Posts Tagged → ministerul de interne

Ponta, principalul vinovat pentru esecul operatiunii de salvare

Atunci cînd Ponta trebuia să coordoneze miniștrii și să fie sigur că informația despre localizarea avionului ajunge la salvatori, el era într-o emisiune de televiziune

Din ultimele informații, Ministerul Apărării avea datele de localizare a avionului. Această informație a fost prezentă inițial în raportul guvernului despre operațiunile de salvare, dar a fost scoasă din varianta finală. De ce? În primul rînd, pentru a ascunde vina lui Ponta de a nu fi coordonat ministerele și instituțiile din subordine și în al doilea rînd, din cauză că această informație disculpă STS-ul, cel pe care Ponta vrea neapărat să-l scoată vinovat, pentru a scăpa de șeful serviciului, gen. Opriș.

Dacă informațiile despre locul prăbușirii ar fi ajuns de la Ministerul Apărării la celelalte ministere și instituții implicate în operațiunile de salvare, cei șapte ar fi fost găsiți mult mai repede. Mai mult, poate că ar fi fost și șanse ca măcar studenta Aura Ion să fie salvată. Însă datele de localizare nu au ajuns de la Ministerul Apărării la celelalte ministere și instituții. De ce?

Știm că miniștrii nu-și pot da ordine unii altora și că nu se pot coordona și sincroniza spontan, la mica înțelegere sau prin vot, cu atît mai mult cînd e vorba de miniștri din partide diferite și de miniștri grei, cu importanță în guvern și în partidele lor. În operațiunile de localizare a avionului prăbușit și salvare a supraviețuitorilor au fost implicate mai multe ministere: Ministerul Apărării, condus de Mircea Dușa (PSD), Ministerul de Interne, condus de Radu Stroe (PNL), Ministerul Sănătății, condus de Eugen Nicolăescu (PNL), Ministerul Transporturilor, condus de Ramona Mănescu (PNL). La acestea se adaugă și autoritățile locale. Între diferitele ministere, structuri și instituții, între miniștri și între conducătorii diferitelor agenții și instituții există dintotdeauna concurență și sînt la mijloc orgolii și ambiții, mai ales cînd conducătorii provin din partide politice diferite.

În același timp, fiecare minister implicat în operațiunea de salvare este specializat pe un anumit domeniu, pe felia sa, are atribuțiuni limitate și niciun ministru și cu atît mai puțin conducător de instituție din subordine nu are la dispoziție toate informațiile și imaginea de ansamblu. Pentru ca operațiunile comune ale acestor ministere să nu se transforme într-un haos în care dreapta nu știe ce face stînga și în care unul trage hăis și unul cea, e nevoie neapărat de coordonare, de cineva care să strîngă toate informațiile, să aibă imaginea de ansamblu, să faciliteze comunicarea, să dea ordine și să ia deciziile. În operațiunile importante, în care e vorba de vieți omenești, de accidente, de riscuri și în care se lucrează contracronometru, nu e timp de certuri, de confuzii și de parlamentări între autoritățile implicate.

În operațiunea de salvare a victimelor accidentului aviatic din Apuseni au fost implicate patru ministere, conduse de patru miniștri din partide diferite. Cine poate coordona miniștrii și poate da ordine miniștrilor? De cine ascultă miniștrii? Cine e șeful miniștrilor și al tuturor celor din instituțiile subordonate guvernului și ministerelor? Prim ministrul.

