, celor frumoși și deștepți. 

Vreți să amînați momentul acela cît se poate de mult. Refuzați să îl conștientizați, refuzați să luați în considerare argumente, dovezi, orice este împotriva scutului pe care vi l-ați creat din DNA, aka Luluța. Sînteți direct interesați în menținerea ei pentru psihicul vostru. Dacă nu al vostru personal, pentru o rudă, prieten, cineva la care țineți tot se găsește. 

Dar ce lecție dăm celor tineri cu ocazia asta? Ne plîngem constant de lipsa de cultură civică, de lipsa de interes, de lipsuri nenumărate în ce-i privește pe cei cruzi, dar noi ce îi învățăm? Că un om poate fi susținut împotriva evidenței, fără dovezi și fără argumente, cu orice chip, numai pentru că ni se pare nouă că e în regulă? 

De ce ne-ar crede? Pentru că ne pansăm durerile în văzul tuturor, uitînd de logică, de bun simț și obiectivitate, atîta cîtă poate fi? Că nu argumentăm în nici un fel, nici nu am avea cum, alegerile pe care le facem? Că totul e ‘Hai ai nostri!’, in care ‘ai noștri’ sînt, ocazional, alegeri bazate pe emoție și nu pe rațiune? Că sîntem X, Y sau Z?

Și atunci care mai e diferența între noi și ei?

Am să iau o pauză de la comentat știri din justiție, numai pentru niște oameni  pe care îi respect prea mult ca să intru în bătălii sterile cu ei. În bătălii care nici măcar nu sînt ale lor sau ale noastre. În clinciuri verbale pe care cu siguranță le-am regreta mai tîrziu. Poate prea tîrziu. 

Așa că eu ies acum din jocul ăsta aproape bolnav, pînă nu-mi va părea rău și pînă nu voi ajunge la punctul din care nici o punte de comunicare nu mai poate fi salvată. 

Fac eu pasul înapoi. Eu, care nu voi ezita să solicit scuze dacă se va dovedi că nu am avut dreptate. Nu e sfîrșitul lumii, chiar dacă unora așa vi se pare.

 

 

 

Cei care o susțin pe ea vs cei care susțin justiția

Sînt vinovată, onorat public, recunosc. Mi-am făcut chip cioplit din oameni, iar ei au ajuns să spună prostii. Prostii mari. Luluțaaa, unde pleci și cui ne lași??? Ce-ți fac nenorociții ăștiaaa???

Dar măcar nu sînt singura vinovată. Una cu siguranță mai vinovată decît mine aveți aici. Adriana Stoicescu, judecător, președintele Tribunalului Timiș:

În anul 2017, într-o Românie atinsă de corupţie în toate segmentele societăţii, lupta anticorupţie a ajuns sa fie aruncată în derizoriu, iar cauzele sunt multiple. 
După ani de telejustiţie, în zornăit de cătuşe, pare că s-a uitat cu desăvârşire că, aşa cum justiţia nu stă într-un singur om, anticorupţia nu înseamnă o singură instituţie.

Anticorupţia se fundamentează pe educaţie. In primul rând pe cei şapte ani de acasă, când fiecare e învăţat să nu fure şi să nu minta, continuata de educaţie juridică in şcoală, aşa cum se tot încearcă, dar nu se prea reuşeşte…

(…)

Anticorupţia înseamnă judecători independenţi. 
Magistratura înseamnă întâi de toate onestitate. Aplicarea legii, în litera şi spiritul ei, cu responsabilitate şi curaj. 
Magistratura nu înseamnă privilegii şi putere. Înseamnă respectul faţă de cei aflaţi în faţa noastră, care aşteaptă de la noi să fim drepţi şi atât. 
Ca judecători ne credem prea des mici dumnezei şi sărim ca arşi ori de câte ori suntem criticaţi; fugim în faţa CSM-ului şi cerem apărarea reputaţiei, uitând că noi suntem singurii răspunzători de imaginea justiţiei.

Şi da, trebuie să răspundem atunci când greşim, la fel ca orice cetăţean. 
Legea răspunderii magistraţilor există, trebuie doar să fie aplicată. Iar pentru asta avem nevoie de o Inspecţie Judiciară puternică, cu adevărat independentă, formată din profesionişti care identifica si corectează din timp orice derapaje ale unora care se cred deasupra legii.

Anticorupţia înseamnă avocaţi profesionişti si netimoraţi, care se lupta pentru drepturile persoanelor pe care le apără.

Nu in ultimul rând, anticorupţia înseamnă procurori independenţi, a căror onestitate să nu fie pusă la îndoială nici un moment.

Drepturile şi libertăţile fundamentale nu sunt un moft. Ne amintim de ele doar când România mai bifează o condamnare la CEDO, apoi trecem cu lejeritate peste ele, sperând că încălcările flagrante vor fi trecute cu vederea.
Între timp, destine sunt distruse pentru capriciile si gloria deşartă a unora….

Pentru că am fost la rândul meu hăituită şi vânată de pigmei ce se pretind magistraţi, avizi de publicitate şi putere, care fac din distrugerea vieţilor altora un ţel; pentru că am fost ameninţată voalat cu excluderea din magistratură dacă voi continua să vorbesc; pentru că nu înţeleg să abdic de la principiile mele, 
Astăzi, in calitate de judecător independent, susţin demersul procurorilor din DNA şi solicit, la rândul meu, Consiliului Superior al Magistraturii, garantul independenţei justiţiei, apărarea independenţei procurorilor din DNA care au cerut acest lucru.

Mă uit în ce hal se bat cîmpii și vă spun atît:

Uneori ne iese, alteori nu. În cazul în care e ”nu”, eu solicit scuze. Alții, nu. E problema lor, nu a mea. Dar nu poți vorbi despre umilință, căință, credință și altele asemenea fără să recunoști măcar o dată că ai greșit. Și nici fabulații din capul tău nu poți scrie, chiar dacă ai talent la scris. Sau numai vocabular. Eu consider că dacă ieși public cu niște afirmații, știri, informații, ai o responsabilitate față de oamenii care te ascultă sau citesc. Și ei merită respect, măcar prin neinducerea în eroare.

Revenind, ideea e să fie un procent cît mai mare din ”uneori”.

Ce faci pentru asta?

Simplu: ții cu dinții și cu toată mintea de principiu, nu de oameni. Oamenii pot greși, principiul nu. Eu asta fac.

Asta-i tot.

PS: Astăzi, secția Procurori a CSM ia în discuție cererea LCK de revocare a lui Doru Țuluș și a Mihaelei Moraru Iorga. Revocare cerută după declanșarea anchetei interne a DNA privind înregistrările date publicității din ședințele instituției, revocare cerută, evident, pentru alte motive decît contestarea șefului. Motive care, miraculos, au apărut tocmai acum.

Cîți procurori a mai revocat LCK pînă acum și de ce?