Posts Tagged → Augustin Lazar

Domnul Iohannis, penalul?

Later Edit: Procurorul general Lazăr a solicitat CSM o adeverință din care să rezulte ce se afla în mapa sa profesională la momentul prezentării ca și candidat pentru această funcție. Adresa, semnată de procuror CRISTIAN BAN, poate fi găsită aici.

Ce se întîmplă zilele acestea în România este greu de înțeles și pentru români, d-apăi pentru cineva din afara țării.

Problema este, nu cumva ne afundăm pe măsură ce trece timpul, și mai mult? Iată o scurtă recapitulare a zilei de ieri, văzută de fostul ministru Ionuț Popescu:

Scurtă recapitulare: președintele Iohannis luptă împotriva corupției și ține piept asaltului penalilor!
Fapte:
1. Dl Iohannis a fost penal! Deși a declarat public că nu a fost! Adică, a fost învinuit, a fost sub urmărire penală! Augustin Lazăr l-a scos de sub urmărirea penală (sau a fost implicat în această decizie, din moment ce a simțit nevoia să sublinieze acest lucru) și a ținut să-i amintească atunci când a fost cazul numirii sale în funcția de procuror general. Dl Iohannis l-a numit procuror general pe Augustin Lazăr!
2. Dl Iohannis a mai avut un proces atunci când, la fel ca alți sute și sute de alți primari, a fost acuzat de incompatibilitate. Toate acele sute de primari au rămas „penali” fiind declarați incompatibili de către judecători. Dl Iohannis a fost singurul primar, în spețe absolut identice, care a câștigat procesul și nu a fost declarat incompatibil. Judecătoarea care a decis în favoarea d-lui Iohannis este Livia Stanciu. Dl Iohannis a numit-o pe Livia Stanciu judecător la Curtea Constituțională din partea președinției…
Nu mai amintim nimic despre problema caselor și a chiriilor încasate, problema nefiind clarificată!
Dl Iohannis nu este penal, dl Iohannis luptă cu penalii și cu corupția!

În eventualitatea în care referendumul ”Fără penali” ar trece, ce ar face atunci președintele Iohannis? ar demisiona? nu ar mai candida? Sau ar spune că nu are o hotărîre definitivă și irevocabilă în acest sens, adică dînsul nu este penal? Dar șantajabil este?

Dincolo de profunda lipsă de caracter a procurorului șef Lazăr, de a include în mapa profesională închiderea unui dosar al celui care avea să îl numească, și care seamănă perfect a șantaj, rămîn întrebările; avem un președinte penal? unul șantajabil? Și, mai ales, știa USR asta cînd a declanșat campania ”fără penali”? Știa că pot ajunge să îl pună pe președinte într-o asemenea situație? Și care este strategia pentru alegerile prezidențiale următoare? Dacă Klaus iohannis nu va putea candida pentru al doilea mandat, așa cum și-a anunțat intenția? Pe cine va susține USR la alegerile prezidențiale, pe domnul Cioloș? Este pregătit domnul Cioloș să candideze sau nici această variantă nu va fi posibilă? și dacă nu, acum pe cine vor propune? Există oameni pregătiți pentru a ocupa funcția supremă în stat și pe care noi nu îi știm?

În final, care este strategia acestui partid, USR, care nici nu așteaptă să moară PSD pentru a îi lua locul pe stînga politică?

Răzbunarea

Răzbunarea împotriva familiei nenumitului fost președinte pare a fi din ce în ce mai vizibilă. 

Mircea Băsescu rămîne în închisoare, deși a îndeplinit fracția obiectivă obligatorie și a avut un comportament corespunzător, participînd la activitățile desfășurate în penitenciar, zice el. Cu toate astea, Tribunalul Constanța a acceptat cererea DNA de a continua detenția, justificînd cererea prin faptul că nu sînt îndeplinite criteriile subiective, adică nu a dat suficiente dovezi de îndreptare. 

Și n-a scris nici măcar o carte! Adaug eu. 

