24-26 martie 2018. Oamenii Unirii. Elena Alistar

Pe 27 martie, anul acesta, sărbătorim 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România. A fost prima provincie românească care avea să întregească, împreună cu celelalte, patria mamă.

Au fost întrunite atunci condițiile pentru unire? Cine mai știe?! Dar mai contează?

Contează. Contează pentru cei care, sub un pretext sau altul, se opun unirii. Contează pentru cei care, din diferite motive, sînt sceptici privind unirea.

La sfîrșitul a patru ani crînceni, în care războiul sfîșiase Europa, și la începutul altora care aveau să sfîșie întreaga țesătură socială mondială, revoluția rusă, din cenușa vremurilor avea să răsară dorința de unire a românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

Au fost atunci oameni cu simțul istoriei și cu simțul datoriei față de țară și popor. Au fost atunci oameni care nu puteau fi opriți din misiunea ce și-o aleseseră singuri. Au fost atunci, din fericire, Oamenii Unirii.

Printre ei, Elena Alistar. Singura femeie deputat în Sfatul Țării.

Pedagog, medic, fruntaş al mişcării de eliberare naţională a românilor basarabeni, Elena Alistar s-a născut în județul Ismail, comuna Babele, Bugeac, din sudul Basarabiei, în familia unui preot. Căsătorită tot cu un preot, Dumitru Alistar, întîlnit la Chișinău, pe vremea cînd urma Școala Eparhială, pleacă la Iași, după moartea subită a soțului, pentru a studia medicina.

La Iași, Elena Ariton avea să-l întîlnească pe Constantin Stere, care o încurajează să se implice în acțiuni civice. Elena descoperă, cu această ocazie, un interes crescut față de publicistică. Și scrie, pledînd în articolele sale pentru reîntregirea României cu Basarabia. Și este arestată, 45 de zile, pentru ”activitate naționalistă”. Și este mobilizată în armată. De unde revine, ca medic la Spitalul de Psihiatrie din Costiujeni.

Elena Ariton avea să se dedice mai apoi, plenar, activităților pe tărîm național. În iunie 1917, înfiinţează Liga Culturală a Femeilor din Basarabia, care avea drept scop antrenarea femeilor în mișcarea unionistă. Este președinte al Partidului Poporului, înființat de Mareșalul Averescu, originar, ca și ea, din comuna Babele, Ismail, Bugeac. Iar la 21 noiembrie 1917, devine membru al Sfatului Ţării pe listele Blocului Moldovenesc, fiind singura femeie care ocupă o asemenea demnitate.

A scris sau a contribuit la apariția mai multor cărți: ”Mișcarea națională în Basarabia”, apărută la Chișinău, în 1930, ”Fizionomia socială și politică a Sfatului Țării” și ”Amintiri din 1917-1918”. A fost numită, la 1 Decembrie 1918, directoare a Școlii Eparhiale din Chișinău. A promovat, din această calitate, disciplina, cunoştinţele, activismul naţional, omenia și tradiţiile vestimentare ale românilor, ea însăși, din fotografiile rămase, putîndu-se observa că promova cu eleganță costumul tradițional românesc.

Va rămîne directoarea Școlii Eparhiale din Chișinău pînă la pensionare, în anul 1939. Poate și din acest motiv: într-un articol din Revista Basarabia, apărut în 1990, găsim mărturisirea surorilor Cleopatra și Ludmila Vnorovschi, absolvente ale Școlii Eparhiale conduse de Elena Ariton:

…O simţeam pe doamna Alistar în toate, nu numai la festivităţi, nu numai la lecţii, ci, după cum am mai spus, în fiecare moment al vieţii noastre la şcoală. Toate ni se explicau, ni se aduceau la cunoştinţa noastră chiar şi cele mai neînsemnate dispoziţii. De aceea nu erau niciodată zvonuri şi vorbe neîndreptăţite. Un caz. Trecuserăm printr-o iarnă foarte grea şi o primăvară friguroasă. Ne aflam prin post, dar nouă ni se dădea mâncare de frupt. Doamna directoare a intrat în sufragerie şi a spus să nu ni se dea mâncare de post, pentru că e prea frig şi, ca să nu slăbim prea tare, trebuie să primim mâncare cu caloriile necesare. De unde se vede că nu era o bigotă, ci întotdeauna raţională şi bună la inimă.
Bunătatea ei o vedeam concretă zi la zi. Ştiam, de asemenea, că doamna Elena Alistar a educat la ea acasă copii orfani, unii din ei înfiaţi.
Mai tîrziu am aflat că erau nişte fetiţe, care nu învăţau la noi la şcoală, fiind însă ajutate de domnia ei prin intermediul societăţii „Crucea Roşie”, a cărei preşedinte era.
După raptul istoric care avea să rupă din nou Basarabia de România, pactul Ribbentrop – Molotov, consfințit de criminalii secolului trecut, Hitler și Stalin, Elena Ariton se refugiază în România, la Iași. După o perioadă, este arestată de noua putere comunistă și apoi trimisă la Pucioasa. Moare în suferința produsă de evenimente, în 1955. Alături i se află numai trei oameni: cel de al doilea soț, preotul Balaur, sora ei și o prietenă. Un liceu și o stradă din Chișinău îi poartă aztăzi numele.
 
