Posts Tagged → Intermarium

Mama cu tata, ei cu ei

Rămăsese că discutăm activarea art 7 împotriva Ungariei, dar a dat peste noi referendumul organizat de Coaliția pentru Familie, unde trebuie să hotărîm dacă mamă și tată, ori părinte 1 și părinte 2. Dar vestea cea mai rea tot v-o dau. Ce face UE acum și este de negîndit pentru noi, e nimic față de ce va urma: impunerea socialismului democratic, adică a comunismului botezat altfel, tuturor țărilor  membre. Va fi mai greu cu țările fost comuniste, se vede deja, dar va fi posibil! Deja Guy Verhofstadt se pare că este deranjat de posibilitatea veto-ului la votarea în consiliu, cînd Polonia a anunțat deja că se va opune. Deci, pînă la urmă, ce boi i se vor lua lui Orban de la bicicletă?

Numai că a venit peste noi puternic, cu forța destructibilă a comunismului, referendumul pentru definirea exactă în Constituție a soților. Respectiv ea și el. Referendum unde anunț încă de pe acum că voi vota ”Da”. și puțin îmi pasă de așa zise argumente, ca de exemplu prostia că dacă PSD organizează referendumul, acesta îi va și folosi PSD-ului, mai precis lui Dragnea.  O prostie mai mare ca asta rar se poate citi. Referendumul nu are nimic de a face cu un partid socialist, în afara faptului că acel partid îl organizează.  Nu este al lui Dragnea așa cum nu este al PSD, este al celor 3milioane de cetățeni români care sînt grupați în Coaliția „pentru familie. Și care au semnat, au strîns semnături și îl consideră important pentru ei și națiune.

Dar altceva nu aveam de făcut, decît referendumul ăsta?

Nu. Dacă 3 milioane de concetățeni s-au gîndit că e benefic pentru națiune să avem așa ceva scris clar în Constituție, e cazul să îi privim cu respectul și seriozitatea necesare, și să dăm curs consultării populare. Oamenii au urmat calea legală necesară în asemenea condiții, de ce n-am face-o?

Se cheltuiesc prea mulți bani pentru organizarea referendumului.

Fals. Democrația costă, în primul rînd, nu vine de la sine, fără să facem sau să dăm ceva. Apoi, și celelalte referendumuri costă la fel. Ce să facem acum, să alegem pe cel mai Făt Frumos sau să le avem pe toate, așa cum este legal? Aropos de legalitate, azi CCR a avizat referendumul, adică a stabilit că respectă toate prevederile legate de constituționalitatea demersului. Sigur, există lume căreia îi stă în gît orice leuț care nu se duce la vreun spital, ci la catedrală. Înseamnă asta că nu trebuie să mai avem catedrală? Nici pe departe! Catedrala este, probabil, din ce se vede pînă acum, singura care va sărbători așa cum se cuvine Unirea, fiind o datorie rămasă din acele vremuri poporului nostru.

Referendumul este pentru restrîngerea drepturilor unei categorii din populație.

Nu! Populația respectivă nu a avut niciodată drepturile pe care intenționează cu certitudine să le ceară astăzi sau mîine, așa că nu se restrînge nimic. Nu poți diminua ceea ce nu ai avut niciodată.

Apoi, căsătoria nu este nici pe departe un drept, este un contract în urma căruia rezultă o instituție. Opozabilă terților, dar instituție. Pentru ce alte drepturi ați mai semnat la primărie? Pentru nici unul, exact. Ei bine, pentru căsătorie se semnează. Este un contract încheiat între două părți și opozabil terților. Adică, va fi luat în considerare acolo unde este necesar( spital, bancă). 

Pînă la urmă, de ce facem asta acum? Pentru a mai pune un semn de siguranță în legislația românească că neo-marxismele căsătoria gay  și adopția de copii de către aceste cupluri nu vor trece așa ușor de legislativ așa cum ne temeam la apariția cazului Coman- Hamilton.

Ce vom face acum, votînd da, va fi să oferim o garanție copiilor noștri că vor avea în continuare o mamă și un tată. Nimic altceva în afară de asta nu intră în discuție, sînt doar fente menite să-i obosească pe unii. Referendumul se referă strict la cine se prezintă în fața ofițerului de stare civilă.

Și în timp ce scriam aceste rînduri, la București se desfășoară summitul Intermarium. Singura forță care s-ar putea opune proiectului de socialiasmizare a UE și ar da cale liberă unirii cu Rusia socialistă acesta  ar fi. Vedem cum joacă Iohannis.