Ce făcea prim ministrul guvernului României, singurul care putea coordona ministerele implicate în operațiunea de salvare și putea da ordine miniștrilor, în seara zilei în care a avut loc accidentul, atunci cînd operațiunile de salvare erau în plină desfășurare? Era la televizor, invitat într-o emisiune. Făcea glumițe. Se dădea mare. Își făcea imagine. Era în campanie electorală. Se hlizea la cameră. Ba mai mult, anunța direct, în emisie, că victimele au fost găsite, fiindcă primise el un mesaj pe telefonul mobil (!!!). Culmea e că anunța triumfător un eșec al său și al guvernului pe care îl conduce: la ora 21:21 prim ministrul României anunța că supraviețuitorii au fost găsiți, neștiind că doi dintre ei erau deja morți și că nu autoritățile i-au găsit ci niște săteni din vecinătate. În orele în care prim ministrul României, singurul cetățean român care avea autoritatea să le dea ordine miniștrilor și să-i coordoneze, pe ei, ministerele și toate instituțiile din subordinea guvernulului, se hlizea sub reflectoarele televiziunii, într-un studio călduros, o tînără de 23 de ani murea înghețată iar sătenii din Horea căutau prin frig și zăpadă supraviețuitorii accidentului, în timp ce autoritățile statului, cele care ar fi trebuit conduse și coordonate de individul din studio, hălăduiau bezmetice și confuze prin pădurile patriei și se călcau reciproc pe picioare.

Victor Ponta are dreptate: nu putem acuza oamenii din ministere și instituții care au participat la operațiunile de salvare. Pur și simplu nu a avut cine să-i coordoneze și organizeze pe șefii lor, miniștrii, cei care nu au reușit să-și comunice unii altora o informație vitală. Nu e o figură de stil. Chiar era o informație vitală. Iar informația vitală, zona în care se prăbușise avionul, exista la Ministerul Apărării. Însă această informație nu a ajuns la celelalte ministere și instituții implicate în operațiunile de salvare fiindcă nu a avut cine să conducă și coordoneze miniștrii, să le dea ordine, să strîngă la un loc toate informațiile, să-și facă o imagine de ansamblu și să ia deciziile. Cel care ar fi putut face ca acea informație vitală, și multe altele, să ajungă acolo unde trebuie, se hlizea la căldurică, într-un studio de televiziune. Deși la ora la care intra în emisie știa că un avion cu șapte oameni s-a prăbușit în munți. Știa că supraviețuitorii sînt undeva în munți și că încă nu au fost găsiți. Cu toate acestea, în loc să-și facă datoria de conducător și de lider, a preferat să se ducă într-o emisiune de televiziune, să stea mai mult de o oră acolo la taclale.

Circulă informația că după emisiunea de televiziune la care a participat în timp ce operațiunile de salvare se desfășurau confuz, necoordonat și ineficient, s-a dus la o destindere cu Liviu Dragnea și ceilalți băieți, la Trattoria Il Calcio.

Nici nu e de mirare că Ponta acuză STS-ul că nu a dat localizarea exactă. El știe că Ministerul Apărării a avut această localizare, dar nu a transmis-o la celelalte ministere și instituții, și știe că trebuie să acopere cu orice preț această informație care disculpă STS-ul și îl scoate principal vinovat pe cel care ar fi trebuit să dea ordine miniștrilor și să-i coordoneze, Ponta însuși.

Știam că Ponta e un impostor, o făcătură politică și profesională, un țîști-bîști obraznic, un laș cu tupeu, un bandițel și-un golănaș iresponsabil, însă, dacă pînă acum din cauza lui s-au dat lovituri de stat, au eșuat privatizări, au sărăcit oameni, au rămas fără loc de muncă, au falimentat afaceri, s-au ratat proiecte și ne-am făcut de rîs la nivel internațional, iată că acum Ponta se dovedește un pericol nu numai pentru buzunarul, sănătatea, viitorul și demnitatea românilor, ci și pentru viața lor.

Ar fi supraviețuit Aura Ion dacă ar fi fost găsită cu o oră, două ore sau patru ore mai devreme? Nu putem ști cu exactitate. Însă ar fi avut șanse mult mai mari. Gîndiți-vă că ar fi avut parte de îngrijiri medicale mult mai devreme și ar fi fost la căldură. Ar fi fost într-o sală de spital, ar fi avut oxigen, medicamente, transfuzii, cu medici și asistente și familia în jurul ei, poate ar fi fost operată, sigur n-ar fi stat atîtea ore în ger, speriată, să înghețe, să piardă sînge, să se sufoce.

