Mesaj pentru cei care sunt împotriva unirii Republicii Moldova cu România

Eugen Tomac, președintele partidului Mișcarea Populară:

Astăzi, 23 august, se împlinesc 78 de ani de când doi criminali, Hitler și Stalin, au decis, printr-un acord secret semnat de miniștrii lor de Externe, Ribbentrop și Molotov, să rupă teritoriul de la Est de Prut din cadrul statului unitar ramân și să-l anexeze la URSS.

Așa a ajuns Basarabia, dupa unirea din 1918, din nou sub ocupație rusă, fiind supusă unui proces diabolic de deznaționalizare și teroare, cum rar s-a mai întamplat în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial.

După destrămarea URSS, România nu a avut o conducere care să pună pe primul loc interesele națiunii române, să solicite Moscovei și Europei anularea Pactului secret Ribbentrop-Molotov și a consecințelor lui, astfel încât să ne reîntregim țara. Spre deosebire de noi, națiunea germană a avut, după prăbușirea URSS, conducători cu viziune și voință, reușind să atingă acest obiectiv. Astfel, Germania de Est s-a unit cu cea din Vest în 1990.

Astăzi, când ne pregătim să sărbătorim 100 de ani de la crearea statului unitar român, avem obligația să nu uităm că țara noastră nu mai e așa cum ne-a lăsat-o regele Ferdinand, de la Nistru pân’ la Tisa. Și asta pentru că, la 23 august 1939, Hitler și Stalin au decis divizarea ei, milioane de români dintre Prut și Nistru fiind transformați peste noapte, fără voia lor, în cetățeni ai URSS.

Pentru că suntem mai degrabă preocupați de provocările prezentului și lăsăm uitării cu prea multă ușurință evenimente ce reprezintă rădăcina răului absolut, se impune să nu trecem cu atâta indiferență peste acest act nedrept al istoriei și să înțelegem că a solicita astăzi unirea celor două state românești este totuna cu a spune în continuare NU nazismului și comunismului.

A fi împotriva unirii celor două state în care locuiește același popor înseamnă să fii de acord cu ceea ce au decis doi călăi care au omorât prin cele mai chinuitoare metode milioane de oameni nevinovați.

Unirea nu este doar un obiectiv, este o luptă continuă împotriva terorii și împotriva a ceea ce a semănat nazismul și comunismul în Europa. Pentru demnitatea poporului nostru suntem obligați să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne ridica la înălțimea celor care acum 100 de ani ne-au lăsat o țară reîntregită.

 

Cite vieti ati salvat?

Acum cîțiva ani, pe vremea lui Bush, la o conferință de presă, Condoleeza Rice declara: Prin intervenția în Irak și Afghanistan am salvat vieți. Un jurnalist șmecheraș a întrebat-o, self-suficient, în aplauzele extaziate ale audienței: Și cîte vieți ați salvat?

Dacă Chamberlain și Daladier (parcă el era) ar fi intervenit împotriva lui Hitler în 1938 s-ar fi transformat în ținte publice ale urii populare. Niște criminali, iubitori de război, din cauza cărora au murit, uite, 40 de mii sau 200 de mii de oameni. Nu puteau să se înțeleagă, să negocieze, să lase forța și orgoliile la o parte și să fie pace și bună vecinătate? De ce trebuia neapărat să-i umilească pe germani și pe Hitler?

Și cînd Chamberlain ar fi ieșit în conferință de presă și ar fi declarat că prin intervenția împotriva lui Hitler au salvat vieți, un jurnalist șmecheraș ar fi întrebat, în aplauzele extaziate ale audienței: Cîte vieți ați salvat? Chamberlain, ca și Condoleeza Rice 70 de ani mai tîrziu, n-ar fi știut să răspundă. Dar ar fi fost frumos să răspundă: 60 de milioane. Imediat ar fi fost luat de dubă și îmbrăcat în cămașă de forță, în șocul și rîsetele audienței. Însă noi știm acum că avea dreptate. 60 de milioane de vieți ar fi salvat. Poate nu chiar atîtea, dar oricum, cîteva zeci de milioane.