Ieri, după pronunțarea sentinței în cazul Gala Bute, reacțiile pe Facebook au fost, unele, puține, cam acestea:

Jules Ionescu: 

Acum, că s-a mai lămurit afacerea Udreyfuss, aștept cu interes evoluțiile din dosarele Microsoft, EADS, PETROM, Kazmunai-Rompetrol, Lukoil.

Ionuț Popescu, fost ministru:

Mituitorul, fără să fie flagrant, fără să fi cooperat cu procurorii în momentul mituirii (nu mai discutăm că proba mituirii e doar declarația mituitorului), nu este condamnat și sentința este să primească mita înapoi…

Ceea ce poate ridica de acum încolo, pentru cei cărora le pasă, problema mituirii. Cum adică, vreau să mă îmbogățesc, dau o șpagă care nu e șpagă, denunț și pe urmă cer banii care nici nu erau ai mei și nici nu erau deloc? 

Mihaela Iacob:

Nu numai ca nu e asa, dar exista proba video, prezentata in proces, cu denuntatoarea Topoliceanu care îi arata biletele scrise (ca sa nu poata fi inregistrata audio), in care i se spunea ce sa declare ca sa scape de puscarie. Sa dea vina pe Udrea.
N-a dat si a primit cu executare. Aia a luat cu suspendare.
In plus, toti denuntatorii erau inculpati in dosar. Spuneau orice ca sa scape. Iar mituitorul a spus ca NU erau banii pentru ea.
Secretarul de stat Nastasia, cel pt care mituitorul a spus ca era spaga, a fost bugetar toata viata. Are un hotel in Busteni si o stana in varful muntelui, care are curent electric! Asa bani are din leafa!

Lumea o vrea, deși nu declară, linșată în piața publică. Spectacolul la care ar asista extrem de mulți anticoruptibili de astăzi nu diferă cu nimic de obiceiurile barbare ale Evului Mediu și înainte de el. Udrea, în loc să fie lăsată să se scufunde în insignifiant, trebuie sacrificată. Și pentru că se încăpățînează să nu aibă un comportament corespunzător, adică să se dea singură mulțimii dezlănțuite și cu balele curgînd, va plăti. Ura pentru că a fost acolo, la guvernare, ura pentru apropierea de nenumit, ura pentru că a fost pur și simplu, pentru că a existat, cere sînge. 

Astăzi, a venit evaluarea făcută de ministrul Justiției, Tudorel Toader, șefei DNA și procurorului general. Cu trei ore înainte, am scris pe Facbook:

Kovesi nu va pleca de pe funcție, nu e atât de prost nici PSD, nici Iohannis, încît s-o transforme în contracandidat în 2019.
Își va sfîrși cariera în obscuritatea Bruxelles-ului, poate, ca și Di Pietro, procurorul Mani Pulite din Italia.

Bun, poate nu în obscuritate, avînd în vedere că se pregătește contrucția instituției procurorului european. 

Acum după toate cele aflate, că a făcut toate nefăcutele din lume, dar e totuși păstrată în funcție, în locul ei, eu îmi dădeam demisia. Știu, Ambasada SUA, Bruxelles-ul, dar cu toate astea, și pentru ca albul să fie alb și negrul negru, îmi dădeam demisia. Nmai că eu sînt altfel. De capul meu și nu suport să-mi fac obligații. Și cu un curaj nebun cîteodată. 

Pentru că ce va urma de acum încolo va fi un sport cu sute de mii de susținători. Fotbal cu mingi portocalii.

Și se va alege praful de justiție, de cei buni la un loc și cei răi în altul, toate vor fi amestecate. Astfel încît discernămîntul să acționeze mult mai dificil iar manipularea mult mai ușor. 

Nu înțelegeți despre ce sport vorbesc? Recitiți titlul. 

PS: După ce au făcut praf cuvîntul ”loialitate”, bătîndu-și joc de el într-un mod în care numai socialiștii știu să manipuleze limbajul, acum problema anticorupțibililor de tip nou, proaspăt veniți în club, sînt toți cei care nu se aliniază indicațiilor prețioase de a huidui la cerere și a rîde tîmp la comandă. 

