Avem foarte multă treabă, lăsați văicăreala!” – Anca Cernea la By Alexa

Nicolae Steinhardt – Soluţia a treia: a lui Winston Churchill şi Vladimir Bukovsky

“Ea se rezumă: în prezenţa tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci, dimpotrivă, scoţi din ele pofta nebună de a trăi şi de a lupta.

În martie 1939, Churchill îi spune Marthei Bibescu: “Va fi război. Praf şi pulbere se va alege din imperiul britanic. Moartea ne pândeşte pe toţi. Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de ani“.

Cu cât îţi merge mai rău, cu cât sunt greutăţile mai imense, cu cât eşti mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cât nu mai întrevezi vreo nădejde probabilistică şi raţională, cu cât cenuşiul, întunerecul şi vâscosul se intensifică, se puhăvesc şi se încolăcesc mai inextricabil, cu cât pericolul te sfruntează mai direct, cu atât eşti mai dornic de luptă şi cunoşti un simţământ (crescând) de inexplicabilă şi covârşitoare euforie.

Eşti asaltat din toate părţile, cu forţe infinit mai tari ca ale tale: lupţi. Te înfrâng: le sfidezi. Eşti pierdut: ataci. (Aşa vorbea Churchill în 1940). Râzi, îţi ascuţi dinţii şi cuţitul, întinereşti. Te furnică fericirea, nespusa fericire de a lovi şi tu, fie chiar infinit mai puţin. Nu numai că nu deznădăjduieşti, că nu te declari învins şi răpus, dar şi guşti din plin bucuria rezistenţei, a împotrivirii şi încerci o senzaţie de năvalnică, dementă voioşie.

Soluţia aceasta, fireşte, presupune o tărie de caracter excepţională, o concepţie militară a vieţii, o formidabilă îndârjire morală a trupului, o voinţă de oţel înnobilat şi o sănătate spirituală adamantină. E probabil că presupune şi un duh sportiv: să-ti placă bătalia în sine – încăierarea – mai mult decât succesul.
E şi ea salutară şi absolută, deoarece e bazată pe un paradox: pe masură ce ei te lovesc şi-ţi fac mai mult rău şi-ţi impun suferinţe din ce în ce mai nedrepte şi te încolţesc în locuri mai fără ieşire, tu te veseleşti mai tare, tu te întăreşti, tu întinereşti!
Cu soluţia Churchill se identifică şi soluţia Vladimir Bukovsky. Bukovsky povesteşte că atunci când a primit prima convocare la sediul KGB n-a putut închide un ochi toată noaptea. Firesc lucru, îşi va spune cititorul cărţii sale de amintiri, cum nu se poate mai firesc; nesiguranţa, frica, emoţia. Dar Bukovsky urmează: n-am putut dormi de nerăbdare. Abia aşteptam să se faca ziuă, să fiu în faţa lor, să le spun tot ce cred eu despre ei şi să intru în ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam închipui.
Iată de ce n-a dormit: nu de teamă, de îngrijorare, de emoţie. Ci de nerăbdarea de a le striga adevărul de la obraz şi de a intra în ei ca un tanc!
Cuvinte mai extraordinare nu cred să se fi pronunţat ori scris vreodată în lume. Şi mă întreb – nu pretind ca e aşa cum spun eu, nu, câtuşi de puţin, mă întreb doar, nu pot să nu mă întreb – dacă nu cumva universul acesta, cu toate roiurile lui de galaxii cuprinzând fiecare mii ori milioane de galaxii fiecare cu miliarde de sori şi cel puţin câteva miliarde de planete în jurul acestor sori, dacă nu cumva toate spaţiile, distanţele şi sferele acestea măsurate în ani-lumină, parseci şi catralioane de mii de mile, toată viermuirea aceasta de materie, aştri, comete, sateliţi, pulsari, quasari, găuri negre, pulberi cosmice, meteori, mai ştiu eu ce, toate erele, toţi eonii, toate timpurile şi toate cuantumurile spaţio-temporale şi toate astrofizicile newtoniene ori relativiste au luat fiinţă şi există numai pentru ca să fi putut fi exprimate aceste cuvinte ale lui Bukovski.”

