Posts Tagged → Homeschooling

Homeschoolingul

Homeschoolingul este, simplu, o problemă de alegere. Să ai, să existe posibilitatea alegerii, este absolut obligatoriu într-o democrație liberală.

Restul, ce țoape inculte sînt mamele și ce snobi umflați tații care vor alege această formă de învățămînt, cum vor mai socializa copiii, ce vor învăța și așa mai departe sînt amănunte de reglementat prin lege. Importantă este posibilitatea alegerii și atît.

Și foarte mare atenție acum: dacă veți considera în continuare că poporul e prost și nu are cum să își vadă de propriii copii – la homeschooling mă refer acum – țineți cont ca ACELAȘI popor voteaza accordingly. Deci, ministrul Educației va fi produsul votului, adică tot acolo ajungem, la prost. Numai că pentru toata lumea, fără să ai posibilitatea să alegi.

Cum indiferent de situație – cel puțin cum văd că decurg discuțiile acum – se ajunge la acelasi rezultat, e bine ca fiecare să simtă și să invețe individual ce înseamnă o alegere, indiferent în ce domeniu e făcută ea.

S-a inflamat tot internetul românesc din cauza sau datorită, depinde cum o priviți, opțiunii familiei Nălbaru – Bucur de a-și retrage copilul din învățămîntul de stat și a-l instrui acasă. Nu știe nimeni dacă fiica cuplului intră sau nu în actualele prevederi legale, dar toată lumea critică decizia. Deși copilul este unul fericit acum.

Avem o responsabilitate față de copii. Față de cine, de copiii altuia? Și dacă da, cum v-o exercitați acum? De cîte ori ați intervenit în problemele de familie ale unui copil, coleg cu copiii dumneavoastră? Cîți copii în situații dramatice ați salvat pînă acum, de brusc grija copiilor în general vă copleșește?

Și dacă există, teoretic, copii în situații speciale, ce facem acum, ne cantonăm în excepții, ignorînd majoritatea? Sigur, nu sîntem adepții controlului, dar cînd e vorba de copii, brusc devenim sensibili. Chiar așa nu se poate!

Ce și cum nu se poate? Să decidă fiecare adult, cu responsabilitatea pe care o are, asupra a ce e mai bine pentru propriul copil? Mama scrie incorect, e o agramată, iar tatăl bețiv? Ce facem cu acești copii?! Ce am făcut și pînă acum, adică nimic. Îi lăsăm tot în grija lor și a școlii, cu amendamentul că acum, dacă vor beneficia de homeschooling, chiar au șanse să nu fie agramați ca mama și bețivi ca tata.

Grija față de copiii altora și de copii, în general, a devenit subit preocuparea majoră a nației. Dincolo de ea se ascunde, mai bine sau mai puțin bine, spaima de nou, incapacitatea părinților de a face față unei provocări care nici măcar nu este acum a lor, dar ar putea deveni.

Dacă profesorii angajați în regimul de homeschooling vor costa la fel sau mai puțin decît școala particulară, uneori poate chiar decît cea de stat, ce facem? Dacă nu mai avem de ce să ne văităm, ședințe, bani de strîns pentru diverse, pretențiile fiecărui profesor și alte motive de nervi pe care le produc în momentul de față studiile copiillor, ce facem?

Hai să inventăm probleme, cînd ele nici nu ne privesc, nici n-am putut dormi nopțile din cauza lor. E mult mai greu să ne punem mintea la contribuție și să cerem partidelor acum, înainte de alegeri, un proiect coerent pentru homeschooling.

Follow the money, banii urmăresc copilul, asta este ideea homeschoolingului. Nu va mai da, cine nu va dori, o căruță de bani pe pretențiile absurde ale învățătorilor și ale profesorilor, ci strict pe ce va fi necesar copilului. Nu va mai avea de-a face cu tot felul de ”mămicuțe”, care cu idei din cele mai vesele, își va organiza fiecare viața școlară așa cum va crede de cuviință și corespunzător nivelului financiar de care dispune. Că se vor curăța școlile, că vor opta ceilalți pentru homeschooling, asta nu are importanță.

Sigur, cine va dispune de bani pentru profesori acasă? Nu tot ăștia care știm deja ce fac, de unde au, cum au și așa mai departe? Pentru că oricum, fiță fiind, după părerea unora, altcineva nu are cum. Posibil, dar dacă avem încredere în justiție, care ar fi problema?!

PS: Mai sînt multe lucruri de spus, dar îl am pe tata în spital și nu le pot acoperi. Cine are cont de Facebook, îl poate urmări pe al meu și discuțiile de acolo, la statusurile-idei pe care le-am scris.

