Posts Tagged → Andrei Plesu

”America la răscruce. Un dialog transatlantic” – fragment

Am plăcerea și bucuria să vă invit la o lansare de carte. Cartea se numește ”America la răscruce. Un dialog transatlantic”, și este o colaborare Cristian Pătrășconiu – Martin S. Martin. 

Lansarea va avea loc la Bookfest 2017, pe 27 mai, ora 13.30, la standul Humanitas. Cu această ocazie vor vorbi Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Martin S. Martin și Cristian Pătrășconiu. 

Pentru că începem să discutăm lucrurile care într-adevăr contează. 

Mulțumită domnului Pătrășconiu, vă pot prezenta un fragment din carte. Enjoy! Ne vedem la locul, data și ora stabilite. 

Cristian PĂTRĂȘCONIU: Se spune, şi curentul acesta de opinie este unul semnificativ, că a vorbi despre lucruri de acest gen – libertate, tradiţie sau, în partea celalaltă, egalitate, echitate şamd – este ceva „prea înalt”. Prea departe de ce e cu adevărat lumea, de ce e viaţa (chiar viaţa de zi cu zi). Prea meta-fizic, prea „văzduhist”. Cum, cînd sînt concrete aceste idei? Cum se poate argumenta, convingător, seducător, despre concreteţea lor? Cum se văd, cum se pipăie ideile, aceste idei?

Martin S. Martin: Nici vorbă de văzduhism, de vorbit de cai verzi pe pereți, când subiectul este apărarea libertăților, păstrarea tradițiilor formatoare ale națiunii, blocarea influențelor politice nefaste.

Rămânând în sfera discuției noastre, a te opune corectitudinii politice nu înseamnă doar a amenda lucrurile caraghioase inventate de căutătorii de noduri în papura limbajului, de cei care au descoperit pericolele microagresiunii, care par multora neimportante, nepericuloase. Corectitudinea politică este periculoasă și amenință direct libertatea.

Este deja demonstrată nocivitatea cenzurii ideologice, a anulării libertății de exprimare, unul din pilonii democrației americane. Dar CP își găsește fanatici care împing lucrurile până la îndemnurile directe la rebeliune, la dezordine socială, la crime motivate de ură.

Un profesor de la universitatea Drexel din Philadelphia a simțit nevoia să publice pe mediile de socializare dorința pe care ar fi vrut-o îndeplinită la ultimul Crăciun: să vadă în Statele Unite un genocid al albilor. Acesta este un efect de demențializare socială, imposibil de justificat. Profesorul, care predă științele politice, este alb.

De curînd, patru tineri african-americani din Chicago au răpit, sechestrat și torturat un alb handicapat mintal și au filmat bătaia, forțarea de a bea apă din toaletă și de a repeta F..k whites, f..k Trump. Presa a relatat evenimentul pe scurt, cu comentarii blânde.

La mai multe meetinguri ale organizațiilor Viețile Negre Contează s-au arborat și scandat lozincile anarhiste: „Ucideți polițiștii!”, ” Omorâți albi!”, „Fără poliție și închisori!”. Va ajunge țara la conflicte rasiale de mare răspândire, la război civil motivat rasial, fără ca să existe azi un moderator autoritar ca Martin Luther King?

Măsurile de cenzură culturală impuse de studenții liberali nu mai sunt demult intervenții mai mult ridicole decât periculoase. La universitatea Stanford, din statul California, studenții au cerut scoaterea din programa analitică a istoriei civilizației vestice, deoarece aceasta a fost un proces istoric care a avut la bază supremația albă. La UPen (University of Pennsylvania) din Philadelphia, tabloul lui Shakespeare a fost dat jos, fiindcă a fost sexist și înlocuit cu portretul unei obscure poete afroamericană lesbiană. În programul de literatură engleză de la universitatea statului Minnesota nu mai sunt incluși Faulkner, Joyce și Hemingway, sub diverse acuzații fanteziste. În mai multe state, numele lui George Washington și Thomas Jefferson date unor străzi, școli și instituții sunt contestate și se cere schimbarea lor, penrtu faptul că cei doi giganți ai istoriei americane au fost proprietari de sclavi.

