Intr-un discurs rostit in 2001 la Fundatia Nationala pentru Democratie (NED), presedintele George W. Bush Jr amintea conexiunea dintre ideologiile fundamentalist extremiste si totalitarismele veacului XX. Intr-adevar, este vorba de acelasi tip de gindire reductionista, obsedata de conspiratii si imbibata de asteptari si simboluri salvationiste. Deopotriva in incarnarile sale religioase si seculare, fundamentalismul sterge linia… Continuă lectura Rădăcinile ideologice ale fundamentalismului anti-american. Cum se explică 9/11?
Categorie: Editorial
Nu mai avem ce promite, a venit timpul să fim
Nu mai avem ce promite. Am amanetat prea des viitorul copiilor noştri, am ipotecat deja tot. De douăzeci de ani, am promis ce nu avem. Am promis autostrăzi suspendate, îngropate, mirobolante. Am promis salarii mari şi pensii îndestulate. Am promis universităţi de elită şi cercetare de vârf. Am promis marea cu sarea, cerul cu pământul,… Continuă lectura Nu mai avem ce promite, a venit timpul să fim
Unsprezece septembrie – un memento.
Departe de a fi doar un eveniment american, circumscris unui moment care pare datat istoric astăzi, 11 septembrie rămâne una dintre efigiile modernităţii ultime în care trăim. Şi aceasta pentru că tragedia de la New York reafirmă, pe de o parte, centralitatea fanatismului ca element al identităţii umane, şi, pe de altă parte, oferă imaginea… Continuă lectura Unsprezece septembrie – un memento.
Reflecţii despre 11 septembrie, nihilism şi antiamericanism (partea I)
La zece ani după „revanşa barbarilor” (cum am numit atacul din 11 septembrie 2011 asupra turnurilor din Manhattan, dar si asupra Pentagonului si, in fapt, asupra proiectului istoric american al libertatii civice), se impun o serie de reflectii cat mai putin triumfaliste, insa in niciun caz defetiste. Nu traim intr-o lume eliberata de spectrul terorismului… Continuă lectura Reflecţii despre 11 septembrie, nihilism şi antiamericanism (partea I)
Înăuntru sau afară? Politicul și ordinea constituțională
Într-o bibliotecă universitară, un student silitor caută o carte de excepție. Într-o societate democratică, un alegător disperat caută un politician vrednic. Există vreo paralelă între cei doi algoritmi de căutare? Cum se face separația dintre raftul pentru științe politice și peretele dedicat științelor sociale? Cum definești granița între omul politic și simplul funcționar? Răspunsul la… Continuă lectura Înăuntru sau afară? Politicul și ordinea constituțională
Taxatul dauneaza grav sanatatii mele
„Ne luăm taxele înapoi!“, repeta isteric o tânără de culoare din Londra în filmulețul care a făcut înconjurul Lumii. „Dar ce taxe a plătit asistata asta care n-a muncit o oră în viața ei?!“, s-a burzuluit opinia publică.
Analiștii încă mai caută cauzele răzmeriței care a umplut Londra de cioburi și ghetourile de plasme. Conservatorii aruncă pisica în curtea laburiștilor care au promovat imigrația, multiculturalismul anticreștin, discriminarea pozitivă, corectitudinea politică, redistribuirea bogăției, promovând acel welfare care-l face pe trântor belfer, toate în scop electoral! Laburiștii le-o întorc rapid conservatorilor peste gard, că cică, dimpotrivă, răbufnirile sunt tocmai efectul prăpastiei care se cască între bogați și săraci, doar în guvernările de dreapta, sunt efectul marginalizării asistaților prin necorelarea ajutoarelor financiare la inflație și la prețul ultimelor gadget-uri Apple, al subtaxării care avantajează elitele, al încurajării workahoolismului care lasă copiii nesupravegheați, precum și alte anateme aburiste.
Departe de Africa
Cam atunci când telespectatorii televiziunii publice din România îl desemnau pe Ștefan cel Mare ca cel mai mare român din toate timpurile și ziarul israelian Yediot Ahrohnot organiza sondajul pentru desemnarea celui mai mare israelian din toate timpurile, sugerând că ar exista un popor israelian distinct de poporul evreu, britanicii îl alegeau pe Winston Churchill ca cel mai mare britanic, iar americanii pe Ronald Reagan ca cel mai mare american, înaintea unor titani ca Abraham Lincoln (locul 2) sau George Washington (locul 4). Germanii l-au votat pe Konrad Adenauer ca cel mai mare german, într-un top care îl mai conținea și pe austriacul Mozart, iar Karl Marx se afla pe poziția a treia! Albert Einstein a fost considerat al 10-lea cel mai mare german și al 15-lea cel mai mare american din toate timpurile, dar poate că i s-ar fi potrivit mai bine un loc între cei mai mari evrei, dacă cineva ar fi binevoit să alcătuiască un astfel de top.
Am făcut spionaj pentru Ceaşcă
Am fost spion industrial. Nu am avut pistol, nici cameră miniaturală în brichetă. Hoo, fetelor, nu conduceam un Aston Martin. La o adică, nu aveam dreptul nici să închiriez o maşină de la Hertz sau Avis, nu mi-ar fi decontat. Mă întrebaţi atunci, cum mă deplasam din punctul A în punctul B în misiunile din… Continuă lectura Am făcut spionaj pentru Ceaşcă
Despre politica pomenilor
Generaţia auto-asistenţială Am apreciat foarte mult comentariile la articolul legat de întîmplările din Anglia, inclusiv cel al domnului care îmi spunea că „m-a prins”, căci n-a găsit nici o trimitere serioasă care să îmi susţină teza. Dar îmi recomanda mie să mai citesc. Îndemnul la lectură e mereu binevenit, şi îl susţin. Teza respectivă: junii… Continuă lectura Despre politica pomenilor
Ce ne tine impreuna? (II)
În aceste zile, Liga Studenților Români din Străinătate organizează, cu sprijinul Băncii Naționale a României, o importantă manifestare care reunește sute de tineri plecați din țară. Între temele dezbătute la acest simpozion se numără identitatea națională. În calitate de moderator și participant la acest panel pot spune că, în pofida tuturor atacurilor și a denunțurilor… Continuă lectura Ce ne tine impreuna? (II)