Inainte, spre trecut!!!

Felicitări! Reforma sanitară a fost oprită. Aţi reuşit. Felicitări şi preşedintelui Băsescu pentru că a cedat! În fond, de ce să susţii, împotriva curentului, o idee? Doar pentru că e ideea bună? Doar pentru că ai dreptate? Ce contează, cînd o splendidă campanie de dezinformare, pe care nu ai putut s-o contracarezi, reuşeşte, în două săptămîni, să-ţi convingă partidul că o să piardă alegerile dacă nu renunţi? Deci stop! Victorie! Băsescu nu ne mai omoară cu privatizarea pe bază de profit. Sistemul de sănătate de la noi e perfect, nu trebuie schimbat nimic. La stat, medicii sînt îngeri, la privat sînt demoni. Vor profit. Aplauze pentru toţi fanii antireformei. Înjuraţi că daţi şpagă la doctori, strigaţi că medicina de la noi e un dezastru, că vă omoară cu zile, dar v-aţi luptat să rămînă aşa cum e. Comunistă. Halal!

Nu vă place profitul în medicină? Cum vă place, atunci, profitul enorm pe care îl fac, lucrînd cu medicina de stat, companiile străine care vînd ambulanțe la Ministerul Sănătăţii, o dată la doi ani (că, de, nu mai sînt performante după aia), cu 100.000 de dolari bucata? Dar profitul firmelor de medicamente străine? Dar parandărăturile şmecherilor de la stat care, desigur, cumpără tot ce-i mai bun, la cel mai bun preţ? Dar facturile umflate, schemele de personal umflate, banii deturnaţi, salariile de batjocură, corupţia şi mizeria care au gonit cel puţin un sfert din medicii din România (10.000 în ultimii trei ani)? Şi o să-i gonească în continuare, pe capete. Ele cum vă plac?

Ziceţi că soluţia e un management mai performant la stat? E imposibil, pentru că la stat nu există faliment. „Trăiască deficitul, n-au ce să ne facă! E domeniu strategic, trebuie să ne dea banii, indiferent cît de mare e gaura. Nu mai sînt bani? Să se împrumute!“ La privat, deficitul duce la faliment. Şi se evită. Da, dar statul are grijă de oameni, de toţi oamenii, iar privaţii lasă bolnavii să moară, pentru profit. Nu? Privaţii n-au de ce să lase bolnavii să moară, pentru că profiturile se fac cu viii, nu cu morţii. Cînd asigurarea se reînnoieşte anual, omul, dacă vede că e lăsat să moară, pleacă la altă firmă de asigurări. Dacă există doar asigurarea de stat, iar statul îl lasă să moară, unde se duce? Fiindcă doreşte profit, privatul vrea cît mai mulţi asiguraţi, că altfel nu-şi primeşte banii din CAS (contribuţia de asigurări de sănătate), care îi sînt daţi în funcţie de performanţă. Ca să aibă clienţi, trebuie să le ofere medicină performantă, dacă nu, îi pierde la concurenţă.

Salvarea Salvării

Dar supărarea cu domnul Arafat? SMURD-ul nu putea fi privatizat, din moment ce aparţine preponderent Ministerului de Interne, are ofiţeri şi militari în structură. A fost o inepţie perfectă. Înghiţită pe nemestecate, entuziast. Firmele private de ambulanţe ar fi făcut contracte de servicii cu statul, la aceleaşi tarife de la ambulanţa de stat. Dar şi-ar fi cumpărat singure maşinile. Care, în loc să coste 100.000 de dolari bucata, ca la stat, puteau costa, la privat, între 50.000 şi 60.000 de dolari. Deci cu 40 pînă la 50% mai ieftine. La exact aceeaşi calitate. Poate de la asta să fi venit supărarea? De la potul de o sută de milioane de dolari (o mie de salvări la 100.000 bucata) plătit de la buget, o dată la doi ani? Care nu s-ar mai plăti? Poate merita să te superi. O sută de milioane de dolari, tată! Garantat, din doi în doi ani! Pentru salvări.

