Bunul simţ ca oboseală

De pe: Bleen

România e plină de bun simţ, de revoluţii de bun simţ, de grupuri de bun simţ pe facebook şi, în general, de grămezi de bun simţ, de toate tipurile. Căror tipuri de  bun simţ le răspunde Geoană şi căror tipuri nu le răspunde Băsescu rămîne să stabiliţi voi.

Bunul simţ de sta capră în faţa şefului, mai mult sau mai puţin metaforic, pentru o mărire de salariu de 10% sau o promovare de la prezentator de flipcharturi la anexă de powerpointuri (ştiu cum se fac căcaturile astea – trei platitudini cretine scrise pe o hîrtie devin strategie în powerpoint, strategie absolut genială, dacă e şi-un proiector prin preajmă).

Bunul simţ de a bea o lămîie stoarsă într-un pahar cu albastru de metil, cu o umbreluţă roşie, la numai 200 000 de lei.

Bunul simţ de a-ţi fute viitorul făcînd credite în tembelism, pentru apartamente cu 2 camere  în Rahova, la numai 150 000 de euro (nu-i prost ăla care cere, e un retardat patetic şi complexat social ăla care dă) sau pentru maşini de fiţe (un alt complex social, freudian sau cum vreţi să-i ziceţi).

Bunul simţ de a nu avea niciodată opinii, de a juca rolul imparţialului speriat, de a merge cu coada între picioare în faţa şefului şi cu ea ridicată şi pieptul umflat în faţa subalternului.

Bunul simţ de a iubi copăceii şi plăntuţele din viteza maşinii care consumă 15 la sută, de a stinge lumina o oră pe an, cînd se anunţă în Tabu şi la CNN.

Bunul simţ de a iubi de două ori pe zi animalele pufoase, cu pedigree, carte de sănătate şi fără pureci.

Bunul simţ de a gîndi în jargon. De a-ţi ascunde imensul gol sufletesc şi tot pustiul creierului în spatele manierelor mecanic-repetitive, de bandă, în spatele englezismelor pavloviene, care te scutesc de efortul de a gîndi înainte să vorbeşti.

Bunul simţ de a avea gesturi citite şi mimici filozofice, de a ţuguia buzele ca şi cum ai cita din Camus şi de a sta picior peste picior ca şi cum ai scrie ca Dostoievski.

Bunul simţ de a nu simţi nimic, în lungile ore de efort inutil, de isterie goală şi febrilă la serviciu, în obositoarele ore de veselie scremută la terase şi prin cluburi, în epuizantele ore de plimbat prin casă, pe vîrfuri, printre obiecte pentru care ţi-ai dat trei sferturi din viaţă şi toată energia.

Bunul simţ de a trăi letargic o viaţă a căror unică împlinire e o notă de plată suficient de mare încît să te simţi realizat.

Bunul simţ de a crede că meriţi un salariu de cîteva mii de euro doar pentru că ai cearcăne, eşti stresat şi ai atacuri de panică.

Bunul simţ de a crede că economia României se bazează pe powerpointurile tale şi nu pe miliardele trimise de căpşunari de prin toată Europa.

Bunul simţ de a crede că prosperitatea o aduc terenurile vînturate de colo colo, firmele de PR, multinaţionalele specializate în consultanţă şi creditele la orice. Şi bunul simţ de a nu recunoaşte că tocmai imobiliarele, firmele de audit şi băncile sînt principalele vinovate pentru criză.

Bunul simţ de a nu recunoaşte că tocmai supralicitarea nimicului corporatist a dus la actuala criză financiară (o bună prietenă, corporatistă workaholică convinsă, acum dă vina pe Băsescu pentru criză, deşi acum cîţiva ani îmi spunea cum în publicitate, nu exista puşti de 20 de ani care să accepte un salariu mai mic de 500 de euro, deşi era incapabil să scrie corect româneşte).

Bunul simţ de a nu citi nimic niciodată şi de a arăta citit (o actuală parlamentăriţă liberală, o rafinată şi o intelectuală a PNL-ului, o tînără speranţă a tinerilor culţi, îmi spunea acum vreo zece ani că nu citeşte ruşi din două motive: nu citeşte beletristică în general pentru că nu-i foloseşte şi nu-i plac numele ruseşti).

Bunul simţ de a învinovăţi pentru propria prostie pe oricine, mai puţin pe tine. Bunul simţ de a face credite de 1200 la un salariu de 1500 şi de a crede că peste un an vei avea salariu de 3000, într-o economie pe butuci, umflată temporar cu pompa de imobiliare, importuri, investiţii străine şi, mai ales, banii căpşunarilor.

