Posts Tagged → bugetul de stat

FMI confirma ingrijorarile mele despre situatia economica

– FMI nu a spus ca se opune reducerilor de taxe. FMI a spus ca in acest context in care un buget rigid este umflat cu cresterea cheltuielilor publice, in special cele cu salariile, trebuie mai mare atentie la partea de venituri din buget. Adica la colectare. Si mai departe ofera si solutia, pe care o stiam cu totii, reducerea evaziunii fiscale, in special la TVA.

– FMI confirma ce am tot spus, deficitul bugetar aproapre de 4% in 2017 fara reduceri de cheltuieli.

– FMI spune ca ar trebui amanate cresterile de pensii din vara.

– FMI atrage atentia asupra cresterii datoriei publice, scenariu de baza, 45% din PIB in 2022

– FMI arata ca in compozitia bugetului investitiile au scazut de la 21% la 11% in perioada 2011-2016. Locul investitiilor in buget a fost luat de salarii si cheltuieli sociale.

– FMI confirma ce am tot spus, cresterea salariului minim distorsioneaza piata fortei de munca si ii mentine in somaj in special pe tineri si pe cei necalificati.

– FMI avertizeaza ca se apropie o crestere de dobanda de politica monetara.

– FMI cere bancii centrale ce am tot cerut in ultimii ani, sa uneasca dobanzile din piata cu cea de politica monetara (altfel distorsioneaza piata inerbancara)

– FMI trece prea usor peste subiecte importante cu riscuri mari pe termen scurt : Prima Casa, expunerea bancilor pe riscul de stat (cel mai mare ca procent din activele bancilor din UE) .

 

Primul trimestru, primul examen picat

Mai avem putin si terminam luna martie. Primul trimestru din 2017. De cand s-a aprobat bugetul am incercat sa explic tuturor ca filosofia lui Dragnea, de a creste salariile bugetarilor pentru a creste veniturile la stat, este una paguboasa.

Sa recapitulam.

– Am anticipat ca in Iulie sau August vom avea prima rectificare bugetara negativa.
– Am atras atentia ca FSDI este o “golaneala” economica a lui Dragnea.
– Am explicat de ce nu este loc pentru o lege a salarizarii unitare in 2017 sau 2018 fara sa tai din alte cheltuieli.
– Am estimat ca va creste numarul de bugetari in 2017.
– Am anticipat ca o crestere fara niciun fel de legatura cu productivitatea a salariului minimim pe eocnomie va produce mari perturbari, in special pentru IMM-uri.
– V-am aratat ca bugetul programului “start-up nation” este mai mare ca programul similar din SUA, si acolo nu dau bani gratis.
– V-am spus ca la ANAF incasarile nu vor fi cele promise de Dragnea.
– V-am spus ca declaratiile lui Dragnea si programul PSD vor duce al costuri mai mari pentru finantarea deficitului bugetar.

Nu stiu daca stiti dar in aceste zile doua delegatii importante viziteaza ministerele lui Dragnea. Sunt misiuni exploratorii pentru intocmirea rapoartelor de tara dupa preluarea guvernarii de Dragnea. Maine aceste institutii vor face publice concluziile si propriile estimari. Sa vedem ce iese.

Cea mai importanta veste insa, vine de la ministrul de finante. Declaratia acestuia vine sa confirme o parte din declaratiile institutiilor internationale.

Domnul Viorel Stefan ne-a anuntat, senin, nici mai mult nici mai putin ca este posibil sa fie depasit deficitul bugetar asumat de 3% si guvernul Dragnea este gata sa inceapa sa taie cheltuiele. Cel putin are mila de noi si ne pregateste. Asta dupa cele doua rateuri pe care le-a avut in ultimele doua saptamani cand ministerul de finante nu a putut sa se imprumute pentru a finanta deficitul deoarece au crescut dobanzile si implicit a scazut increderea in guvern. Intr-o tara adevarata, o astfel de declaratie ar fi dus la dezastru pe piata de capital si la deprecierea masiva a mondei nationale.