Cu ce se deosebesc motivele acestor vandalisme culturale de aruncarea în aer a statuilor lui Buda și demolarea ruinelor antice făcute de Talibani?

O tendință îngrijorătoare este apariția în sânul grupărilor liberale americane a enunțurilor antisemite, o orientare a celor mai liberale elemente din politica americană spre ostilitate pentru statul Israel, din ce în ce mai vocală. Acestea au fost deja înregistrate în Europa de vest.

O alianță strategică a stângii politice, care a avut, în secolul trecut, o istorie bogată de terorism politic, cu radicalismul islamic ar fi un dezastru pentru lumea vestică și pentru civilizația iudeo-creștină.

Apărarea libertăților politice și combaterea violențelor de natură anarhistă, motivate de nemulțumiri sociale, rasiale și culturale, nu sunt simple teorii ci realități ale societății scindate în care trăim.

 

Interne. Boli interne.

Cum singurul lucru de care îmi e pur și simplu silă să scriu sînt alegerile parlamentare de la noi – nu știu unde e PNL, știu cine e USB/USR, PSD știm toti, și ne mai mirăm apoi cum cîștigă – trec la lucruri care inflamează online-ul românesc, în timp ce viața reală își vede de cursul ei, mai mult sau mai puțin firesc.

1. Olivia. Doamna, zîna, binefăcătoarea, sublima Olivia. Care a spus, mai nou, oprindu-se pentru o clipă zburdalnică din hărtănit morcovi și scopit banane, că mamografiile sînt rele. Și că se pare că s-a descoperit leacul pentru formele agresive de cancer. Îl lași în pace. Te faci că nu-l ai, nici nu vrei să știi că-l ai, mai bei un ceai, mai mănînci ceva ușor, o funzuliță de mărar scăldat în lumina lunii cu garnitură cinci bobițe de mac și îți vezi de viață liniștit. Oricum mori. Acum sau mai tîrziu, ce mai contează?!

Evident, lumea a luat foc. Dar ce să-i faci, cum s-o oprești? Aici e aici, că nu ai cum. Pînă cînd o persoană care a pierdut pe cineva drag urmîndu-i sfaturile nu se va dezmetici brusc și nu va acționa în justiție, femeia e mai mult decît admirată și, se pare, ascultată, e aprobată și promovată. Soțul, domnul Moisescu, declară că e supusă linșajului mediatic, la Editura Humanitas i-a apărut o carte, e prezentă în presă și are mii de adoratoare. Care îi solicită sfatul acolo unde doamna Steer nu are absolut nici o competență, adică în probleme medicale. E suficientă o privire pe blogul dumneaei sau pe pagina de Facebook pentru a vă da seama de amploarea fenomenului. Îngijorătoare. Sau nu, dacă ținem cont de faptul că selecția naturală funcționează, indiferent cîte și ce școli au absolvit adoratoarele. Pentru că doamna Steer nu este admirată și solicitată să dea sfaturi de femei din rîndul celor mai puțin educate, ci din rîndul celor mai simțitoare. Și dacă unde e simțire nu mai e și niscaiva rațiune, ce poți să faci?! Nimic, oricum multe vor crede că domnul Condrea a murit din cauză că nu a avut la dînsul un infuzor cu mușețel, ori o mămăligă vîrtoasă, de pus pe locurile dureroase. Și nu l-a ținut nimeni în viață de mînă, cu dragoste și căldură sufletească.

Cum suspectez că majoritatea celor căzute în extazul gastro-fantastic steerian fac parte din abominabila categorie a ”mămicuțelor”, acea specie care se înmulțește prin pui vii și, cînd o face, crede că lumea se oprește în loc de admirație la vederea capodoperelor universului din pamperși, trebuie să admit că vom avea și un grup de copii care vor crește veseli și sănătoși, sub deviza ”noi cu mușchii ca oțelul, vom culege mușețelul”. Mai mult veseli.