PPS: Aici este cea mai interesantă discuție.

homeschooling

(Foto: babygizmo.com)

Uimiri

1. Am prieteni considerați de dreapta, care se luptă să supraviețuiască muncind independent. Independent de stat. Și care, în același timp, susțin cu vehemență că homeschoolingul este o prostie. Homeschoolingul este o nișă, ca și teatrul independent, de exemplu. Pe care eu îl susțin. Dar ei nu se prind. Încă.

Se zbat și combat de cînd a apărut subiectul în mass media cu o încrîncenare clar demnă de o cauză mai bună. Și nu reușesc să vadă că absolut orice nișă în sistemul de stat este binevenită și merită susținută. Mai ales cînd ai argumente. Vi le prezint pe ale mele într-unul din articolele viitoare.

2. Am prieteni americani. Expați americani. Mult, îngrozitor mai mult speriați de ideea că ar putea cîștiga Trump alegerile prezidențiale decît de terorismul prezent pretutindeni. Oameni care călătoresc, unii mult. Sînt expuși, așadar, pas cu pas. Nu Trump îi va urmări în următorii patru ani, ci chiar acum îi poate urmări o nenorocire. Dar ei nu se prind. Încă.

Pot să nu fie oameni de dreapta, dar instinctul de conservare să le indice încotro să se îndrepte frica cea mai mare. Repet, sînt expuși permanent terorismului european și nu numai, dar feriți cumva de o posibilă (și din ce în ce mai probabilă) administrație Trump la Casa Albă. Și totuși, spaima de Trump e mult mai mare sau există, pe cînd cea de terorismul mondial omniprezent, nu.

Cum în ambele categorii sînt oameni inteligenți, fără dubiu, fără rest, le sugerez să citească sau recitească, pe îndelete, ”Prietenilor mei de dreapta, care sînt de stînga” – partea a II-a, publicat de Alexandru Hâncu în iulie 2011. Și din care extrag:

Politica de stînga înseamnă lipsă totală de încredere în oameni, în dreptul lor de-a fi liberi şi în capacitatea lor de-a fi responsabili. De pildă, profesorii sau medicii nu-şi pot face datoria faţă de popor decît la stat. Lăsaţi de capul lor, numai la privat, şi-ar bate joc de săraci şi ar lucra numai pentru bogaţi. Ce cumplită insultă, ce aroganţă înfiorătoare, ce nesfîrşit dispreţ, ce divorţ de realitate. Si ce minciună abjectă: educaţia şi sănătatea, cai de bătaie ai stîngii, sînt “sectoare neproductive”. Fals, produc educaţie şi sănătate, în masă, la cel mai înalt nivel – dar numai pe o piaţă liberă, privată, nu pe una controlată şi mutilată de stat.

Totuşi, mai bine să fie la stat. Căci particularul nu poate fi raţional şi omenos, este? Nu îşi adaptează oferta în funcţie de cerere, pe piaţa liberă. Nici vorbă. Iar capitalistul nu poate judeca non-profit. Nu ridică şi subvenţionează spitale, şcoli, universităţi, muzee, teatre, reviste, edituri, biblioteci, stadioane etc. Şi profitul nu poate fi decît rău. Bunaoară, nu creează niciodată noi locuri de muncă, în ideea că un salariu e cea mai bună protecţie socială. Omenos, raţional şi caritabil poate fi doar statul. “Să iei din buzunarul propriu ca să-ţi ajuţi semenii e magnific. S-o faci luînd din buzunarul altuia, e furt”. Iar “o politică de stat prin care Peter e jefuit în folosul lui Paul poate conta pe sprijinul lui Paul”. Gen, redistribuirea avuţiei prin taxe şi impozite. Bun, să tragem linie. În condiţiile în care conservatorismul (liberalismul) e politica libertăţii, cum vă sună “Dictatura libertăţii?” Conceptul de “libertate prin dictatură”? Chiar credeţi că se poate? Că are cum să existe? Dar sincer. Cînd dreapta nu mai e conservatoare (liberală), devine stînga. Cînd stînga renunţă la etatism, sub presiunea conservatoare (liberală), nu mai e stînga. Etatismul are în el samînţa dictaturii. Ce culoare are dictatura? Ziceţi.

PS: ”Incidentul” terorist de sîmbătă seara, la New York. 29 de răniți, ISIS revendică atacul, cu o banală oală kukta, un telefon și niște fire. La americani se poartă oala kukta cu explozibil, în Europa cuțitele.
Ăștia-s bucătari ratați și nu stiu cum să spună.
QED.

trump

(Foto: en.alalam.ir)

Interne. Boli interne.

