Rusia a fost reprimita ca membru in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE/PACE), cu toate drepturile si obligatiile ce decurg din aceasta calitate. De amintit ca in 2014, delegatiei ruse i-a fost retras de dreptul de vot in APCE si i s-a interzis sa participe in organele de conducere sau la misiunile de monitorizare ale Consiliului Europei ca urmare a invadarii Ukrainei.
Votul final din data de 24 iunie a consemnat 118 voturi pentru repunerea Rusiei in drepturi, 62 de voturi contra si 10 abtineri!
Textul Rezolutiei nu numeste Rusia in mod explicit – poate pentru ca istoria oficiala sa nu cumva sa consemneze probabil referirea la Rusia…? – dar afirma inechivoc, ca Adunarea a decis, printr-o derogare de la Regulamentul sau de procedura (!), sa invite parlamentele statelor membre ale Consiliului Europei, care nu sunt reprezentate de o delegatie in APCE (adica, parlamentul rus!) sa-si prezinte acreditarile la sesiunea din iunie 2019. Adica, sa revina la masa!
Toate statele membre ale APCE, se arata in text, au „dreptul de a vota, de a vorbi si de a fi reprezentate in Adunare, iar organele sale nu vor fi suspendate sau retrase in contextul unei contestatii sau al reconsiderarii prerogativelor”.
De necrezut!
Seful comisiei pentru afaceri externe a Dumei de Stat a Rusiei, Leonid Slutsky, a declarat imediat ca „APCE a facut un pas imens spre apararea drepturilor delegatiilor nationale” si ca delegatia Rusiei nu va mai tolera „alte sanctiuni, indiferent cat de nesemnificative” ar fi ele. Harasho! Adica, asa se intampla daca ii dai nas lui Ivan, se si se urca pe divan…!
In contrapondere, asa cum era de asteptat, liderul delegatiei ucrainene la APCE, Volodimir Ariev, declara stupefiat ca decizia Adunarii a trimis Rusiei un mesaj halucinant, un fel de „faceti ceea ce doriti, anexati teritoriul unei alte tari, ucideti oamenii de acolo si veti scapa basma curata”.
Asistam, fara doar si poate, la o decizie robust revoltatoare pentru orice european lucid si responsabil, decizie cu precedente similare poate doar in anii ’30 ai secolului trecut, precedente ale rusinii si ale lasitatii puterilor europene, care au precedat si pregatit dezastrul izbucnirii celui de Al Doilea Razboi Mondial.
Votul european favorabil, astfel, neoimperiaslimului moskovit, a fost posibil gratie scabrosului aranjament politico-economic franco-germano-rus, potentat de gazele Kremlinului si de interesele unilaterale, anti-europene, ale Berlinului, secondat de impotentul si obedientul Paris. Nu a mai contat invadarea Ukrainei, nu a mai contat doborarea cursei aeriene MH17 a Malaysia Airlines in estul Ucrainei in 2014, cu rachete rusesti si implicand – afirma procurorii JIT – personal militar rus, soldata cu moartea a 298 de pasageri, nici asasinarea in Rusia a zeci de jurnalisti critici la adresa puterii putiniene absolute, nici asasinarea liderilor opozitiei, nici conflictele declansate de Kremlin si inghetate de acesta intru controlul regiunilor afectate din regiunea Balcanilor, nici batjocorirea drepturilor omului in general, nici razboiul informational declansat de Rusia impotriva Vestului, care altereaza si asa debilizatele democratii occidentale, nici tentativele de asasinat si asasinatele puse la cale de acelasi Kremlin pe strazile oraselor Vest-europene, impotriva propriilor cetateni incomozi, fugiti din Rusia de urgia fostului kgb-ist ratat, nici…
Asa cum reiese din matematica votului, majoritatea tarilor occidentale – Franta, Germania, Spania, Italia, Portugalia, Belgia, Austria, Irlanda si, desigur, Turcia, au votat in bloc (100%) in favoarea Rusiei, intr-un procent ce se situeaza intre 80% si 100%, doar Marea Britanie votand in proportie de 60-80% impotriva Kremlinului. Ceva impotriviri au fost (in proportie de doar 20-40%) si in Cehia, Slovacia, Olanda (cu tot avionul doborit, plin cu olandezi!) si Moldova. Romania a scaldat-o, (40-60%, la fel ca Finlanda). In afara de Ucraina, ceea ce era de asteptat, s-au opus in bloc doar Polonia, tarile baltice si Suedia.
