Posts Tagged → DNA

30-31 mai 2018. Să se facă lumină

”Există o strânsă legătură între carte, educație și consolidarea democrației. O educație inadecvată reprezintă un risc pentru existența unui popor. Evenimente precum Bookfest sunt, tocmai de aceea, esențiale pentru a încuraja lectura, dezbaterile de idei și pentru a promova libertatea de exprimare. Vă recomand tuturor să citiți, doar astfel este posibilă dezvoltarea noastră!”

Asta a scris Klaus Iohannis pe Facebook, acum 15 ore, cînd scriu eu, adică după pronunțarea CCR în problema conflictului constituțional președinție-guvern. Iar mîine va fi în Germania, unde va primi un… un… Un premiu, da!

Omul e rupt de realitatea înconjurătoare, dus cu pluta, ori ce spun de ani de zile, pur și simplu al lor, al USL, pentru cine își mai amintește. Premierul de la Grivco.

Ce s-a întîmplat, de fapt, din ce cauză e iureș iar?

CCR a scos practic președintele din cursul de demitere a procurorilor, lăsîndu-l cu prerogativa goală. Atîta vreme cît mai are  un cuvînt de spus la numirea acestora, la demitere e nul. Asta înseamnă că dacă DNA anchetează pe cineva, iar asta nu convine guvernului, ministrul de Justiție poate să-l demită pe șeful DNA fără alte comentarii din partea nimănui.

Asta este partea gravă a lucrurilor. Că președintele poate amîna decizia revocării oricît vrea, că nimeni nu îl obligă să o dea azi afară, că lui poate să-i și convină situația, pentru campania celui de-al doilea mandat (”eu am vrut s-o țin, dar nu am putut”), astea deja sînt amănunte, dacă și numai dacă NU ținem cont de oameni, ci de principii.

Știu că e greu să nu ții cont de oameni, cînd exact oamenii răsar în fața ta. Useriștii, ieri, de exemplu, cu ideea ”strălucită” să nu ținem cont de CCR. Apoi fostul președinte Băsescu, culmea, cu aceeași idee. Tocmai el, care s-a supus tuturor hotărîrilor CCR, chiar și atunci cînd nu-i conveneau. Tocmai el care, atunci cînd a venit vorba să aleagă între frate și justiție, a spus că alege justiția.

Ne pierdem cumpătul extrem de ușor și devenim astfel și extrem de manipulabili. Nu mai sesizăm, de exemplu, că justiția a fost deja făcută praf prin semnarea (oare de către cine?!?) protocoalelor cu SRI. Nu le-am dat de capăt nici acum, dar ce contează?! PSD subjugă politic justiția. Și noi nu vrem să fie PSD, copii răsfățați ce sîntem, oricine în afară de PSD.

Nu vrem nici să ținem cont că PSD a cîștigat alegerile, cele mai curate alegeri din istoria noastră postdecembristă. Nu vrem să ținem cont de nimic, nouă să nu ne-o ia pe Lulu de la DNA!

Lulu (LCK, șefa DNA), aflată la sfîrșit de mandat II, ar fi putut face singura mișcare care să salveze situația: să-și dea demisia. Mai are cîteva luni în fruntea instituției, ar fi cîștigat și puncte de imagine, președintele rămânea cu prerogativele intacte, ar fi fost perfect.

Dar nu. Cum să se întîmple așa ceva?!? Cum să facem ce vor ei?!?

Cum să se întîmple așa ceva cînd mase mari de cetățeni (au fost 2000 după cele mai optimiste numărători) pentru ca ea să NU plece demonstrează?

Părem pe zi ce trece mai slabi și mai neajutorați în lupta cu un PSD hotărît să încalece tot. Și de ce nu ar face-o, dacă are posibilitatea? Pentru că noi nu am făcut, la vremea noastră, și am crezut că impunem niște standarde de comportament democratic? Noi, în primul rînd, nu am avut niciodată rezultatul lor în alegeri. Apoi, noi avem grijă să dărîmăm cu conștiinciozitate tot ce am susținut ieri. Dar vrem să fie ca noi!

Problema e mai simplă decît pare: noi, noi toți, trebuie mai întîi și mai întîi să învățăm. Democrație, constituționalism (e posibil să fie și Constituția confuză și ăștia să profite), ordine instituțională, drepturi, libertăți și multe altele. Și trebuie să le învățăm la un nivel la care să fim foarte greu de manipulat și să știm de ce și cînd pierdem. Ca mai apoi, firește, să știm și ce avem de dres. Și de ales. Plecăm oricum cu un mare dezavantaj: PSD a furat startul chiar de la început, din 1990, cînd a și jucat, a și arbitrat.

PS: Președintele n-a plecat încă, mai are ceva de făcut. Participarea la seminarul „Abordarea celui de-al treilea obiectiv de dezvoltare durabilă: asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării pentru toți la toate vîrstele – dialog asupra politicilor“.

Haideți că sîntem salvați, durabil vom fi sănătoși.

PS: În asemenea ”logică” se scaldă opoziția.

Mihaela Baciu, Facebook:

Sica: Președintele este omul cel mai legitim care beneficiază din votul a jumătate plus unu a cetățenilor României cu drept de vot și care nu poate fi determinat să ia o decizie împotriva voinței oamenilor care i-au acordat mandatul…bla, bla, bla…

Desigur, asta-i valabil in 2018, dar n-a fost prin 2007, 2012, nu-i asa, domnu’ Sica?

Mai departe, tot Sica: Nu poate o Curte Constituțională, bla, bla, bla…să îl oblige pe președinte să facă ceva.

Nea Sica, Klaus nu are cum sa fie deasupra INSTITUTIEI CCR. Asa ca, daca hotararea actualilor membri CCR (aia sase) este ticaloasa si pune in pericol separatia puterilor in stat, independenta Justitiei, statul de drept, sa-si asume presedintele costul nerespectarii ei (doar beneficiaza de votul ala de care ai pomenit). Ca nu prea merge doar cu „nu-mi place”, „nu e buna”, „nu-mi convine”.