Români, dacă vă disprețuiți contemporanii, luați măcar aminte la vorbele înaintașilor:

În articolul ”Către moldovenii din Basarabia”,  publicat la 10 februarie 1918, Elena Ariton scria: 

„Vouă, tuturor, mă adresez cu această scrisoare, pornită din adâncul inimii mele, ce bate în folosul neamului. Cu venirea Armatei Române aici, s-au creat pentru cei ce doresc a lucra în folosul neamului, împrejurări foarte priincioase. Până acum ne împiedicau mulţi, îndeosebi duşmanii neamului nostru, acum însă avem putinţa de a lucra făţiş, deschis şi prin urmare cât de mult. Să lucrăm deci, să ştiţi, că acum sunt şi mai multe de făcut decât înainte. Acum să ne unim toţi cei cu dragoste către neam, să lucrăm cât mai energic ca să putem da acum, având puterea în mâini, roade cât mai bogate şi mai frumoase. Să ne ferim însă, dragii mei, de greşeala de a judeca oamenii după culoarea lor politică şi de a-i urmări pe chestii personale. Acest păcat e mai greu decât chiar nepăsarea faţă de neam, pe care o au mulţi dintre noi”.

Sînt vorbele ei, nu ale mele, care, iată, ne fac cunoscut și un pattern comportamental mai vechi decît credeam. 🙂

Așadar: Deșteaptă-te, române!

Sînt Florina Neghină și sigur ne vom mai auzi!

Susțineți Blogary cu o donație

Select Payment Method
Personal Info

Contul Asociației Blogary este:

RO55INGB0000999906034097

ING Bank

Sucursala Favorit

Cod fiscal: 29013920

Donation Total: €10.00

 

Republica lui Stefan cel Mare

Incredibil. Ăștia insistă în prostie. Cică ambasadorul „a reacționat”.

Deci ne-au rebotezat „Moldova”. Aparent nu ar fi o problemă: evident că Republica Moldova e o parte a Moldovei istorice, românii din Republica Moldova sunt, în virtutea acestei moșteniri istorice regionale – moldoveni. Și totuși, noi înțelegem care e defapt „logica” strîmbă din spatele confuziei (voite?) dintre „R. Moldova” și „Moldova”, exprimate de Ambasada SUA la Chișinău: Moldova, ca Republică, are o identitate șubredă, dovadă stă în acest sens cel mai recent sondaj de opinie realizat de IMAS, care arată că cetățenii Republicii Moldova exprimă o legătură identitară slabă cu propriul stat, și-au construit și exprimat atitudinea față de statul Republica Moldova doar prin prisma cetățeniei ( la întrebarea „ce înseamnă să fii moldovean”, majoritatea absolută înțelege acest statut prin simplu fapt de a „locui în Republica Moldova”, sau „a te fi născut în. Republica Moldova”, „a avea cetățenia Republicii Moldova”), fără a încărca cetățenia de un sens național, identitar profund, sau măcar coerent.

