Posts Tagged → Bruxelles

Ce sanse mai avem?

Ce vedeți în filmul de mai jos nu s-a petrecut nici în fîșia Gaza, nici în teritoriile controlate de palestinieni. Nu, s-a petrecut la Bruxelles, capitala europeană a lumii, headquarter-ul instituțiilor de forță – atît politică, cît și militară și economică – ale lumii, simbolul păcii și al înțelegerii. Un oraș liniștit, altminteri, cum îl descriu mulți care l-au vizitat și pentru care imaginile de mai jos sînt greu de conceput. Și nu s-a întîmplat oricînd, ci la nici două săptămîni de la atacurile teroriste care au lăsat, în Bruxelles, repet, peste 30 morți și 250 de răniți. O mare de oameni, adunată în Martyrs’ Square din Bruxelles, aclamă arderea steagului israelian, de către niște vandali cocoțați pe stîlpi. Asta este imaginea Europei astăzi, ăsta este viitorul. Nu, poliția nu a intervenit, efectivele sînt puține oricum, iar mulțimea este copleșitoare. Dacă în urma vreunei intervenții de dispersare a mulțimii s-ar fi lăsat iar cu atentate?! Așa, mai bine nu. Stăm cuminți, stăm oricum, deocamdată stăm. Dacă nu cumva am luat-o deja înapoi, iar din civilizația iudeo-creștină a cărei creație sîntem nu a mai rămas nimic. Sau numai puncte răzlețe de rezistență, o rezistență din ce în ce mai firavă și mai neputincioasă. În fața asaltului musulman, a ceea ce, pînă acum nu multă vreme, s-a constituit în unul din cele mai mari rele ale lumii.

Ocazie cu care întreb: unde sînt musulmanii moderați, aceia despre care se vorbește că ar fi majoritari, că nu au nici o intenție criminală, că vor să-și vadă, ca și noi, liniștiți de viață? Unde sînt ei, în toată această sinistră ecuație a neputinței și a datului înapoi în fața unei mulțimi care clocotește a furie? Se lasă intimidați de această gloată care acaparează totul, pe zi ce trece?

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/thenewrevolution2015/videos/523039077900081/” mbottom=”50″]

Nu închei înainte de a vă spune că, numai cu o zi înainte, pe 1 aprilie – și nu e, din păcate, glumă – The UN Human Rights Council a condamnat Israelul ca primă țară în care drepturile femeilor sînt încălcate. Nu, nu există Stat Islamic, nu există Iran, nu există Arabia Saudită, nu există Emiratele Arabe, nu există ”omoruri de onoare” în majoritatea copleșitoare a țărilor în care Israelul este o oază de civilizație, singura țară în care valorile european-atlantice sînt respectate, există Israelul, această ”forță a răului”, care trebuie sancționată, pusă la zis, arătată lumii ca numărul 1 în tot ce înseamnă rău, acum, pe pămînt. Incredibil la prima vedere, acesta este adevărul, aceasta este linia de mesaj pe care o dă lumii acest consiliu. Care, printre altele, îl consideră pe președintele american Barack Obama ca cel mai important suporter.

Deși totul pare un banc prost, care am vrea să se termine mai repede, ori un coșmar din care nu știm cum să scăpăm, acesta este, din păcate, adevărul. Mersul lumii actuale, spre numai ea știe unde, spre disoluție și anihilare, în acest fel, într-un final.

Nu, omenirea nu va apuca extincția din cauza vreunei încălziri globale, dar are cele mai mari șanse, acum, să o apuce pe cea pe care singură și-o pregătește cu minuțiozitate. Nu-mi dau seama dacă știe ce face, dacă face cu cap sau din neputința de a găsi soluții, de a pune stavilă odată mersului de-a-ndoaselea al lumii, dar o face. Și nu o face oricum, ci cu o viteză fantastică, asemenea celui hotărît să se sinucidă și care se îndreaptă în goană, cu mașina, spre prăpastie.

În imagine aveți Israelul, acea minusculă fîșie roșie, în vastitatea lumii musulmane. Ce ar mai fi de spus?!

israel in arab world

(Foto: blog.camera.org)

 

Nimic nou pe nici un front, totul se schimba.

Eu nu m-am nascut sa fur (…). M-am nascut sa creez.

Aceste cuvinte absolut înălțătoare îi aparțin lui Sebastian Ghiță și trebuie să rămînă în istorie. Au fost rostite în fața Parlamentului, în anul de grație 2016, luna martie, ziua 30. Nu cu vreun eveniment special, așa cum ați putea crede, ci cu o bagatelă de solicitare a DNA pentru reținere și arestare. Refuzate, într-un final, pentru că la așa mare om, nu putea fi altul rezultatul. Trebuie s-o recunoașteți.

În schimb, la Rahova a ajuns Lia Olguța Vasilescu. Pe care, din solidaritate feminină, pînă una alta, a declarat că o vizita chiar în această seară Elena Udrea. Ce să mai zici?! Numai Dumnezeu să le mai înțeleagă pe femei! Dumnezeu și DNA, care sperăm să facă lumină pînă la capăt (și) în acest caz.