2. Homeschoolingul. Dana Nălbaru și soțul, actorul Dragoș Bucur, au hotărît să-și retragă copilul de 9 ani din sistemul de învățămînt de stat și să îl educe în sistem homeschooling. Aici e invers decît la punctul 1, lumea a luat foc pentru un lucru firesc. Așa că am să acord atenție sporită, într-un articol separat, fenomenului, pentru că merită și pentru că, afllîndu-ne înainte de alegeri, poate rezolvăm ceva în învățămînt fără ajutorul neprecupețit al doamnei Andronescu. Doamna a tot ce mișcă sau se tîrăște, mai bine zis, prin educația românească, și care vrea în continuare ca directorii de instituții de învățămînt să fie numiți politic, că doar ce este aceea concurență pe criterii de competență?! O vorbă-n vînt, o adiere, o suflare în ceafa lor și a celor pe care l-au ocupat, statul român.

3. Las Fierbinți. În final, să lăsăm prostiile, că avem lucruri grave de discutat. Mimi Brănescu și Mirela Oprișor s-au retras din ‘Las Fierbienți’. Ce va face acum domnul Pleșu, va mai urmări sau nu serialul? Pe cine va mai aprecia din distribuție, dacă da? Va suferi sau nu? Cum se va reflecta suferința, în caz că da, în activitatea publică, viața personală, samd…

Tema pentru azi: credeți că Olivia va opta pentru homeschooling în educarea copiilor ei, avînd în vedere pluricalificarea pe care o deține?

steer

 

(Foto: libertatea.ro)

N-am, prieteni, ce sa comentez!

N-am, prieteni, ce sa comentez. De asta absenta. Alta era situatia pe vremea regimului de trista amintire. Au ramas doar amintirile. Era substanta in dezbatere, era miza intelectuala. Altfel intrai in disputa atunci. Aveai un ghes. Erau idei, erau argumente: Tismaneanu-Tisminetzy, Plesu-Presu, Liiceanu-Ligheanu, neoconii, eliteleintelectualeintruncuvant, intelectualiidedreaptaintruncuvant, samd cu alte cuvinte. Ca sa dau doar cateva exemple. A, sa nu uit: Patapievici. Care a insultat neamu’. Où sont les neiges d’antan!?

Acum, serios: ma asteptam ca dupa ce trecu vremea asupririi si a avut loc neutralizarea elitelor intelectuale basiste care stateau monopolist intre, pe de o parte, gloria si propasirea publica si pe de alta parte, marile mase de talent si intelect persecutat dar independent, moral, intransigent si echidistant, asadar dupa asta ma asteptam la o explozie de creativitate si intelectualitate. Mai ales ca suntem acum si intr-un regim constitutional-literar-turistic.

O jerba deasupra tarii, din preaplinul fierberii sub presiune a creativitatii in toti anii odiosului monopol. Poezie, proza – scurta, medie, lunga -, eseu, beletristica, analiza, sinteza, inductie, deductie, abductie, roman, sansonete, etc. Literatura de calatorie. Cenaclu. Azi aici, maine in Florida, poimaine in Ierusalim. Cu curtea de poeti, prozatori, eseisti, analisti, ganditori. Noua Romanie Intelectuala. O adevarata curte ambulanta ca Charles d’Orléans, ca René d’Anjou: azi aici, maine’n Focsani, poimaine la TV in direct, de la Louvre. Literar-constitutional alcatuita aceasta curte din meritorii si talentati autori, toti cu emisiuni TV, cu reviste, cu directorate, cu rubrici saptamanale de unde sa reverse puhoiul de creatii si idei care, in vechiul regim, erau imposibile pe simplu motiv de Tismaneanu-Tisminetzy, Plesu-Presu, Liiceanu-Ligheanu. Si Patapievici. Care a insultat neamu’.