Domnul Șică este liderul liberal, nota mea.

 

3-6 aprilie 2018. Scandalul

E liniște. Nu e nici un scandal. Nu e nici cea mai mică forfotă, deși ar fi trebuit, într-o țară normală, să fie demisii, manifestații masive de stradă, măcar cerut socoteală.

Nu e nimic. E liniște. E Săptămîna Patimilor și lumea mai șterge un colț de tavan scăpat pînă acum curățeniei generale, mai adaugă un produs pe lista de cumpărături de Paști, mai schimbă planul în privința călătoriei pe care o va face cu prilejul Sfintelor Sărbători. Are treabă și nu o interesează fleacuri ca drepturile omului și încălcarea lor, de exemplu.

Sigur, nici vremea nu este bună pentru proteste. Dacă nu sînt minus nu știu cîte grade, să îngheți simțind că ai făcut ceva pentru țară, nu se pune la socoteală. Să te sacrifici, să ai ce povesti copiilor și nepoților, cum ai luptat pe frontul dezlănțuit al luptei anti-corupție.

Acum un an, cînd am spus că LCK va sfîrși, la fel ca procurorul italian Di Pietro, la Bruxelles, am fost, se pare, prea optimistă. Pentru că cine mai are curaj acum să garanteze pentru o persoană care a semnat un asemenea protocol, care dădea SRI dreptul să intervină în justiție?!

Acum un an, cînd spuneam că cea mai sinistră și mai antidemocratică lozincă strigată în piață este ”DNA să vină să vă ia”, nici nu bănuiam măcar cît de coruptă poate fi însăși instituția susținută cu atîta patos. Nu bănuiam că în România secolului XXI, după experiența securității comuniste, așa ceva se poate uita atît de ușor și poate reveni într-o formă atît de parșivă.

A trebuit să apară Portocală și DNA Ploiești, a trebuit reluat procesul Cosma și mai ales, a trebuit să apară protocolul ca să ne dăm seama ce sistem am apărat atîția ani, cui am cîntat osanale, în fața cui ne-am făcut preș și pe cine voiam să apărăm cu orice preț.

A trebuit să apară toate acestea ca să realizăm că NU sîntem experți în Drept. Și ca să înțelegem că și experții în drept pot fi părtinitori.

Încă nu se știe (ha!) dacă protocolul, unul din multele, conține ceva ilegal sau neconstituțional. Dar ne putem da ușor seama că nu e deloc în regulă după reacțiile celor implicați.

Slujirea însăși a călcat în străchini mai rău decît după beție. Vorba aceea, din beție te mai trezești, din prostie și infatuare niciodată. Și ne-a dat doct și cu tupeu lecții de semantică – nu e cooperare, e colaborare, nu e echipă mixtă, e echipă comună, sau invers, e același lucru – sau, la obiect, ne-a spus că și Morar a făcut la fel, în timp ce Morar susține contrariul.

Ce mai știm este că acesta este numai unul din numeroasele protocoale pe care SRI le-ar fi încheiat cu diverse instituții cheie ale statului.

Ce urmează?

Acum, nimic. Încă încearcă lumea să se dezmeticească din lovitura pe care a primit-o. Toată presa anticoruptă, care mai bine de un an a invitat oamenii în stradă, constată brusc și existența altor subiecte, aflate, altminteri, tot timpul sub nasul ei.

Ce va urma după ce se va dezmetici lumea?

Asta nu mai știm, dar putem încerca cîteva anticipări.

Lupta anti-corupție din România nu va mai exista ca subiect nici în țară, nici în afara ei. Domnul Klemm și alți ambasadori iubitori de Slujire pot fi rechemați imediat din funcții. Se pot face solicitări de rejudecare a mii de procese, viciate de protocoalele despre care se află acum. Iar Slujirea însăși este posibil să nu mai meargă la Bruxelles, așa cum anticipam în urmă cu un an, ci în altă parte, mai răcoroasă, pe plaiurile noastre. La maternitate, nu vă gîndiți la prostii.

Ce s-a făcut pînă acum.

Redacția Mediafax a sesizat Procurorul General privind posibile infracţiuni comise prin semnarea şi punerea în aplicare a Protocolului SRI- Parchetul ÎCCJ, cu următoarele suspiciuni: uzurparea funcţiei, abuz în serviciu, compromiterea intereselor justiţiei, delapidare, deturnare de fonduri.

Abuz în serviciu, abuz în serviciu, de unde îmi e cunoscut abuzul în serviciu? Ah, da! PSD-iștii voiau, anul trecut, să redefinească abuzul în serviciu.

Asta e, nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește.

În final, încă mă întreb cum s-a ajuns la declasificarea acestui prim protocol. Nu au știut pesediștii de el și le-a șoptit acum un om de bine? Ori au știut și au lăsat pe toată lumea să se facă de rîs susținînd ce nu era de susținut?

Susțineți Blogary cu o donație

€
Select Payment Method
Personal Info

Contul Asociației Blogary este:

RO55INGB0000999906034097

ING Bank

Sucursala Favorit

Cod fiscal: 29013920

Donation Total: €10.00

 

Statul paralel. 31 martie-2 aprilie 2018

Apar cu regularitate aproape, în spațiul public, cuvinte și expresii care fac carieră. Una meteorică, ce-i drept, cufundîndu-se apoi în bezna vocabularului, dar o perioadă de timp stau pe buzele tuturor.

De mai bine de un an, și la noi, și la americani, se discută aprins, cu patimă, despre ceva ce ei, americanii, numesc deep state, iar noi statul paralel.

Se discută, dar nu se știe prea bine despre ce anume. Înțelesul, definiția statului paralel și deep state-ul, pe care, cu toate diferențele, le voi echivala de acum înainte, sînt tot atît de cuprinse de necunoscut pe cît sînt ele însele și activitățile lor.