Sunteti curiosi de unde vor taia? Va spun eu. De la investitii, in special cele finantate cu credite bugetare. Primariile raman fara bani dar cu salarii mari. Singurele investitii pe care le vom vedea sunt cele prin PNDL distribuite politic. In fond doar asta ii intereseaza.

Pentru toate aceste rateuri, raspunde cineva?

P.S. Am finalizat analiza economica a felului in care Liviu Dragnea ingroapa o companie strategica de stat.

Clasa relaxata

Tradiţii, obiceiuri, permanenţe

Au existat şi înainte. Era rău, dar pentru ei era bine. Aveau întotdeauna acces la micile bucurii ale existenţei. Maşină, chiar şi străină, tehnologie casnică occidentală, ţoale la ultima modă de pe afară, Kent, whisky, cafea, excursii în vest şi ce mai trebuia. După program şi, adesea, chiar în timpul lui, îi găseai, invariabil, la restaurant. Aveau întotdeauna bani de consumaţie. Nu banii erau problema. Dacă doreau să se relaxeze la domiciliu, la un bridge şi-un video, consumau de la casa de comenzi, de la şopul diplomatic sau de la gospodăria de partid. Chiar dacă, adesea, pentru publicul larg mai lipseau materialele consumabile convenţionale, mîncabile şi băubile. Caz în care publicul larg trecea pe neconvenţionale, de la copite de porc şi cozi de peşte la năut, creveţi vietnamezi şi vin din lemne şi cutii. Sau bere cu ulei şi şobolan pasteurizat în sticlă. Dat fiind că toţi cetăţenii erau egali.

Iarna, în faţa vilei (că burghezo-moşierimea făcuse vile, care fuseseră preluate) oprea, periodic, o cisternă cu păcură, pentru centrala termică proprie. Cîte unul, mai vizionar, îşi trăgea ţevi de calorifer şi pe sub trotuarul din faţă, ca să se topească fulgii de zăpadă instantaneu, să nu apuce să se aşeze omătul, spre a fi apoi îndepărtat la lopată, pentru a permite ieşirea autoturismului personal. Datul la lopată, normal, cădea în sarcina unor oameni ai muncii, care, în acest mod, puteau fi dirijaţi spre alte deszăpeziri. Oamenii muncii, prin lipsa termoficării, aveau gheaţă pe interiorul geamurilor, la ei în bloc, deci erau perfect adaptaţi, nu trebuiau să suporte şocul trecerii de la cald la frig extrem.

Că tot vorbim de păcură, prin provincie, chiar în anii de vîrf ai mizeriei paradisului comunist, se construiau piscine cu încălzire. Deghizate în magazii plasate în fundul curţii. Se făcea întîi magazia, apoi se finaliza piscina dinăuntrul ei. Sigur că lumea din zona ştia, dar camuflajul era util în timpul vizitelor mai de la centru, să nu se şocheze vreun tovarăş care n-avea loc în curte şi de-o magazie. Tot pentru relaxare, nu lipseau nici antenele de satelit. Era nevoie doar de cîmp deschis spre sud, sateliţii geostaţionari de televiziune fiind plasaţi la ecuator, şi de un acoperiş de tablă orientat în acea direcţie. Se înlocuia o porţiune din acoperiş cu folie de plastic, vopsită în aceeaşi culoare ca şi tabla, astfel că undele hertziene puteau ajunge, nestingherite, la dioda colectoare (LNB) din centrul antenei de aluminiu instalate în podul casei. Întru deplina relaxare a posesorilor, care căpătau acces direct la canale de televiziune din vest, care pe vremea aia nu prea erau criptate. Iar la TVR programul era de două ore.

Era ilegal, sigur că organele abilitate ştiau, dar organele cui erau ele? Nu ale relaxaţilor? La nuntă, copilaşii lor primeau cadou pachetul standard: casă, video şi maşină. Aveau cam acelaşi preţ: un apartament cu două camere, pentru doi tineri la început de drum, costa cît un video recorder sau cît o Dacia luată cu pile, peste rînd, nu aşteptînd la coadă, conform listei. Mai erau, ce-i drept, şi mici neajunsuri. Din cauza dificultăţilor economice, spre sfîrşit, unii primeau video, casă şi combină, în loc de maşină. Combină muzicală, nu agricolă. Dar, în mare, era bine.