Alexa Ionescu: “Acest text mi-a dat o stare, mi-a adus aminte cine sint, de fapt, aceste cuvinte mi-au adus aminte cine sint, de fapt, ca sint o luptatoare.”

Anca Cernea: “E bine sa citim Jurnalul Fericirii si astfel de texte pentru ca am vazut in ultimele zile niste treceri radicale de la speranta la mare deceptie legate de anunturile de luni seara, iar speranta, iar vaicareala. Motive de speria exista, nu putem contestam, dar cred ca trebuie sa trecem de la starea de surpriza si de soc in fata loviturii de stat pe care tocmai am trait-o si sa incepe sa fim mai organizati si mai curajosi, in primul rind, si cred ca ar trebui sa ne propunem sa nu ne mai vaicarim, sa ne propunem sa limitam vaicaritul la o singura persoana cu care intre patru ochi avem voie sa ne plinge si niciodata sa nu mai duce vorbe din astea defetise intr-un grup mai mare de trei persoane. Lucrurile astea se propaga in valuri, si nu sint de folos pentru nimic. Acum e momentul sa ne gindim serios la ce avem de facut, avem foarte multa treaba, nu are rost sa ne plingem de mila… Lucrurile nu mai sint atit de disproportionate cum erau in situatia lui Bukovsky, adica singur cu tot Imperiul Raului in fata lui. Si noi avem exemplele noastre, avem destule marturii din inchisori si oameni care s-au purtat extraordinar de frumos si de demn in situatii mult mai grele decit sintem noi. Cred ca nu strica o referire la credinta, ca de acolo vine forta asta, am pierdut credinta, de asta sint dati cu capul, cind de un perete, cind de celalta. Asta e si motivul pentru care se intimpla toate aceste nenorociri, pentru ca cei care le fac nu mai au acest reper, isi inchipuie ca in aceste legi omenesti, in care poti sa invirti si sa intorci totul asa cum vrei, aici se rezuma totul, cuprind toate legile care exista, si nu-i asa.”

[…]
Karl Peter Schwartz: Frankfurter Allgemeine Zeitung: Aşa grăit-au puciştii

“Este România pe cale de “orbanizare”, așa cum sugereaza unii? Comparaţia este greșită din cel puțin trei motive. În primul rând, în Ungaria, Constituţia nu a fost încălcată, ci s-a înlocuit o constituție comunistă cu una nouă. În al doilea rând, Viktor Orban se bazează pe o majoritate de dimensiune constituțională, obținută în alegeri democratice, în timp ce Victor Ponta este ținut la suprafață de traseiști parlamentari. În al treilea rând, guvernul Orbán a urmat unui guvern socialist, care a ruinat economic ţara, în timp ce guvernele conservatoare ale României, printr-un program de austeritate, au ferit țara de o catastrofă de mărimea celei din Grecia.”

Anca Cenrea: “Mai spune ceva Karl-Peter Schwarz. In incheierea acelui articol, se refera la aceasta comparatie, noi am mai vorbit despre ea, o comparatie intre Viktor Orban si Victor Ponta, care din pacate revine si se ascute, si nu numai la noi in tara, din pacate sint multi care o fac. Karl-Peter Schwarz spune ca e gresita, el cunoaste bine si situatia din Ungaria si subliniaza lucrul acesta – Orban a schimbat Constitutia, nu a incalcat-o, el a cerut un mandat popular in alegeri, a scris in program tot ce are de gind sa faca, lumea i-a dat aceasta incredere si i-a dat 70% din voturi. In momentul in care primesti un asemenea mandat, chiar esti obligat, nu numai ca ai legitimitatea sa faci schimbari in Constitutie, sa faci o reforma profunda a sistemului, dar esti obligat de constiinta sa faci lucrul asta, si dupa cum se stie, atunci cind primesti un mandat si o majoritate, si esti hotarit sa faci niste reforme, trebuie sa le faci repede, la inceputul termenului, pentru ca in timp se acumuleaza tot felul de eroziuni, incep dificultatile, nu mai ai aceeasi energie, aceeasi putere sa faci lucrurile astea, care pot sa fie si neplacute, sint si reforme destul de grele, de austeritate. Toate lucrurile astea el era dator sa le faca, nu numai ca avea justificare. El nu a incalcat regulile, a formulat regulile altfel.

