Posts Tagged → Mugur Isarescu

Facebook down, Isarescu the same?

Nu de multă vreme, rețeaua Facebook strănută, tușește, se împiedică și se întîmplă să mai și cadă. Asta s-a întîmplat și ieri, cînd un post al lui Paul Dragoș Aligică a dispărut pur și simplu. Asta după ce nu s-a mai putut comenta la topicul respectiv (vedeți captura mai jos). Așa că ceea ce urmează este testul pe care l-a făcut în urma întîmplării cu pricina.

Paul Dragoș Aligică:

 

Test. Prieteni, se pare ca si-a revenit. Va multumesc sincer pentru reactii. Ca test de confirmare formulez aceasta intrebare generala si cu nuanta, evident, umanitara: Se stie cumva, domnul Guvernator Isarescu si-a revenit din durere si soc dupa pierderea, disparitia, trecerea in nefiinta, repausarea prin raposare a acelui eminent „om de cultura, intelectual public” care „mai cu seama, a imprimat aceste trasaturi ale personalitatii sale discursurilor politice, activitatii jurnalistice si inegalabilelor lui pamflete”?

Ca am vrea sa nu-l vaduvim pe d-l Isarescu de placerea degustarii unor pamflete la adresa domniei sale dar pe de alta parte nu vrem sa inoportunam delicata perioada de vulnerabilitate emotionala si dezorientare prliejuita de pierderea valorosului sau reper intelectuall literar si moral.

E doar un test. Cand va fi pamflet, o sa anuntam.
Inca odata: multe multumiri pentru reactii.

În ce mă privește, avînd în vedere problemele Facebook, am avut o singură grijă:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/918598821544124″ mbottom=”50″]

Ba nu, mint, două:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/918625484874791″ mbottom=”50″]

Pentru că urmează ca statusurile respective să fie arhivate aici. Aici, unde în curînd va începe munca full time.

*facebook comentarii aligica

(Foto: ziartricolorul.ro, puteți intra cu încredere pe link)

Va candida Ponta la prezidentiale?

Funcția de premier e dependentă de susținerea parlamentarilor, ai partidului tău și ai celorlalte partide. Un premier poate fi oricînd demis dacă apar defecțiuni în majoritatea parlamentară sau în partidul din care provine premierul. I-o place lui Ponta să fie prim ministru, dar poate fi executat oricînd de baroni, de Dragnea și de inamicii săi din PSD, mai ales în condițiile în care din decembrie vom avea un nou președinte.

Din cei zece premieri pe care i-am avut pînă acum, doar trei și-au dus mandatul integral, la capăt: Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase și Călin Popescu Tăriceanu. Petre Roman a fost dat jos cu minerii, Stolojan a fost un premier de avarie, în pregătirea alegerilor din 1992, Ciorbea a fost dat jos din cauza defecțiunii PD în majoritatea guvernamentală, Radu Vasile a fost dat jos de Emil Constantinescu și o parte dintre țărăniști, Mugur Isărescu a fost premier de avarie, Emil Boc a fost demis printr-o moțiune de cenzură la primul mandat și la al doilea și-a dat demisia după mișcări de stradă, MRU a fost demis prin moțiune de cenzură cu largul concurs al principalului partid de guvernare, PDL.

Băsescu, în schimb, a fost suspendat de două ori și, iată, după zece ani e tot președinte. Nu avem pînă acum vreun președinte demis, care să nu-și fi dus mandatul pînă la capăt. Mandatul prezidențial nu e dependent de majorități parlamentare, de partide. Președintele poate fi demis doar prin referendum și în caz de înaltă trădare. Sînt ceva șanse să fie demis prin referendum doar cînd stă foarte prost la capitolul popularitate, adică la finalul celui de-al doilea mandat, de obicei.

Președintele are putere asupra justiției și serviciilor. Tot el desemnează premierul și poate forța majorități parlamentare amenințînd parlamentarii cu alegeri anticipate, cum a făcut Băsescu în 2004, 2008 și 2009 (nu a mai putut-o face în 2012 din cauză că avea popularitate extrem de scăzută, venise după un referendum care îl delegitimase popular, iar majoritatea rezultată din alegeri era prea puternică – nu în ultimul rînd, Occidentul s-a opus unei decizii care să nu ia în considerare majoritatea parlamentară).