Bunul simţ de a crede că balonul imobiliar şi consumul din importuri va dura la nesfîrşit, de a confunda creşterea economică cu maşinile de import din faţa discotecii.

Bunul simţ de a nu gîndi nimic şi de a nu spune niciodată ce gîndeşti (asta trece drept discreţie manierată).

Bunul simţ de a-ţi clama emfatic principiile la fumoar şi de a sta capră în biroul şefului (numele de Crin vă spune ceva?)

Bunul simţ de a nu crede în nimic şi a o numi scepticism sănătos, nu uscăciune sufletească şi paralizie mentală.

Bunul simţ de a lăsa responsabilitatea deciziei pe umerii documentelor justificative, a cercetărilor mai mult sau mai puţin ştiinţifice şi a advice-urilor avizate (mă gîndeam să scriu textul în jargon corporatist, dar nu-l ştiu –  deşi lucrez în domeniu, nu reuşesc să reţin numele platitudinilor fără conţinut, fie ele cît de impresionante).

Bunul simţ de a lua la şuturi aurolacul care te fute la cap cînd îţi trăieşti high-life-ul la terasă şi de a te indigna ipocrit pentru reacţia unui politician pe care l-au lăsat nervii (aş fi rezistat nervos dacă eram în locul lui Băsescu, cu o dementă care urlă la mine în plină isterie şi un golănaş care înjură? Nu ştiu. Habar n-am. L-aş fi pocnit serios? Nu. M-aş fi repezit la el nervos? Probabil. Aproape sigur. Şi cred că şi pe ea o trimiteam în pizda mă-sii)

Bunul simţ de fi obosit şi a vrea linişte, după cinci ani în care nu te-a interesat ce se întîmplă în jurul tău.

Bunul simţ de a nu-ţi pune întrebări şi de a considera că liniştea e unicul răspuns la întrebările pe care le-ai pune dacă le-ai şti.

Bunul simţ de a ceda la primul hop, de a obosi abia atunci cînd începi să trăieşti.

Bunul simţ de a confunda capitalismul cu un maşină lată, un salariu mare, trei şedinţe pe zi, cîteva team-building-uri, un aparat de aer condiţionat, un scaun de piele, un LCD, un automat de cafea şi unul de apă.

Mulţi dintre voi, cu bunul simţ la purtător, îl veţi vota pe Geoană şi vă veţi duce acasă sfărşiţi de oboseală, după un an de criză şi o lună de gîndit, vă veţi arunca epuizaţi dar uşuraţi în pat, după atîta efort de gîndire, fericiţi că de acum încolo n-o să vi se mai întîmple. Gînditul. La el mă refeream.

O să zic ceva ce probabil o să surprindă: sînt convins că Geoană e soluţia bună pentru noi.

Da, cred cu tărie că merităm un preşedinte zeamă-lungă, un ambiţios care nu crede în nimic, un manierat uscat şi gol, un oportunist fără însuşiri, o moluscă la costum, un speriat cu mintea odihnită. E de-al nostru. Ne seamănă şi, cred eu, ne reprezintă. Deşi Crin era mai bun, avea toate cele de mai sus şi mai avea ceva în plus: era bun de gură şi dădea mişto din mîini. Ca în reclama aia cu ăla care-l distrează pe şef. Dar asta e, nu l-aţi avut pe Crin, îl aveţi pe Geoană.

PS. Nu cred că e atît de important cine e în spatele lui Geoană, În spatele lui Geoană poate fi oricine vrea şi are chef. Important e că în Geoană nu e nimic.



Votaţi Geoană!

geoana011

Votaţi Geoană, dragi intelectuali de dreapta! Votaţi-l, dar patru ani nu vreau să mai aud tînguielile voastre! Vreţi liniştea lui Geoană? Asumaţi-vă liniştea oferită de Geoană!

Votaţi Geoană, voi, dizidenţi, copii şi nepoţi de deţinuţi politici! Daţi-l jos pe cel care a transferat dosarele fostei securităţi la CNSAS, puneţi-l în locul lui pe cel care a preluat ştafeta de la părintele mineriadelor! Asumaţi-vi-l!

Votaţi-l pe Geoană, voi apostoli ai schimbării, dar nu-mi reproşaţi mie schimbarea. Votaţi democraţia lui Geoană, dar să nu vă aud că regretaţi dictatura lui Băsescu.