 

 

Exclusivitate. Intermarium la Cernăuți. (18-22 decembrie 2017)

Mare mi-a fost mirarea, la început, cînd am aflat că la Cernăuți, în Ucraina, se organizează un eveniment Intermarium!

Cum, dom’le, pînă și acolo, și președintele nostru tot bolovan este?! Era cît pe aci să zic ”pe tema asta”, apoi mi-am dat seama că nu știu pe ce temă NU este.

Ceea ce urmează să aflați este exclusivitate națională.

Cînd colo, ce să vezi?!

Din 4 ore cît trebuia să dureze evenimentul, s-a terminat în mai puțin de una.

Revolta principală a venit din partea Eleonorei Moldovan, consulul general al României, și a lui Ștefan Popescu, diplomat român mai puțin cunoscut la noi, dar un tânăr foarte competent.

Acestora doi li s-au alăturat Hryhorii Tymish (Grigore Timiș – care a reprezentat Ucraina) și Mariush Patei (Mariusz Patey, din partea Poloniei), care s-au arătat revoltați de „dughinist overtones” ale manifestării precum și de interdicția de facto de la a înregistra evenimentul. Din acest motiv nu ați văzut sau auzit nici o înregistrare, cît de scurtă, de la eveniment, deși a trecut de atunci o lună: pentru că s-a interzis orice formă de înregistrare, video sau audio.

De asemenea, n-a fost văzută prea bine nici prezența lui Roman Russu, din partea Republicii Moldova. Din ce știu eu, Roman Russu nu e dughinist pe față dar, în același timp, ocazional tot spune că Ucraina și Moldova nu-s capabile de nimic fără Rusia.

Unul din reprezentanții Poloniei i-a remarcat în privat unui alt participant că prezența unui reprezentant al Rusiei la forumul Intermarium nu doar că e bad optics, dar e o idee proastă de la bun început.

To make things worse, Polonia a fost reprezentată și de Marek Rząsa, un marxist/stîngist notoriu din Platforma Obywatelska – partid cotat la 17% popularitate în Polonia (i.e. un nimeni).

Noi, românii, măcar am avut doi diplomați de carieră – dar al treilea reprezentant al României a fost Liviu Yancu, director al asociației ”Eurocentrica” un ONG care nu miroase chiar a bine, cunosut pe plan local pentru prostiile pe care le face.

Overall, din cauza tensiunii mai mult sau mai puțin vădite – evenimentul a fost foarte sterp și s-au făcut cîteva poze drăguțe pentru presă și atât. NICI O înregistrare, cum spuneam mai sus.

Obserwator Miedzynarodowy (Observatorul Popoarelor din Intermarium – un blog polonez de urmărit!) a scris la rându-i foarte sterp despre asta.

La noi, evident, nu a scris nimeni nimic. Posibil nici nu se știa despre eveniment. Dar și dacă s-ar fi știut, ar fi fost același lucru. Sau credeți că toate televiziunile ar fi trimis echipe de filmare care, interzise fiind la eveniment, ar fi venit acasă revoltate și ar fi povestit ce s-a întîmplat?!
 
 

 

13-14 octombrie 2017

Veste proastă

Nu vom avea Intermarium, cel puțin curînd. Klaus Iohannis:

Această apropiere de Grupul de la Vișegrad este o constantă a politicii externe românești și România tot încearcă să se apropie de mulți ani. Însă în ultima vreme, în ultimii ani, Grupul de la Vișegrad are unele opinii care sunt foarte diferite de ale noastre și în acest moment, după părerea mea, o apropiere între România și Grupul de la Vișegrad nu este realistă”, a spus Klaus Iohannis.

Ca să nu vorbim de faptul că în interiorul Grupului Vișegrad există, practic, două tabere care au din ce mai multe divergențe în ce privește viitorul Uniunii Europene, mersul lucrurilor în Uniunea Europeană, în general” – digi24

Nu că ar fi singurul.

Ne-am lămurit și cu premierul, între Grupul de la Vișegrad și greii Europei, Germania și Franța, Tudose alege Serbia, Bulgaria și Grecia.

Ce viziune au oamenii ăștia despre România, despre continent? Ce strategie? Vor să fim duși de mînă, de către cineva, ca pînă acum, sau vor să fim în poziția de a decide lîngă cine continuăm un drum pe care singuri, ori în alianță cu alții, trecuți prin aceleași suferințe, am hotărît să-l urmăm?

