Raed? Psst! Raaaeeeeed!!! Pleaca!

Îţi tot cad, Raed. Aparate de zbor. Crapă oameni, sărmanii. Evident, însă, ce treabă ai tu? Doar nu le pui tu să cadă, aparatele. Tu altă treaba ai: Secretar de Stat. Aşa e. De stat, stai bine. Că altceva, ce mai e de făcut, la Stat? Şi oamenii de la SMURD care tot crapă stau bine. În sicriu, tot ce trebuie, toate condiţiile. Bun, ei nu asta îşi doreau – dar dacă ar fi aşa, na, după ce-şi doreşte fiecare, unde s-ar ajunge?

Dar n-ai tu nici o legătură. Normal. Tu eşti tehnocrat. Pe salvare de vieţi, pe situaţii de urgenţă, pe aspecte din acestea. Sau poate că nu? Poate nu de-aia te-au adus la M.A.I. Poate eşti Secretar de Stat pe şah, ţintar şi moară. Sau ergonomie. Sau spaţii verzi din incinte. Sau fanfare. Sau ceva. Altceva. Căci e ştiut: tehnocratul e altceva! Nu-i el, aşa, ca orice fel de om în funcţie. Nepolitic, nepartinic, nenimic.

Alţii, cu Statul mai altfel, au o cutumă – dacă apar asemenea probleme, grave, cu crăpat în serie pe zona lor, în aria lor de competenţă, e clar: demisia. Demisia de Onoare. Dar nu de Onoare e vorba aici, ci de Competenţă. Este? Or, nu eşti tu Simbol Naţional de Excelenţă în Competenţă? Eşti. Şi-atunci, Excelenţă, cum să-ţi dai demisia? Logic. N-ai cum. Mai ales că, tot de la voi, de la tehnocraţi medicali, dăinuie şi exemplul luminos al lui Sorin. Oprescu, desigur.

Cînd cu copilul acela, sărmanul, mîncat de cîini. Gen: „Ce să fac, doamnă? Să-mi dau demisia? Păi dacă îmi dau demisia, învie copilul?” Şi gata. Ce demisie? Logic. Nu? Păi nu, tocmai. De bun-simţ, adică perfect logic, venea cam aşa: „Da, Sorine, să-ţi dai demisia. Să rezolve problema cine vine în locul tău, din moment ce tu n-ai fost în stare. Să nu mai ajungă să crape copii mîncaţi de cîini, ca să se rezolve.” Aceeaşi soluţie se aplică şi în cazul acestor aparate care tot cad, în serie, şi crapă oameni, în serie. Ce să-i faci? Învie, dacă demisionezi? Nu. Dar poate nu mai mor alţii. Uite-aşa. Chiar şi Secretarii de Stat nu mai stau, pleacă, dacă le crapă oameni în serie, pe zona lor de competenţă. Pleacă, da. Pleacă.

raed arafat

 

(Foto: radiocraiova.ro)

Ponta, principalul vinovat pentru esecul operatiunii de salvare

Atunci cînd Ponta trebuia să coordoneze miniștrii și să fie sigur că informația despre localizarea avionului ajunge la salvatori, el era într-o emisiune de televiziune

Din ultimele informații, Ministerul Apărării avea datele de localizare a avionului. Această informație a fost prezentă inițial în raportul guvernului despre operațiunile de salvare, dar a fost scoasă din varianta finală. De ce? În primul rînd, pentru a ascunde vina lui Ponta de a nu fi coordonat ministerele și instituțiile din subordine și în al doilea rînd, din cauză că această informație disculpă STS-ul, cel pe care Ponta vrea neapărat să-l scoată vinovat, pentru a scăpa de șeful serviciului, gen. Opriș.

Dacă informațiile despre locul prăbușirii ar fi ajuns de la Ministerul Apărării la celelalte ministere și instituții implicate în operațiunile de salvare, cei șapte ar fi fost găsiți mult mai repede. Mai mult, poate că ar fi fost și șanse ca măcar studenta Aura Ion să fie salvată. Însă datele de localizare nu au ajuns de la Ministerul Apărării la celelalte ministere și instituții. De ce?

Știm că miniștrii nu-și pot da ordine unii altora și că nu se pot coordona și sincroniza spontan, la mica înțelegere sau prin vot, cu atît mai mult cînd e vorba de miniștri din partide diferite și de miniștri grei, cu importanță în guvern și în partidele lor. În operațiunile de localizare a avionului prăbușit și salvare a supraviețuitorilor au fost implicate mai multe ministere: Ministerul Apărării, condus de Mircea Dușa (PSD), Ministerul de Interne, condus de Radu Stroe (PNL), Ministerul Sănătății, condus de Eugen Nicolăescu (PNL), Ministerul Transporturilor, condus de Ramona Mănescu (PNL). La acestea se adaugă și autoritățile locale. Între diferitele ministere, structuri și instituții, între miniștri și între conducătorii diferitelor agenții și instituții există dintotdeauna concurență și sînt la mijloc orgolii și ambiții, mai ales cînd conducătorii provin din partide politice diferite.