Cand colo, ce sa vezi: tot Tismaneanu, Plesu, Liiceanu, Patapievici raman sa aiba de spus ceva, tot ei, tot acolo, aceiasi, constanti in idee si statura. Iar ceilalti, ceilalti: ii vedeti. Sau mai bine zis nu ii vedeti. Ca nu aveti ce. A disparut si liderul lor in ceata. Sa-i fi mobilizat un pic si daca tot nu au nimic de oferit intelectual-cultural-literar, sa-i fi pus cel putin sa mai scrie o scrisoare la Uniunea Europeana. Despre orice, ca nu tema conteaza. Dar asa mai aflam si noi, dupa semnatura, daca si pe unde au apucat sinecura aia, care, prin definitie, reprezinta si validarea lor intelectuala mult-visata.

(Foto: adevarul.ro)

Ponta, Plesu, violul si Robbie Williams

Acestea au fost subiectele cel mai aprig discutate din actualitatea internă a ultimelor două săptămîni. Codul Fiscal e pentru specialiști, chiar dacă-l votează politicienii, iar despre codul vestimentar vom discuta într-un articol viitor.

Notam pe Facebook, cu puțin timp în urmă:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/878407978896542″ mbottom=”50″]

Între timp, lui Ponta i se poate spune: nici nu știi cît de nimic ai început să fii. Deși știe și deși mai este, încă, șeful Guvernului. Al PSD nu, și nu neapărat pentru că și-a dat demisia din funcție, ci pentru că nu și-a putut impune omul, pe Rovana Plumb, la conducerea partidului. Preluată interimar, pînă hăt, în 2016, de Liviu Dragnea. Un pas mic pentru el, un pas uriaș pentru partid. De la un inculpat la un condamnat în primă instanță. Este atît de tipic ”am scăpat de dracu’ și am dat de ta-su” situația, încît îmi pare de prisos orice comentariu. Să-i urăm lui Ponta, așadar, sănătate cu ocazia celei de-a doua operații la genunchi, și recuperare rapidă. Sau, mai degrabă, multă răbdare justiției care-l așteaptă. Și scaunului de prim-ministru, de care se agață mai abitir decît Iliescu de viață.

Cum de Ponta se ocupă ai lui, trecem la cultură. Concertul lui Robbie Williams la București. Un eveniment, o mare de oameni și mult prea puțină apă. Nici măcar la punctele de prim ajutor.  Cum 65000 de persoane nu s-ar aduna, gratis, să dea jos un guvern, nici dacă ar avea la dispoziție lichide, secretul este, deci, să le iei bani grămadă pe bilet, după care să-i aduci la limita deshidratării. De ținut minte.

Ca și cei care s-au găsit să scuze organizarea dezastruoasă, declarînd superior că doar nu te duci la un concert să bei ceva, orice, și că dacă erai deștept, te hidratai înainte, începînd de dimineață. N-aș fi băgat în seamă fița asta de chiulangii la orele de biologie din școala primară, dacă nu s-ar găsi destui care să ignore un minimum bun simț și-n politică. Par toți făcuți de-o mamă, de-o făptură și de-o seamă. Ideologice.

Dacă pentru Robbie Williams, pe care-l știu atîția, s-a plătit la greu pentr-un bilet, surpriză! Pe Andrei Pleșu nu l-a recunoscut o librăreasă nici cînd a vrut să dea bani. Mai puțini, e drept, că omul are discount la Humanitas, acolo unde este publicat. Și să te ții scandal! Nu pornit de Pleșu, care n-a pomenit nimic de întîmplare, ci de cineva care auzise de la altcineva și uite așa, lanțul slăbiciunilor de minți. Acum, dacă tot s-a deschis sezonul intelectuali la cumpărături, ce-ar mai putea urma? Cîte ore a ținut Liiceanu coada ca să-și aleagă sărurile de baie și cum a făcut scandal Patapievici că nu găsește în magazin modelul de papion preferat? Nație isterico-depresivă, îți vine să concluzionezi, nici să cancanizăm cu umor nu sîntem în stare.