Nazistii si uselistii. Istoria se repeta. Cum a preluat USL presedintia tarii.

În 1933, președintele Hindenburg îl numește cancelar (premier) pe Adolf Hitler. În același an, prin Actul de Abilitare, adoptat cu o largă majoritate (în jur de 80%) în Parlamentul german,  guvernul premierului Adolf Hitler primește puteri sporite pentru patru ani și poate încălca Constituția. În 1934 președintele Hindenburg moare. În 1934, prin referendum, Hitler primește puteri nelimitate și devine Fuhrer.

Legea de abilitare, unul dintre actele decisive ale preluării puterii de către naziști, prevedea că guvernul (condus de premierul Adolf Hilter) poate emite legi fără acordul și controlul parlamentului (adică ordonanțe de urgență), ba chiar la limită, în situații de urgență, aceste legi pot încălca chiar și Constituția. Fiindcă Hitler voia să dea o aparență de legalitate dictaturii, Actul de Abilitare a fost reînnoit în 1937 și 1941.

În 19 august 1934, la 17 zile după moartea președintelui Hindenburg, prin referendum, funcția de președinte și cea de premier se contopesc într-una singură. Astfel, premierul Adolf Hitler devine Fuhrer. 90% dintre alegători au votat DA. În toată această perioadă, trupele paramilitare ale partidului nazist au amenințat și intimidat, prin demonstrații de forță, parlamentari, funcționari, simpli cetățeni, în general oponenți politici ai partidului nazist.

Naziștii nu au preluat puterea cu tancurile. Au preluat-o prin alegeri, intimidare, propagandă, legi și referendum.

În aprilie 2012, președintele Băsescu îl numește pe Ponta premier. În 3 iulie 2012 președinții celor două camere sînt revocați. Prin revocarea președintelui Senatului, celălalt lider al USL, Crin Antonescu, devine al doilea om în stat și președinte interimar în cazul suspendării președintelui Băsescu. Tot în 3 iulie, Avocatul Poporului este revocat iar în 6 iulie președintele este suspendat de Parlament, cu o largă majoritate. Astfel, Crin Antonescu, devine președintele României în 6 iulie, după ce devenise președintele Senatului, al doilea om în stat, cu numai 3 zile înainte. În același timp, guvernul premierului Ponta folosește ordonanțele de urgență pentru a legifera fără acordul și controlul Parlamentului. Prin înlocuirea Avocatului Poporului, ordonanțele de urgență scapă și controlului Curții Constituționale (doar Avocatul Poporului poate sesiza Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea ordonanțelor de urgență). În același timp, atribuțiile Curții Constituționale sînt restrînse. În chiar ziua suspendării președintelui, un judecător al Curții Constituționale este amenințat cu moartea. Cu numai cîteva zile înainte, lideri ai USL încercaseră să elimine din Curtea Constituțională judecătorii incomozi.

Între 6 iulie și 29 iulie, USL încearcă să schimbe regulile electorale după care se ține referendumul, guvernul Ponta emițînd acte neconstituționale. În același timp, președintele interimar, Crin Antonescu, încearcă schimbarea directorului Serviciului de Telecomunicații Speciale. În 29 iulie, la 23 de zile de la suspendarea președintelui, se organizează referendumul de demitere a Președintelui. În semn de protest și pentru a nu legitima lovitura de stat, o mare parte dintre cetățenii cu drept de vot refuză să participe la referendum. 87% dintre cei care au mers la vot, au votat pentru demiterea președintelui. În ciuda fraudei masive, fără precedent în perioada postdecembristă, nu se realizează cvorumul necesar validării referendumului. Printr-un act în care neagă propriile date trimise anterior referendumului, guvernul condus de Victor Ponta blochează Curtea Constituțională încercînd să împiedice invalidarea referendumului și revenirea în funcție a președintelui ales. În același timp, judecători ai Curții Constituționale, apropiați USL, falsifică acte ale Curții. USL începe o campanie de demonizare și intimidare a Curții Constituționale. USL încearcă iar să elimine din Curte judecătorii incomozi. În toată această perioadă, revoluționarii și militarii în rezervă conduși de colonelul Dogaru au amenințat și intimidat, prin demonstrații de forță, oponenții politici ai USL-ului.

