Imbecilitatea stîngii e întotdeauna la fel. Oare de ce?

Midterm elections – sau alegerile de la jumătatea mandatului – au avut loc ieri în SUA, și s-au terminat, predictibil, cu victoria republicanilor la Senat și cu cea a democraților la Camera Reprezențanților.

La sugestia lui Radu Oleniuc, astăzi vă ofer o traducere a unui fragment din volumul Controversial essays, de Thomas Sowell.

MEDIA FRAUD: Prejudecata mass media nu mai este știre. Sondaj după sondaj au arătat că marea majoritate a jurnaliștilor votează pentru democrați, chiar dacă țara în ansamblul ei este destul de împărțită între cele două partide majore. În sine, nu este nimic în neregulă cu acest lucru. Ea devine o problemă atunci când prejudecățile din mass-media devin fraude mediatice. Preferința mediatică în editoriale și coloane este un lucru. Frauda în mass-media în raportarea „faptelor” în știri este altceva. Trei cărți excelente și devastatoare privind frauda mediatică au fost publicate în acest an,arătînd nume și transformând roci pentru a arăta ce se tîrăște dedesubt. Aceste cărți sunt Colorarea știrilor de William McGowan, Bias de Bernard Goldberg și Nu este în mod necesar atât de David Murray, Joel Schwartz și S. Robert Lichter. În cele mai cunoscute și mai prestigioase mijloace mass-media – permițându-i – Times New York și, de exemplu, „60 de minute” – fapte cruciale au fost lăsate în afara știrilor atunci când povestea acelor fapte ar fi subminat sau distrus un argument l

În schimb, afirmațiile false au fost raportate pe scară largă ca fapte în mass-media atunci când aceste afirmații au susținut viziunea liberală a lumii. O fraudă mediatică clasică a fost povestea din 1996 a unui val de fii incendiatori îndreptată împotriva rasistelor împotriva bisericilor negre. A făcut linii de titluri în întreaga țară și a fost prezentată în știrile de televiziune din rețea. A declanșat editoriali indignați și izbucniri furioase de la activiștii negri. Președintele Statelor Unite a reamintit propria tristețe ca un copil la arderea bisericilor negre din Arkansas. În final, totuși, totul s-a dovedit a fi complet fals. Cei câțiva jurnaliști care s-au deranjat să verifice faptele au descoperit că nu există fapte care să susțină această poveste și că faptele au fost complet respinse. Chiar și o comisie numită de președintele Clinton a ajuns la aceeași concluzie. Mai mult, nici o singură biserică neagră din Arkansas nu a ars în timpul copilăriei lui Bill Clinton. Când această fraudă din prima pagină a fost în cele din urmă expusă, noua poveste a fost îngropată ca un mic articol din nou pe pagina 20 a New York Times. William McGowan, Coloring the News, oferă cea mai bună planificare explicativă pentru astfel de malpraxis jurnalistică. Multe organizații de știri au creat caucusuri speciale de redacție compuse exclusiv din jurnaliști negri, hispanici, feminisți sau homosexuali, care decid cum vor fi raportate știrile despre circumscripțiile lor respective – sau dacă nu vor fi raportate deloc. De exemplu, atunci când un bărbat homosexual a fost atacat și ucis de niște huligani anti-homosexuali, a fost o știre imensă pe prima pagină a țării. Dar când doi homosexuali au atras un băiat de lângă casa lor și apoi l-au violat și l-au ucis, cam aproximativ în același timp, aceasta a fost ignorată pe scară largă, ca și când nu s-ar fi întâmplat niciodată. În mod similar, tratamentul părtinitor a apărut atunci când a fost vorba despre raportarea politicienilor negri corupți precum primarul DC Marion Barry sau a standardelor duble periculoase folosite pentru femei în standardele militare care deja au fost pregătite să ducă la moarte în formare și ar putea costa mai multe vieți în lupta reală . Problema nu este ceea ce reprezintă diferitele opinii editoriale ale jurnaliștilor sau ale organizațiilor de știri. Problema este transformarea rapoartelor de știri în spin-uri ideologice, împreună cu tabuuri de sine stătătoare și fraudă totală. În timp ce cartea lui William McGowan pare a fi cea mai perceptivă dintre aceste trei, toate sunt foarte valoroase și fiecare are un accent deosebit. Nu este necesar deci, se concentrează asupra iresponsabilității mass-mediei atunci când se raportează la probleme medicale și științifice, în timp ce Bias se concentrează mai mult pe acțiunile și personajele de la CBS News, unde autorul a lucrat timp de mulți ani. Dar toate aceste trei cărți oferă o educație reală despre frauda mediatică, care este infinit mai importantă decât tendința mediatică. Națiunile democratice sunt deosebit de vulnerabile la dezinformare. Mass-media dintr-o țară totalitară poate spune cât de multe minciuni vrea, dar aceasta nu afectează deciziile luate pentru țară de către dictatorul sau partidul său de guvernământ, care are acces la adevăr, chiar dacă masele nu o fac. Dar, într-o țară în care masele își aleg conducătorii și influențează politicile, o presă frauduloasă poate induce în eroare alegătorii în dezastru național. Thomas Sowell / CONTROVERSIAL ESSAYS / https://www.amazon.com/Controversial-Essays-Ho …/…/0817929924