În termeni generali, cînd lucrurile stau prost sau foarte prost și dintr-o dată, aproape miraculos, apare ceva sau cineva bun, se spune că ”statul paralel nu ne lasă”. Cînd lucrurile merg bine sau chiar foarte bine și brusc iau o întorsătură nedorită, inexplicabilă, statul paralel este de vină.

Fiecare interpretează statul paralel, așadar, după cum îi convine. Dar extrem de puțini știu cu adevărat ce este, prin urmare, despre ce vorbesc.

Format din birocrați, intelligence și grupuri de interese, s-a încercat definirea lui în mai multe rînduri și de către mai mulți politologi, începînd cu sfîrșitul celui de al Doilea Război Mondial.

Statul paralel este, în primul rînd, statul invizibil. Nu participă la alegeri, nu îl cunoaște nimeni, dar are un cuvînt greu de spus în politică. În toate aspectele politicii care îl interesează. Nu se supune, adică, regulilor democratice. Și totuși, se află la vîrful deciziilor statului vizibil, ales, uneori cele mai importante.

Statul paralel este transpartinic. Nu este interesat de cine este la putere, pentru că oricine ar fi în politică, este trecător. Pe cînd el, statul paralel, este permanent.

Și este așa pentru că, de exemplu, o firmă de construcții își va desfășura activitatea și pe timpul unei guvernări, și pe timpul celeilalte. Nu o interesează culoarea politică a guvernanților decît strict în interes propriu. Dar se înțelege și lucrează cu toți.

Statul paralel este nedemocratic pentru că nu participă și nu este ales la alegeri, de către popor. Nici măcar membrii lui, nu este nevoie să candideze sub sigla ”Statul paralel”. Statul paralel nu se află sub incidența legilor și, prin urmare, nu poate da și nici nu i se cere să dea socoteală cînd ceva merge prost.

Sînt două abordări ale problemei ”cum scăpăm de statul paralel?”. Abordarea de stînga, ”DNA să vină să îi ia!”, și abordarea de dreapta, statul minimal.

Am spus încă de la debutul mișcărilor de stradă, de anul trecut, că sînt mișcări de stînga. Motiv pentru care lumea care nu a înțeles ce spun și scriu s-a grăbit să-mi pună eticheta ”pesedistă”. Unei persoane de dreapta, da. Cum stînga nici nu poate fi bănuită măcar de prea multă activitate cerebrală, cine nu era cu ei era clar împotriva lor. Nuanțele sau/și aspectele importante îi scapă total.

Ei militau, deci, pentru o implicare și mai mare a statului, DNA fiind o instituție a statului. Folosesc timpul trecut pentru că acum se vede, prin desecretizarea protocolului DNA-SRI, cum cele două instituții ale statului, repet, erau pe cale să captureze statul.

Abordarea de dreapta, pe care o susțin permanent, prevede eliminarea statului din locurile unde nu are ce să caute. Stat minimal. Cînd statul este redus ori, mai bine zis, cu cît statul este mai redus, cu atît posibilitatea dezvoltării statului paralel este mai mică. Să ne gîndim numai la armatele de birocrați din ministere, agenții guvernamentale și alte instituții ale statului, care ar fi astfel eliminate.

Serviciile secrete, atît de numeroase și de suprapopulate, trebuie să aibă legi clare și accesibile de funcționare. Protocoale secrete pot exista cel mult pe probleme care vizează siguranța statului.

Grupurile de interese nu vor mai găsi susținerea statului pentru proiecte mai mult sau mai puțin pînă la deloc utile. Vor fi obligate, în cazul în care vor să reziste pe piață, să se supună regulilor pieței.

Statul paralel este, așadar, direct proporțional cu statul în care se desfășoară. Diminuarea statului pînă la necesitătile de bază pe care le poate asigura duce automat la dispariția treptată a statului paralel. Iar dispariția statului paralel asigură o viață democratic sănătoasă.

Varianta audio poate fi ascultată aici, de la minutul 48.

 

 

 

5-8 martie 2018. De la Praga la Chișinău.

Demonstrația de mai sus a avut loc la Praga. Zdenek Ondracek, un milițian pe stil vechi, care a reprimat demonstrații pașnice în epoca comunistă (cacofonie voluntară), este numit în funcția de șef al comisiei parlamentare de control al poliției. Lupul paznic la stînă.

„Nu regret că am lucrat pentru SNB (poliţia comunistă). Nu aş schimba nimic din viaţa mea profesională”, a afirmat înainte de vot Zdenek Ondracek, care în trecut a recunoscut că a lovit în 1989 cu un baston o tânără protestatară. „Noi am servit patria”

Și tocmai pentru că a servi patria comunistă înseamnă a pune tunuri cu apă, cîini și bastoane pe protestatarii care voiau libertate, trebuie să dispară acum din viața politică a Cehiei, nu numai din fruntea unei comisii.

Ca de obicei, peste tot în lume, numai conservatorii pun punctul pe i:

„Regimul comunist a fost criminal şi ilegitim. Tocmai acestui regim i-a servit Zdenek Ondracek”, a declarat, în cadrul unei dezbateri, deputata Miroslava Nemcova, membră a partidului de dreapta ODS.

La fel ca în Polonia, unde guvernul de dreapta dorește micșorarea pensiilor foștilor securiști:

‘La un sfert de secol de la sfârşitul regimului comunist în Polonia, funcţionarii care făceau parte din acest sistem criminal încă mai beneficiază de pensii mari, care adesea sunt mult mai consistente decât pensiile de la stat pe care le primesc persoanele care au suferit represiuni în acea perioadă.

Numai la noi Sistemul nu dispare, Sistemul se tranformă. Ceea ce se întîmplă zilele acestea în jutiție reprezintă marea cădere a unui sistem (da, tot sistem), represiv. Vorbele lui Daniel Horodniceanu, de ieri, confirmă:

Fiecare om, asa cum am spus, poate avea la un moment dat un dosar penal oriunde. Oricine in tara asta poate face un denunt impotriva oricui cu conditia ca, daca lucrurile nu sunt adevarate, sa poata sa raspunda pentru ceea ce a făcut.

