PNL şi PSD continuă să susţină, chiar vehement, majorarea punctului de pensie de la 39% la 45% din salariul mediu pe economie. Adică o creştere a cheltuielilor cu pensiile de 15%.

De reţinut că în Legea Bugetului pentru 2010 s-a prevăzut un transfer de la bugetul de stat la cel al asigurărilor sociale de peste 7 miliarde de lei (1,5 miliarde de euro) pentru a acoperi deficitul celui din urmă. O creştere a punctului de pensie cu 15% ar aduce după sine o creştere transferului de la bugetul de stat cu circa 225 de milioane de euro, adică 5% din impozitul pe venit sau 3% din TVA sau 6% din accize. Aceste procente reprezintă doar creşterea transferului către bugetul asigurărilor, nu valoarea sa totală din impozitul pe venit, TVA sau accize (care ar fi de 46%, 23% sau 45%). Da, aţi înţeles bine. 46% din impozitul pe venit s-ar duce spre bugetul asigurărilor sociale (faţă de 40% acum).

Sînteţi dispuşi să acceptaţi o creştere a cotei unice de la 16% la 21% sau a TVA de la 24% la 27%? Fiindcă, dacă ar fi cît de cît responsabili, liberalii şi pesediştii ar propune în acelaşi timp şi o creştere a taxelor, care să acopere cheltuielile.

Bineînţeles, calculul veniturilor bugetare e făcut la o valoare a TVA de 19% şi liberalii şi pesediştii ar putea susţine că majorarea TVA de la 19% la 24% acoperă lejer creşterea pensiilor cu 15%. Uită însă un lucru (sau se fac că-l uită): majorarea TVA s-a făcut pentru e evita intrarea în incapacitate de plată a statului român, în condiţiile în care acesta are probleme în a reuşi să se împrumute pentru a-şi susţine cheltuielile bugetare.

O creştere a cheltuielilor bugetare doar pentru consum nu poate fi încadrată nici măcar la politici social-democrate, darămite la politici liberale. În mod normal, simplificînd la maximum, social-democraţii ar trebui să susţină o creştere a cheltuielilor bugetare pentru dezvoltare şi investiţii iar liberalii o scădere a taxelor şi implicit a cheltuielilor bugetare, urmînd ca banii rămaşi în buzunarul sectorului privat să fie folosiţi de acesta pentru dezvoltare şi investiţii. Însă propunerea de creştere a punctului de pensie de la 39% la 45% nu are de-a face nici cu politici social-democrate, nici cu politici liberale, ci pur şi simplu cu un război politic iresponsabil.

Sîntem o familie care cîştigă 3000 de lei pe lună şi cheltuie 4000, din care 3500 pe mîncare, plasmă şi ghiuluri iar PSD şi PNL ne propun să cîştigăm tot 3000 de lei dar să cheltuim 4500, din care 4000 pe mîncare, plasmă şi ghiuluri. O familie ai căror membri nu investesc bani în educaţie, profesiune, socializare, într-un cuvînt, în dezvoltare, ce şanse are să-şi plătească vreodată datoriile? Şi cine mai are încredere s-o împrumute?

Mîncarea îngraşă dar nu te învaţă o meserie. Carpeta cu Răpirea din Serai îţi umple sufletul de estetică veselă şi neamurile de invidie iar plasma îţi umple casa de Bote şi Iri însă niciuna nu-ţi învaţă copiii să scrie şi să citească şi nici pe tine să baţi un cui sau să lucrezi pe calculator.

PS. Am updatat regulile comentariilor.