USL a premeditat și organizat un puci pentru a prelua puterea fără alegeri. Asistăm la o lovitură de stat comparabilă cu cea prin care naziștii au preluat puterea în Germania, cu deosebirea că naziștii au fost ceva mai înceți decît useliștii. În același timp, astăzi contextul internațional este mult mai defavorabil useliștilor decît a fost acum 80 de ani naziștilor. Forțele democratice, societatea civilă și marile mase populare din România anului 2012 sînt cuprinse de aceeași paralizie, lipsă de reacție, irelevanță, naivitate sau chiar orbire ca și forțele democratice, societatea civilă și marile mase populare din Germania anului 1934. Doar marile puteri occidentale și contextul politic internațional pot face diferența.

Scopul USL: preluarea președinției țării, cea mai înaltă funcție a statului român, fără alegeri, prin propulsarea în această funcție a unuia dintre liderii USL.

Mijloace: suspendarea Președintelui ales, fără ca acesta să fi încălcat Constituția; înlocuirea nejustificată, la limita legii, a celor doi președinți ai Camerelor Parlamentului; înlocuirea Avocatului Poporului; trecerea Monitorului Oficial sub autoritatea Guvernului; restrîngerea atribuțiilor Curții Constituționale; legiferare neconstituțională; blocarea instituțiilor statului; anihilarea statului de drept; încălcarea oricăror reguli democratice sau schimbarea acestora, prin forță, de cîte ori interesul de grup o cere; amenințarea oponenților politici, de la amenințarea cu moartea a Președintelui țării la amenințarea cu războiul civil.

Scopul USL este unul antidemocratic, anticonstituțional, împotriva statului de drept. Mijloacele utilizate pentru atingerea acestui scop sînt, deasemenea, nedemocratice, neconstituționale și ilegale.

Cînd, în istoria statelor democratice sau a statului român modern, primii trei oameni din stat au fost schimbați în numai 4 zile, fără alegeri? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai 4 zile, au fost atacate unele dintre cele mai importante instituții ale statului, Președintele țării, Curtea Constituțională, Președinția Senatului, Președinția Camerei Deputaților, Avocatul Poporului, Monitorul Oficial? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai o săptămînă, au fost atacate instituțiile statului despre care Constituția spune că ”reprezintă statul român, garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării, veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, este garantul supremaţiei Constituţiei”? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai 4 zile, o forță politică preia puterea, fără alegeri?

Scopul USL a fost acela de a prelua puterea totală, fără alegeri.

Primii 3 oameni în stat, dimineața zilei de 3 iulie 2012

  • Președintele României, Traian Băsescu
  • Președintele Senatului, Vasile Blaga
  • Președintele Camerei Deputaților, Roberta Anastase

Primii 3 oameni în stat, dimineața zilei de 7 iulie 2012

  • Președintele României, Crin Antonescu
  • Președintele Senatului, Petru Filip
  • Președintela Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea
În numai 4 zile au fost schimbați primii trei oameni în stat, fără a avea loc alegeri. În numai 4 zile, Președintele României a fost înlocuit, fără a avea loc alegeri, de unul dintre liderii USL. În aceeași perioadă, a fost schimbat Avocatul Poporului, Monitorul Oficial a trecut de sub autoritatea Parlamentului sub cea a Guvernului iar Curții Constituționale i-au fost reduse atribuțiile. De reținut că Avocatul Poporului era singurul care putea sesiza neconstituționalitatea în cazul unei întregi categorii de acte normative emise de Guvern (Ordonanțele de Urgență), că Monitorul Oficial este cel care decide cînd și în ce ordine sînt publicate toate actele normative și implicit cînd intră acestea în vigoare și că prin reducerea atribuțiilor Curții Constituționale a ieșit de sub controlul de constituționalitate o întreagă categorie de acte normative emise de Parlament, și anume hotărîrile.