Noi știam, din teorie, cel puțin, că numai cine a greșit poate avea dosar penal. Și că nu orice denunț se poate tranforma într-un dosar penal. Se pare că exact asta nu se întîmplă și asta ar trebui să preocupe cel mai mult populația cinstită a acestei țări, nu susținerea necondiționată a unei persoane care devine, pe zi ce trece și în condițiile disperării cu care unii se țin de ea, tot mai nesemnificativă.

Justiția cade atunci cînd nu mai face dreptate, ci cînd devine teritoriul de bătălie a două sau mai multe găști.

Să luăm aminte la aceste vorbe:

„La bilanţul Inspecţiei Judiciare de ieri am remarcat o concluzie, din păcate, destul de nefericită, aceeaşi ca şi anul precendent, tot la Inspecţia Judiciară, şi anume aceea că deşi numărul acţiunilor disciplinare a scăzut, a crescut numărul abaterilor săvârşite cu rea-credinţă şi gravă neglijenţă. Comportamentul nostru este cel de natură a contribui la ridicarea încrederii în actul de justiţie„ – Cristina Tarcea, președinte ÎCCJ

Criza imunoglobulinei din România nu ne face să mergem la cauzele ei, apoi la îndreptare, ci la ”Dăncilă imunoglobină”, identică cu ”Voiculescu imunoglobină”.

Dar nimeni nu a mers la cauza acestei lipse, și aceea este lipsa capacității de procesare a plasmei (materia primă necesară imunoglobulinei și altor derivate sanguine) în România și, mult mai rău, la faptul că la noi plasma se aruncă. Nu există și nu a existat voința politică necesară construcției de fabrici de fracționare a plasmei, noi aruncăm, pentru că am și interzis exportul, dar ținem coada pe sus că medicamentele din afară sînt sccumpe, medicamente făcute de ei, din materiile lor prime. Problema plasmei românești este o uriașă nesimțire de care au dat și dau dovadă toate guvernele postdecembriste ale României, ajungîndu-se astăzi la activarea mecanismului de urgență, adică, pe românește, la cerșit imunoglobulină.

Firea a fost la Chișinău. ”Vin la dumneavoastră ca o soră” i-a spus primăriței interimare a orașului, îmbrăcată la fel, cu ie, bundiță și mărțișor, ca să nu existe confuzii de natură genetică.

Cum sper că nu vă așteptați ca PSD să nu profite, ca orice partid comunist, de o asemenea oportunitate politică, mai sper și ca această îndrăgosteală bruscă să nu demoralizeze electoratul favorabil Reunirii cu Republica Moldova. Pe moldoveni sigur nu-i afectează, ei știu mai bine decît noi ce vor. Și vor UNIREA.

Iar noi, altă dată, să avem înțelepciunea să punem presiune pe partidele politice, astfel încît să nu mai cîștige ei.

 

 

27-28 februarie 2018. S. Soros și Slovacia

Și-a mai trecut o noapte, și-a mai trecut o zi. Și lui Lazăr, procuror general al României, i-a revenit culoarea în obraji. Și nu numai. Și cheful de a vorbi prostii. Despre ”justiție restaurativă”. Ce să însemne, oare? Restorative justice? Exclus! Să aibă legătură cu restaurația? Și pînă cînd? Pînă în momentul în care DNA chiar era un bastion al luptei anticorupție? Pînă mai în spate, în epoca de tristă amintire Năstase? Sau, Doamne ferește, pînă cînd justiția populară făcea legea?!

Dacă va fi să fie dată jos din funcție LCK, cred că va fi o concluzie gen: era fată bună, dar a stricat-o anturajul. Și va veni următorul sau următoarea băiat/fată bun/ă, pe care îl sau o va strica anturajul. Sau nu.

Pentru cei căzuți în adorație față de slujirea însăși”: avizul CSM de ieri e consultativ. Președintele e decisiv.

Fiecare a jucat ieri pentru propriul public. Ea a avut ocazia să fie ”măiastră” profesional. Deși putea cita și numerotarea paginilor din Abecedar, majoritatea habar nu are ce a spus. Și nu are în general, nu numai ieri, nu numai astăzi, nu numai mîine.

TT a luat bătaie de la ”deștepții” din CSM. Punct în plus pentru el.

Nu s-a schimbat nimic. Cum v-am zis și vă mai zic o dată, președintele NU are un timp limită de analiză. Poate analiza pînă îi expiră mandatul LCK.

Ah, da. Și mi-am amintit. 2013, Morar, președinte. Ăsta e cusurul vostru, aveți memoria scurtă.

Nu că unii ați sta mai bine cu atenția. Tot ieri, Claudiu Manda a declarat că George Maior, ambasadorul României la Washington, a confirmat, în Comisia de control a activităţii SRI, petrecerile care au avut loc la sedii ale Serviciului cu ocazia Zilei Naţionale a României, a Zilei SRI, a zilelor de naştere, printre participanţi numărându-se Victor Ponta, Liviu Dragnea, Laura Codruţa Kovesi, Livia Stanciu.

Domnul Maior nu a dezmințit declarația domnului Manda. Iar unii dintre noi ne-am amintit de o condamnare cu suspendare, la care foarte puțini am obiectat.

Adevărata luptă anticorupție se duce însă în alte locuri. Surprinzător, în alte locuri din Uniunea Europeană, nesupuse tirului de declarații de la Bruxelles și nu numai, declarații cu care este asediat Bucureștiul.

Slovacia. Țară membră UE, membră spațiu Schengen. Duminică se descoperă uciderea lui Jan Kuciak și a prietenei sale, prin împușcare, în apartamentul pe care îl ocupau.

Kuciak, în vîrstă de 27 de ani, lucra la o investigație care părea să ducă la gruparea mafiotă italiană ‘Ndrangheta. Legăturile tinerei asistente a premierului slovac Fico duceau într-acolo.