Cred ca exista o tendinta sa ne repezi, sa vorbim despre realitati din tari pe care nu le cunoastem bine.”

Alexa Ionescu: “Am tot auzit, si pe la televiziunile romanesti la talk show-uri, tot timpul se aude aceasta comparatie Viktor Orban.”

Anca Cernea: “E foarte nedreapta, e profund nedreapta, si se ajunge la vorbe din astea despre fascism, etc. ”

Alexa Ionescu: “El este anticomunist.”

Anca Cernea: “Asta e cel mai important, si cel mai firesc ar fi sa il comparam cu Ferenc Gyurcsány, predecesorul sau, premierul socialist, care impartaseste cu Ponta obraznicia si cinismul.

Cel mai important lucru: situatia pe care o avem noi acum se trage din comunism, din comunism, dintru-un regim ilegitim si criminal si din institutiile sale care s-au privatizat, de aici s-a tras sistemul iliescu, si din sistemul iliescu, direct, descinde Ponta si USL. Asta e un Pedigree fara de care nu ar fi exista, “de nu ar fi, nu s-ar povesti”. In acest caz, este foarte clara aceasta filiatie.

In cazul Ungariei, Fidesz e de partea cealalta, Fidesz e anticomunist, Orban e un om care s-a luptat cu comunismul si inainte, a avut si el parte de anchete si o multime de tracasari, dar a stiut sa tina steagul sus. Gyurcsány era de partea calalta la vremea respectiva, el abea isi lansare cariera in UTC-ul unguresc, iar apoi a devenit un prosper om de afaceri, foarte bogat. Mai tirziu, cind a ajuns Premier, a dus tara de ripa, la propriu! Gyurcsány a mintit mereu poporul in privinta situatiei economice.

In 2006 Gyurcsány a fost inregistrat cind spunea cum a mintit, cum a pacalit pe toti si ce mare dezastru era de fapt. Inregistrarea a ajuns publica, lucru care a dat nastere unor proteste extraordinar de serioase, oameni care au iesit pe strada sa isi manifeste indignarea fata de aceasta situatie. In aceste proteste oameni seriosi s-au manifestat pasnic, dar au exista si provocari, tineri, tunsi-frezati, care au atacat televiziune si nu stiu mai ce, lucru care a constituit pretextul pentru o represiune extrem de brutala. Aia s-a intimplat in Ungaria in 2006 si eu nu tin minte sa fi fost atita scandal si atita indignare si atita ingrijorare impotriva lui Gyurcsány cum este acum impotriva lui Orban, care nici pe departe, niciodata nu ar fi facut asa ceva. ”

ÎN LINIE DREAPTĂ

Piața Universității. România 1990.

22 ani mai tîrziu, Horia Roman Patapievici este prins cu droguri și mașini de făcut bani la icereu și scos afară în șuturi de Victor Ponta, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Crin Antonescu, Dan Voiculescu, în aplauzele marii mase de susținători ai PSD și PNL.

 

Iliescu Reloaded (Happy Fish – Alexandru Hâncu)

 

Piața Universității. Stere Gulea.

 

Tank Man

În protestele din Piața Tien An Men din 1989 (15 aprilie-4 iunie) au murit peste 2500 de protestatari anticomuniști. Au murit nu de inimă sau de moarte naturală. Au fost uciși de armata chineză, la comanda liderilor politici comuniști. Identitatea lui Tank Man, cel care a oprit coloana de tancuri a doua zi, în 5 iunie, este necunoscută. La fel și soarta lui. Cert este că de atunci nu a mai fost văzut. Se presupune că ar fi fost arestat și executat.

Un excelent documentar britanic despre Tank Man. Are o oră și șaișpe minute, nu e cu sloganuri scurte și poante. E cu teroare, mii de morți, sînge, creier împrăștiat pe asfalt, gloanțe și comunism. Mult comunism. Iar oamenii ăia care au murit, au murit luptînd împotriva binelui cu forța și a paradisului terestru sub amenințarea cu moartea.