Clasa relaxată există şi astăzi. Are acelaşi limbaj corporal, aceeaşi atitudine, aceeaşi expresie facială. De relaxare. Publicul larg o poate întîlni în restaurantele şi cafenelele cu preţuri corespunzătoare. O să zici că şi tu, la o adică, poţi să ai smartphone şi plasmă şi maşină şi apartament şi ţoale în pas cu moda şi bani de-un macchiato. Nţ. Nu cum au ei. Nu la fel de mult, nu la fel de des, în sensul că permanent. Plus că ei preferă vîrfurile de gamă. Plus că nu vrei să ştii ce au în conturi. Ca să nu te indispui.

În fond, e şi normal să arate la fel cu clasa relaxată anterioară. Doar sînt urmaşii lor. Direcţi. Tăticu’, mămica, băiatu’, fetiţa. Iar sursa de relaxare este aceeaşi. Bugetul de stat. Din care sug. Ei, nu tu. Ei, pentru că doar ei se pricep. Doar ei ştiu cum să asigure bunăstarea întregului popor. Doar ei ştiu ce firme private trebuie susţinute cu subvenţii de la buget. În ce telegondole sau pationare săteşti sau defibrilatoare sau flote de maşini de serviciu pentru televiziunea publică trebuie băgaţi banii ţării, că să-ţi fie ţie mai bine. După ce îşi face băiatul sau fetiţa cifra de afaceri. Sau îşi încasează comisionul. Sau parandărătul. Iar tu îi crezi. Că ei ştiu mai bine. Că statul e soluţia. Este, pentru problemele lor, nu pentru ale tale. Bun, se mai iau procurorii de cîţiva, dar nu se simte. Aşa că tu rămîi în clasa încordată, iar ei, în clasa relaxată. Felicitări.

Udrea versus Dragnea, in cifre bugetare

 

Cîteva cifre ale bugetului lui Dragnea. Pentru comparație, bugetul lui Udrea din 2012.

Udrea vs Dragnea

2012 vs 2014

extras din proiectele de buget pentru 2012 și 2014

Capitol bugetar Nume capitol Udrea 2012 Dragnea 2014
5001 Cheltuieli de la bugetul de stat 3 054 192 000 4 534 347 000
5001-01 Cheltuieli curente 2 815 282 000 4 407 347 000
5001-10 Cheltuieli de personal 240 310 000 126 000 000
5001-20 Cheltuieli cu bunuri și servicii 148 059 000 18 000 000
5001-40 Subvenții 12 050 000 137 224 000
5001-51 Transferuri între unități ale administrației publice 933 000 000 1 581 981 000
5001-51-01-32 Reabilitarea termică a clădirilor de locuit 70 000 000 21 000 000
5001-51-02-03 Subprogramul pentru pietruirea, reabilitarea,
modernizarea și/sau asfaltarea drumurilor de
interes local clasate		 450 000 000 0
5001-51-02-04 Programul pentru constructii de locuinte si sali de
sport		 87 000 000 30 000 000
 5001-51-02-09 Finanțarea actiunilor privind reducerea riscului
seismic al construcțiilor existente cu destinație de
locuință		  5 000 000 5 000 000
 5001-51-02-20 Subprogramul privind alimentarea cu apă a satelor 150 000 000 0
 5001-55-01-12 Investiții ale agenților economici cu capital de stat 193 800 000 241 000 000
 5001-56-01 Programe din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) 120 795 000 42 644 000
 5001-56-02 Programe din Fondul Social European (FSE) 103 192 000 66 699 000
 5001-56-21 Transferuri de fonduri din bugetul de stat către
bugetele locale necesare susținerii derulării
proiectelor finanțate din FEN postaderare		 643 476 000 1 370 684 000
  5001-56-22 Transferuri din bugetul de stat către ONG-uri,
societăți comerciale, instituții publice finanțate
parțial sau integral din venituri proprii și alți
beneficiari de drept public sau privat necesare
susținerii derulării proiectelor finanțate din FEN
postaderare		 130 775 000 226 635 000
5001-65 Cheltuieli aferente programelor cu finanțare
rambursabilă		 113 458 000 156 552 000
5100-01 Servicii publice generale 521 750 000 236 266 000
5100-01-01 Cheltuieli curente 482 840 000 235 766 000
5100-01-10 Cheltuieli de personal 240 310 000 126 000 000
5101 Autorități publice și servicii externe 515 750 000 236 266 000
5101-10-01 Cheltuieli salariale în bani 175 846 000 95 359 000
5101-20-09 Materiale și prestări de servicii cu caracter
funcțional		 52 220 000 3 105 000
7001 Locuințe, servicii și dezvoltare publică 1 318 524 000 2 263 257 000
7001-51 Transferuri între unități ale administrației publice 783 000 000 1 591 981 000
7001-51-02-35 Subprogramul Modernizarea satului românesc 0 800 000 000
7001-51-02-36 Subprogramul Regenerarea urbană a municipiilor
și orașelor		 0 200 681 000
7001-51-02-37 Subprogramul Infrastructura la nivel județean 0 500 000 000