Fiat, nu Mercedes, că aşa s-a stabilit: Fiat-urile sînt cele mai bune pentru Ministerul Sănătăţii. Dacă aţi putea alege între un Fiat şi un Mercedes, la acelaşi preţ, ce v-aţi lua? Sau altfel: de ce v-aţi lua Fiat, nu Mercedes? Ce v-ar convinge? La acelaşi preţ, repet. La privat, cheltuielile cu dotarea şi personalul sînt treaba firmelor, nu a statului. Vor să facă bani cu salvările? Trebuie să respecte criteriile de performanţă, privind dotarea şi personalul, impuse de stat, pentru omologare. Atunci, statul n-ar mai cheltui pe salvări – adică pe fiare, nu pe asistenţă medicală – o sută de milioane de dolari, o dată la doi ani. Ceea ce înseamnă, tot în doi ani, tratamentul a 100.000 de bolnavi cu infarct, operaţi cu stenturi. În loc să dea de la buget o sută de milioane de dolari unor firme străine de maşini şi intermediarilor, statul ar plăti îngrijiri medicale pentru populaţia României. Banii ar rămîne aici, pentru bolnavii de aici. Dar ce, despre bolnavi e vorba?

Bine, dar profitul?!?

Ne-ar omorî privaţii? Încă o dată: profiturile se fac cu viii, nu cu morţii. Ca să aibă profit, privatul trebuie să ţină pacienţii vii şi mulţumiţi de serviciile medicale primite, ca să le ia banii încă un an, şi încă un an, şi încă un an şi tot aşa. Firmele de asigurări fac contract direct cu medicii. Îi aleg pe cei mai buni, pe cei care dau, în mod constant, rezultate. Şi îi plătesc după rezultate. Ceilalţi, dacă vor de muncă, trebuie să devină şi ei buni. Da, dar totuşi – profiturile!!! Profiturile privaților ar fi între 1,5 şi 3% – vi se pare mult? Iar asigurarea suplimentară, peste cea de bază, însemna 250 de euro pe an sau 1.000 RON. Adică 20,8 euro lunar, cam 80 RON pe lună – vi se pare mult? Pentru sănătatea personală? Dragi fani ai antireformei, uitaţi că, doar într-o săptămînă, cheltuiţi minimum 80 RON pe ţigări şi pe bere, fără să clipiţi?

De ce nu recunoaşteţi, cinstit, că visaţi să lucraţi la stat, unde timpul trece, leafa merge, iar parandărătul curge, dar nu v-aţi orientat la timp? Iar acum aplaudaţi ce auziţi la Antena 3, unde lucrează Radu Tudor, şi la Realitatea, unde lucrează Emil Hurezeanu, ambii membri în Consiliul de Administraţie al Fundaţiei pentru SMURD, întemeiată de domnul Arafat. Şi îl slăviţi pe întemeietor, care şi-a construit, prin acest scandal, o platformă de viitor ministru al Sănătăţii în Guvernul USL (îl mai vrea şi Dan Diaconescu la Partidul Poporului). Profitabil. Totul pentru om, totul pentru bolnavi, recomandă domnul Arafat. În mandatul căruia a fost ţinut pe loc cîteva ore un avion trimis de urgenţă la Cluj după un copil cu arsuri grave, pînă a sosit şi Attila Verestóy, care îşi rupsese piciorul şi nu putea ajunge la Bucureşti decît cu SMURD-ul aeromedical de stat. Gratis. Deci profitabil. Cum spuneam, felicitări!

KAMIKAZE