Votaţi-l pe Geoană, dragi corporatişti, pentru a vă aduce aminte de unde aţi pornit (Geoană promite subvenţii în agricultură, deci s-ar putea să vă fie de folos). Probabil că ştiţi manichiurile alea sofisticate cu culoare albă pe sub unghii, la unele cucoane. Ei bine, acum se poartă clasicul negru pe sub unghii. Purtaţi-l cu mîndrie, el este marca originii voastre!

Votaţi-l pe Geoană, dacă v-aţi săturat de circul politic de la Realitatea şi Antena 3. Veţi primi, în schimb, ciutaci bonomi, stani molfăind tabac pe sub mustaţă, mirceabazi joviali şi răzvandumitreşti adormiţi. E timpul unui nou trend, stabilit deja în campania publicitară de la “Adevărul”!

E, în sfîrşit, momentul să se afle adevărul despre jaful din economia naţională: frauda cu bicicleta*. Ei, nu-i aşa că vi se îngreunează vigilent pleoapele? Ce trebuie să faceţi? Simplu! Votaţi-l pe Geoană!

Votaţi-l pe Geoană, dragi intelectuali imaculaţi, cei care aţi dorit o schimbare! Trîntiţi cu dictatura de pămînt! Dar, o dată cu Geoană, asumaţi-vă şi personajele din spatele lui: Vanghelie, Nica, Iliescu, Năstase, Hrebenciuc. Asumaţi-vă şi maşinăria de propagandă a PSD. E a voastră, e schimbarea voastră şi o meritaţi (nu înţeleg de ce o merit şi eu, dar asta este o altă poveste)

Votaţi-l pe Geoană, dar asumaţi-vă şi vizita pe furiş la Moscova! Votaţi-l pe Geoană, dar asumaţi-v-o şi pe soacra lui! Votaţi-l pe Geoană, dar asumaţi-vă şi inteligenţa lui proverbială!

Votaţi-l pe Geoană, dar asumaţi-vă şi aranjamentul prin care Crin Antonescu i-a cedat voturile. Îl găsiţi aici. Un Crin Antonescu laş, incapabil să spună “În turul 2 voi vota Geoană!”

Votaţi-l pe Geoană, dar asumaţi-vă şi viitorul meu. Pentru că mie mi se face deja pielea de găină, amintindu-mi de regimul Năstase. Şi cred că primele victime vom fi noi, mărunţeii vocali şi fanatici de pe bloguri: eu, Bleen… Nu, nu mi-e frică de viitorul lui Videanu-Blaga-Berceanu. Sînt convins că ei vor fi bine-mersi şi peste patru ani. Îmi e frică de viitorul meu!

Votaţi-l pe Geoană pentru linişte, dar asumaţi-vă şi cei patru ani de pînă acum, în care v-a durut în cur de politică!

Votaţi-l pe Geoană, dar ieşiţi în stradă şi jubilaţi în seara de 6 decembrie! Asumaţi-vă şi bucuria schimbării!

Votaţi-l pe Geoană ca să-l daţi jos pe beţivan, dar asumaţi-vă şi beţia voastră de acum!

Sînt aproape sigur că Băsescu nu va mai fi preşedinte. Campania mea electorală s-a terminat. M-am liniştit. Dar marea mea satisfacţie în următorii ani, dragii mei, va fi să vă strecor replici veninoase ori de cîte ori vă voi auzi lamentările ipocrite (oricum numai asta ştiţi să faceţi, aştept doar momentul în care veţi reîncepe)!

* înainte de revoluţie ţăranii furau noaptea recolte, cu bicicleta.

Blaga al II-lea suspendat

În urma suspendării decretului de numire a ministrului de interne, Traian Băsescu a declarat că va trebui să consulte Curtea Constituţională, deoarece Constituţia nu mai oferă nici o soluţie pentru situaţia actuală. Milioane de alegători aşteaptă în faţa televizoarelor cu sufletul la gură momentul veşti din partea Curţii. Surse influente ne-au comunicat, sub protecţia anonimatului, că decizia acesteia va fi învăluită în fum roşu.

2004. Sau: Ploiești, această Americă.

Cu citeva zile inainte de alegeri, Bush a fost acuzat ca a dezertat din Garda Nationala, pe vremea cind isi facea stagiul militar ca pilot. Dan Rather, prezentatorul celei mai prestigioase emisiuni de stiri din America – e vorba de “CBS Evening News with Dan Rather” – a prezentat un document care arata ca Bush dezertase si, fiindca avea pile, scapase basma curata.

