În vremuri în care nimic din ce e natural nu mai pare de la sine înțeles, apăr cu toată fermitatea propunerea Bisericii și a ONG-urilor creștine de a defini clar căsătoria, în viitoarea Constituție, ca uniunea dintre un bărbat și o femeie. Totodată, trebuie protejate drepturile copilului, de la concepția naturală până la majorat.
În lipsă de program și soluții, stânga românească (PNL+PSD) este în stare să propună teme false, care să bulverseze societatea, cum s-a întâmplat de curând în Franța.
Cred cu tărie că dreptul copilului de a se naște și de a beneficia de o familie normală, cu un tată și o mamă, trebuie apărat. Nu poate prevala asupra vieții și dezvoltării normale a unui copil decizia unor adulți de a-i întrerupe viața sau de a-l obliga să trăiască într-o familie compusă din doi tați sau două mame. Nu firescul unei tradiții prezente în toate culturile, din cele mai vechi timpuri până azi, are a se justifica, ci inovațiile propuse trebuie să se explice filozofic, moral, antropologic și social. Nu noi trebuie să redefinim sau să apărăm norma, ci cei care o contestă trebuie să ne aducă argumente puternice.
Am toată delicatețea și înțelegerea umană pentru cei care au alte opțiuni sau înclinații decât cele pe care majoritatea oamenilor le consideră firești, așa cum înțeleg cutremurat să nu judec opțiuni tragice precum avortul, deși mi-aș dori ca această practică să dispară. Dar condamn toate deficiențele logice și sofismele modernității. A nu penaliza nu înseamnă a banaliza sau a promova. Avortul nu e echivalent cu o extracție de măsea sau amputarea unui membru cangrenat, ci înseamnă suprimarea fizică violentă a unui copil (prin ciopârțire sau otrăvire). Dacă acesta este complet dezvoltat sau nu, e mai puțin relevant. E evident că, la termenul de nouă luni, fără intervenția chiuretajului, s-ar naște un copil, nu o entitate non-umană.
Relațiile, orientările și preferințele sexuale ale fiecăruia nu sunt și nu trebuie să fie treaba mea, a societății, sau a statului. Pe de altă parte, nici societatea nu poate fi obligată să accepte ca normă și să consfințească instituțional practici considerate marginale sau deviante (azi homosexualitatea, mâine, poate, pedofilia sau zoofilia).
Trăim contradicții filozofice și antropologice majore dacă acceptăm că un copil poate fi ucis în pântecul mamei, dar nu după naștere, sau că poate fi adoptat de un cuplu compus din doi tați, deși aceștia nu pot natural să producă un copil. Cu alte cuvinte, acordăm unor adulți drepturi nenaturale sau extranaturale în detrimentul dreptului natural al copilului la viață și la o familie naturală, normală.
Ceea ce facem în acest moment e antropologic periculos, fiindcă nenatural, și social inutil sau chiar dăunător. Ne jucăm cu limitele naturii umane și forțăm legea civilă să fie în divorț flagrant cu legea naturală. Exercițiul faustic, o dată început, poate continua, dacă legea forțează toleranța socială. Mâine vor putea apărea oameni care își vor cere „dreptul” să constituie un cuplu cu animalul preferat (deja există o întreagă filozofie a drepturilor animalelor, care poate fi extinsă).
În momentul în care natura este abolită prin lege, intervenim brutal în cele două mari mistere ale ființei: viața și moartea. Procrearea artificială, clonarea, avortul, schimbarea de sex, eugenia, eutanasia sunt jocuri ale ucenicului vrăjitor cu ceea ce până mai ieri era exclusiv domeniul naturii, nu al tehnicii.
De aceea, cred că avem nevoie de o dezbatere filozofică, etică și juridică reală, nu de provocări ale unor politicieni în căutare de electorat sau a unor minorități gălăgioase care nu acceptă decât să își avanseze agresiv agenda și să închidă, cu acuze de discriminare, gura oricărui critic provenit din majoritatea tăcută și tolerantă.
Trebuie văzut dacă acolo unde natura însăși a stabilit niște discriminări, adică niște limite și diferențe, se cuvine și este util pentru umanitate ca acestea să fie abolite artificial (adică prin tehnică sau legislație).