I couldn’t care less de familia Băsescu & rude/prieteni, eu discut ce se întîmplă în justiție. Asta mă interesează. Că i-ați ales ca țintă pe aceia și pe apropiații lor, asta e problema voastră și a alor voștri. Aici nu e vorba despre nume, e despre mult mai mult. 

(Foto: blogs.arynews.tv)

 

 

 

Ce trebuie facut cu celeritate si de ce

A spune ”nu mă interesează ce a făcut X acum nu știu cîți ani”, atîta vreme cît acum servește scopurilor mele și celor societale este o afirmație mai gravă decît pare la prima vedere. Înseamnă consfințirea precedentului și nu în politică, arta compromisului, supranumită elegant, ci în lumea academică, și așa putredă pînă în măduvă. Ori cînd te apuci să faci curățenie într-un domeniu, cu atît mai mult într-unul atît de sensibil și cu atîtea implicații viitoare, nu alegi.

Pentru că dacă azi alegi, dai posibilitatea altora, în continuare, să considere că își vor răscumpăra cumva, în viitor, greșelile, și că pot continua același comportament și aceeași atitudine de sfidare a oricărei reguli elementare sancționabile de societate: furtul. Că e material sau intelectual, tot furt se cheamă. Vor considera că le este permis, în numele unor trecute sau posibile fapte viitoare, considerate bune de către cineva. Ori exact aici e problema: plagiatul nu are și nu trebuie să aibă vreo legătură cu nimic altceva decît lumea academică, indiferent că se numește politică, anticorupție, anti sau pro ce mai doriți. O lucrare de doctorat nu-și certifică utilitatea decît strict din punctul de vedere al temei abordate, fără alte interferențe.

A spune că tolerezi sau că nu te interesează azi un plagiat este nu numai desconsiderarea unei întregi lumi academice ale cărei doctorate au fost luate cu studiu, cu trudă, cu stăruință, este periclitarea pe mai departe a întregului concept de educație națională. Doctoratul nu a fost, nu este și nu trebuie să fie monedă de schimb pentru absolut nimic altceva. Doctoratul nu se negociază. Punct.

Am știut toți, în acești patru ani, despre doctoratul lui Kovesi, plingerea facuta în 2012 și decizia de atunci? Sigur că am știut. De ce am tăcut? Din varii motive, de la a considera că e o răzbunare a cuiva și pînă la a nu ne interesa problema în sine. Atîta vreme cît pe la DNA trec zilnic persoane notorii în viața politică, atîta vreme cît spectacolul cătușelor și atît încîntă o parte a populației, partea bună, culmea ironiei, ce mai contează restul?!

Restul acela contează exact în măsura în care dorim să nu derapăm de la statul de drept, unde așa ceva nu este permis, exact în măsura în care mai putem vorbi despre stat de drept acum și de acum încolo. Iar a spune că dacă dorești lămurirea problemei, măcar acum, pentru că s-a repus pe tapet (și nu are absolut nici o importanță cine a repus-o) este atac la DNA, este una din cele mai puternice dovezi că vechile metehne, ale semnului egal pus între om și instituția pe care o conduce, nu s-au schimbat. Înseamnă că nu există concurență, că nu există piață a forței de muncă, că promovarea nu se face pe merit, ci pe alegeri obscure, utile la un moment dat.

Și în final, că lupta anticorupție e o simplă vorbă în vînt, fără suport faptic, nimic altceva decît răzbunare politică. Măcar nu vă răzbunați pe oameni fără nici o vină, cei care și-au luat doctoratele pe merit, și pe procurori în general, considerîndu-i incapabili să ocupe o funcție. O instituție solidă a unei lumi democratice nu stă niciodată într-un singur om, orice nume și merit ar avea, și nu poate fi dărîmată nici prin înlocuirea lui. De fapt, asta e proba democrației și a statului de drept.

Explică Emilia Șercan:
Poate ca presedintele Klaus Iohannis nu a incalcat Constitutia in momentul in care i-a cerut procurorului general al Romaniei, Augustin Lazar, sa rezolve cu celeritate dosarul in care Sebastian Ghita s-a autodenuntat si reclama falsificarea raportului Comisei de lucru a CNE in baza caruia in 2012 s-a dat verdictul de neplagiat in cazul tezei de doctorat a Laurei Codruta Kovesi.

