De pe: Jurnalul Soacrei Mici

Există lucruri în viaţa asta (inclusiv virtuală) pe care nu pot să le trec sub tăcere. Adică pot, dar m-aş simţi că un kkt dacă n-aş interveni. Aşa cum ai trece pe alături de o femeie pe care cineva cu mască (nu de Zoro, dar de ratat) ar strânge-o de gât suprimându-i restul de oxigen sau ai accepta ca o prăpădită cu crucea la gât şi înjurături pe plisc, să scuipe public o femeie doar pentru că i s-a năzărit ceva antibiblic la un semafor roşu (poate flăcările iadului? freacăţi ochii, fă!).

Să nu credeţi că nu-mi pot controla pornirile. Pot s-o fac mai bine decât 8 din 10 persoane care citesc acum aceste rânduri (să-mi fie iertată lauda de sine). Dar nu pun preţ de nici 2 bani pe o imagine de femeie stăpânită, deci, prin magie devenită înţeleaptă, dacă trebuie să mă prefac că nu mă jigneşte ca om un comportament pentru alt om.

Ca să fii filozof e destul să-ţi închizi leoarba la timp, nu-i aşa? Şi dacă te uiţi primprejur, fiecare al doilea e un filozof. Dacă măcar unul din zece filozofi ar fi zis la timp ceea ce trebuia să spună ca om şi n-ar încuraja prin tăcere prostia în starea ei embrionară, apoi nu eram să fim noi acuma unde suntem. În balegă bovină. Până la cravată şi cercei. Şi să ne prefacem că nu pute.

De la început îmi repetam ca pe o mantră violenţa stârneşte violenţă şi lalala şi lululu. Fii cuminte. Dar pe urmă mi-am zis: “Ia stai oleacă, de ce să negociez eu lucruri sfinte cu minţi înspăimântător de închise de ţărani iobagi? De ce să-mi pierd timpul preţios pe dădăcirea unor cretini pe care mă-sa nu i-o înţărcat la timp?” Experimentat şi concluzionat: niciun efect. Cu proştii, ca cu teroriştii, nu se negociază.

Săptămâna trecută m-am apucat să-mi curăţ lista de bloguri care generează în permanenţă balegă politică de factură moldovenească, cu intenţia să las doar pe cele în care cum zic eu de obicei se simte omul după cuvinte. Nici nu vă daţi seama cât de puţine mi-au rămas. Mare mi-a fost greaţa când am văzut comentarii de “analişti politici” pe blogurile şi aşa puţine ca ghioceii. Nu comentarii, dar boţuri de căcat lăsate pe drumul omului pe care îşi descărcă sufletul.

O venit – s-o căcat pe alb, drept în sufletul omului – o plecat, cu aere de Caesar cu lauri pe frunte.

Pe rasa asta de bloggerii, cu precădere bărbaţi, eu îi numesc simplu: Pizde de bloggeri.

Pizdele ăstea de bloggeri, nu numai că îşi umple propriile bloguri cu căcat patriotic sau alte chestii preluate şi răsuflate, care se dizolvă la prima ploaie, dar se mai pornesc în pelerinaj lung […]

…citește în continuare

Tocmai îl văd pe Bogdan Niculescu Duvăz, purtător de cuvînt al PSD, în conferință de presă. El spune, printre alte aiureli, că nu re-numărarea au contestat ci aplicarea ștampilei pentru anularea unor buletine valide pentru Mircea Geoană, după încheierea votării.

Eu nu credeam că BND al PSD poate fi atît de tîmpit. Creează o perdea groasă de fum amestecînd votul dublu cu mita electorală, cu votul după ora închiderii, în timp ce acuza CCR că riscă să creeze o perdea de fum. Tipic PSD. (si bolșevic, aș sublinia)

Pe mine unul PSD-ul începe sa mă irite la culme. N-am sa demontez toate tîmpeniile debitate de Duvăz, e bine să se afunde singur în rahat și sa umble puțind un an de zile după asta. Mă întreb doar două lucruri:

1. Anularea buletinelor cu vot valabil Geoană putea fi făcută doar în timpul numărării, cînd buletinele sînt luate unul cîte unul. (Dacă nu, înseamnă că e vorba de o condpirație națională cu jandarmi, polițiști și judecători care au pus ștampile în dubele de transport sau spațiile temporare de depozitare, pentru care PSD nu găsește nici un martor și nici diferențele necesare între procesele verbale și re-numărare. Pentru că asta pur și simplu nu s-a întîmplat) Așadar Duvăz ne spune că e o trădare în masă al membriilor PSD, PNL și PRM din toate secțiile de votare. Altfel e realmente imposibil să găsești buletinele valide pentru Geoană, să le invalidezi și apoi să le contabilizezi la invalide.