Cum singurul lucru de care îmi e pur și simplu silă să scriu sînt alegerile parlamentare de la noi – nu știu unde e PNL, știu cine e USB/USR, PSD știm toti, și ne mai mirăm apoi cum cîștigă – trec la lucruri care inflamează online-ul românesc, în timp ce viața reală își vede de cursul ei, mai mult sau mai puțin firesc.

1. Olivia. Doamna, zîna, binefăcătoarea, sublima Olivia. Care a spus, mai nou, oprindu-se pentru o clipă zburdalnică din hărtănit morcovi și scopit banane, că mamografiile sînt rele. Și că se pare că s-a descoperit leacul pentru formele agresive de cancer. Îl lași în pace. Te faci că nu-l ai, nici nu vrei să știi că-l ai, mai bei un ceai, mai mănînci ceva ușor, o funzuliță de mărar scăldat în lumina lunii cu garnitură cinci bobițe de mac și îți vezi de viață liniștit. Oricum mori. Acum sau mai tîrziu, ce mai contează?!

Evident, lumea a luat foc. Dar ce să-i faci, cum s-o oprești? Aici e aici, că nu ai cum. Pînă cînd o persoană care a pierdut pe cineva drag urmîndu-i sfaturile nu se va dezmetici brusc și nu va acționa în justiție, femeia e mai mult decît admirată și, se pare, ascultată, e aprobată și promovată. Soțul, domnul Moisescu, declară că e supusă linșajului mediatic, la Editura Humanitas i-a apărut o carte, e prezentă în presă și are mii de adoratoare. Care îi solicită sfatul acolo unde doamna Steer nu are absolut nici o competență, adică în probleme medicale. E suficientă o privire pe blogul dumneaei sau pe pagina de Facebook pentru a vă da seama de amploarea fenomenului. Îngijorătoare. Sau nu, dacă ținem cont de faptul că selecția naturală funcționează, indiferent cîte și ce școli au absolvit adoratoarele. Pentru că doamna Steer nu este admirată și solicitată să dea sfaturi de femei din rîndul celor mai puțin educate, ci din rîndul celor mai simțitoare. Și dacă unde e simțire nu mai e și niscaiva rațiune, ce poți să faci?! Nimic, oricum multe vor crede că domnul Condrea a murit din cauză că nu a avut la dînsul un infuzor cu mușețel, ori o mămăligă vîrtoasă, de pus pe locurile dureroase. Și nu l-a ținut nimeni în viață de mînă, cu dragoste și căldură sufletească.

Cum suspectez că majoritatea celor căzute în extazul gastro-fantastic steerian fac parte din abominabila categorie a ”mămicuțelor”, acea specie care se înmulțește prin pui vii și, cînd o face, crede că lumea se oprește în loc de admirație la vederea capodoperelor universului din pamperși, trebuie să admit că vom avea și un grup de copii care vor crește veseli și sănătoși, sub deviza ”noi cu mușchii ca oțelul, vom culege mușețelul”. Mai mult veseli.

2. Homeschoolingul. Dana Nălbaru și soțul, actorul Dragoș Bucur, au hotărît să-și retragă copilul de 9 ani din sistemul de învățămînt de stat și să îl educe în sistem homeschooling. Aici e invers decît la punctul 1, lumea a luat foc pentru un lucru firesc. Așa că am să acord atenție sporită, într-un articol separat, fenomenului, pentru că merită și pentru că, afllîndu-ne înainte de alegeri, poate rezolvăm ceva în învățămînt fără ajutorul neprecupețit al doamnei Andronescu. Doamna a tot ce mișcă sau se tîrăște, mai bine zis, prin educația românească, și care vrea în continuare ca directorii de instituții de învățămînt să fie numiți politic, că doar ce este aceea concurență pe criterii de competență?! O vorbă-n vînt, o adiere, o suflare în ceafa lor și a celor pe care l-au ocupat, statul român.

3. Las Fierbinți. În final, să lăsăm prostiile, că avem lucruri grave de discutat. Mimi Brănescu și Mirela Oprișor s-au retras din ‘Las Fierbienți’. Ce va face acum domnul Pleșu, va mai urmări sau nu serialul? Pe cine va mai aprecia din distribuție, dacă da? Va suferi sau nu? Cum se va reflecta suferința, în caz că da, în activitatea publică, viața personală, samd…

Tema pentru azi: credeți că Olivia va opta pentru homeschooling în educarea copiilor ei, avînd în vedere pluricalificarea pe care o deține?

steer

 

(Foto: libertatea.ro)