Acest vot confirma inca o data ca discursurile fornaitoare ale trompetelor realitatii europene ce ni se servesc in fiecare zi si care fac vorbire despre drepturile omului, despre stat de drept, despre unitate si coeziune europeana, despre democratie europeana, despre sanctiuni europene al adresa Moscovei, se naclaiesc abracadabrant sub greutatea mlastinoasa a intereselor financiare ale unei Uniuni Europene in stare de apoplexie a discernamantului politic.
Europa unionala deraiaza din ce in mai grav si pe zi ce trece de la linia trasata nu demult de valorile si principiile ei fundamentale.
Nu, nici pe departe, dar ceea ce s-a petrecut și se petrece încă la Chișinău are nevoie de o analiză serioasă.
În acest scop, acum o săptămînă, noaptea de după, am ascultat la telefon două ore un om. Un om de acolo, din Republică. Un om care știe mult mai multe decît știm noi aici, la București. Un om, nu în ultimul rînd, tare drag mie. Marcela.
Ce am aflat atunci vă voi spune/scrie la un moment dat. Nu acum, pentru că nu face parte din ceea ce se desfășoară încă la Chișinău.
Au trecut 79 de ani. De la nenorocitul moment al sfîrtecării țării ăsteia. Și încă nu avem habar, la cel mai înalt nivel, cum să facem ca să dregem.
Pentru că momentele astrale ale omenirii nu se mai întorc. Poți da vina oricît pe Iliescu/Snegur, acel moment nu se mai întoarce. Cum nu se mai întorc nici cele de atunci încoace.
Cînd ești comandantul Armatei unei țări și șeful diplomației sale, în același timp, și cînd ai un milion de cetățeni români dincolo de Prut, nu mai poți da vina pe nimeni. Îți aparține.
Băsescu a avut toate astea. Și ce-a făcut? Nimic, exact. A întreținut ideea Unirii. A pregătit-o. . Urma să fie făcută cîndva, într-un viitor incert, de către un președinte asemeni.
De către Iohannis, nu? Cîte vizite a făcut Iohannis la Chișinău? Eu nu îmi amintesc nici una. Ce legături sentimentale are Iohannis cu românii de acolo? Nici una, după cum se manifestă.
Exact.
În seama așa unuia a lăsat UNIREA. Este scuzabil? Mira-m-aș! Dacă a fost mai importantă crearea DNA decît reîntregirea țării, măcar asumă, ieși și spune. Altfel, vom ajunge iar la Iliescu/Snegur ori, mai rău, chiar la Manoilescu. De ce a semnat, cum a leșinat? Putem să-l mai îngropăm de cîte ori vrem, tot mort rămîne.
Și mortul de la groapă nu se mai întoarce. Așa nici Republica Moldova la patria mamă.
Cum poți saluta un guvern format prin înlăturarea unui oligarh al Rusiei, cu un guvern al Rusiei? Cum?
simplu, cum s-a văzut. Maia și guvernul rus/ fericire ne-au adus.
Și cît ne luptăm să avem parte de această fericire! Cît ne luptăm să avem însăși Rusia în guvernul Republicii Moldova.
Nu o să întrebăm pe Maia Sandu cum se simte instalată de Moscova, pe ea nu o vom întreba nimic. ea este nu om politic, ci tester de călcat în străchini.
Maia-prim-ministru! Și iată cum facțiunea proeuropeană este la guvernare. Povești de adormit copiii Moldovei, Maia nu va reuși nimic semnificativ în ecuația puterii.
Dacă va reuși să se mențină acolo va fi lucru mare. Deocamdată, este pentru imagine. Imaginea unui Dodon reevaluat peste noapte și acceptat la fel.
Acceptat cum? Cu toate condițiile puse?
Iată documentul pus la dispoziție de președintele parlamentului de la Chișinău, Adrian Candu, cuprinzând condițiile puse de Partidul Socialist – Dodon, după consfătuirile pe care le-a avut cu trimisul Moscovei, Dmitry Kozak, pentru constituirea alianței de guvern cu Partidul Democrat.
