Am văzut foarte mulți oameni acordîndu-i lui Geoană o importanță mai mare decît merită. Nu cred că soarta PSD-ului a stat vreodată în mîinile unui prostănac. Nu cred că Geoană a condus vreodată, la propriu, partidul. Mircea Geoană este un proiect născut să fie avortat. Ales în niște circumstanțe care nici el nu știe de ce i-au fost favorabile, Mircea Geoană a fost ani în șir susținut de inerție și nu de simpatie. Găsit ca o soluție de compromis, Geoană a stat mulți ani ancorat în niște meandre ale concretului pe care nu a ajuns nici în ziua de azi să le stăpînească. Ultimul lui meandru, cel crescut pe bulevard, părea să controleze, de fapt, partidul în ultimele luni. Tot ce se întîmpla acolo, bun sau rău, era – pardon de expresie – gîndit de Vanghelie. Ce mă face să cred că Vanghelie nu este atît de stăpîn pe situație este lipsa resurselor, altădată un prilej de mîndrie pentru pelticul porno al sectorului 5, care nu a mai organizat nici un vanghelion pentru pulime, bașca a lăsat-o și înzăpezită încă de la prima zăpadă. De partea lui, deci, lupta pare una de supraviețuire. De partea lui Geoană e greu de înţeles care ar fi miza. Cel mai probabil, beţia puterii, adică pendularea între scatoalce primite de la toţi derbedeii partidului şi ameninţările doamnei Costea că se va arunca singură cu un șut în cur direct în stradă, dacă fiica sa nu va rămîne preşedintele din umbră al partidului.

Acum pare că a sosit clipa răzbunării pentru mulţi. Toate nemulţumirile au ajuns să refuleze în haznaua organizată de Vanghelie la Romexpo, la care, culmea, chiar el a ajuns să fie huiduit. Toţi haidamacii care aşteptau pînă nu de mult zîmbitori ca cei doi tembeli să se împiedice, s-au dezlănţuit. Parcă toţi au ajuns să vadă în cuplul Geoană-Vanghelie cauza tuturor relelor și blestemelor care s-au abătut asupra partidului în ultimul an și jumătate. Ce uită ei, că Vanghelie rămîne, pînă la urmă, un biet şmenar cu ceva mai puţină şcoală decît ei. Iar problemele de fond ale partidului par, chiar şi pentru un absolvent de Ştefan Gheorghiu, „decît”  cele de gramatică. Însă, cînd Vanghelie va fi devorat, s-ar putea ca problemele de gramatică să dispară, însă tradiția șmenurilor insalubre să fie purtată mai departe de Che Gargara, tînărul admirator al celebrului luptător de gherilă.