DE citit: Ce trebuie să știi despre Jair Bolsonaro, președintele conservator al Braziliei, ca să nu pari prost

 
 

Europa, acest urias ospiciu

Șocant! Să vezi și să nu crezi! Toate crimele comise în ultimele zile în Germania au autori bolnavi psihic. Musulmani bolnavi psihic, mai precis. N-au venit aici ca să ne plătească pensiile, n-au venit ca să crească sporul demografic, au venit ca să-și manifeste psihozele.

Cînd mă pregătisem cu material explicativ al teoriei lupului singuratic și eram gata să scriu, iacătă cum cade vestea: la Munchen este arestat un complice al atacatorului. Care complice, 16 anișori numai, tot afgan, ademenise victimele, prin pagini Facebook, la locul masacrului. Și surpriza surprizelor, autoritățile anunță, contrazicîndu-se de la o zi la alta, că nici urmă de materiale legate de Breivik nu au fost găsite în casa criminalului.

He also said police had not found the manifesto of Norwegian mass killer Anders Behring Breivik when they searched the gunman’s room at his parents’ flat.

A day earlier, officials had raised the possibility of a link to Breivik, whose own attack was carried out five years earlier to the day.

Sigur, se face iar o conexiune, prin alt criminal, ajungîndu-se în final tot la Breivik, deși nu există absolut nici o dovadă în acest sens. Ce rămîne de reținut, lupul singuratic au fost de fapt doi. Cel puțin pînă acum. Iar prin Europa hălăduiesc la ora actuală haite întregi de asemenea lupi singuratici.

Totuși, trei atentate în două zile și patru în șase zile e deja prea mult și pentru mult prea cuminte și prea supusa învinovățirii colective legate de Holocaust societate germană. ca să mai creadă în narativul și minciunile impuse de autorități. Wurzburg, Munchen, Reutlingen și Ansbach nu mai înseamnă terorism, ci val de teroare. Iar în asemenea condiții nici o societate liberală nu poate funcționa. Mințită și spunîndu-i-se permanent că ce vede nu e adevărat, cu posibile restricții impuse de cascada de situații criminale, masa de germani care-și vedeau, pînă mai ieri, de viața lor, vor sancționa dur la urne actuala guvernare. Pentru că de onoarea germană de a recunoaște că ai greșit și a te retrage imediat după e clar că nu mai poate fi vorba.

Va rămîne însă presa, această unealtă progresistă extrem de eficace, care reușește incredibile piruete și volute logice și paralogice pentru a ajunge acolo unde vrea ea. Uriașa falie creată între conducători și populație nu ar fi fost posibilă fără ajutorul ei. Începînd cu agresiunile sexuale din noaptea anului nou, de la Koln, trecute patru zile sub tăcere de televiziunea de stat ARD și pînă la informațiile și comentariile de o stupiditate incredibilă, ca să se potrivească fabricii de știri progresiste, în care victima devine călău, mass media germană nu a ratat nici o ocazie de a se face utilă cauzei. Cauzei progresiste aflate la putere în momentul de față, creștin-democrația de extracție moscovită.

Pînă una alta, se dovedește că Merkel nu a chemat forță de lucru și nici spor natural în Germania, ci numai bolnavi psihic care necesită tratament, supraveghere și îngrijiri speciale, atunci cînd nu răresc populația căreia îi erau destinați a-i asigura bătrînețile. Și că a transformat Europa în cel mai mare ospiciu al lumii, susținut din munca celor de aici și în care vei fi fericit dacă ai scăpat cu viață.

13724956_10154368507429621_4391415828811548572_o

(Foto: Marius Comper/Facebook)

Media bate mediul academic

Abilitatea de a transforma albul în negru – pentru că este o abilitate, trebuie să recunoaștem – stimulat sau firesc scăpată de sub control, îl transformă invariabil pe posesor în negru. În negru real. Și în ridicol. Pentru că modelînd realitatea pentru alții, după placul sau interesul său, manipulînd perpetuu prin diferite tehnici, manipulatorul ajunge să se închipuie dumnezeu. Și cum nu este, făcătura expusă are numai darul de a apărea în întreaga-i micime și caraghioșenie.

Simularea sau copierea înălțării și a umilinței este bătaie de joc la adresa sacrului. A sacrului generator de viață, a sacrului născător de om. Prin urmare, blasfemie și bătaie de joc la adresa propriei ființe.

Media bate mediul academic. A ajuns să-l plagieze – și implicit să-l maimuțărească – pe Dumnezeu.

a3-6

Cum spuneam și cu altă ocazie, situația e complexă și prezintă multe aspecte.

(foto: captură ecran)