Este interesant de văzut dacă asemenea condiții nu au fost propuse și blocului ACUM.
Hei, Maia. Ce zici?
a) acordarea unui statut special pentru Transnistria și federalizarea R. Moldova,
b) schimbarea Constituției R. Moldova prin care următorul președinte să fie ales de Parlament și neapărat din partea socialiștilor,
c) conducerea a mai multor ministere, printre care cel de Externe, Interne, al Apărării, al Finanțelor, al Educației și fotoliul de la Reintegrare,
d) revenirea la prerogativele pe care le avea șeful statului până la 1 octombrie 2016, inclusiv controlul asupra SIS.
e) discuții trilaterale între R. Moldova, UE și Federația Rusă pentru revizuirea Acordului de Asociere,
f) alegerea primarului de Chișinău fără participarea suburbiilor, care întotdeauna înclină balanța împotriva unui ales prorus,
g) modificarea legii privind limba de stat și acordarea limbii ruse, statut de limbă de comunicare interetnică,
h) relansarea posturilor TV ruse, prin anularea Legii anti-propagandă.
Și dacă da, atunci să ne explice Băsescu cum e Uniți în Europa. Cu cine? Cu rușii, a devenit evident. Prin proxy, dar mai mult decît evident.
Care ruși aveau pînă acum Ucraina și armată în Transnistria. Priviți harta. Acum au Și Moldova. Așa vin rușii acum, palmă cu palmă de pămînt românesc. Pînă la următoarea oră astrală a Moldovei, dacă Dumnezeu va mai îngădui una, să privim cascadorii rîsului: Maia dezoligarhizînd cu Putin.
Am irosit un vot la europarlamentare. Două, de fapt. În rest, nu voi avea liniște pînă cînd pămîntul acela va fi unde-i este locul. ACASĂ.
Vineri 18 mai, Anca Cernea, medic și publicist la În Linie Dreaptă, președinte al Fundației Ioan Bărbuș, a primit la Varșovia, înmânată de mareșalul seimului polonez (echivalentul președintelui parlamentului), Marek Kuchciński, Medalia Curaj și Credibilitate pentru „promovarea curajoasă și credibilă a culturii poloneze în străinătate și pentru contribuția la crearea unei imagini pozitive a țării noastre”, conform unui comentariu publicat de acesta pe rețelele de socializare. „Laureata a subliniat că proiectul celor Trei Mări, care promovează alianța țărilor din regiunea noastră, cu respectul deplin al suveranității naționale, al identității religioase și culturale, trebuie să rămână o prioritate. Este în interesul nostru, dar și în interesul întregii Europe și al civilizației occidentale”, a adăugat Marek Kuchciński.
”Stimate Domnule Mareșal (al Seimului, Marek Kuchciński), Stimată Doamnă Președinte (a Curții Constituționale, Julia Przyłębska), Stimată Doamnă Ministru (adjunct al Culturii, Wanda Zwinogrodzka), Stimate Domnule Profesor (Univ. MEP, Zdzisław Krasnodębski, Președintele Capitulului Medaliei „Curaj și Credibilitate”),
Doamnelor și domnilor,
Doresc să adresez sincere mulțumiri capitulului Medaliei „Curaj și credibilitate“ pentru că mi-a dăruit această distincție care mă onorează în mod deosebit. Îi mulțumesc din toată inima lui Bronislaw Wildstein pentru cuvintele sale frumoase.
Nu cred că am meritat această medalie.
Gestul Dumneavoastră deosebit de binevoitor față de modesta mea persoană îl consider mai mult ca pe o încurajare pentru activitatea viitoare pentru cauza prieteniei dintre Polonia și România, decât ca pe un premiu pentru vreun merit al meu.
De asemenea, doresc să vă spun că sunt foarte impresionată de Congresul „Polonia, un Mare proiect”.
O astfel de manifestare de forță intelectuală și culturală, la un asemenea nivel, nu este de conceput în nicio altă țară europeană.
Știu că sloganul electoral al Președintelui Lech Kaczyński a fost „Curaj și credibilitate“. Aceasta este o bună descriere a atitudinii sale.