 

 

Cind Keynes e un bumerang care te loveste in plina fata

Investițiile statului, dreapta maximală la români

Pentru toți politicienii români auto-intitulați de dreapta, fără excepție, măsura cea mai radicală de dreapta a fost ”creșterea investițiilor statului”. ”Trebuie să folosim bugetul pentru investiții, nu pentru consum și asistați”, spuneau ei. Pentru ”dreapta românească” Keynes a fost ani de zile un far și un profet. Toți pedeliștii, de la Băsescu în jos, au susținut investițiile statului ca fiind o măsură de dreapta, capitalistă, spre deosebire de cheltuielile cu asistații, care sînt de stînga.

Iată că astăzi Keynes se întoarce ca bumerangul și îi lovește pe respectivii politicieni auto-intitulați de dreapta în plină figură.

Guvernul Ponta, cel mai de dreapta guvern, după definiția lui Băsescu și a PDL-ului

Asta uită să spună politicienii auto-intitulați de dreapta. Ăi mai deștepți, ca Băsescu, par egzamplu, s-au prins de șmecherie și au dat-o acum la întors, susțin cheltuielile de stînga extremă, venitul minim garantat și salariul minim, ăi mai înceți la minte, ca Blaga și tot PDL-ul din spatele său, susțin în continuare creșterea investițiilor deși nu vor creșterea bugetului pentru dezvoltare regională.

Faza cu bumerangul trebuia să i se întîmple și lui Băsescu la un moment dat, și văd că i se întîmplă din două în două zile

Fiindcă trebuie s-o spunem p-aia dreaptă, venită ca bumerangul: banii care merg la Ministerul Dezvoltării Regionale sînt bani de investiții. Sînt bani de dezvoltare. Nu investițiile și dezvoltarea sînt fetișurile politicienilor auto-intitulați de dreapta și pentru care Keynes e un far, chiar dacă n-au auzit în viața lor de el? Asta se întîmplă cînd nu susții principii. La un moment dat vei ajunge de partea nasoală a instrumentului. Dacă ai fi desființat procedura în sine atunci cînd aveai puterea, dacă te-ai fi opus din răsputeri procedurii respective și n-ai fi folosit-o cu entuziasm cînd erai de partea relaxantă a instrumentului, astăzi nu ai fi ajuns în situația de a … you know.

O veste bună

Ba chiar politicienii respectivi ar trebui să se bucure. Creșterea investițiilor la Dezvoltare Regională ar putea însemna și finalizarea patinoarelor, pîrtiilor, telegondolelor, sălilor de sport și altor importante proiecte demarate în timpul guvernării PDL. Bine, știu că politicienii nu dau doi bani pe principii și obișnuiesc să umble cu dubla măsură, însă, la nivel de principiu, și chiar și la nivel de realități și calitate umană a protagoniștilor, nu se schimbă nimic față de guvernarea anterioară. În continuare se merge pe o politică de ”dreapta” sau pe care auto-intitulații politicieni de dreapta o consideră așa, și anume creșterea implicării statului în societate prin ”investiții și dezvoltare”. Dacă nu statul investește și dezvoltă, păi atunci cine, dragi tovarăși keynesieni?