Dar cea mai mare vîlvă și cele mai aprige discuții le-a stîrnit povestea violului petrecut la sfîrșitul anului trecut, într-un sat din județul Vaslui. De ce acum? Pentru că acum s-a descoperit că cei șapte indivizi implicați în oroare sînt judecați în stare de libertate și, mai mult, amenință prin mama unuia dintre ei victima. Adus în atenție cu bune intenții, nu mă îndoiesc, cazul a generat, firesc, revoltă, dar și isterie. Și după ce-a ținut zile în șir pagini de ziare, Facebook și bloguri, s-a terminat cum nu se putea mai rău. Cu prezentarea detaliilor și, într-un final, cu expunerea victimei la televizor. Victimă la care toată lumea părea că e ultima la care se mai gîndește, în inflamarea spiritelor întru cele mai diverse moduri de pedepsire a făptașilor.

Cazul acesta ar trebui să ni-l aducă aminte pe Adrian Năstase care, la un moment dat, nefast pentru el, a spus o vorbă mare și adevărată: există două Românii. Și acum, la peste zece ani de atunci, avem, din nefericire, ilustrarea perfectă. Ce lumea civilizată consideră a fi o barbarie, într-un sat din Moldova nu numai că nu înseamnă mare lucru, dar tot victima este considerată vinovată. Două Românii care, și după amenințările localnicilor la adresa presei deplasate acolo, par ireconciliabile. Una care știe unde și cum se înfăptuiește justiția, alta pentru care această justiție aproape nu există. Ce din păcate lipsește și celei dintîi este acea educație care spune că înainte de orice te concentrezi pe victimă, încerci să o ajuți cumva, abia apoi pe agresor. De fapt, victima trebuie să fie grija societății civile, iar agresorii lăsați în seama justiției. Dar cum nici aceasta, din ce s-a constatat, nefiind aceeași peste tot, generează neîncredere, societatea nu poate face altceva decît să plutească în derivă, creînd haos în locul rezolvării problemelor.

Sintetizînd, din teoria grupurilor și teoria conflictului rezultă că daca grupul nu se încadrează în ansamblul societății, aceasta este imatură. Aici ne aflăm, că ne place sau nu, de aici pornim. Încotro, cum și cu cine, rămîne de văzut.

UPDATE: Cu seninătate, Andrei Pleșu povestește ce s-a întîmplat, de fapt. Aici. Mie nu-mi mai rămîne decît să mă mir cum i se poate da atîta importanță cuiva care se recomandă ”sunt o pizdă lirică”. Poate mai multă atenție la orificiiile prin care se exprimă unele/unii ar face aerul mai respirabil. Mai ales pe canicula asta.

Nu rezist să nu mă uit pe blogul care mă demascase ca distrugător de destine. Aparţine unei doamne, Petronela Rotar, despre care aflu că e scriitoare. Blogul dînsei e foarte îndrăzneţ, provocator, lipsit de prejudecăţi şi de prudenţe filistine. O spune limpede în textul program: „sunt o pizdă lirică” (să mă ierte cititorul, dar nu fac decît să citez dintr-un site accesibil oricui).

Off topic/ Cred că sîntem unici în Europa! La fiecare trecere a mașinilor de gunoi, străzile sînt răcorite cu zeamă de pepene roșu. Sau poate că nu-i chiar off topic, civilizația nu începe neapărat cu condamnarea unui viol într-un sat din Moldova, ci cu grija fiecăruia pentru spațiul propriu și cel comun în care trăiește. Cu atît de banala ambalare a gunoiului menajer în saci de plastic. Aici, în capitală, unde avem pretenții că sîntem deja civilizați.

PS: Dacă mai pică blogul zilnic, de nu știu cîte ori, trec la contra-atac. M-apuc să-nvăț blesteme!

(Foto: descopera.ro)

iStolo s-a apropiat pe furis si mi-a inghitit gaurile negre

bleen.ro (ep. XII din serialul Politicuri, septembrie 2008)

Din episodul anterior: Zmeus si Calin sunt pe cale de a se impaca, Felix ii intrerupe si cere autonomie pentru Tinutul Securesc, Andon e pregatit sa activeze gaurile negre daca seful lui nu e ascultat.