2. De ce, în condițiile unei conspirații atît de teribile în timpul numărării, cei care numără voturile nu fac gestul mai simplu de a considera voturile pro-Base cu ștampila prea ștearsă, prea aproape de linie sau, uneori, chiar valide, ca fiind invalide. Dovadă că acum, la re-analizare, mai multe voturi valide pro-Băsescu au fost greșit considerate nule! Cu alte cuvinte, oamenii riscă pușcăria invalidînd voturi pro-Geoană valabile punînd ștampila și pe Băse, și nu îl avantajează pe Geoană considerînd nule cîteva voturi pro-Băse perfect valabile!  Ne leși, Gump Niculescu Duvăz?

PS: Încep să mă întreb dacă PSD nu cumva chiar marșează pe ideea unor violențe de stradă luna asta. Caz în care chiar se va pune serios problema trădării. Începem să ieșim suspect de mult din politica internă…

De pe: Blog de Darwinism Politic

Tot mai multi membri PSD, inclusiv lideri precum Nastase, sunt revoltati de votul diasporei. Plevusca de partid ii tine isonul. In viziunea PSD diaspora, care habar nu are ce e in Romania, l-a facut presedinte pe Basescu, luand decizia gresita. Asadar, spun ei, pe viitor trebuie invatata minte aceasta diaspora nesimtita, iar votul ei trebuie sa aiba o greutate mai mica. Pentru Nastase ei sunt o clasa inferioara, ei sunt constructorii din Spania, femeile de serviciu din Italia, care pentru o spaga de 5 Euro se deplaseaza 100 de km pana la sectia de votare sa puna stampila pe Basescu. Ei, capsunarii, au tradat Romania lui Iliescu si s-au dus sa-si caute norocul aiurea. Nu merita dreptul la vot! Iata, astazi ma declar si eu un capsunar. [citește mai mult…]

De pe: Politeía

De pe: LUMEA LUI DEDE’S

Într-un moment de scurtă reflecţie mi-am dat seama că în casa mea se instalează dictatura. O minoritate (un 1 variabil) îşi impune punctul de vedere (la 2, variabili şi ei) destul de des. Cum încă mă uit la democraţie precum soldatul la păduche, am zis că trebuie să schimb ceva. Cei drept am fost impresionat  şi de candidaţii la preşedinţie şi alaiurile lor de roboţi vorbitori, care mi-au arătat că în lumea asta negocierea este totul, e o artă să discuţi 48 de ore continuu pe marginea unei discuţii în 7 sau 5 care ar fi durat maxim 2 ore.

Aşa că am decis că în familie nu se mai face nimic fără o negociere prealabilă. Cum urma să servim masa de seară ne-am aşezat imediat (în 3) la masa discuţiilor. […]

…citește mai departe

Pentru cititorul nostru fidel: pînă duminică nu mai avem nervi și răbdare. Așa că intrăm în pauză. Revenim în forță de săptămîna viitoare. Sperăm să fie în calitate de lingușitori ai tiranului.

De pe: Cristian Preda

Faptul că dna Doina Cornea şi dl. Tokes nu votează cu acelaşi candidat, faptul că “golanii” din Piaţa Universităţii sunt scindaţi în două tabere şi revendică fiecare în parte apartenenţa la acest spaţiu al libertăţii, faptul că votanţii CDR şi cei ai Alianţei DA sunt acum unii de partea lui Traian Băsescu şi alţii de partea lui Mircea Geoană – toate arată că dreapta, aşa cum a fost şi cum este ea asumată în România, e profund divizată.
Am mai spus-o şi după europenele din 2007, şi după localele din 2008, o spun şi acum, după turul întâi al prezidenţialelor: divizarea dreptei nu e ceva nou, întrucât ea a funcţionat şi în trecut, atunci când alte partide îşi asumau o identitate de acest fel.
Noutatea este că, din noiembrie 2007 încoace, facţiunile de dreapta au ÎMPREUNĂ peste 50%.
Divizarea dreptei nu aduce profit decât stângii.
În ultimii ani, PSD a utilizat în mod viclean această divizare. Fie susţinând guvernul Tăriceanu, fie aliindu-se cu PDL, fie obţinând de la Antonescu sprijinul pentru Mircea Geoană în turul al doilea al prezidenţialelor.
Partidele de dreapta – PNL şi PDL – nu au reuşit să depăşească, din 2007 încoace, fractura despre care vorbesc.
Nu reuşesc nici măcar acum.
Singura şansă vine de la alegători.
Ei pot bloca stânga, făcând ceea ce formaţiunile politice ale dreptei nu au fost în stare să facă.
Rezultatul acestui vot va putea fi un semnal de solidarizare a partidelor de dreapta sau unul de consolidare a fracturii.
PS Îi rog pe toţi cei care vor să conteste identitatea de dreapta a PNL sau PDL să se abţină de la comentarii. Nu vom avansa prea mult dacă rămânem blocaţi în acest mecanism al contestării identitare. Într-o societate democratică, fiecare are dreptul la auto-definire….