Cei buni și cei răi, vechiul bla bla

Argumentul politicienilor auto-intitulați de dreapta va fi, ca întotdeauna, ”noi sîntem mai buni, deci noi ne putem permite să facem anumite chestii, iar dușmanii noștri, fiind răi, nu au dreptul să facă chestiile respective.” După argumentul ăsta, socialismul e o idee bună, prost pusă în practică de cine nu trebuie. Și nici măcar chestia cu ”noi sîntem mai buni decît ei” nu stă în picioare.

Este trist că politicienii noștri auto-intitulați de dreapta în loc să atace creșterea bugetului ”dezvoltării regionale” dinspre tabăra adevărului și bunului simț, adică aceea a statului minimal, și să ceară desființarea atribuțiilor statului în respectivul domeniu, s-au poziționat la stînga extremă, favorizînd cheltuielile bugetare cu aventuri socialiste extreme, cum sînt venitul minim garantat și salariul minim pe economie. Băsescu și opoziția ar trebui să se decidă: susțin investițiile statului sau susțin cheltuielile sociale? Sînt socialiști sau socialiști radicali? De ce ieri erau bune investițiile și erau rele cheltuielile sociale și azi e invers? Există vreun argument convingător, valid și care să nu ne jignească inteligența? De ce dezvoltarea regională era ieri mumă și azi e ciumă?

La rîndul lor, useliștii trebuie să explice de ce ieri investițiile erau rele și azi sînt bune și de ce dezvoltarea regională era ieri ciumă pe tocuri și azi e mumă cu mustață de chelner?

Salariul minim pe economie, socialismul ca la mama lui

În ceea ce privește salariul minim pe economie, prin creșterea sa nu cresc doar cheltuielile bugetare, atunci cînd vorbim de salariul minim al bugetarilor, ci sînt obligate și firmele private să crească cheltuielile, și în același timp sînt desființate locuri de muncă și este blocată crearea de locuri noi de muncă pentru cei mai săraci și puțin pregătiți. Iar aceștia vor lucra, în cel mai bun caz, la negru, iar în cel mai rău caz vor sta pe bară. Noroc cu creșterea venitului minim garantat, însă. E bine că guvernul Ponta și USL-ul au grijă ca după ce-i lasă fără locuri de muncă pe cei din sistemul privat le dau apoi venitul minim garantat. Ca să nu mai spunem că la bugetari nu crește doar salariul minim, cresc toate salariile, căci salariul minim e reper pentru toate salariile din sistemul bugetar.

Cum să evităm adevărul

Revenind la investițiile statului, opoziția, cu Băsescu în frunte, pierde o excelentă ocazie pentru a susține public, vocal, principii de dreapta, de a fi de partea adevărului și a bunului simț. Preferă propaganda electorală, deși nu sîntem în an electoral. Preferă să evite adevărul. Ce pretenții să ai de la oamenii simpli, de la societate, cînd politicienii care se declară de dreapta și de partea adevărului și a bunului simț evită să spună adevărul și să susțină principiile dreptei? ”Vai, dar poporul e prost, nu știe…” Păi normal că nu știe, fiindcă nimeni nu îi spune, nici măcar acei politicieni vedete, care se declară de dreapta, și care au vizibilitatea și posibilitatea de a duce adevărul în casele oamenilor. Însă acești politicieni preferă mesaje populiste și electorale, deși nu sîntem în an electoral.

Adevărul e că investițiile statului, indiferent că sînt făcute de baroni sau altcineva, indiferent de baronii cui sînt făcute, sînt păguboase. Adevărul e că proiectele statului sînt nefolositoare și prost făcute. Adevărul e că prezența statului în economie și ”dezvoltare” este păguboasă și generatoare de furt, corupție, incompetență, risipă, stagnare sau chiar înapoiere. Însă politicienilor opoziției le e frică să spună asta. Mai ales că nu o cred. Ei preferă mesajul simplist ”sînt bani pentru baroni”, fără să intre în detalii.