Acest sondaj relevă așadar faptul că moldovenii nu se simt atașați de statul Republica Moldova pe care încearcă forțat să-l consolideze, prin construcția unei „națiuni civice”, „multietnice”, dar incolore și fără substanță, apologeții moldovenismului și fanii lor de aici și de peste hotare… Și cum să dea aceștia substanță cacofoniei identitare care este Republica Moldova (aparent cu „istorie proprie”, vorba „prietenilor” de la Ambasadă, dar cu Ștefan cel Mare îngropat la Putna pe post de erou național în republicuță)? Păi suprapunînd Republica Moldova peste Moldova. Confiscînd, de fapt, în folosul „consolidării statalității” celei dintîi, o întreagă moștenire istorică, patrimonială, onomastică și culturală a Moldovei, din medievalitate și pînă astăzi. Rescriind istoria. Interpretînd-o așa cum le convine, pînă la confuzie cu partizanii dughinismului de la Chișinău, care văd anume în „statalitatea” Republicii Moldova contemporane „continuitatea legitimă” cu „Moldova lui Ștefan”, și nu așa cum e în realitatea de bun simț pe care credeam că o împărtășim cu restul lumii: Moldova e o provincie istorică românească, căreia i s-a răpit de către Imperiul Rus, în 1812, jumătatea de răsărit, dar care a rămas, cu însemnele sale, cu capitala și centrul puterii legitime pe malul drept al Prutului, nu la Chișinău (!), să înfăptuiască, împreună cu Muntenia, mica Unire – act fundamental pentru modernitatea românească, ce a pus bazele statului care se cheamă astăzi România. Republica Moldova, din păcate, e altceva. E o entitate șubredă, a cărei existență se datorează mai ales forței, violenței, terorii, iar alteori întîmplării istorice (ca implozia URSS în 1991), și prea puțin voinței propriilor locuitori, condamnați la sărăcie, cu o „suveranitate” confiscată de marile încrengături criminale, oligarhice, rămase la putere după 90.

Republica Moldova nu este Moldova, decît în sensul unității firești cu spațiul românesc! Altminteri, e o grosolană mistificare, o obraznică încercare de transfer de legitimitate!

moldova

Avioane, frate

Rogozin, nepoate

Dmitry Rogozin este vicepremier în guvernul Federaţiei Ruse, responsabil cu industria de armament, dar şi un mare specialist în aeronautică şi cosmos. Domenii pentru care îl recomandă studiile din comunism: jurnalism, economie. Ulterior, doctorat în filozofie. Pe partea de cosmos, presa moscovită l-a identificat drept coordonatorul programului prin care Rusia va coloniza Luna pînă în 2030, înaintea principalilor adversari strategici, China şi India. America nu mai contează: Obama a desfiinţat programul prin care NASA urma să revină pe Astrul Nopţii pînă în 2020. Bravo Barace, fără tine, ruşii ce s-ar face? Dar să nu divagăm. Născut în 1963, Dmitry a ştiut să îmbine activitatea profesională cu politica, intrînd, din 1993, în partidul naţionalist al generalului Lebed, dacă nu l-aţi uitat. Exact, a comandat Armata a 14-a din Transnistria. Cînd Lebed a picat cu elicopterul în 2002, murind, Rogozin a venit copreşedinte la partid, decolînd în cariera parlamentară şi guvernamentală.

Spirit multilateral, a făcut performanţă şi în diplomaţie, inclusiv ca ambasador al Rusiei la NATO. S-a impus rapid prin stilul nonconformist, relaxat. Insultele savuroase lansate în 2008 vizavi de varianta aderării la NATO a Ucrainei şi-a Georgiei au făcut, de pildă, furori. Un înalt reprezentat ucrainean mărturisea, atunci, că nu ştie dacă Rogozin vorbeşte în argou sau direct în limbajul apreciatelor organizaţii mafiote ruseşti. Dmitry aminteşte, astfel, de Guy Ritchie, regizorul. Care se dădea mafiot că să facă şi el o treabă. A făcut-o: l-a înfiat Madonna, sau l-a luat de nevastă,  pînă i-a ieşit pe nas. Dar iar să nu divagăm. Reţinîndu-i aplecarea către limbajul de cocalar, ajungem şi pe partea de avioane a personalităţii lui Rogozin. Într-un moment cînd avioanele domină gîndirea politică, vezi Ponta sau Udrea, vicepremierul ţării prietene şi, în curînd, vecine n-avea cum sta deoparte. Supărat că România, în baza sancţiunilor NATO, nu l-a lăsat să zboare pe deasupra, Dmitry a declarat că data viitoare cînd mai are treabă în zona, vine cu un bombardier strategic Tu-160. Ceea ce naşte o serie de curiozităţi fireşti. Le enumerăm, diplomatic, în spiritul dialogului şi-al cooperării.