Primesc din partea prietenului Bogdan Dumitriu următorul mesaj: 

In Bratislava, azi au incercat sa dea foc arhivei care era studiata de jurnalist in Kosice. S-au descoperit legaturi intre ‘Ndragheta-mafia italiana si partidul de la putere SMER (social-democrații slovaci, n.m.) din Slovacia. Sunt implicati secretara primului ministru si seful serviciului secret SIS si al ministerului de interne. Au aprins lumanari in Praga, Brno si Bratislava pentru comemorarea lor. Maine e miting impotriva mafiei si coruptiei din Slovacia. Nicio autoritate de la noi nu si-a aratat sustinerea fata de poporul slovac.

Bogdan s-a adresat președinției României și USR. Nu a primit pînă acum nici un răspuns. Mai mult, azi, la ședința de bilanț a DNA, nu s-a rostit o vorbă, nici nu s-a ținut vreun minut de reculegere în memoria ziaristului ucis și a prietenei sale.

Pentru români, deși a fost menționat subiectul în presă, acesta nu există. În timp ce noi se spune că încercăm să scăpăm țara de corupție, în alte părți, în Europa civilizată, se scapă de jurnaliștii incomozi prin împușcare. Noi, campionii corupției și ai anticorupției, nu acordăm nici o atenție subiectului. Pentru noi contează să facem steaguri frumoase din corpurile noastre și să dăm bine în ochii lumii. Între timp, ochii lumii sînt plînși de adevărate tragedii.

Este al doilea asasinat cu sînge rece în UE după ce, acum patru luni, jurnalista malteză Caruana Galizia a fost și ea asasinată.

Soros, în titlu, este teasing. Urmează în zilele ce vin.

PS: Cînd se punea problema reunirii cu Republica Moldova, mi se spunea să găsesc pe altcineva, nu pe Băsescu. (De parcă eu alegeam, și mai aveam și de unde.)

Iacătă, ieri Vasilica a fost la Chișinău! Acum e bine, sper, și toată lumea mulțumită. Vasilica nu vorbește despre unire, ci numai despre integrarea Moldovei în UE. C-așa sînt socialiștii, cu integrarea. Cu minciuna, adică.

 

 

21-23 februarie 2018. Cu sau fără LCK

Ieri dimineață scriam pe Facebook:

Pe cine ar mai avea de luat ca s-o dea jos?
Pe cine important, altfel, tot partidul, bănuiesc.

Schema e următoarea Tudorel să propună, Iohannis să respingă. Propunerea de revocare din funcție. Ca să mai fie ajutat puțin (pentru cîtă lume nu doarme de grija justiției, puțin) Iohannis.
Nu cred că TT le va face jocul.

Tudorel le-a făcut jocul și a propus revocarea din funcție a Laurei Codruța Kovesi. Într-o conferință, declarație, monolog de presă, ce-o fi fost, presărat cu ”În urmă cu 6 luni se împlineau 6 luni…”, uitînd să ne spună cît a cîntărit la naștere și ce scor Apgar a avut, cu multe articole de lege și prevederi ale Curții Constituționale, fiecare în parte discutabilă (Tudorel fiind, ca judecător al CCR, cel care a avut opinie separată și în 2012, susținînd că președintele trebuie demis), la capătul unui timp mai mult decît obositor, a venit și propunerea de revocare.

De ce a trebuit ca Tudorel Toader să menționeze biografia sa? Ca să dea greutate spuselor sale. Ca să ne arate cine este, ce important și calificat este cel care propune revocarea. Dar dacă tot se respectă atît de mult, trebuia să vină cu o copie a celor 36 de pagini ale raportului pentru fiecare jurnalist prezent. Sau ar fi fost mai mult decît util să avem, așa cum ni s-a spus, raportul pe site-ul Ministerului Justiției, lucru care nu s-a întîmplat pînă vineri, la această oră.

Așadar, dacă Tudorel Toader voia să se respecte, nu era necesar să ne spună cine este, ci era necesar să facă ce trebuie.

Ce va urma?

Președinția a dat astăzi un comunicat de presă, întărit de vorbele lui Iohannis, de la Bruxelles: 

”Referitor la Raportul privind activitatea managerială a Direcției Naționale Anticorupție, prezentat joi, 22 februarie a.c., de către ministrul Justiției, Administrația Prezidențială face următoarele precizări:

Din cauza lipsei de claritate în prezentarea Raportului privind activitatea managerială a DNA și având în vedere că evaluarea activității DNA și a conducerii acestei instituții de către Președintele României diferă de cea a ministrului Justiției, se impune o analiză aprofundată a acestui document, care urmează să fie realizată la nivelul Administrației Prezidențiale de către departamentele de specialitate.

În repetate rânduri, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, s-a declarat mulțumit de activitatea DNA și a conducerii sale, punct de vedere pe care și-l menține în continuare.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, va uza de toate prerogativele constituționale pentru asigurarea funcționării unei justiții independente și pentru consolidarea statului de drept.”

Și mai important, președintele nu are un timp anume prevăzut legal în care să evalueze raportul. Deci acțiunea poate dura și cîteva luni, de ce nu pînă la terminarea mandatului LCK?!

LCK care a declarat:

“Voi urma procedura legală și mă voi prezenta, oricând este nevoie, să răspund, punct cu punct, tuturor afirmațiilor prezentate de ministrul Justiției.”

Avînd în vedere ușurința cu care a nominalizat-o pe Viorica Dăncilă premier, se așteaptă acum de la Klaus Iohannis să joace tare. Nu de altceva, dar acum se joacă alegerile prezidențiale din 2019. Dacă PSD vrea să piardă din nou, poate să-l suspende pe președinte, deși acesta nu are, cum am mai spus, un termen legal de soluționare a situației.

Cine poate urma la șefia DNA?

Acum sau peste un an, LCK va pleca din funcție. Cine vine în locul ei?