Papagalul Andronicus se lasa pe umarul lui Calin si ii sopti ceva la ureche. Calin asculta atent, deveni ganditor, se uita tamp cand la Prea Maritul Zmeus, cand la Felix, si grai:
– Prea Marite Dictator, cer permisiunea sa spun si eu cateva cuvinte.
– Mai Mult Ca Perfectule, ii cunosc privirea asta. E de rau, zise Valericus, strecurandu-se langa Zmeus.
– Valericus, lasa-l sa vorbeasca. Astazi sunt generos.
– Prea Marite Zmeus, impacarea se amana. Mi-a zis Andronicus sa raman in stand by pana ajung aici si Fincalstain, Mircica si Adi. Sunt pe drum, trebuie sa ajunga dintr-un moment in altul. Nici nu termina bine de vorbit Calin, ca isi si facura aparitia cei trei.
– Era cat p-aci sa-l pacalesti pe Calin, Prea Marite Magellan. Noroc cu Felix ca v-a intrerupt, zise Fincalstain, privindu-l dojenitor si cu subinteles pe Calin. Autonomia Tinutului Securesc e doar una dintre cererile noastre. Mai avem si altele. Mircica, da Proiectul de Constitutie incoa’!
Mircica se uita suspicios in dreapta, in stanga, se apleca si scoase de la ciorap o foaie A4 impaturita.
– Boule, de ce ai bagat-o acolo? se rasti Fincalstain la el, dupa care privi in jur, vizibil jenat de gestul pupilului sau.
– Pai…ca sa nu ne fure ideile….coane F…F…Fincal…, se balbai Mircica, rosu ca racul.
– Ba, tie nu-ti fura nimeni ideile nici daca le lasi nesupravegheate in Ferentari sau le tii intr-o geanta deschisa in 139, tampitule! De ce dracu’ te-ar cauta pe tine cineva de idei in buzunar? Sau in alta parte? Fincalstain lua hartia nervos, o despaturi si i-o intinse lui Calin, nu inainte de a-i da una parinteste peste ceafa.
– Era s-o faci, Caline….Las’ ca dam noi militaria jos din pod. Gata, s-a dus libertatea de gandire… D-acum incolo in famiglia asta nu gandesc decat io! Si Don Sile Pietrol, evident. Si Papasa Ilici….Baga-mi-as, multi mai suntem…Hai, citeste Caline!
Calin isi drese vocea (efectul siropului de testosteron disparuse si vocea incepea sa-i semene cu a lui Traistariu):
– Proiect de Constitutie. Principii generale. Art. 1. Popor vine din latinul populus. Art. 2. Deci, poporul e populist. Art. 3. In consecinta, actiunile prin care se cere parerea poporului, numite in general alegeri sau referendum, sunt populiste. Art. 4. Noi nu suntem populisti. Art. 5. Noi nu vrem alegeri la care sa participe si poporul. Art. 6. Prea Marite Zmeus, lasa-ne sa ne alegem doar noi intre noi. Art. 7. Te rugam. Art. 8. Frumos. Art. 9. Daca nu asculti de. Art. 10. Vorba buna. Art 11. Felix si Andon vor activa gaurile negre. Art. 12. Daca nici asa nu merge. Art. 12bis. O vor activa pe. Dispozitii finale si tranzitorii. Robica Stamoiu.
– Deci, Prea Marite Zmeus, zisera toti in cor, da-ne slobozenia! Da-ne NUP-ul nostru cel de toate zilele! Da-ne bugetul! Si da-ne noua Doamne, licitatiile si fondurile europene! Amin, Marite Dictator.
– Asa cum le-am zis si sindicalistilor de la CFR, cand eram ministru, va zic si voua acuma: dragii mei, va dau p*la!
– Engage! striga Fincalstain catre Felix.
– Ce?
– Activeaza gaurile negre, boule!
– A, ok. Bideu, adu Acceleratorul! Bideu fugi pana dupa un tufis de la capatul podului si se intoarse cu Acceleratorul.
– Hm, credeam ca e ceva mai deosebit, cum dracu’ l-au facut elvetienii astia, ca zici ca-i romanesc, facut la Rulmentul Barlad….. Ciudat, parca l-am mai vazut undeva… zise Felix, luand Acceleratorul din mainile Bideului.