În România l-am apreciat foarte mult pe Președintele Lech Kaczynski pentru viziunea sa politică, curajul și calitățile sale de conducător.
Nu putem uita că întotdeauna a stat în apărarea libertății și dreptății, că a reușit să salveze Georgia de invazia rusească în anul 2008, mobilizând o delegație a șefilor de stat din regiune să meargă la Tbilisi.
El a arătat în acest fel că solidaritatea și acțiunea comună a țărilor din Europa de Est pot înfrunta în mod eficient imperiul rusesc al răului.
Am fost profund șocați de ceea ce s-a întâmplat la Smolensk, doi ani mai târziu.
În afară de o mână de intelectuali, aproape nimeni în România nu a crezut că a fost un accident.
Cu toții, din primul moment, am vorbit imediat de „al doilea Katyn”.
Ziua de 10 aprilie 2010 a fost pentru Europa de Est ca 11 septembrie 2001 pentru Statele Unite.
Atunci am înțeles că nimic nu va mai fi la fel ca înainte.
Dacă așa ceva s-a putut întâmpla celei mai mari țări NATO din regiunea noastră, atunci înseamnă că toate lucrurile pe care le consideram drept sigure pot fi răsturnate în mod tragic în câteva minute.
Și recent redobândita libertate a Europei de Est este încă serios amenințată.
Puțin mai devreme, alături de mai mulți colegi, am creat un mic blog conservator. După dezastrul de la Smolensk, am început să scriem mult despre acesta.
Articolele noastre s-au bucurat de un interes deosebit, deoarece numai la noi se puteau găsi în limba română informații importante, ignorate în versiunea oficială a mass-media, despre circumstanțele dezastrului.
Datorită acestui lucru, micul nostru blog a devenit vizibil, a fuzionat cu un alt blog conservator mai mare, și astfel a fost creat portalul nostru de astăzi, ceva mai influent, „În linie dreaptă”.
Într-un anumit sens, istoria lui este legată de Polonia.
Și așa este până astăzi, cititorii noștri știu că, dacă nu vor minciunile din media mainstream, numai la noi pot găsi informații oneste despre ceea ce se întâmplă în Polonia.
Și acest lucru este important, mai ales că acum, Polonia este victima unei campanii de calomniere pe scară largă.
Cititorii noștri pot găsi, de asemenea, multe texte ale autorilor polonezi, traduse în limba română, în special articole și interviuri ale lui Bronislaw Wildstein.
Succesul lui Bronislaw Wildstein în România este semnificativ. Cuvintele sale înțelepte sunt citate cu apreciere în cercurile intelectuale conservatoare.
Lupta sa împotriva comunismului și post-comunismului este cunoscută și apreciată în mod deosebit.
Am învățat mult de la el. Îi datorăm mult.
Aș adăuga că, pentru noi, cei care avem privilegiul de a fi considerați de el ca prieteni, nu este numai un mentor de idei, ci, de asemenea, un model de comportament demn și nobil pe care încercăm să îl urmăm în alegerile noastre de viață.
Trebuie remarcat că, în general, interesul românilor pentru Polonia este mult mai mare decât cel al polonezilor pentru România.
Noi, cu colegii din redacția portalului nostru, privim spre Polonia cu o dragoste și o admirație deosebită.
Dar trebuie să recunosc sincer că nu numai din acest motiv scriem atât de mult despre țara Dumneavoastră și suntem atât de interesați de ideile Dumneavoastră.
Suntem patrioți români și scriem pentru a sluji mai întâi patriei noastre.
Credem că este în interesul României să urmeze exemplul Poloniei și să consolideze alianța cu Polonia.
Românii sunt un popor latin, în majoritate de confesiune ortodoxă.
Într-un anumit sens, suntem complementari polonezilor, care sunt un popor slav romano-catolic.
Potrivit sondajelor de opinie, marea majoritate a românilor împărtășesc opțiuni conservatoare, creștine, patriotice, favorizând o aplicare mai riguroasă a legii, sprijinind predarea religiei în școală și opunându-se „căsătoriei“ homosexuale.
În același timp, românii au o atitudine puternic negativă în privința Rusiei și sunt în mod hotărât pro-occidentali, în special pro-americani.
Din nefericire, practic nu există la noi o reprezentare politică adecvată a acestei majorități conservatoare. Alegerea este limitată la liberali și postcomuniști.