Conform Constituției,  Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Președintele țării numește magistrații, directorul Serviciului Român de Informații și directorul Serviciului de Informații Externe. Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. Tot conform Constituției, preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor iar Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice.

Pentru a-l înlocui pe Președintele României, USL s-a folosit de instituția suspendării. Să zicem că scopul USL a fost acela de a-l suspenda pe Președinte pentru încălcarea gravă a Constituției. Sau să presupunem că scopul USL a fost pur și simplu de a-l suspenda pe Președintele României, indiferent dacă a încălcat sau nu Constituția. În aceste condiții, președinte interimar ar fi devenit președintele Senatului, Vasile Blaga. Dacă problema era încălcarea Constituției de către Traian Băsescu sau dacă era doar persoana lui Traian Băsescu, prin suspendarea acestuia președinte interimar ar fi ajuns președintele Senatului, Vasile Blaga. Despre acesta liderii USL au și declarat public în mai multe rînduri că este un politician respectabil, echilibrat, echidistant. Și atunci de ce a fost schimbat președintele Senatului, al doilea om în stat, un politician echilibrat, echidistant și respectat de toate forțele politice, așa cum au susținut în repetate rînduri chiar liderii USL? Nu oare pentru că scopul USL era de a-l înlocui pe Președinte cu unul dintre liderii săi?

Cum se face că în numai 4 zile, unul dintre liderii USL, adică cel anunțat ca viitor candidat la președinție, devine din senator Președintele României, fără a avea loc alegeri? În dimineața zilei de 3 iulie 2012, Crin Antonescu era senator, în dimineața zilei de 7 iulie 2012, era Președintele României, fără ca între timp să fi avut loc alegeri și în condițiile în care în 3 iulie 2012, la declanșarea operațiunii, al doilea om în stat era Vasile Blaga.

Ținta atacului USL, ținta loviturii de stat, nu este Traian Băsescu, este însăși instituția prezidențială, și, mai departe, justiția și statul de drept. Dacă Traian Băsescu a încălcat Constituția sau este pur și simplu un personaj politic nociv în viziunea USL, suspendarea sa ar fi fost suficientă. Cum justifică însă liderii USL înlocuirea lui Vasile Blaga din funcția de președinte al Senatului? Avînd în vedere că suspendarea Președintelui Băsescu era decisă și inevitabilă atunci cînd Vasile Blaga a fost revocat din funcția de președinte al Senatului, putem spune că USL a declanșat o dublă suspendare: a Președintelui României și a înlocuitorului acestuia. Chiar dacă cronologic, ordinea a fost inversă, logic ordinea a fost aceasta: USL a îndepărtat din funcție Președintele ales României apoi și pe înlocuitorul acestuia, Vasile Blaga, președinte al Senatului ce urma să funcționeze ca președinte interimar al României pe perioada suspendării Președintelui ales.

Înlocuirea celor doi președinți ai Camerelor, și mai ales, a lui Vasile Blaga, trecută oarecum cu vederea, reprezintă cheia intențiilor USL-ului. USL nu a vizat doar înlocuirea lui Traian Băsescu, ci înlocuirea sa cu Crin Antonescu, cel pe care USL l-a pregătit pentru președinție.

Astfel, USL a folosit instituția suspendării pentru a înlocui președintele în funcție cu unul dintre liderii săi.