Cele mai mari șanse le-ar avea Călin Nistor. Un procuror care a instrumentat dosare de politicieni fără a fi întoarse sau încheiate cu achitare în justiție. Cel care a lucrat la dosarele Dinel Staicu, Constantin Penescu, Antonie Solomon, Constantin Nicolescu, printre altele, este și un favorit al fostului procuror șef al DNA, Daniel Morar.

Ce se întîmplă în rest, protestele pro-LCK, sînt o figurație în lupta la nivel înalt a principalilor decidenți politic. Ca atare, cum s-a observat și pînă acum, mult zgomot pentru nimic.

19 februarie 2018

Ca să nu uităm, ca să nu ne mai mirăm. De acum 3 ani, Facebook.

Eu – şi mulţi alţii – am înţeles foarte bine că au cîştigat „ai lor”. În campanie, pentru turul II, am spus ca votez Iohannis şi am îndemnat să fie votat NUMAI, EXCLUSIV pentru că nu este Ponta.

Ce nu înţeleg acum e de ce ni se spune că e foarte bine cu/totce face Iohannis, cînd se vede clar că USL trăieşte. Raţional, oricît ai fi de dezamăgit de Băsescu, nu poţi spune că tabăra care în 2012 a încercat o lovitură de stat e cea bună acum. Pentru că, din cîte îmi amintesc – şi îmi amintesc bine, ca şi alţii, de altfel – atunci am apărat statul de drept, la care atentaseră puciştii, nu persoana preşedintelui de atunci, Băsescu.
Aşadar, sîntem principiali sau nu mai sîntem?!?

 

DNA! Să vină să îi ia! Că oricum le dă drumul pe urmă.
Noi nu avem eșecuri. Noi avem numai ”rezultate pozitive”.

Alt dosar: ALRO. Profesionalism și legalitate.
Se pregătește EADS.

Alro Slatina. Cum a eșuat cercetarea prind privatizarea singurei companii pproducătoare de aluminiu din România. Ambele dosare au fost închise, unul de DIIICOT în 2010, altul, recent, de DNA

 

 

 

 

Andreea Cosma susține DNA. Mai #rezistați?

 

Azi, de ziua lui Brâncuși, nimeni nu-și mai amintește de achiziția Cumințeniei pământului, de către guvernul Cioloș?

Dar banii vi i-ați luat înapoi?

 

Liiceanu și-a făcut mea culpa:
”Inteligența populației scade văzînd cu ochii.”

(Vedeți articolul anterior)

 

ȘOC!
Judecătorii au acceptat probele prezentate de Vlad Cosma în instanță. (Cele prezentate la tv, da)
Instanța rămîne în pronunțare pînă la 5 martie.

Înfrângere ȘOC pentru DNA: Decizie de ULTIMĂ ORĂ  judecătorilor în procesul familiei Cosma

(Foto: indodii.ro)

2-4 februarie 2018. Sindromul Ceaușescu

După eșecul dosarului Microsoft, s-a făcut liniște. Și, probabil, nici eu nu mai sînt ”pesedistă”. Dar am prieteni cu bun simț și umor, sper.

Conform comunicatului DNA, Pescariu și Florică au fost trimiși în judecată, doamna Cati, împreună cu alți șase foști miniștri pesediști, curați ca lacrima, prin necăutare de rufe murdare. Faptele s-au prescris, așadar. Numai împotriva lui Daniel Funeriu nu se poate formula nici o acuzație, fapta neexistînd.

Primul gînd: nu mai bine declară tot partidul așa?! Pentru că se știa deja că sînt ”pesedistă”.

Dar mai apoi văd că zburdă voioasă prostia cum că doamna Kovesi ar fi atras atenția că sînt dosare vechi nesoluționate.
Și de ce nu a luat măsuri, mă gîndesc? Mai precis, dosarele de la procurorii care le tărăgănau?

Adevărul este că dosarele Microsoft sînt atît de îmbîrligate și atît de multe, încît e greu, mai ales nefiind de specialitate, să le luăm la puricat.

Dar putem foarte lesne vedea și analiza reacțiile, de la însăși șefa DNA și pînă la așa zișii influenceri de Facebook. Plus ziariști, bonus.

Doamna Kovesi iese ieri cu declarații și ne anunță foarte clar că nu demisionează.

„Nu am niciun motiv să îmi dau demisia. Atunci când un dosar se înregistrează la DNA printr-o sesizare, nu este 100% din cazuri posibilitatea să faci rechizitoriu. Sunt situații în care faci rechizitorii, sunt situații în care dai clasări. Rolul procurorului este acela de a administra probe, de a investiga faptele și de a strânge probe în dovedirea vinovăției sau nevinovăției unei persoane”. – digi24.ro

(…)

Ce se poate imputa DNA și procurorului de caz în această situație este că pentru o parte dintre miniștri, deși a obținut un aviz de urmărire penală, a început ancheta la câteva zile după ce faptele s-au prescris. În momentul în care am luat la cunoștință de acastă situație, a fost sesizată Inspecția Judiciară. Ca șef de instituție nu am alte pârghii la îndemână atunci când un procuror greșește. Eu nu pot să aplic sancțiuni, nu pot să cercetez”

(…)

„Nu suspectez rea intenție, nu am niciun fel de aprecieri până nu am un răspuns din partea Inspecției Judiciare care este obligată să verifice ce s-a întâmplat. Este o situație pe care nu ne-o dorim, nu ne-am dorit-o, cu siguranță poate să arunce o urmă de îndoială asupra a ceea ce fac procurorii DNA, dar este un caz izolat şi nu trebuie să generalizăm. Procurorii din DNA îşi fac treaba, lucrează corect. Nu ştim dacă în acest caz s-a lucrat cu rea credinţă sau nu, pentru că este o cercetare disciplinară în curs. Nu cred că există instituții perfecte care să lucreze cu oameni perfecți. Important este cum te raportezi când ai o problemă”

Exact! Important este cum te raportezi cînd ai o problemă. Iar doamna K, în situația particulară a acestei probleme, consideră că nu are absolut nici o vină. Vina este a procurorului de caz. Ne mai asigură că procurorii DNA își fac treaba, deși în dosarul perla coroanei au dat chix. Cum poate ști, în condițiile astea, că ceilalți procurori din DNA își fac treaba?! Și ne vorbește despre acest dosar ca și cînd ar fi un dosar oarecare, nici pe departe cel anunțat și așteptat cu sufletul la gură de atît de mulți români.