Ca și în Polonia, regimul comunist impus de sovietici a provocat masacrul elitelor noastre, distrugerea culturii, instituțiilor și economiei noastre.
În primii ani ai ocupației, societatea românească s-a opus masiv comunismului.
Rezistența armată a durat în munții noștri până în anii ’60.
Potrivit raportului comisiei convocate de președintele Traian Băsescu pentru studierea crimelor comunismului, două milioane de persoane, unu din opt cetățeni români, au fost arestate, deportate sau ucise în perioada comunistă.
Din păcate, spre deosebire de Polonia, care a fost victima unor crime chiar și mai mari, comise de germani și ruși, România, după această distrugere, nu și-a renăscut elitele sale autentice.
Poloniei i-a reușit acest lucru, mai ales datorită Bisericii Catolice Poloneze.
În cele mai întunecate zile ale comunismului, polonezii, cu credința lor statornică și curajul lor eroic, au luptat și au vărsat sânge și pentru noi, și pentru toate popoarele înrobite de sovietici, care sufereau în fiecare zi teroare și umilințe.
Nu vom uita niciodată cuvintele care au spart blestemul fricii și disperării, marcând începutul sfârșitului comunismului în Europa:
„Nu vă temeți!“ a spus, la începutul pontificatului său, un mare polonez, Sfântul Ioan Paul al II-lea, a cărui aniversare a nașterii o sărbătorim astăzi.
Îmi amintesc cum am plâns toți de bucurie când am aflat că noul Papă este polonez. Pentru noi era ca și cum ar fi fost român.
Douăzeci de ani mai târziu, sute de mii de români, în majoritate ortodocși, dar și mulți catolici, l-au primit la București, strigând: „Unitate!“: El a înțeles imediat și a strigat cu ei, „Unitate!“, „Unitate!“
Îmi amintesc cum în anii ’80 ascultam cu părinții mei la Radio Europa Liberă despre Polonia și Solidaritatea.
Atunci mama mea mi-a cumpărat primul manual de limba polonă și a spus că trebuie să învățăm limba și să mergem în Polonia, să vedem cum fac ei acolo și să ne pregătim pentru lupta împotriva comunismului și în România.
Așa am început să învăț polona – din păcate, după atâția ani, cu un efect destul de limitat, după cum puteți vedea.
Și astăzi avem încă multe de învățat de la modelul polonez, cum să luptăm războiul spiritual, cultural și politic – în așa fel încât să le câștigăm.
Avem cu polonezii experiențe istorice asemănătoare. Cunoaștem riscurile asociate cu aflarea pe hartă între Rusia și Germania.
Avem o abordare realistă în ceea ce privește Rusia. Societățile noastre resping ambițiile imperiale ale Rusiei lui Putin. Acordă o mare importanță participării noastre la NATO, în special alianței noastre cu Statele Unite.
După atâția ani de la prăbușirea oficială a comunismului, polonezii, ca și românii, încă mai trebuie să facă față amenințărilor interne grave moștenite de la acesta.
Este vorba de rețeaua fostei caste conducătoare și a poliției secrete din timpul comunismului, care sunt astăzi principalele surse ale corupției și crimei organizate din țările noastre. Ele distorsionează viața publică, răspândind ură prin minciuni și manipularea mass-media, amenințând statul de drept și chiar securitatea națională, din cauza legăturilor lor cu Rusia.
Dovada acestui fapt este opoziția intensă actuală împotriva reformei sistemului de justiție din Polonia. În România, s-a reușit introducerea acestei reforme acum câțiva ani, și s-a întâmplat la fel. Iar acum, când postcomuniștii s-au întors la putere, ei încearcă să răstoarne această reformă.
Românii și polonezii au și experiențe asemănătoare de a fi trădați de aliații occidentali și putem vedea cum mentalitatea Yaltei continuă în prezent.
Se pare că Uniunea Europeană preferă să coopereze cu sistemul postcomunist în țările Europei de Est și nu cu cercurile creștine conservatoare.
Mulți lideri occidentali actuali reprezintă mai degrabă produsul subversiunii ideologice sovietice a Occidentului decât Civilizația Occidentală, care este de neconceput fără rădăcinile sale creștine.
