Cel mai liniştit dintre pămînteni

Articol de: Bleen

Cel mai liniştit dintre pămînteni

Simţi nevoia de schimbare. Îţi trebuie altceva. Te-ai săturat de scandalurile politice, de discuţiile interminabile despre buget, salarii, pensii, sănătate, educaţie, corupţie, grupuri de interese, te-ai săturat de imagini cu miniştri chemaţi la Parchet, te-ai săturat de instanţe, CSM, greve, revendicări, acuzaţii, toţi fură, toţi mint, toţi sînt la fel… Ai obosit. Vrei linişte. Să fie la ei acolo. Să tacă. Sau să vorbească în şoaptă, în spatele uşilor închise. Să-şi ascundă gunoiul sub preş şi să vină Cernea şi Bucurenci şi să aştearnă nişte crini şi ceva ferigi deasupra. Te gîndeşti cu nostalgie la vremurile cînd o făceau în linişte, înainte să mai apară cîte un scandalagiu care să-i zgîndăre şi să işte hărmălaia printre ei. Nu mai vrei să vezi parlamentari, miniştri, judecători, lideri de sindicate, poliţişti şi jurnalişti, să-şi smulgă părul din cap, să acuze, să rîdă ironic, să se încrunte isteric, cerînd imperativ să fie lăsaţi să cumpere la bursă acţiuni în justiţie, în servicii, în parlament şi în poliţie, în guvern, în coaliţie, în ambasade, în spitale şi în şcoli. Aştepţi nerăbdător momentul în care Geoană te va anunţa diplomatic, elegant, în şoaptă, citind de pe o foaie, sub privirile paterne ale lui Vanghelie, Hrebenciuc, Iliescu şi Năstase: „Nu e nicio o problemă. Dormi liniştit. PSD veghează pentru tine.” Aştepţi ziua în care scandalurile din justiţie vor dispărea odată cu justiţia, ziua în care jurnaliştii vor fi atît de tăcuţi încît niciun politician, oricît de nervos, nu va mai simţi nevoia să-ţi oripileze auzul numindu-i ţigănci împuţite sau găozari, ziua în care corupţia va dispărea odată cu dosarele şi ştirile despre corupţie, ziua în care Iliescu va muri la putere, cu fanfară militară, aşa cum îi stă bine preşedintelui de onoare al României. Vestea bună e că nu trebuie să aştepţi mult: schimbarea începe pe 6 decembrie. Vestea proastă vine abia după 6 decembrie şi sună cam aşa: „domnului ministru Daniel Marean Vanghelie i s-a stricat foarfeca în timp ce tăia panglica la inaugurarea celui de-al patruşcincilea Economat pentru tineri corecţi, integri, cu iniţiativă şi multe powerpoint-uri la activ.”

Continue reading

Manipularea predictibilă a PSD

Exact aşa cum am spus-o anterior, imediat după desemnarea Înaltului Reprezentant pentru Politică Externa, PSD prin vocea lui Năstase l-au acuzat pe Traian Băsescu pentru faptul că nu l-a sprijinit pe Severin pentru acest post. Severin nu a avut niciodată nici cea mai mică şansă pentru acest post pentru că nu a fost niciodată susţinut de liderii socialişti din Uniunea Europeană. Liderii PSD ştiau foarte bine acest lucru pentru că negocierea s-a dus la nivelul premierilor socialişti din Consiliul European, a căror unică propunere a fost Ashton. Traian Băsescu a procedat exact aşa cum trebuia, în aceast dosar al Comisarului European şi cred că în final mulţi vor fi surprinşi de eficacitatea demersului său.
Regret că Adrian Severin şi PSD s-au pretat la acest joc ieftin prin care au încercat să-i impresioneze pe cei care nu cunosc realitatea. E păcat că presa a preluat pe nemestecate informaţii false. E păcat că un politician cu experienţă, care ar trebui să fie un model, dă un astfel de exemplu celor mai tineri. Recunosc, mi-ar fi făcut plăcere să mă înşel atunci când am spus că Severin nu are nicio şansă. Ceea ce s-a întâmplat în cazul lui Adrian Severin este caracteristic unui tip de politicieni de la noi care sunt un soi de mit neacoperit de realitate. Ca el mai sunt mulţi şi cred că de aici se trage şi relativa lipsă de modele politice din România.
Continue reading

Protest

ieri mi s-a tăiat curentul la birou. nu, nu pentru că n-aş fi plătit, ci din alte motive, contractuale. o condiţie pusă de un conţopist din pix (n-am mai întîlnit-o la nici un alt furnizor de servicii), cum că trebuie să aduc o hîrtie pe care nu o aveam. şi nu este vina mea că […]

Continue reading

Maşina de spălat funcţionează cu căcat

Răzvan Dumitrescu susţine că sursa “Curentul” a fost foarte puţin credibilă şi nu au avut timp să întrebe toţi oamenii implicaţi, să dea nişte telefoane, etc.
Răzvan Dumitrescu recunoaşte că o înregistrare recunoscută de participanţii la discuţie (e drept, la publicaţii mult mai mici decît un colos specializat în informaţie) nu este o sursă credibilă.
Răzvan Dumistrescu […]