Sînt bani de investiții. Sînt bani cu care autoritățile locale fac proiecte pentru comunitățile locale. Proiecte proaste, păguboase și în urma cărora se sifonează bani. Vă imaginați vreun politician român așa-zis de dreapta opunîndu-se unor proiecte pe care statul, prin autoritățile locale, le face pentru oameni? Da, sînt bani pentru baroni, însă politicienii de dreapta ar trebui să explice și cum ajung banii ăștia la baroni. Că nu ajung direct în buzunarele lor. Nu Dragnea primește nuștiucîte miliarde direct în buzunar. Nu. O parte din banii ăștia ajunge la baroni prin intermediul proiectelor pentru oameni. Ajung la firmele baronilor sau clientelei lor economice și ajung și direct la ei, la funcționari și la rudele lor prin șpagă.

E o minciună să legăm răul investițiilor statului doar de numele unei persoane sau  de o grupare politică. Investițiile erau la fel de nocive și acum doi ani sau cinci ani. Sînt nocive în sine.

Nici cu Ponta și USL-ul nu ne e rușine

Cînd erau în opoziție tunau și fulgerau împotriva a ceea ce numeau ei investițiile Ministerului Dezvoltării Regionale în clientela de partid iar astăzi cresc investițiile la niveluri record.

Bătălia electorală

Cu tupeu și nerușinare, ambele tabere ne spun că investițiile din bugetul statului au fost și sînt utilizate electoral, pentru susținerea structurilor teritoriale ale partidelor și pentru susținerea clientelei economice și tabăra care e în opoziție se plînge că nu folosește ea banii contribuabililor pentru a-și susține clientela, așa cum cealaltă tabără se plîngea cînd era în opoziție, pînă în mai 2012.

De fapt, cele două tabere se bat electoral pe banii contribuabililor. Războiul bugetului este un război electoral între două tabere care vor să folosească banii contribuabililor pentru campania electorală. Dealtfel, nici nu se mai obosesc să se prefacă. Miza e finanțarea luptei electorale și protagoniștii o spun. Li se rupe de principii și adevăr. Însă pentru contribuabili suferințele electorale ale protagoniștilor sînt irelevante. Pentru contribuabili, pentru cetățenii români în general, este important ca statul să-i taxeze cît mai puțin și să reducă cît mai mult cu putință  cheltuielile bugetare, indiferent dacă sînt investiții, consum sau cheltuieli sociale, fiindcă toate sînt la fel de păguboase și imorale. Meciul electoral este irelevant pentru cetățeni.

Ambele tabere susțin aceleași lucruri cînd sînt la putere, și resping aceleași lucruri cînd sînt în opoziție. Și fiecare dintre tabere contrazice azi cu seninătate ceea ce a susținut ieri. Doar rolurile putere-opoziție se schimbă, actorii joacă identic.

Am primit ce am cerut. Ar trebui sa fim multumiti.

USL n-are bani suficienți la buget ca să acopere cheltuielile. Acum 3 ani, guvernul Boc, aflat în aceeași situație, a redus cheltuielile. Toată lumea bună, cu clasa de mijloc, yupișii mișto și capitaliștii în frunte, a făcut atunci scandal, s-a opus scăderii cheltuielilor și a venit cu tot felul de propuneri scoase din cartea de economie a lui Che Guevara.

Țin minte că nu era om de afaceri cu notorietate care să nu iasă la teve să acuze guvernul criminal Boc și să ceară ca statul să dea mai mulți bani la oameni (cum îl cheamă pe patronul de la PC Garage?).

Ei bine, USL face ce ați cerut guvernului Boc să facă atunci: ca să-și acopere cheltuielile crește taxele, ia de la bogați și dă la săraci. Ar trebui să țopăiți de fericire pe străzi. Ziceți mersi, vi s-a împlinit visul. O cură de USL e bună. Poate vindecă prostia. Deși prostia e perseverentă, iar prostia yupișilor are și zorzoane și a citit cărți de dezvoltare personală, care te învață să insiști, și să insiști, și să insiști…