– Asta nu e Acceleratorul! sari Crim Antonescu. E iStolo!!! I-au schimbat lay-out-ul butoanelor dar slipii sunt aceiasi. Si PIB-ul e cam mic. Se vede ca a facut baie in apa rece.
– Boule, striga Felix la Bideu, ce ai facut cu Acceleratorul?
– Aport! se auzi vocea tunatoare a Prea Maritului Zmeus. Din intunericul noptii aparu un caine mare, negru, cu doua capete. Intr-unul din boturi tinea Acceleratorul, in celalalt un DVD pe care scria “Lista cu amantele parlamentarilor. Bonus: poze”.
– Cat voi dadeati din gura eu mi-am trimis cainele credincios sa-l urmareasca pe Bideu si sa vada unde ascunde Acceleratorul. Restul a fost floare la ureche, am luat Acceleratorul si in locul lui l-am pus pe iStolo tunat. Va fac cunostinta cu cainele meu. El e Mihai Razvan Maior, cel mai bun prieten al omului politic Eu. E de rasa, din parintii campioni. E fiul Securitatii, Mama Primordiala, Cateaua care ne-a fatat pe toti si al carei ADN il purtam.
La auzul numelui Securitatii, toti luara pozitie de salut.
– Si ce s-a intamplat cu Mama Noastra Primordiala, Securitatea, Prea Marite Zmeus?
– A ajuns la ingeri.
– Dumnezeu s-o ierte si Teoctist s-o reprimeasca in bratele sale! izbucnira in plans toti cei de fata. Dar absolut toti.
– Nu va intristati, copiii mei neascultatori. Ii e bine acolo unde e. De fapt nu e departe, e p-aci prin zona, joaca “Nu te supara Fraiere” cu Corul Ingerilor. Ii bate joc de joc, fiindca are pioni mai multi, imprastiati pe toata harta. Si mai si triseaza. Cand Corul Ingerilor ia o pauza de lectura si meditatie, Ea muta cate trei-patru casute o data. Iar cand ea adoarme sau e in misiune, Corul Ingerilor se cearta pe reguli si metodologie. Se cearta in cor, evident. D-aia ii si zice jocului “Nu te supara Fraiere”, ca ei sunt fraieri si se supara. N-ai cu cine… niste Ingeri… A, ca mi-adusei aminte….V-am dat vestea cea mare? Nu? A fatat iar. Noua generatie de politicieni. Sunt mici si dragalasi, sa-i vezi ce simpatici sunt cand dau din codite pe langa dulaii mai mari si latra la televizor… Iar cand nu latra, ling….
– Marite Felix, ii intrerupse Andon din reverie, iStolo s-a apropiat pe furis si mi-a inghitit gaurile negre!
Toti intoarsera privirile spre iStolo. Ce se va intampla? Va fi Sfarsitul Lumii sau doar Sfarsitul lui iStolo? Is this The End or just The iEnd? Singurul cu prezenta de spirit, Prea Maritul Zmeus, scoase mobilul…
– Ce faci, Mai Mult Ca Perfectule?
– Sun la 112, Intelectualii In Actiune. Pata e fizician de formatie, trebuie sa stie ce se intampla cand cel mai longeviv prim-ministru din umbra inghite doua gauri negre. Alo, Pata? Scuza-ma ca te deranjez, stiu ca nu-ti place sa ti se faca programul, ca vrei sa zici Stop si sa te reintorci la tine, sa-ti regasesti Centrul, undeva, intr-o casuta la munte, insa gandeste-te ca la telefon sunt chiar Eu Insumi. Iti dai seama? Te sun chiar Eu Insumi, fie-mi numele laudat! Da…da…stiu, hai nu-ti mai face sange rau, da-l dracu’ de ponei…la urma urmei nu era decat un ponei. Data viitoare sa fiti mai atenti, desenati si voi o casa, niste pomi, o floare, doi gradinari…da…da, mai tii minte? Si Lantul Amintirilor mi-a placut…ai dreptate, un pic cam manierist, si personajele nu prea bine conturate…mda, intr-adevar, modul de rezolvare a dilemei existentiale