Continuam protestele in acelasi stil pasnic si creativ care ne-a facut remarcati peste hotare! Duminica aceasta creăm împreună cel mai mare TRICOLOR UMAN!
Peste hotare? Păi ce au peste hotarele cu corupția din România? Sigur, ne sprijină toată lumea să o combatem, dar noi cu cine ne luptăm, în cazul în care ne luptăm cu cineva? Cu peste hotarele?
Cel mai mare cîrnat, cea mai mare mămăligă, cel mai mare tricolor uman…
Sau vrem să apărem acolo, peste hotare, la străini, frumoși, buni și curați? Care e miza, pînă la urmă, a acestor proteste? Rezolvarea problemei intern, aici unde ne doare, ori propulsarea unui grup ”peste hotare”?
Caz în care, mă scuzați, dar după 4 seri petrecute în piață, nu mai am ce căuta acolo. Ca să-mi amintesc de Ceaușescu și de mitingurile tematice uriașe? Asta e pentru voi lupta anticorupție? Asta vă e indignarea, asta vă e revolta? Așa profitați de oamenii de bună credință din piață?
Băieți, nu profitați de o masă adunată într-un scop ca să vă promovați voi. E tot ceva ce seamănă cu furtul atît de incriminat, dar altfel, executat mai frumos și mai deosebit. Cum vreți să păreți și voi.
Nu știu încă cine de cine profită, dar aflăm sigur. Mai durează puțin numai.
Cred că nu vor aproba Ordonanța 13 în parlament. Vor proceda cum trebuie și cum vrem. Dar numai ca să ne arate că Dragnea e jupînul și că sîntem la mîna lor. Democratic, prin alegeri corecte la mîna lor.
Nu s-au sinchisit de oamenii din stradă, nu le va păsa nici de acum încolo. Dar în război dai cum și cînd ai ocazia, nu scutești. Și au ocazia.
Vor mai aștepta, ca toată lumea, să vadă ce se întîmplă mîine la CCR. E singurul obstacol care le mai poate strica ploile. Ploile și ninsorile, și soarele și mustul. 4 ani de acum încolo.
Președintele a ținut un discurs în parlament, discurs care putea foarte bine să se constituie într-o declarație de presă susținută de la Palatul Cotroceni.
Și atunci de ce a ales parlamentul? Ca să-i dea peste nas majorității parlamentare, și așa ostilă, care a părăsit sala, că războiul e pe cale să fie cîștigat de el și de ramura a bună a societății?
Nu, Iohannis s-a dus la ei acasă dintr-un singur motiv: să-i avertizeze ca nu cumva să transforme în lege nefavorabilă ordonanța de abrogare a ordonanței 13, de modificare a codurilor penal și de procedură penală.
Gestul în sine este lăudabil și atît. A jucat bine de data asta, după ce de la începutul mișcărilor de stradă joacă prost, neinspirat și parcă neconsiliat. Spun asta pentru că știu că avem consilieri buni în România și nu numai.
De ce numai de data asta. Pentru că pînă acum a făcut numai greșeli. Poziționarea de partea manifestanților, bună și de la sine înțeles în sine, a fost prost mascată în gesturi de calitate îndoielnică. Prezența în piață, în mijlocul manifestanților, mai apoi acel ”românii mei” nu fac decît să divizeze o societate al cărui întreg președinte este. Nimic mai simplu pentru partea cealaltă decît să declare că pe ea nu o reprezintă, să dea apă la moara intoxicărilor de presă și nu numai.
Iohannis și-a suspendat astfel principala îndatorire, aceea de mediator între puterile statului, într-un moment delicat cel puțin, cu potențial de extindere, luînd partea uneia din ele necondiționat.
În actuala conjunctură, cînd parlamentul și guvernul sînt ale PSD, se merge pe cioburi cu această formațiune politică. Și ar trebui să se meargă și cu cap, dacă este.
Fără să fie adeptul sau doritorul actelor de amploare, cu semnificații majore în istoria țării, Iohannis este pus în fața celui mai dificil test din viața sa politică președințială de pînă acum. Mișcările pripite și cele al căror sens este ușor deturnat pot să facă mai mult rău decît bine.
Dacă în planul comunicării se poate lesne constata renunțarea la formulări standard, atît de plicticoase și atît de folosite pînă acum, în planul aducerii lor la îndeplinire lucrurile stau mult mai prost.
Pentru că nu a fost momentul proclamării vreunei victorii, ci dimpotrivă, al ajungerii la un acord cu o putere ostilă. Putere care nu numai că nu a ascultat cu atenție ce are de spus președintele, dar nu a ascultat deloc, părăsind sala. Și căreia, neînvinsă și nici măcar cu această perspectivă în față, nu îi făceau oricum nici o plăcere prezența și discursul președintelui.
A spune că feliciți oamenii care au venit cu copiii la proteste este la fel de iresponsabil ca si cei care au făcut-o. Sigur că e frumos, înălțător și poate educativ, consideră unii, dar cum poți, ca părinte, să ignori potențialul conflictogen al unor astfel de mase mari de oameni? Cum poți să expui copiii vulgarităților proferate acolo? Cum poți să le explici celor pînă la vîrsta școlii că furtul e rău?! Cu ce s-au ales bun copiii din prezența acolo? Cu amintirile că au participat la cel mai mare miting din istoria Românniei, ceea ce nici măcar nu era așa greu în condițiile existenței tehnologiei moderne. Și atunci, ce e mai important, amintirea sau securitatea și siguranța copilului fără apărare decît părintele care însuși l-a expus?