Insa, in mod evident, presedintele Klaus Iohannis a facut un lucru condamnabil public din perspectiva principiului separarii puterilor in stat. Nu e treaba presedintelui tarii sa ii spuna procurorului general ce dosare trebuie rezolvate rapid, indiferent de importanta numelor sau de acuzatiile care fac obiectul lor. Ion Iliescu a fost blamat public cand s-a bagat in treburile justitiei, pe buna dreptate. Acum remarc o liniste asurzitoare care vine din partea presei sau a societatii civile vocale in trecut in cazul unor astfel de derapaje.

Atat anchetarea acuzatiilor lui Sebastian Ghita, cat si verificarea tezei de doctorat a Laurei Codruta Kovesi trebuie facute cu celeritate, transparent si temeinic. Sa explic de ce.

Acuzatiile lui Sebastian Ghita trebuie verificate de Parchetul General, condus de Augustin Lazar. In anul 2003, Laura Codruta Kovesi, pe atunci procuror-sef birou la Parchetul pe langa Tribunalul Sibiu, publica un articol in numarul 7/2003 al Revistei Dreptul, in doua parti, impreuna cu Augustin Lazar, pe atunci procuror general adjunct la Parchetul de pa langa Curtea de Apel Alba Iulia. Atentie, nu era un articol scris in comun, ci un articol, cu aceeasi tema, semnat separat de Kovesi si Lazar, dar publicat sub acelasi titlu.

In momentul numirii lui Augustin Lazar ca procuror general, Laura Codruta Kovesi a respins informatiile aparute in presa privind o relatie de amicitie intre tatal ei, procurorul Ioan Lascu, si Lazar. Totusi, cu 13 ani inainte ea insasi semna un articol intr-o revista de specialitate impreuna cu Augustin Lazar.

Acesta este motivul pentru care Parchetul General si procurorul general au obligatia sa faca verificari temeinice in cazul acuzatiilor lui Ghita si sa anunte in mod transparent rezultatul lor.

Plecand de la acelasi articol, si CNATDCU are obligatia de a actiona la fel de temeinic si transparent in cazul suspiciunilor de plagiat din cazul Laurei Codruta Kovesi. Cum spuneam, respectivul articol semnat de Kovesi si Lazar se imparte in doua parti distincte. In textul ei, care are zece pagini si jumatate, Laura Codruta Kovesi nu foloseste nicio nota de subsol pentru referinte bibliografice sau legislative. In textul sau, care are opt pagini si jumatate, Augustin Lazar foloseste 28 de note de subsol explicative sau pentru referinte bibliografice si legislative. Cercetare stiintifica fara referinte bibliografice nu exista. Nu exista nici in 2003, nici in 2011, nici astazi.

Mai mult, in acest articol se regasesc portiuni dintr-un alt text publicat de Laura Codruta Kovevi tot in Revista Dreptul, numarul 1 din 2003, intitulat „Autorizarea accesului la sisteme de telecomunicaţii sau informatice”. Cum spuneam, LCK nu foloseste nicio forma de citare, desi era obligata sa o faca, chiar daca este vorba despre un text care-i apartine.

Va intrebati de ce spun toate lucrurile astea? E simplu: daca astfel de rele practici privind scrierea academica apar intr-un articol stiintific, atunci teza de doctorat trebuie analizata serios de CNATDCU pentru a se stabili prin verdict institutional daca este vorba despre plagiat, malpraxis academic, neglijenta in redactarea tezei sau orice altceva.

PS. In cazul in care va intrebati cum am descoperit acel articol semnat in comun de Laura Codruta Kovesi si de Augustin Lazar, raspunsul e simplu. Este un articol enumerat de LCK in documentele folosite in 2012 in apararea ei, pe care le-a facut publice la Europa FM saptamana trecuta. Nu am facut decat sa merg la biblioteca sa ma uit peste acele articole.

lck(Foto: euractiv.com)