Doamna K a mai avut probleme de raportare, la propriul plagiat, de exemplu. Numai 4,7% nu se pune, nu contează, nu demisionez. Deși nicăieri nu se admite 4,7%, la nici un examen, începînd cu cele de la sfîrșitul școlii generale.

Și imediat după ce a trecut prima buimăceală majoră, au început scuzele și căutatul de scuze.

Dar nu, NU dezvoltați sindromul Ceaușescu. Șeful, tătucul, mămuca, Dumnezeul nostru care nu poate greși. Despre Ceaușescu sînt destui și azi care spun că el era un om bun, numai ăia din jurul lui ai dracu’, nu-i spuneau ce se întîmplă cu poporul. Găsiți dintre ei la Cimitirul Ghencea, de Crăciun și de ziua de naștere a dictatorului. Care pentru ei nu a fost niciodată așa și nici nu pot fi convinși altminteri.

Dacă totuși vi se întîmplă, gîndiți-vă că:
1. A fost un șef prea slab, nu-l ducea capul, nu știa de unde să se informeze etc.
2. A fost complice.

Strict din variantele 1 și 2 aveți de ales. Tudorel oricum va apărea ca salvatorul nației, scăpîndu-ne sau nu de cea cu ajutorul căreia au scăpat ei, colegii de partid ai colegilor lui de guvern.

Pentru că oricît s-ar suci în fente și retorici pretins superioare, de cunoscători, cei care îi iau apărarea necondiționat și prematur, aș zice, execută o  exonerare de orice responsabilitate rar întîlnită. Este ca și cum doamna Kovesi nu ar fi fost șefa procurorului de caz, pe lîngă sau deasupra altor șefi existenți în instituție. Este ca și cum dînsa nici nu știa de existența acestui dosar, anunțat cu surle și trîmbițe, despre care spunea, în interviuri, că se lucrează la el. Și cu DNA-ul cu care este, din ce se vede, pe cale să se scufunde, decît să salveze, prin demisie, instituția.

Pînă la urmă, parcă văd, va fi vinovat Băsescu că a înființat DNA. Așa consecvent își urmează oamenii narațiunea.

Sau chiar Trump trebuie să fie vinovatul. Oricum, are absolut toată presa de la noi ostilă, pe cît este de anticoruptă (hahaaaaaa!!). Microsoft, nume de firmă americană, a mai și acceptat să dea mîna cu Dragnea, ăsta dă 2% din PIB pentru NATO, mi se pare clar că sînt pe o mînă.

Nu mă mai miră că unii cer spitale. Doar că nu știu de care e nevoie.

Dacă eu am putut fi bănuită de pesedism, ce spuneți despre Emilia Șercan? Altă prescripție, Moraru Iorga nu mai există. Dar poate fi vinovată oricum, care-i problema?!

 Iată ce scrie Emilia:

Emilia Sercan

In dosarul mortii politistului Cosmin Gigina faptele nu sunt prescrise, iar dosarul nu s-a aflat in instrumentarea Mihaelei Moraru-Iorga. Anul trecut, cand se faceau doi ani de la moartea politistului, intr-o maniera festivista, de parca ar fi fost ceva de sarbatorit, au fost chemati niste fosti sefi din Brigada Rutiera la audieri. De parca in luna aprilie sau in august nu se puteau face acele audieri. Dar, na, trebuia sa afle opinia publica despre faptul ca „se lucreaza”. Parintii lui Cosmin Gigina, disperati din cauza ca nu se misca nimic, au facut cerere la Inalta Curte pentru ca DNA-ul sa fie obligat sa incheie mai repede cercetarile.

Sigur, faptul ca aceste doua dosare il vizeaza pe Gabriel Oprea, individul cu sufrageria, nu ne face sa ne punem intrebari. Deloc. A, si ca tot mi-am adus aminte, dar despre doarul EADS, ala anuntat cu mare pompa in 2014, cand a fost inceput si dosarul Microsoft, se mai stie ceva? Sau e si ala prescris?”

Morala acestor zile?

Clasa politică NU se schimbă cu DNA. Nici – ori mai ales – să vină să îi ia.
Clasa politică se schimbă cu oameni politici, pregătiți pentru politică și corecți.

Modelul italian Mani Pulite a eșuat și la italieni, cine poate crede că ar avea șanse de reușită la noi?!

Atît.

PS: Pentru cine are interes și răbdare, mai multe amănunte aici

31 octombrie 2017

Înregistrarea pe care am realizat-o ieri cu Lucian Vâlsan va apărea cel mai tîrziu sîmbătă, așa că pînă atunci:

Cine a spus că trebuie? Cine a forțat-o? Da, uneori mai mergem și la evenimente unde nu toate persoanele prezente ne plac, dar nu ne obligă nimeni să facem asta. Am putea foarte bine să refuzăm invitația. Nu o facem pentru că… Completați pe spațiul punctat.

”Să știți că nici mie nu îmi este plăcut să merg la astfel de evenimente în care mă întâlnesc cu inculpații. De multe ori în activitatea mea am fost nevoită să vorbesc cu persoane despre care știam că sunt cercetate de către DNA. Nu mi-a plăcut, dar asta este, nu am avut ce să fac”,

a spus Kovesi.