Și indiferent de problemele europene reale, cum ar fi criza economică și imigrația, cauzate de propriile greșeli și de abordarea ideologică, liderii Uniunii Europene găsesc timp pentru a condamna ritual guvernul polonez. Aceste procedee magice nu aduc efectul dorit, fiindcă Polonia nu se predă, ci doar slăbesc Uniunea Europeană și îi amenință supraviețuirea pe termen lung.
Între timp, Rusia a atacat Ucraina, se mândrește cu faptul că se înarmează și amenință răspicat țările noastre cu ocupația militară. Și continuă să submineze și să divizeze Occidentul.
În această situație, avem un interes ferm în consolidarea solidarității reciproce.
Așa cum a spus Benjamin Franklin, „we must all hang together or most assuredly we will all hang separately”.
Proiectul celor Trei Mări, promovând alianța țărilor din regiunea noastră, cu respectarea deplină a suveranității naționale, identității culturale și religioase, trebuie să fie o prioritate.
Este în interesul nostru, dar și în interesul Europei și al întregii Civilizații Occidentale.
Discursul președintelui Trump de anul trecut de la Varșovia a fost foarte important, ne-a asigurat că putem conta pe sprijinul american.
Dar, în discursul său, el s-a referit și la lucruri mai înalte și mai importante decât alianța politică, economică sau militară.
A vorbit despre credința în Dumnezeu, despre Civilizația Occidentală și despre valorile pe care este construită.
Aceasta are o mare importanță, pentru că în prezent, la o sută de ani de la aparițiile de la Fatima, rătăcirile Rusiei s-au răspândit în întreaga lume, provocând războaie și persecuții împotriva Bisericii, așa cum a spus Maica Domnului.
În Europa de Vest, episcopii și-au pierdut credința, intelectualii și-au pierdut rațiunea.
Așa cum vechiul marxism era bazat pe ura de clasă, în prezent ingineria socială neo-marxistă vrea să transforme natura umană, familia și societatea, și face acest lucru bazându-se pe resentimentele unor grupuri sociale, chipurile asuprite de altele și, prin aceasta, îndreptățite la privilegii.
Porțile Europei sunt larg deschise pentru Islam.
Doar pentru creștinism nu este loc.
Multe comunități occidentale care încă rămân creștine își pun speranțele în Putin, îl consideră noul Constantin, care va salva creștinătatea.
Ca și în vremea comunismului de tip vechi, împotriva actualei nebunii sinucigașe, speranța Europei este în Polonia.
Modelul polonez arată Europei că, dacă vrem să avem o politică sănătoasă, trebuie să avem o rațiune sănătoasă și o cultură sănătoasă. Pentru a avea o rațiune sănătoasă și o cultură sănătoasă, trebuie să avem o credință sănătoasă.
„Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă” (Mt 6, 31-33)
Dumnezeu să binecuvânteze țările noastre și proiectele noastre comune.
Mulțumesc foarte mult.
Aici, de la 3:14:09, o puteți asculta pe Anca în limba polonă:
Poliția franceză l-a reținut pe Sarkozy. Finanțare ilegală a campaniei electorale.
Iar ne-au luat-o francezii înainte. Al nostru nici n-a ajuns măcar în funcție.
Lui Sarkozy i-au dat drumul după 36 de ore. Prilej să constatăm că mai există corupție și în alte țări europene, în democrații consolidate? Că nu sîntem singura țară UE care nu și-a ”rezolvat corupția definitiv”? Ei aș! Numai noi, ori, în cel mai bun caz, numai la noi este o problemă atît de mare. Chit că habar nu avem cît de mare este a altora.
Bătălie planetară pentru titlul de ”Imbecilul total”. Concurenți: Trudeau al canadienilor și Juncker al europenilor.
”Canada INTERZICE cuvintele ”Mamă” și ”Tată”, ”Doamnă” și ”Domnule”. Canada, lumea liberă și dezvoltată, lumea la care visau românii înainte de revoluție și mai visează și astăzi, Canada, paradisul anticorupt, bănuiesc, ei bine, Canada împlinește liber și democratic visul comuniștilor, de a elimina infamele cuvinte ”doamnă” și ”domnule”, ba mai mult decît atît, ce nici nu au visat comuniștii de la noi, ăi mai răi, și ”mamă” și ”tată”.