A recurge la cuvîntul ”ghinion”, în cazul lui Iohannis, cînd se știe în ce context a fost spus, și cît de greu a fost să se treacă peste momentul respectiv este o greșeală de neiertat a consilierilor. Pepetuarea discuției despre casele familiei Iohannis, ele însele aflîndu-se în procese, ca și președintele, de altfel, nu folosește decît exclusiv părții adverse. O nouă dimensiune acordată cuvîntului este semn că societatea își dorește cu disperare un conducător, dar nu îl validează decît în mintea ei pe acesta, existent. Validarea efectivă nu se realizează nici la televiziuni și nici în mințile goale etalate pe Facebook. Chiar și în epoca post-truth, e imposibil să faci din Iohannis un Obama al României.
Și pentru că a venit vorba de televiziuni, ele nu sînt atît de odioase în dezinformări și intrepretări pe cît sînt în omagii. Iar dacă tot umblăm la codul penal, și o discuție serioasă este absolut necesară după ce lucrurile se vor fi liniștit, să se introducă și infracțiunea de pupat în cur în mod nejustificat. Le-ar face bine unora să și plătească prostia afișată cu atîta aplomb și lipsă minimă de judecată. Și ar face bine societății în general să știe că oamenii politici nu sînt nici iubiți, nici rude, nici de luat acasă, ci de evaluat strict prin prisma performanțelor sau a absenței lor.
Strada nu are nici un vehicul politic pe care să poată conta. Asta e cea mai dureroasă constatare.
În rest, mă întreb dacă e cumva ordin pe unitate să se dea în Băsescu ÎMPOTRIVA evidenței? Toată lumea stă și îl ascultă ca să aibă ce toca după.
Adică eu ascult la televizor ce zice, nu zice nimic aiurea, dar absolut, mă uit pe Facebook, văd nenorociri. Că e epavă, că vai de el, că așa și pe dincolo, că nu mai știu ce.
De la oameni pe care-i știu întregi la cap! Sau nu?
Avem un ciudat mod de a face politică. Cel puțin la nivel de mase, prin influenceri. Se rade tot ce s-a făcut bun, absolut tot. Nimic să nu mai rămînă, cu atît mai puțin să învățăm de la cei care știu. Pentru că, nu-i așa, noi, fiecare în parte, știm cel mai bine. Chiar dacă confundăm o fiesta de seara trecută, din centrul Bucureștiului și nu numai, cu oroarea care s-a numit revoluția română din 1989.
Atunci, dragi copii… Dar am spus deja ce aveam de spus în convorbirea pe care am avut-o cu Iulian Lucian Vâlsan. Și pe care vă invit s-o urmăriți. Mai sînt și altele de spus, săptămîna viitoare.
PS: Nu am urmrit aseară, pe B1.tv, tot ce a spus Băsescu. Pentru că, păstrînd tradiția unui blog de politică și pisici, m-am mai ocupat și de mîțulina mea (vreau să cred). 🙂
Atenție, scene șocante! Doi indivizi ușor identificabili fumează! În propriile lor locuințe.
Seara, la ora 9, determinînd lumea să spună că au făcut-o ca niște bandiți ce sînt.
Facebook-ul e căzut, la propriu și la figurat. Lumea nu mai forță, nu mai are aer de indignare, nu mai are chef de nimic. Nici de viață. De cea politică mi-e frică să întreb.
Le-a păsat prea puțin de proteste, de vorbe mari, înălțătoare, de jignirile aduse de ”ai noștri”.
Și le-au arătat, astfel, propria valoare. Dar ei nu văd asta. Și nici șanse să o facă în viitor nu sînt.
Așa că să o numim marțea neagră, să ne facem sînge rău că scapă niște figuri și s-o luăm de la capăt cu ce știm și am făcut și pînă acum.
Că numai de asta sîntem buni. Pînă nu ne vom vedea în oglindă adevărata față nu se va schimba nimic. Vom participa cu curaj și cu condeiele gata de luptă la competiția cel mai frumos articol. Cel mai înălțător, cel mai plin de draci și așa mai departe, cel mai e important să fie.
Iar pînă atunci, vom pendula duios între abuzul în serviciu și abuzul de servicii. Pe ultimul nu-l vede, deci nici reclamă, nimeni. Încă, doar nu e prea tîrziu.
PS: Să-l anunțe cineva și pe Dragnea ce s-a întîmplat, că nu știa omul nimic despre asta.
PPS: Între occupy și Maidan. Miza e mult mai mare. Grijă la fel de mare!
Au ieșit în stradă peste 30 000 de oameni, pe traseul Piața Universității – Piața Victoriei.
La ora 21 a zilei de azi, Liviu Dragnea a cerut ministrului de resort retragerea jandarmilor din jurul clădirii PSD, unde se poziționaseră. Din acel moment, protestatarii s-au deplasat din zonă.
Ce mai e de făcut. Să vorbească cu ministrul Iordache pentru a retrage ordonanțele privind amnistia și modificarea codurilor penal și de procedură penală de pe agenda guvernului.
Din acel moment, poate guverna liniștit. Nu este nici lovitură de stat, nici nimic altceva, cu atît mai puțin alte minuni anunțate pe la așa zise televiziuni de știri.
Nici prezența lui Iohannis, nici a lui Nicușor Dan cu copilul în brațe nu spun că ar fi.
Nu există absolut nici o legătură între incendiul din clubul Colectiv și incendiul din clubul Bamboo, de ieri. Nu se urmărește nerespectarea votului, nu se urmărește răsturnarea guvernului.
Tot ce trebuie făcut pentru liniște socială este retragerea ordonanțelor.
(Foto: huff.ro)