Între timp, în dosarul Microsoft, mult așteptatul dosar Microsoft, condamnările continuă. Ieri, pe lîngă cei de pînă acum, Dorin Cocoș, Gabriel Sandu, Gheorghe Ștefan și Dumitru Nicolae, condamnați în primă instanță, a mai primit unul lovitura de grație. Fără legătură cu dosarul, dar cu pedeapsa da. Un an și șase luni cu suspendare. Cătălin Rădulescu îl cheamă. Poate interesează totuși pe cineva. Poate contează la vreun bilanț al DNA, poate cine știe?!

La DNA, că tot a venit vorba, va fi tot ca pînă acum. Adică LCK la conducere. Propusă, intervievată, numită a mai rămas.

Dacă pe frontul intern a fost iureș, peste cel extern se lasă liniștea. O liniște nefirească, o liniște a nepăsării, o liniște a preocupării? Nu știm și nici nu vom ști. I se mai pare cuiva că atentatele de săptămîna trecută, de la Bruxelles, au trecut cam repede? Adică au și trecut, dacă ne uităm mai bine pe fluxurile de știri.
De asta mi-era îngrozitor de frică, de căderea în derizoriu a ideii de atentat, de obișnuința cu el, cu atentatul, de firescul care o să devină. Pentru că mai vine, de asta să nu aveți nici un dubiu.

Pînă cînd o fi să fie însă, reînvățăm să ne plîngem copiii. Michel Visart, jurnalist, și-a pierdut fiica în atentatul terorist de săptămîna trecută, de la Bruxelles. Ce spune el azi?

Lauriane avait des valeurs extrêmement fortes, qu’elle défendait avec beaucoup de caractère et d’acharnement comme la justice, l’équité, l’égalité entre les sexes, la tolérance. Je ne suis pas naîf, je sais très bien et je comprends qu’aujourd’hui la sécurité est indispensable. Mais je pense que’en construisant des murs de l’exclusion, en cultivant la haine, on va dans le mur”, a déclaré Michel Visart.

Pour le futur, si l’on veut un monde différent, il faut ce respect et cette tolérance. Je ne veux pas faire du pathos, mais il faut de l’amour. C’est comme cela qu’on pourra faire un autre monde. Et l’on doit bien cela à toutes les Lauriane du monde entier”, conclut-il sur une note positive malgré le drame qui le frappe. – 7sur7.be

E, dacă e într-o notă pozitivă și dacă e cu dragoste, n-avem de ce să ne facem griji. Așa s-a schimbat lumea, rapid, de nu mai știi nici cum se plîng copiii morți, de la săptămînă la săptămînă. Iei exemplu de la monsieur Visart, te rogi să nu ți se întîmple și aștepți. Ce poți să faci?!

Totuși, de făcut ar cam trebui făcut ceva. Cu ăștia din imagini, că au început să se bată pe locuri de muncă. Intelectuali, intelectuali, dar cît să-i mai ții la ușă?! Își pierd oamenii răbdarea, își pierd firea, se pierd capetele luminate care au venit să ne salveze. Păi de asta i-a chemat doamna Merkel anul trecut, să stea acum la porțile Europei și să bată pînă obosesc?!

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1030831310320874″ mbottom=”50″]

migranti

Atentat la Bruxelles. Numarul conteaza.

E iad. In Bruxelles e iadul pe pamant.

Este statusul pe care l-a postat Ramona Strugariu în această dimineață, pe Facebook. E în Bruxelles și asta spune totul.

Pînă la această oră, 14, nu știm mai mult. Ce-am putea ști mai mult?! Numărul victimelor? Între 26 și 35 de morți și peste 130 de răniți. Asta se anunță la diferite posturi de radio și televiziune.

Ce știm, însă, e cu totul altceva. Ce știam de la început, de cînd a început valul migrator să penetreze în voie Europa. Că:

1. avem cea mai proastă garnitură de oameni politici de la al doilea război mondial încoace;

2. cine a spus că primitivism, că rasa albă, că nu ne pasă de alții, că nu ne putem opune, că nu avem ce face, că asta e situația, mai mult, că nu sîntem în acord cu vremurile, că sîntem înapoiați, că sîntem xenofobi, că sîntem un grup minuscul care cîrcotește aiurea, că nu ne putem apăra drepturile NOASTRE, ale celor care au muncit generații pentru ele, că cine mai știe cîte imbecilități la adesa celor care am spus, de la bun început, că numărul contează, și contează enorm, să tacă!

Și punct. Cu această situație ne confruntăm, cu această situație ne vom confrunta de acum încolo. E greu de înțeles pentru unii, dar asta e: numărul contează.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1022437961160209?notif_t=feedback_reaction_generic” mbottom=”50″]

brx

(Foto: twitter.com)