Continue reading

neobișnuitul testament al domnului P.

*extrase dintr-un fragment de testament găsit absolut din întâmplare la intersecția semaforizată dintre strada Șarpelui și Reconstrucției
(…) – las aparat de aer condiționat pentru înălbirea penelor vecinului meu, domnul L.
– las mașină de călcat automobile călcătoare Asociației Porumbeilor Nevăzători și Vicitimelor Marelui Masacru din Piața George Coșbuc
– las caiet foaie velină intitulat “Jurnalul de la […]

Continue reading

fără grabă

sunt leneşă leneşă leneşă, iaşul mă înghite şi mă mestecă pe-ndelete, e bine să stai acasă, să n-ai nimic de făcut, să te trezeşti târziu, să fii leneş.
sunt aşa de leneşă, încât n-am apucat să scriu despre:

cum am mers joia trecută la dezbatere foreign policy despre ce-a făcut românia în ultimii 20 de ani. şi cum am tot bombănit.

cum am mers vinerea trecută la a doua petrecere de poezie, prieteni şi trufe. şi cum am avut un favorit clar (printre altele, pentru că mi-e tată), cum am făcut poze (urmează o postare numai cu portrete de poeţi), am mâncat ciocolată şi-am asistat la un turnir foarte bun. şi cum am aflat că una din cărţuliile mele luate acu mulţi ani de la grasse, respectiv aia despre cafea, se odihneşte undeva prin biblioteca dlui brumaru şi s-ar putea să n-o mai văd înapoi niciodată. şi despre cum l-am descoperit pe ovidiu genaru, un fel de minulescu meets harms.

cum am mers sâmbăta trecută la o nuntă la care mirele a ajuns în piscină, florin lăzărescu a făcut un cocor de hârtie, şi am stat la poveşti până la 3 dimineaţa cu nişte oameni extrem de drăguţi (pe unii din ei îi citisem doar). a, la aceeaşi nuntă s-a măritat serry, prietena mea bună şi una din cele mai tari profe de română de pe-aici.

cum am văzut duminica trecută the limits of control, care lui serghei i-a plăcut mult mult, şi mie nu prea nu prea.

cum am primit două invitaţii tare amabile (de o săptămână tot visez să folosesc undeva cuvântul „amabil”) de-a scrie pe thechronicle.ro, un site f bun pe care-l citesc de când a apărut, şi pe proaspătul wetpaper.ro, singurul site românesc cu muzici dintr-ale mele. şi cum, în curând, o să şi scriu câte ceva demn de publicat acolo.

cum am hotărât în doi timpi şi trei mişcări să plec o săptămână la lyon (după ce mi-a spus maria că e ofertă la blueair). acolo or să fie maria şi andrei, şi estelle, şi bienala de artă contemp (plus perjovschi), şi sfârşit de partidă pus în scenă de charles berling, şi sărbătoarea luminilor, şi the imaginarium of dr. parnassus, şi vinuri şi brânză, şi un aer pe care-l respir uneori mai uşor.

cum am terminat idiotul lui dostoievski, eu, care n-am citit până acu nici un dosto pentru că mi-era teamă că n-o să-l înţeleg. cum idiotul s-a dovedit a fi unu din cele mai copleşitoare romane citite de mine vreodată. cum am îndoit colţuri de pagină (traducerea intimidant de perfectă a lui emil iordache), am citit şi cu voce tare, şi mi-am spus că ajunge un dosto pe an şi doi don quijote într-o viaţă.

cum trebuie neapărat să revăd splendor in the grass. n-am explicaţie, trebuie pur şi simplu.

cum o să mă vedeţi la teve peste vreo 2 săptămâni, dacă o să daţi din întâmplare pe tvr3 sau pe cultural.

cum nu ştiu de unde să fac rost de the roman spring of mrs. stone a lui williams, care iarăşi îmi trebuie. pentru că „at five o’clock in the afternoon, which was late in march, the stainless blue of the sky in rome had begun to pale and the blue transparency of the narrow streets had gathered a faint opacity of vapor”. pentru că am văzut-o aseară pe helen mirren în rolul lui mrs. stone şi acum am nevoie de text.

cum m-am decis că votez în primu tur cu antonescu. da în al doilea chiar nu mai ştiu..

sigur am uitat ceva.

a, da: http://www.youtube.com/watch?v=Eo-UKCxCglg

şi Billie Holiday, cooking a steak for her dog Mister in her apartment in Harlem.

Continue reading