prin care trece personajul principal era cam fortat si abrupt…dar muzica, muzica facea tot filmul! L-am vazut pe vapor, am facut schimb de role cu niste maltezi. Ei ne-au dat Lantul Amintirilor Ma Chinuiesc, noi le-am dat doua filme de Sergiu Nicolaescu….le-a placut enorm ala cu brigadieri, in care viitorul Rege Duda de Karlstrasse joaca rolul unui inginer pe santier, la Canal. Da, a fost prima intalnire a lui Duda cu viitorii lui stramosi, elita interbelica, intemeietorii Romaniei Mari….Niciodata nu a fost mai aproape de ei. La un moment dat, cand sapa (trebuia sa sape de-adevaratelea, ca sa fie cat mai realist) s-a apropiat la cativa centimetri de un fost ministru in guvernul I. Ghe Duca si de un Stirbey…cum s-ar spune, mai avea putin si dadea de os domnesc. Dar l-a chemat tovarasul de la Comisia de Propaganda si Cultura sa-i zica un banc si sa bea o tuica impreuna. Sa lasam asta, si cum iti spuneam, draga Pata, noi le-am dat maltezilor doua filme, ei noua, unul. Mi-au ramas datori. M-au intrebat ce vreau in schimb, le-am zis ca deocamdata nimic, cine stie, poate ne vom intalni vreodata si isi sting ei datoria. Ceea ce s-a si intamplat saptamana trecuta… S-a mirat si Benedict; <Cum ba Traiane, Ordinul Cavalerilor de Malta pentru un film cu Duda? Ba, voi romanii sunteti dati dracului, iertata sa-mi fie expresia!> Asa….de ce te-am sunat, draga Pata…. Fii atent: iStolo, prim-ministrul nostru din umbra, din umbra veacurilor trecute, vreau sa zic, a inghitit doua gauri negre…stii cum face el cand inghite…cuarc, cuarc, una dupa alta ….si voiam sa stiu daca asta e Sfarsitul. Hai, ca tu le ai cu fizica si escatologia…Cum? Tegumentele sunt palide, dar la el asa sunt de obicei. Da, e galben si la ochi, dar ti-am zis, el a fost bolnav cand era mic si oricum asa arata el de obicei, ca si cum ar avea hepatita. Un albus de ou? Crud? Pai de unde pana mea sa iau un albus de ou crud la ora asta? Ma fut in el de Carrefour, vrei sa ma intalnesc iar cu tiganca aia imputita? Ok, pa….Ce faci? A, ok. fii atent ca Plesu pare el asa mai visator da’ memoreaza cartile…. Stie cati septari mai sunt in joc, cati decari, cati asi, nu retine doar figurile, retine si cartile mici…Am jucat cu el, bizantinii astia de viata, cu umor, par mai boemi asa, de felul lor dar sunt dati dracului, nu le scapa nimic. Ok, te las….Poftim? Pe porunci? Ce ti-a facut? Sa citesti Heiddeger intr-un picior, legat la ochi si sa pui zahar in motorina lu’ Siegfried? Ti-am zis eu ca e sugubat…Doar l-am avut consilier. Stai sa-ti zic…seara, pe holurile Cotrocenilor, se tupila pe dupa colt impreuna cu Pufulete si cand iesea iStolo din birou, Pufulete il tinea de vorba iar Plesu se strecura in spatele lui si ii dadea ceasul din BIOS inapoi cu 12 ore. Si o luau la fuga razand prin Palat, sa-mi trezeasca toti consilierii… Evident ca iStolo se ducea apoi sa-si bea cafeaua si sa inceapa o noua zi de munca….Atunci mi l-au uzat. Hai ca acum chiar te las. Si nu mai fi suparat cu poneiu’. Fruntea sus! Inapoi la argument! Asa te vreau. Hai pa.
– Ce-a zis Pata, Marite Dictator?
– A zis ca va fute-n gura daca va mai luati de poneiul lui. Si a zis ca tu, Adi, o sa te urci pe bicicleta lui Calin si o sa-mi aduci un albus de ou crud, de la Cornu. Hai, executarea! Ca va ia mama dracu’ pe toti si spalati puntea toata noaptea!