În același timp, fiecare minister implicat în operațiunea de salvare este specializat pe un anumit domeniu, pe felia sa, are atribuțiuni limitate și niciun ministru și cu atît mai puțin conducător de instituție din subordine nu are la dispoziție toate informațiile și imaginea de ansamblu. Pentru ca operațiunile comune ale acestor ministere să nu se transforme într-un haos în care dreapta nu știe ce face stînga și în care unul trage hăis și unul cea, e nevoie neapărat de coordonare, de cineva care să strîngă toate informațiile, să aibă imaginea de ansamblu, să faciliteze comunicarea, să dea ordine și să ia deciziile. În operațiunile importante, în care e vorba de vieți omenești, de accidente, de riscuri și în care se lucrează contracronometru, nu e timp de certuri, de confuzii și de parlamentări între autoritățile implicate.

În operațiunea de salvare a victimelor accidentului aviatic din Apuseni au fost implicate patru ministere, conduse de patru miniștri din partide diferite. Cine poate coordona miniștrii și poate da ordine miniștrilor? De cine ascultă miniștrii? Cine e șeful miniștrilor și al tuturor celor din instituțiile subordonate guvernului și ministerelor? Prim ministrul.

Ce făcea prim ministrul guvernului României, singurul care putea coordona ministerele implicate în operațiunea de salvare și putea da ordine miniștrilor, în seara zilei în care a avut loc accidentul, atunci cînd operațiunile de salvare erau în plină desfășurare? Era la televizor, invitat într-o emisiune. Făcea glumițe. Se dădea mare. Își făcea imagine. Era în campanie electorală. Se hlizea la cameră. Ba mai mult, anunța direct, în emisie, că victimele au fost găsite, fiindcă primise el un mesaj pe telefonul mobil (!!!). Culmea e că anunța triumfător un eșec al său și al guvernului pe care îl conduce: la ora 21:21 prim ministrul României anunța că supraviețuitorii au fost găsiți, neștiind că doi dintre ei erau deja morți și că nu autoritățile i-au găsit ci niște săteni din vecinătate. În orele în care prim ministrul României, singurul cetățean român care avea autoritatea să le dea ordine miniștrilor și să-i coordoneze, pe ei, ministerele și toate instituțiile din subordinea guvernulului, se hlizea sub reflectoarele televiziunii, într-un studio călduros, o tînără de 23 de ani murea înghețată iar sătenii din Horea căutau prin frig și zăpadă supraviețuitorii accidentului, în timp ce autoritățile statului, cele care ar fi trebuit conduse și coordonate de individul din studio, hălăduiau bezmetice și confuze prin pădurile patriei și se călcau reciproc pe picioare.

Victor Ponta are dreptate: nu putem acuza oamenii din ministere și instituții care au participat la operațiunile de salvare. Pur și simplu nu a avut cine să-i coordoneze și organizeze pe șefii lor, miniștrii, cei care nu au reușit să-și comunice unii altora o informație vitală. Nu e o figură de stil. Chiar era o informație vitală. Iar informația vitală, zona în care se prăbușise avionul, exista la Ministerul Apărării. Însă această informație nu a ajuns la celelalte ministere și instituții implicate în operațiunile de salvare fiindcă nu a avut cine să conducă și coordoneze miniștrii, să le dea ordine, să strîngă la un loc toate informațiile, să-și facă o imagine de ansamblu și să ia deciziile. Cel care ar fi putut face ca acea informație vitală, și multe altele, să ajungă acolo unde trebuie, se hlizea la căldurică, într-un studio de televiziune. Deși la ora la care intra în emisie știa că un avion cu șapte oameni s-a prăbușit în munți. Știa că supraviețuitorii sînt undeva în munți și că încă nu au fost găsiți. Cu toate acestea, în loc să-și facă datoria de conducător și de lider, a preferat să se ducă într-o emisiune de televiziune, să stea mai mult de o oră acolo la taclale.

Circulă informația că după emisiunea de televiziune la care a participat în timp ce operațiunile de salvare se desfășurau confuz, necoordonat și ineficient, s-a dus la o destindere cu Liviu Dragnea și ceilalți băieți, la Trattoria Il Calcio.

Nici nu e de mirare că Ponta acuză STS-ul că nu a dat localizarea exactă. El știe că Ministerul Apărării a avut această localizare, dar nu a transmis-o la celelalte ministere și instituții, și știe că trebuie să acopere cu orice preț această informație care disculpă STS-ul și îl scoate principal vinovat pe cel care ar fi trebuit să dea ordine miniștrilor și să-i coordoneze, Ponta însuși.

Știam că Ponta e un impostor, o făcătură politică și profesională, un țîști-bîști obraznic, un laș cu tupeu, un bandițel și-un golănaș iresponsabil, însă, dacă pînă acum din cauza lui s-au dat lovituri de stat, au eșuat privatizări, au sărăcit oameni, au rămas fără loc de muncă, au falimentat afaceri, s-au ratat proiecte și ne-am făcut de rîs la nivel internațional, iată că acum Ponta se dovedește un pericol nu numai pentru buzunarul, sănătatea, viitorul și demnitatea românilor, ci și pentru viața lor.

Ar fi supraviețuit Aura Ion dacă ar fi fost găsită cu o oră, două ore sau patru ore mai devreme? Nu putem ști cu exactitate. Însă ar fi avut șanse mult mai mari. Gîndiți-vă că ar fi avut parte de îngrijiri medicale mult mai devreme și ar fi fost la căldură. Ar fi fost într-o sală de spital, ar fi avut oxigen, medicamente, transfuzii, cu medici și asistente și familia în jurul ei, poate ar fi fost operată, sigur n-ar fi stat atîtea ore în ger, speriată, să înghețe, să piardă sînge, să se sufoce.