Sigur, se știa că pentru a impune comunismul trebuie un regim aspru, restrictiv, dictatorial, nu unul democratic. Cum atunci să fie posibil așa ceva în Canada? Iaca este. Cînd o parte mare din electorat scapă boii din bătătură, îi găsește apoi în funcții înalte. Îi și se aranjează, cum ar veni.
Asta înseamnă ca o majoritate să fie tolerantă. Tolerant fiind, în noua accepțiune, înseamnă să cedezi în fața minorității. Dacă minoritatea mai este și agresivă, iar prostia majorității mare, lucrurile se rezolvă imediat. Adio mamă, adio tată, trăiască scump părinte, indiferent ce sex ar avea sau cum s-ar fi simțit de dimineață, la trezire: bărbat sau femeie.
Aici duce declinul moral și intelectual permanent al occidentului. Asta se impune să însemne a fi sensibil astăzi, să renunți de bună voie la tradiție, obiceiuri și, în ultimă instanță, la tine însuți.
Revenim acasă, pe continent, unde lucrurile stau la fel de prost. Stau Juncker.
Ce poți să mai zici în fața unei asemenea catastrofe morale și intelectuale?! Există diplomație europeană? Există școală pentru diplomația europeană a politrucilor ăstora?! Îi învață cineva ce și în ce conjuncturi să spună? Trebuia atîta căciulire în fața unui dictator care și-a eliminat la propriu contracadidații cu șanse, candidînd singur practic? Se putea măcar ca Iohannis, uite că am ajuns să-l dau exemplu pozitiv în comparație cu stupiditatea sau trădarea de la Bruxelles:
Pe această cale, țin să vă asigur că rămân încrezător cu privire la beneficiile dezvoltării relațiilor dintre statele noastre pe baze pragmatice și predictibile, prin dialog constructiv și în conformitate cu principiile și normele de drept internațional.” – stiripesurse.ro
Problema noastră este: acestor oameni de la Bruxelles le cerem ajutorul în lupta anticorupție? Ce putem aștepta de la ei, ce putem spera? Cît de loiali principiilor europene fondatoare sînt acești oameni care vorbesc despre parteneriat cu Rusia și cooperare pan-europeană? Cît de verticali și intransigenți ne așteptăm să fie?! Cît de corecți și cît de principiali sînt ei?!
Paul Dragoș Aligică, Facebook:
Ohh Padure Tanara, unde sunt disperatii de acum cateva luni ca Administratia Trump vinde Romania Rusiei si aia si ailalta?!
Unde va e vigilenta, indignarea, alerta, panica, semnalul de alarma, mema prompta si atitudinea ferma si principiala in apararea Romaniei, Europei, Civilizatiei Nord Atlantice si a Universului in general samd samd.?
Asta nu va ingrijoreaza? Asta cu Juncker si Putin. Asta – care vizeaza si vine direct de la varful varfului unui sistem politic in care aveti drept de vot nemijlocit si in care sunteti reprezentati in mod direct in structurile de decizie politica si constitutive, NU va trezeste nici cea mai mica reactie?!!!
Nu produce nici macar 5% din urletele, ruperile in figuri, ochii peste cap si isteriile cu care ne-ati sufocat, agresat si persecutat luni si luni de zile?
Scuzati-mi retorica excesiva dar cred ca totusi este justificata dat fiind patternul total neproductiv, neprofesional si ultimamente anti interes national cu care ati distrus si ultima bruma de credibilitate in comunitatea publicistica si a analistilor de limba romana, cocotandu-va pe valurile propagandei de la Centrala si identificandu-va cu ele pana la anularea oricarei urme de discernamant, respect de sine si demnitate profesionala.
E prea mult sa va cerem sa ne spuneti cum aveti de gand sa reactionati la asta de mai jos? (vezi mai sus, n.m, FN)
Dar să vedem ce declarații a făcut corecta și infailibila Germanie în context. În contextul, și mai precis, al încercării de ucidere a fostului agent rus Skripkal și a fiicei sale, în Marea Britanie, prin otrăvire cu Novichok, un agent neurotoxic de uz militar demonstrat a fi fabricat numai în Rusia.