Va renunța Ponta la toate acestea, va refuza lupta în numele partidului său pentru ca, în cel mai bun caz, să rămînă premier doi ani? O spun de doi ani: Ponta va candida la prezidențiale fiindcă nu are de ales, nu are spațiu de manevră. E obligat să candideze, mai ales că pornește cu prima șansă, la mare distanță de concurenți. Care nu există. Cel puțin deocamdată (și sîntem în ceasul al 13-lea).

Dacă nu va candida și candidatul PSD va pierde, Ponta va fi principalul vinovat și va fi decapitat de PSD. Dacă candidatul PSD va cîștiga, va prelua PSD și îl va trimite la munca de jos pe Ponta.

Are Ponta vreo garanție că un alt candidat din partea PSD, unul, să zicem neutru, care nu vrea să preia PSD, Mugur Isărescu, de exemplu, îl va desemna pe el premier în 2016? Are Ponta garanția că va trece în 2015 o nouă Constituție și că vom ajunge la regim parlamentar? Nu.

Decizia candidaturii lui Ponta s-a luat încă din 2013 sau chiar 2012, deși, teoretic, pesediștii, cu Ponta în frunte, s-au gîndit la tot felul de soluții fanteziste.

Violeta duce galeata la gunoi

Şi o dată cu ea, speranţele a cinci milioane de români, a sute şi mii de intelectuali şi jurnalişti, a cîtorva moguli şi a sute de mii de pesedişti şi penelişti. Jumătate de Românie, în frunte cu minţile cele mai luminate de lămpaşul pesedist, primele lui SOV şi ura pentru Băsescu, a pariat viitorul României pe Mircea Geoană, omul celor 25 000 de euro pe cap de repatriat, preşedintele care a ţopăit decît o seară, victima tuşului mov de pe buletinele de vot şi a atentatelor energetice puse la cale de Băsescu, Aliodor şi vrăjitoarele lui Dan Diaconescu. Jumătate de Românie, cu intelectualii, criniştii şi yupişii ei cu tot, era să ne fută cinci sau zece ani din viaţă dînd soarta României pe mîinile unor imbecili.

În seara confruntării finale mi s-a făcut frică, văzînd pe cine sîntem pe cale să alegem preşedinte pentru următorii cinci ani. Dacă aş fi ştiut că în acele momente favoritul bunului simţ vede monstruos cu ochiul triunghiular din frunte, că în forul interior al fiinţei lui prezidenţiabile dă din mîini să alunge spiritele răutăcioase, energiile negative şi poltărgaiştii deghizaţi în cameramani, frica s-ar fi transformat în groază. Fiindcă aici nu mai vorbim doar despre prostie sau ridicol. Dacă pentru Geoană şi eminenţele cenuşii ale campaniei sale, Viorel Hrebenciuc şi Mihaela „Draga mea, hai să ţopăim, ca să nu ne fixeze raza”, cauzele înfrîngerii electorale se rezumă la două cravate mov, incantaţiile lui Sever „Rază Ucigaşă” Voinescu şi telekinezăriile parasociologului Sebastian Lăzăroiu, nici nu vreau să mă gîndesc care ar fi fost cauzele crizei economice în viziunea Preşedintelui României, Mircea Geoană. Sau soluţiile. Mă rog, poţiunile.

„A ajuns euro la 5 lei? Nu-i nimic. Isărescule, ia-ţi chiloţii pe dos! Vasilescule, ia şi tu chiloţii lui Isărescu, tot pe dos! Exporturile scad pe o pantă descendentă, Bănicioiule? Păi şi ce mai aştepţi? Ce te uiţi aşa ca bou’ la mine? Ia-l pe Buşoi şi faceţi o spirală pozitiv-ascendentă! Un grup de pensionari protestează la guvern că n-au mai mîncat de trei săptămîni? E bine, ar trebui să fie capabili să leviteze. Hrebe, zi-le să bată din aripi şi am rezolvat şi problema transportului în comun.”

Ştiam că vor digera greu victoria lui Băsescu, dar nu mă aşteptam să li se rupă filmuleţul chiar în halul ăsta. Dar nu-i nimic, iluzia  a murit dar nu se predă. Vor veni susţinătorii cu scuzele. Care, din jena de a recunoaşte pe ce au fost în stare să pună ştampila, se vor căuta de chakre.