Continue reading

frumuseţea sovietică

am găsit în romlit un text pe care l-am citit de două ori la rând (chiar dacă arată a cearşaf şi se întinde pe o pg juma; are totuşi o poză cu belousova şi protopopov), scris de un rus despre care n-am găsit nicăieri nici o informaţie. îl cheamă igor irkevici şi deşi leo butnaru scrie în cele câteva rânduri despre el că face parte din pen clubul din rusia, pe site-ul lor n-am găsit nici un igor irkevici. dragă igor, ce fel de cărţi scrii tu şi cum pot să le citesc şi eu?
de dragu celor câteva ore de rusă pe care le-am făcut anu trecut pe vremea asta, de dragu celor 5 ani ai mei petrecuţi, ca orice copil dintr-un stat estic, aproape de patria sovietică (cel puţin în teorie), de dragu anilor întregi în care-am urmărit campionatele de patinaj artistic la televizor (mai întâi comentate de ţopescu-patinatoarea-poartă-un-costum-auriu-cu-paiete-albastre-şi-mânecuţe-roşii, şi apoi pe eurosport, unde-aveam parte şi de probele de calificare, şi de transmisiuni color), cu o foaie de hârtie pe care notam toţi concurenţii, notele mele şi notele juriului, de dragu frazei ăstea interminabile, transcriu câteva fragmente de text (din care n-am priceput decât un sfert din aluziile culturale):

„Eu nu sunt comunist. Însă şi mie îmi pare rău de frumuseţea sovietică ce pleacă. Ea nu a salvat nici lumea, nici chiar Puterea sovietică. Nu trezeşte compasiune. Dânsa nu merită să fie compătimită. Şi totuşi, ţi se face milă de ea. A fost irepetabilă… (…) Era severă, dar sentimentală. Avea ochi ruseşti şi pomeţi mongoli. Talie de viespe, dar totdeauna şolduri late şi neabătut lată în spate. Buze subţiri, palide şi, nu se ştie de ce, uşor muşcate. Frunte îngustă şi urechiuşe de pisică, spălăţele. (…)
Uneori frumuseţea sovietică urca pe tractor, de unde ajungea să fie Paşa Anghelina. Alteori se ducea în spatele frontului duşman şi devenea Zoia Kosmodemianskaia. Uneori pleca să navigheze prin latitudini boreale şi era spărgătorul de gheaţă „Lenin”. Uneori se rotea, în salturi, pe bârnă şi era Olga Korbut. Uneori făcea carieră de succes pe linie de partid şi prin urmare era ministrul culturii Furţeva. Uneori putea să se rătăcească în pădure, în acest caz fiind Scufiţa roşie. Uneori frumuseţea sovietică i se dedubla, după care era scriitorii Ilf şi Petrov sau fraţii-atleţi Znamenski, ce concurau la probele de alergări. (….) Apoi a ieşit în Piaţa roşiem striga „Jos puterea sovietică” şi era disidentă. Apoi citea frumos cu voce tare versuri şi era Bella Ahmadulina. Apoi devenise tăcută, se pregătea să meargă la mânăstire şi era Anna Ahmatova. Apoi s-a spânzurat şi era Marina Zvetaeva. Apoi au început să-i crească sprâncene stufoase şi dânsa era Brejnev. Apoi pleşuvea şi deja era lenin. Apoi scria versuri şi era Pasternak. Apoi se blinda, devenea tanc şi intra în Praga. (…) Apoi devenea pop-star şi era Alla Pugaciova. Apoi şi-a descoperit calităţi extrasenzoriale şi era vindecătoarea Giuna. Apoi pe frunte i-a apărut o pată, şi era Gorbaciov. Apoi se revărsa în lung în lat şi în curmeziş, inunda totul în jur şi era fluviul Volga umflat în primăvară. Apoi devenea staţia atomică de la Cernobîl, după care exploda în p… măsii toată deodată.”
„Patinajul sovietic apăruse din nimic, de nicăieri. În Rusia, totdeauna s-a dansat prost şi s-a patinat aşijderea prost. În Rusia dansau frumos doar ţarii şi scriitorii ruşi. Dacă erau treji, ruşii, chiar dacă ştiau să danseze, se ruşinau s-o facă. În genere ruşii au dansat totdeauna prost şi, de obicei, în locul lor acest lucru îl făceau balerinele, inşii beţi, ucrainienii, ţiganii şi urşii. Inventând patinajul artistic, comuniştii au astupat spărturile din corabia vieţii ruseşti.”

(textul se cheamă „istoria frumuseţii sovietice. în memoria patinajului artistic sovietic.” traducere de leo butnaru)

e genu de text care se citeşte rânjind/zâmbind amar. după care am deschis obs cult şi-am dat peste un interviu luat de şimonca micaelei ghiţescu. „memoria”, „revista gândirii arestate” (pe care-am citit-o în ultimii ani), n-o să mai apară, pentru că n-a mai primit bani de la afcn. e, probabil, cea mai tristă veste a începutului de toamnă.

Continue reading