Doresc o discuție serioasă, nu incriminări, gesticulații sau sloganuri. O dezbatere de filozofie a dreptului, de etică a vieții – sper că nu cer prea mult.
S-a constatat statistic ca , jumatate din cei care se casatoresc , adica 50% sunt barbati . Cu restul ce facem ?
Io nu inteleg aceasta discutie : e vorba cu cine ma fut sau cu cine ma casatoresc ? Ce , de obicei te casatoresti cu aceeasi persoana cu care faci sex ? Lucrurile se complica . Ce , gheii sunt atat de prosti incat cum dau de un barbat se insoara ? Sa-i lasam sa se mai cunoasca . Daca domnul sir Elton John ar disvorta , copii cu cine ar vrea sa stea cu tata sau cu tata? Ar fi culmea copii sa spuna , intr-un glas : vrem la maaamaaa !
Da, treaba din Parlament cu casatoria gheilor e o diversiune si Papahagi le face jocul aducind argumente logice de bun simt. N-au reusit sa dezlege treaba case mai mari (americanii) si ne bagam noi, romanii care avem si un parlament redutabil plin de avocati de temut. Tin minte ca baietii n-au reusit sa rezolve treaba maidanezilor, cum au sa rezolve chestia cu gheii? Si e si arzatoare. Ce comunitati in San Francisco sau Toronto? Sa vezi tata judete intregi de ghei in Romania! Daca avem zombi votanti prin Gorj parca, de ce n-am avea si zeci de mii de ghei, nu?
DanCanada Stai ca a lamurit Chiuariu cum e treaba: in noua constitutie nu e interzisa casatoria persoanelor de acelasi sex, ci doar e definita familia ca fiind barbat + femeie. Deci teoretic se poate da o lege ca-s casatoriti, dar nu vor fi considerati familie. E ca un DEX ambulant, Chiuariu asta, cum le stie el pe toate.
http://www.facebook.com/adrian.papahagiFiindcă există extrem de multă rea credință și ideologizare a discuției despre definiția familiei, aduc următoarele precizări la cele scrise ieri.
Precizez așadar că nu am cerut și nu voi cere interzicerea avortului. Mă sperie însă banalizarea lui. Mă înfioară tendința stângii de a redenumi totul în încercarea de a oculta realitatea. În Franța a ajuns să se numească IVG, ca RMN sau EKG. Primele care suferă în această imensă tragedie sunt femeile. Soluția e, firește, educația, nu interdicții ceaușiste. O parte a educației presupune și prezentarea grozăviei gestului, ca să nu se ajungă acolo decât în cazuri extreme, nu pe bandă rulantă.
Nu-mi doresc, Doamne ferește, nici incriminarea practicilor homosexuale. Respect libertatea fiecăruia. Cu libertatea vine și responsabilitatea. Nu judec dacă e vorba de alegere sau genetică: nici știința nu a determinat clar. Respect opțiunile sau natura fiecăruia.
Acestea fiind spuse, diiscuția este despre drept și normă. Societatea a stabilit o normă, căsătoria nefiind un drept. Nu e nimeni obligat să se căsătorească cu nimeni. Norma e stabilită pentru o utilitate publică sau pentru a recunoaște un drept. Societatea a decis ca norma să fie familia compusă din bărbat + femeie și copiii lor, pentru utilitatea socială a acestei formule. Altminteri, norma e deschisă: pot exista mariaje poligame, se propune în multe țări mariajul homosexul. Cei care vor să schimbe norma acceptată de mii de ani de majoritatea populației unui stat trebuie să explice că:
a. dacă ea interzice căsătoria homosexuală se încalcă un drept. Eu am argumentat că nu e un drept să te căsătorești, aștept să mi se argumenteze de ce ar fi un drept.
b. că schimbarea normei aduce beneficii sociale. Care sunt acestea?
Firește, odată pusă în cauză norma (nu zic că nu e principial legitim să discutăm orice normă), ea devine infinit amendabilă. Se poate redefini vârsta la care încetează copilăria (sunt societăți unde fetele se căsătoresc la 12 ani), deci se poate reîncadra pedofilia. Drepturile animalelor deschid calea uniunilor între rase: dacă căsătoria nu are ca scop procrearea, ci e un contract civil cu implicații fiscale, etc., cine ar putea interzice cuiva să se unească civil cu animalul de companie pentru a îi lăsa bunurile ca moștenire. Poate părea o exagerare, dar de ce nu am discuta norma? Firește, de ce să reducem căsătoria la cuplu? Trei bărbați care se iubesc și vor să aibă drepturile legale ale unei familii de ce nu s-ar putea căsători, și așa mai departe.