Dosarul Clinton/DNC – Rusia

Trei oameni acuzați pînă acum, printre ei Paul Manafort, trei luni șef de campanie Trump. Suficient ca toată prostimea leftistă să urle ”Trump-Russia”. De fapt, acuzația la adresa lui Manafort privește activități care ar fi avut loc aproape exclusiv în timpul administrației democrate Obama.  Conspirația împotriva Statelor Unite se referă la activitatea prin care Manafort ar fi schimbat și spălat bani pentru Ianucovici, președintele ucrainean putinist.

Dosarul NU îl implică pe Trump. Este momentul și va fi permanent să o spunem, chiar dacă Manafort, așa cum se bănuiește, va fi presat să spună ceva și despre mantra democrată, Trump-Rusia. Dar Trump era, în momentul acestor acțiuni, un om de afaceri și atît, fără implicare politică, așa că mai curînd dosarul va duce către John Podesta, managerul de campanie al doamnei Clinton. Da, acel Podesta care, în 2012, scria favorabil pentru Ponta.

Cu alte cuvinte, cînd ucrainenii se luptau la Kiev cu forțele ruse, iar noi pe aici ajutam chiar și numai prin diseminarea știrilor, unii americani erau împotriva lor și împotriva noastră. Pro-Putin și pro-Ponta.

Ianucovici la Kiev și Ponta la București, ăsta pare a fi lobby-ul democrat în zona noastră.

Trump mănîncă copii cruzi dimineața și femei gravide seara

În acest timp, presa românească ajută cum poate. Cu o traducere din Mirror, care spune că Donald Trump ar putea fi rudă cu un canibal din secolul al XVI-lea. Urmînd acest narativ, nu m-ar mira ca președintele american să fie rudă și cu Cain. Sau mai simplu, direct cu dracu’. Ei, acum realizați ce catastrofă au putut face la alegerile de anul trecut americanii?!

Halloween cu morți și răniți la New York

8 morți și 11 răniți în Manhattan, după ce un uzbec, rezident în Florida din 2010, a intrat cu un camion pe o pistă de biciclete. A strigat Allahu Akbar înainte să apuce să-l împuște poliția. Care a găsit în duba pe care o conducea probabil în timpul liber, altfel fiind șofer Uber, și mesaje ISIS.

Începem seria ghicitorilor: tu știi unde e președintele tău astăzi?

Da! La Congresul Femeilor Francofone!

7-8 octombrie 2017

Raportul Inspecției Judiciare, un copil?

Și-a făcut public raportul întocmit în urma controlului efectuat la DNA. Și vai, ce minune, toate sînt ca de poveste. Cum raportul integral nu e de găsit nicăieri, ne mulțumim, pentru imparțialitate, cu ce au publicat și unii, și alții.

Unii:

„În ceea ce privește comunicarea cu procurorul-șef direcție, Laura Codruța Kovesi, care nu a fost analizată prin prisma atribuțiilor în cadrul echipei de control, ci doar prin prisma constatărilor directe ale echipei de inspectori, s-a constatat o comunicare defectuoasă a acesteia, comunicare caracterizată prin tendința de a-și menține propria părere și a se impune în adoptarea deciziilor, precum și prin aceea că se caută explicații exterioare persoanei sale, în cazul în care nu obține rezultatele urmărite. În acest mod se evită recunoașterea propriei responsabilități în situații de eșec și se reduc șansele conducătorului de a-și forma o imagine realistă despre evenimente și de a identifica măsurile de corecție reclamate de situațiile anterioare”, se arată în document. – antena3.ro

Alții, pe toți pereții anticorupților de Facebook:

“Calitatea actului de condudere adoptat de procurorul sef directie Laura Codruta Kovesi a determinat imaginea conducatorului in interiorul parchetului, dar si in afara acestuia, promovand un management impartial, bazat pe principii sanatoase si pe valori.

Procurorul sef directie Laura Codruta Kovesi a construit, astfel, sentimentul de credibilitate si de respect al legii, dand, in final, Directiei Nationale Anticoruptie prestigiu si putere. In raport de cele prezentate, apreciem ca procurorul sef directie Laura Codruta Kovesi poseda calitatile necesare pentru exercitarea in continuare a functiei de conducere.” – Ionel Stoica, jurnalist imparțial

Ce mai rămîne de făcut? Doar nu ce voia și-o blondă de cam aceeași vîrstă, ar fi culmea.

Legea antilegionară pentru tîmpiți

Acum doi ani, mă certam crunt (și nu numai eu) cu oameni pe care îi consideram destupați cel puțin la cap, pe legea antilegionară, 217/2015. Și mă certam nu pentru că nu aș fi fost de acord cu ea, ci pentru că este incompletă fără o lege simultană anticomunistă.

Ce anticipam încă de atunci, s-a întîmplat. Era inevitabil. Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății în guvernul Cioloș, a scris pe pagina sa de Facebook cîteva amintiri din liceu, cu lecturi din Țuțea. Și imediat s-au abătut asupra bietului om canaliile marxiste corect politice, deși Țuțea nu a omorît pe nimeni, ba a mai făcut și 13 ani de pușcărie cruntă, sub comuniști, și deși acum nu mai tîrziu de o săptămînă era elogiat, amintit duios și lins bine la televiziuni un criminal al fostei Securități ca Iulian Vlad.

Asta se întîmplă cînd dai lege numai împotriva unui rău al omenirii, ori numai al nostru. Și spun asta nu pentru că ar fi fost numai răul nostru, dar la noi a avut o particularitate. Sînt considerați sfinți ai închisorilor cei care au suferit incredibil, pentru mintea umană de acum, în perioada comunistă. Cu ăștia ce facem, brusc îi declarăm la fel de răi ca și pe ceilalți? Sau, în ”spiritul dreptății”, îi scoatem de pe unde i-a mai plasat istoria postdecembristă, de pe socluri de statui și din mințile oamenilor?

Pentru că dacă tot ce ai de făcut ca să te asiguri că nu vei avea probleme cu legea antilegionară este să nu spui nimic din ceea ce crezi despre oamenii care au contat atunci, este o înfiorătoare reducere a dreptului la exprimare la cîteva cuvinte goale.