Și dacă există divergențe, nu putem oare, dacă am dori, să încercăm să le atenuăm? Dacă am dori! Să fim acolo, parte în discuții, implicați, să ne zbatem pentru ce știm că este bine pentru noi. Dar cum să dorească așa ceva niște politicieni prăpădiți, infatuați degeaba și degeaba, în general, ca ai noștri?!

Pe președinte aproape îl înțeleg, ajută la punerea României pe harta mondială a lumii. Prin golf. Dar ceilalți? Care ceilalți?

Veste și mai proastă

În timp ce partidul de guvernare, în nici un an de la ultimele alegeri, și-a trîntit un guvern și a provocat trei crize majore, nemaipunînd la socoteală tot ce a făcut de aproape 28 de ani, de cînd a luat puterea și nu a mai lăsat-o, mai joacă singur încă o dată în filmul ”Politică pentru tine”, din partea opoziției nu s-a auzit nici un sunet. Nici măcar un mieunat, un ciripit, ceva care să indice un semn de viață, cît de slab.

Și atunci te întrebi: e o tactică de a lăsa PSD fără posibilitatea să se victimizeze (a cîta oară?!?), ori e prostie, lene, bătaie de joc?

Dacă luăm în considerație așezarea clasică a PSD pe hartă, miniștrii au dorit să demisioneze, nu partidul, care nu a vrut să-i lase, succesele fabuloase ale guvernului, rezultatele incontestabile bla bla bla, tot tacîmul de vise frumoase cu care încearcă partidul să iasă basma curată din mocirla pe care a creat-o, am putea spune că prima variantă.

Și dacă e o tactică, la fauna care populează partidele românești, ar trebui să fie intelligence-ul românesc. Care, iată, trece iar de partea poporului, în lupta cu incapabilii de la guvern. A cîta oară?!

Este util sau nu acest narativ al serviciilor bune, care intervin salvator de cîte este cazul? Este real sau nu?

Dacă ne uităm la numărul serviciilor secrete pe care le avem, marele nostru noroc e că pînă acum nu s-au călcat în picioare, nu au dat semnale disjuncte, nu s-au certat pe tigăi în magazine și nu s-au încăierat la beție. Ce fac concret oamenii ăștia, în afară de a lua lefuri uriașe?

Sigur, nu vom afla niciodată. Și poate că e mai bine așa. Dar în același timp se desfășoară un întreg narativ al serviiciilor care fac și desfac politica românească, narativ care nu ar trebui să ne lase indiferenți.

Pentru că cine sînt acești oameni? Putem conta pe buna lor credință permanent? Pot să intervină de cîte ori cred ei că ar fi cazul, mai bine zis de cîte ori nu convine cineva cuiva? Cine i-a ales și cine i-a învestit să facă asta? Dacă ajută atît de mult poliitica dîmbovițeană, cît mai e politică și cît serviicii? Mai sîntem o republică? Mai avem un sistem democratic, din moment ce indiferent ce votăm, la un moment dat intervin ”băieții” și atenuează situația?

Și dacă se supără și nu ne mai vor binele, ce facem? Cum pot fi pedepsiți? În fața cui dau socoteală? Cine le controlează afacerile? Dar le controlează cineva? Cîți au doctorate luate serios, pe muncă intelectuală?

Întrebările pot continua, oricum nimeni nu ne va răspunde. Dar oamenii politici, ei ce spun despre asta? Le place să se expună public în alegeri, în parlament, în ministere, ca mai apoi să regleze ”băieții” ce e de reglat?

Cum putem avea control asupra incontrolabilului?

Nu putem. Tot ce putem face este să le micșorăm schema (să cerem, să solicităm asta) și să creștem și să promovăm oameni politici competenți, cinstiți și dedicați. Dacă România este o țară cu asemenea oameni, nu ar trebui să fie prea greu să-i găsim. Mitul serviciilor care fac și desfac politică trebuie să dispară și ca mit. Conducerea României fără consimțămîntul populației, acordat prin vot, nu ne duce decît la crearea unui stat polițienesc de care fugim de la revoluție încoace.

 

Rîioșii Europei

Cat priveste fondul problemei, si anume refendumul pe tema familiei traditionale, este inca o tema care ne apropie de grupul de la Visegrad si ne indeparteaza de Occident.