Discuția e complexă, iar eu nu mi-am dorit-o. Eram mulțumit cu tradiția. Nu eu contest norma. Nu eu trebuie să mă explic, ci cei care doresc să schimbe o normă acceptată de mii de ani în civilizația noastră.
Remarc cu tristețe și intoleranța în tabăra “progresistă”. Toate aberațiile despre “evul mediu” le tolerez doar fiindcă acord celor care le proferează circumstanța atenuantă a ignoranței.
Doresc o discuție principială, nu strigăte homofobe sau clișee stângiste.
Haideți să vorbim principial despre normă și drept. Fără idei preconcepute, deși fiecare are opțiunile lui cu care intră în discuție. Nimeni nu are dreptul să afirme că el e destupat la minte și adversarul încuiat.
Esența democrației e argumentul. Înapoi la argumente, vă rog.
Bleen Ei, nu chiar de mii de ani. Familia precreştină era compusă dintr-un patriarh care avea câteva neveste, sclave şi sclavi. Zoofilia nu era nici ea departe. (De aia, norma ca ciobanii să fie minim doi, pentru a nu se lăsa solitarul ispitit de căpriţă.)
Nea Bleen Bashca mai avea si un efeb doi ca sa isi petreaca timpul.
eugeni Am zis, sclavii.
Nea
ce treaba are efebu’ cu sclavu’?
Anecdotica salveaza ziua… sau mai degraba nu.
Bleen
un exemplu. in cazul unui cuplu de gay (de liunga durata, integrat social, nediscriminat in vreun fel etc.), daca unul dintre ei pateste ceva (o boala grava) de exemplu, celalalt nu-l poate vizita la spital, nu poate semna un tratament sau o operatie pentru ei, in caz ca e vreo urgenta, etc. daca nu exista o forma legala prin care sa dovedeasca relatia dintre ei.
vorbim in cazul asta de un drept incalcat?
Stema/nestema pe drapel, preambul/nepreambul la constitutie, rolul credintei, familie cu „barbat si femeie” in loc de „soti”, stat national/multinational, limbi regionale sau nu si alte teme intens discutate acum nu vor face decat sa ne abata atentia de la lucraturile politicienilor la temele care ii dor pe ei cel mai tare: controlul asupra justitiei, coruptia, echilibrul puterilor in stat, controlul asupra mass media.
La sfarsitul campaniei pentru referendum vom ajunge cu spume la gura, venele umflate la gat si ochii iesiti din orbite iar dupa adoptarea noii constitutii vom constata ca structurile pe care ne bazam ca vor limita abuzurile politicienilor (parchete, instante, CCR, CSM, ANI etc etc) vor avea ca principal obiect de activitate organizarea de simpozioane.
Pentru a nu ignora complet tema casatoriei pot spune doar atat: ma casatoresc cu o femeie pentru a asigura un cadru normal de dezvoltare urmasilor mei, cel putin pana la varsta la care vor avea dreptul legal de a hotari cu cine vor sa faca sex.
EroulBula Ia mai gândeşte odată: dacă 0049 ar fi avut dreptul să se căsătorească cu cine-i poftea pipota, n-ar fi trebuit să fure atâta pentru urmaşi. În plus, am fi fost scutiţi de melodramele şi baloanele de săpun la adresa justiţiei din partea copchilaşilor.
Nea EroulBula La ce baloane de sapun te referi? La cele din media sau la cele de la Rahova ca nu vreau sa fac vreo confuzie. :-))
În rest, ai dreptate, e diversiunea dinaintea unei mari lovituri.
Nea Și care e lovitura?
Bleen Nea Ar fi, de exemplu, obligativitatea cetatenilor de a se prezenta la ordine in fata unei comisii parlamentare.
Gramofonu Bleen Nea Ca si procurorii sunt tot cetateni (deja au trecut in proiect dreptul comisiilor parlamentare de a audia procurori)