– Excelenţă, cu de care Tu-160 veniţi? Din ăla care zboară, sau din ăla care nu? Aparent, acest senzaţional ditamai supersonicul, lansat în 1981, cu geometrie variabilă, greutate maximă de peste 267 de tone şi viteză maximă Mach 2 şi ceva, a fost omologat de aviaţia militară rusească abia în 2005. Intervalul de douăzeci şi patru de ani a fost judicios folosit la remedierea unor mici neajunsuri, cum ar fi: motoare praf, aparatură de bord varză, piese de schimb canci. Remedierea nu a reuşit în totalitate nici pînă azi, dar s-ar putea finaliza, poate, prin 2019.

– Dacă e din ăla care zboară, cum zboară? Prin aer, aşa?

– Dacă Dumitru e Dmitry, Mitică e Miticov?

– Dacă nu zboară prin aer, zboară prin pămînt?

– Veniţi doar aşa, turistic, sau la bombardament?

– Merge asta: Miticov frate cu Bulov? Sau cu Bălănov şi Miaunov?

– Daţi bombe la toţi, sau numai pe listă?

– Doar la Bucureşti, sau mergeţi în circuit? Suceviţa, Moldoviţa, Herculane, Agapia, Văratec? Bran, Peleş? Pucioasa, Deltă?

– Frate cu Stanov şi Branov? Tîndalov şi Păcalov?

– Ce sistem de navigaţie folosiţi: Google Earth, Yahoo Maps sau scoateţi capul pe geam, la Mach 2, să adulmecaţi aroma de mici, cum făceau pionierii aviaţiei poştale cînd era ceaţă şi nu nimereau vizual Bucureştiul?

– Pe ceaţă zboară? Alea care zboară, normal.

– Cînd eraţi ambasador la NATO, ce-aţi aflat: NATO are rachete? Aer-aer, sol-aer, în genul acesta.

– Cînd zboară drept, Tu-160 bagă mai tare ca rachetele? Dar în curbe?

– Astea, F-15, F-16, F-18, alte F-uri, vă fac faţă? Tot avioane sînt, dar mai mici. Dau şi cu bombe, tot aşa, mai mici. De aproape, au tun cu tragere rapidă. În rest, rachete aer-aer. Cu ghidare prin radar.

– Cînd zburaţi pe sub radar, adică zburaţi prin pămînt, nu?

– Sînteţi pilot sau copilot? Pilotov sau copilotov?

– Dacă mergeţi după busolă, să nu păţiţi că în “Căpitan la 15 ani”, de le-a pus ăla un fier dedesubt, sau ceva, şi să ajungeţi la mama dracului, ca avionul malaezian.

– Tu-160 face şi punct fix în aer? Că ar fi păcat să nu vă vadă lumea că aţi fost. La Mach 2 n-are cînd să vă facă oamenii cu mîna, semne internaţionale.

– Noi avem un copilot foarte bun. Dacă-l luaţi, sigur găsiţi avionul malaezian.

– Pe Lună, tot cu Tu-160 mergeţi? Dacă plecaţi acum, pînă în 2030 ajungeţi neapărat.

– Sau măcar punct fix într-un deal?

Uniunea europeana a Romaniei si Basarabiei

Să sperăm că nu peste mulți ani între România și Moldova oamenii, ideile și mărfurile vor putea circula liber, fără restricții, că România și Moldova vor avea monedă comună, legislații compatibile și vor fi aliate militar.

Dacă Moldova intră în Uniunea Europeană, unirea este inevitabilă. Iar această unire va supraviețui Uniunii Europene (care, la un moment dat, va crăpa). De aceea apartentența României și Moldovei la Uniunea Europeană este un prim pas, necesar, pentru unificarea celor două state românești. Nu și suficient însă. Pentru ca România și Moldova să rămînă împreună și după încheierea experimentului UE, unirea într-un singur stat este absolut necesară. Acum însă, Uniunea Europeană e singurul instrument pe care unirea îl are la îndemînă, bun, rău, așa cum e el. Așa că ar trebui să profităm de idealul unificator al egalitarismului totalitar și socialismului birocratic și să ne grăbim. Experimentul Europa-falanster nu va trăi mult, însă e o ocazie extraordinară pentru cvasi-reîntregirea României.

România nu își poate permite să fie neutră și nici măcar independentă. E prea mică pentru asta. Trebuie să fie parte a unei sfere de influență occidentale. E valabil și pentru Moldova. Uniunea Europeană nu reprezintă o miză ideologică pentru România, ci una care țin strict de securitatea națională.