Posts Tagged → fashion

Articol de fashion. Lupta de discreditare a modei.

Nu va avea succes, ne anunță cu mare siguranță de sine creatoarea de modă LCK.

„Recent, am văzut mai multe încercări de ridiculizarea a luptei anticorupţie, pentru ca această să pară nesemnificativă. Şi care este problema dacă eşti anchetat de procurori? Este la modă să fii anchetat de DNA. Este adevărat că uneori aceste atacuri sunt lansate de persoane cu funcţii extrem de înalte. Dar nici eu, nici alţi procurori, nu ne simţim deloc intimidaţi de aceste atacuri, în special pentru că se bazează pe acuzaţii false.” – romanialibera.ro

Am citit, recitit, căutat originalul, în speranța unei greșeli de traducere. L-am găsit, articolul, aici: ”Perp Walk ‘Fashion’ Frustrates Romanian Anti-Graft Prosecutor” Nu am găsit nici o greșeală de traducere. Scrie clar:

So what if you’re investigated by the prosecutors? It’s fashionable to be investigated by the anti-corruption directorate.

Deci asta era, fashion! Ei, bine că ne-am lămurit, acum chiar nu mai avem de ce să ne facem griji. Și putem să-l punem la stîlpul infamiei și-n discuția colectivului de oameni ai muncii pe un domn mai în vîrstă, fost fotomodel, care a spus că parlamentarii nu mai au de ce să se supună regulilor moderne pînă la rezolvarea, cumva, a situației trendului la zi. Asta-i chiar culmea, vrea regim special pentru o categorie, să-i zicem profesională, anume.

Alt domn, tot mai în vîrstă, fost traficant de blugi pe vapor, nu e nici el de acord cu noua modă. Pentru că asta face Sistemul de fashion, încîlcește tendințele pînă nu mai știi cine cu cine, de ce, cum, de unde, din ce material, ce culoare și, în fond, alte întrebări inutile, de fapt. Nu are importanță, ori sîntem trendy, ori nu mai sîntem!

Stilul minimalist adoptat poate însemna, pe lîngă brățările-cătușe ajunse astăzi la un atît de mare succes de public, și răsfoirea la televiziune a unui dosar de modă, făcînd în acest mod apel la populație și solicitîndu-i părerea, și un interviu, și o scăpare de info de la un trendsetter… Ca fetele.

Un alt domn, de la Timișoara, spune că nici doctoratul nu mai e la modă. Și explică chiar și pentru coafeze, nu cumva să greșească la tăierea vreunui breton, la aplicarea unei extensii, la vopsit într-o culoare nepotrivită… Mai ales la vopsit.

Ce ne mai rămîne de făcut este să dăm socoteală, depinde de norocul fiecăruia aici, de ce ne-am agățat cu atîta înverșunare, mai bine de patru ani, să îl purtăm și să îl declarăm la modă. Doctoratul. Sigur, nu este exclusă nici varianta în care se va adopta pînă la urmă, că prea am insistat, și atunci vom primi fiecare ce ni se cuvine. Pe cartelă.

Bijuteriile-bufniță vor fi scoase în afara legii ca aducătoare de ghinion.

PS: Știe cineva ce mai poartă MRU?

catuse(Foto din colecția personală)

The Good, The Bad and The Girls

bad fashion

There is something incredibly witty about the „good fashion” and something incredibly stupid about the „bad” one.

Fashion is either unbelievable or unbearable.

Fashion is either an intimidatingly impressive experience or a true emotional ordeal to go through.

There is no such thing like „reasonable” fashion. „Reasonable” fashion is not fashion but a minimal condition for the existence of a civilised society: a dress code that is understandable by most humans.

All in all, we have 1. good fashion, 2. bad fashion, and 3. wearable clothes.

However, it is the „bad fashion” that sums up the contemporary mood, the remarkably faulty grip on reality.

There is no way you can put three fancy things together and pretend you are a fashionista. Or worse, „stylish”. Or the worst, rich enough to afford certain high-end trendy products.

„Bad fashion” comes from mixing the means with the message. Such mistakes are notoriously made by „bad people”, more precisely, by those who constantly want to prove something. These people think they could meet all adversities of the world by reinforcing pride and control. Affording and buying luxury goods is not even about greed or (the illusion of) financial control, but about a collapse of one’s free-aesthetic will, about a mutilation of the Self. You missed everything. You are poorly you.

I have recently heard two teenage girls complaining about social injustice because they could not afford a colourful Yves Saint Laurent messenger bag. They’d have to get two summer jobs, three years in a row to buy one of those fancy purses. Overwhelmed by a sense of mission and purpose, they were discussing possibilities: a fake purse? A better paid job? Blackmailing the parents?

The thing some girls do not seem to understand is that fashion is not a strategy to get you where you want in life. It is an inner commitment towards some kind of personal harmony.

In this sense, being well-dressed is as much an inner process as an outer one; which makes fashion amazingly realistic and true, and just one of the greatest things to talk about.

(Foto: i-am-bored.com)

What Goes Around Comes Around

A couple of weeks ago I bought my first pair of leather pants in 17 years. Behind the curtain in the changing room, I felt strange, almost like I was tricking myself into believing I am not ridiculous.

By the time I am 50 I will probably be looking for my very last pair of leather pants.

And my daughter will buy her first.

It is unlikely I will see her wearing her second pair.

The circularity of fashion is some kind of tactical, delicate approach to two of the women’s most pressing questions: „What am I going to wear today?” and „Is my body still good enough to successfully meet my growingly complicated requirements for graceful living?„

When you wear that denim shirt you used to love in high school it is like you are trying to resume your position in the whole universe and the role you play in your own life project.

Sadly, by wearing that denim shirt that became fashionable again you cannot quite get the consistent look you want. However, the trying alone is enough to make you feel strangely connected to the present world; yet hopelessly disconnected.

There are no fashion choices that are not in accordance with an internal drive. All fashion choices actually try to fulfil a real or an imaginary agenda.

After all, you do mix fashion edicts with existential choices. You have this instinct for blurring the distinctions between the first and the second, so that you will not get too affected by these two terrible antipodal threats: the lack of meaningful progress in your existence and the excess of structure and predictability of fashion. Very few of us women know how to control such de-phasing without erasing it.

All in all, you get to wear the same trendy piece of clothing at least three times in your lifetime. Then you just stop being trendy because you either stop caring to adjust to the new spring collection, or because, well, you die.

You’re too young. Then you’re too old. And in between, you think you’re being fashionable 🙂

fashion

(Foto: ro.pinterest.com)