Citesc cu stupoare, ați ghicit, în Hotnews.

Așa, deci. Grupul de la Vișegrad e cîh, e rușinea Europei, e tot ce ni se putea întîmpla mai rău în istoria modernă, să împărțim contemporaneitatea cu el. Este, înțeleg, mai rău decît Rusia, din moment ce autorul nu face comparația cu vecinul totalitar și agresiv de la răsărit. 

Dan Tăpălagă, știi despre ce vorbești? Eu cred că da.

Carevasăzică Cehia, Slovacia, Polonia și Ungaria, cele care atunci cînd ne jucam noi cu voievozii în țărînă, scoțînd capul din istorie după o absență de peste 1000 de ani, făceau deja prima alianță precursoare, se poate spune, a actualului Grup de la Vișegrad (1335, Ioan al Boemiei, Cazimir al III-lea al Poloniei și Robert Carol de Anjou al Ungariei) semnînd un acord de asociere, sînt tot ce poate fi mai rău acum în Europa?

Carevasăzică Cehia, Slovacia, Polonia și Ungaria, care au refuzat aderarea României, în 1991, din cauza mineriadelor de la București, răspuns trimis chiar președintelui de atunci, Ion Iliescu, dar au permis alăturarea Bulgariei și Macedoniei la grup, sînt astăzi cel mai mare rău al Europei?

Ați fost sau nu la Washington, în delegația care l-a însoțit pe președintele Iohannis în vizita făcută la invitația președintelui american Donald Trump, ori chiar dacă nu ați fost acolo, tot trebuie să știți ce s-a discutat, și anume crearea Intermarium, pe structura Grupului de la Vișegrad. Intermarium care trebuie să ne aibă în componență, domnule Tăpălagă. Intermarium care va fi, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, exact locul de unde civilizația europeană, aflată acum în plină criză identitară cu perspective clare de sinucidere, va renaște.

Cunoașteți, deci – consider imposibil să nu -, atît importanța proiectului Intermarium, cît și hotărîrea celor doi președinți, român și american, de a-l pune în practică. Și atunci de unde punerea la colț, într-un asemenea mod, fără nici o explicație, a Grupului de la Vișegrad? Nu doriți să facem parte din Intermarium? Spuneți-o cinstit, e cea mai bună abordare. Presupunerea mea este că reproșați Poloniei dorința de a-și reforma Justiția, pe care nu o înțelegeți, și conservatorismul partidului de guvernămînt și al societății, Ungariei deriva temporară și trecătoare spre extrema dreaptă, dar cu Cehia și Slovacia ce aveți? Cu ce au greșit atît de grav marii civilizații europene contemporane?

Nu în ultimă instanță, domnule Tăpălagă, vreau să cred că scăparea dumneavoastră privind Grupul de la Vișegrad nu are nici o legătură cu eforturile manipulative din ultima vreme de a ne îndepărta de țările grupului și de a ne orienta, cu sau mai ales fără voie, către nucleul dur al Uniunii Europene. Știm foarte bine că din două știri, una reală, dovedită, îndepărtarea crucilor de pe bisericile grecești, de pe ambalajele Lidl, și un mai mult sau mai puțin autentic film despre celebrul așa zis conflict româno-maghiar, s-a ales popularizarea pînă la isterie a celui de-al doilea. Desigur, ce face nucleul dur european este bine sau nu ne deranjează, dar săriți! Vin ungurii și ne iau din nou – a cîta oară? – Ardealul. Pentru că, nu-i așa, trebuie să identificăm corect politic dușmanul în vecinul imediat de la apus, și nu în marea civilizație europeană, care are întotdeauna dreptate.

Altminteri, aveți șansa ca dacă atunci, în 1991, nu am fost acceptați din cauza lui Ioniliescu, astăzi, neacceptînd dumneavoastră Grupul de la Vișegrad, să deveniți ioniliescul timpurilor ăstora.

PS: Ați scris în prezentarea articolului la care mă refer în text, pe Facebook, următoarele:

Sunt vremuri grele iar ce vine se anunta si mai urat. Nu vom face insa nici un pas inapoi! Nu, niciodata in aceasta viata! Nu vrem sa fim o natie de hoti! Nu, pentru copiii nostri!

Vă sugerez cu respect să încercați să faceți un pas înainte. Lumea se mișcă în jurul nostru, nu stă și nu a stat niciodată cantonată în idiosincrazii judiciare.