„We assume that Russia will remain a difficult partner,” he said. „Russia is … needed when it comes to solving major international conflicts. That is why we want to stay in dialogue, but we expect constructive contributions from Russia”
He said Germany and other EU states would make clear they were „firmly on the side of Great Britain”.
He added that „dialogue” with Russia ought to continue, however.
Ei, vedeți ce înseamnă diplomația? Așa se face. Rusia este un partener, dar unul ”dificil”. Doar nu era să spună, Doamne ferește, criminal. Dar este necesar pentru rezolvarea conflictelor internaționale maajore? Sigur că este! Atunci cînd nu este chiar ea, Rusia, cauza lor. Sau chiar și atunci. Dar ce mai este un conflict internațional major astăzi, cînd am văzut cu toții cum NU s-a rezolvat problema anexării Crimeei?! Sau cum s-a rezolvat în favoarea rușilor.
Ce ne rămîne nouă, românilor, de făcut? In NATO we trust, in Intermarium we believe, so help us God. Atît.
A murit Andrei Gheorghe. Cunoscutul om de radio și televiziune avea 56 de ani și prea mulți dușmani, la ce s-a scris despre el. Unii au uitat că atunci cînd cineva moare, ce spun nu este despre ei, ci despre cel dispărut. Și că e inutil să mai reproșezi ceva mortului, vei rămîne tu în conștiința publică drept un nemernic care s-ar răfui și Dincolo.
Mi-l amintesc pe Gheorghe reacționînd exemplar, deși speriat, atunci cînd, la el în emisiune fiind invitat, Emil Boc a căzut de la înălțime. Îmi amintesc că, pentru mine, PRO FM era sinonim cu Andrei Gheorghe. Și îmi mai amintesc reacția excepțională avută la adresa lui Mândruță, după lamentarea aceea publică referitoare la iertarea pe care o cerea Lucian de la nevastă. Era nevoie de un bărbat să dea două palme unei cîrpe.
Am avut permanent impresia că ar duce lucrurile la extrem. Că-și testează limitele. Că e o inteligență ieșită din comun, captivă, de cele mai multe ori irosită în lumea asta, a noastră, de pe aici.
Ne-am intersectat o dată sau de două ori, m-a uimit politețea, buna cuviință cu care susținea opusul spuselor mele. Deși părea să știe că nu are dreptate, dădea de înțeles că ar prefera să cedez. Mă și găsise!
Gheorghe a fost, după mine, motociclistul acela dur care ascunde cea mai frumoasă sensibilitate. Sensibilitatea omului inteligent.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească. Cred că a fost un om bun.
PS: Se pare că suferea de inimă, avusese și un infarct. Îmi imaginez că rîde copios cînd vede cum îl și găsiseră unii mort de supradoză!
Am spus destul. Și am adunat cele mai importante scrieri ale celui cu care mă bucur că am fost contemporană: Andrei Gheorghe.
”Sunt obosit. Am fost „generația de sacrificiu” si am crezut ca după un drum lung si greu o sa ajungem intr’o poiana cu soare si flori. Dar nu a fost așa. Drumul nu ducea nicăieri si intr’o zi sătui de foame si mizerie ne’am revoltat, ne’am ucis conducătorii si am crezut ca după un alt drum lung si greu o sa ajungem la malul unei ape dulci. Apa însă e salcie, terenul mlăștinos si cei mai nevolnici și netrebnici dintre noi se răsfață in calești scumpe, copiii lor ni se urca in cap și dansează țonțoroiul iar părinții noștri mor încet de piocianic. Frății fug scirbiti si’si caută fericirea in alte zări. Speranta a leșinat bătută de jandarmi, Infinitul lucrează la un mall iar eu imi număr firfireii și ma gândesc daca’mi ajung de o funie mai sănătoasă. In fata nu văd nimic decit bezna și întuneric, in jurul nostru doar mizerie și dezmăț și nu mai pot și nu mai am răbdare. Am inima uscata si’n gura gust de cenușă. Va blestem conducători ai României si’n pușcărie dacă v’as bagă pe toți, cu nimenea nu as greși. Va blestem cu spitalele, școlile, șoselele, șpăgile, infumurarile și prostia voastră agresiva. Va blestem sa muriți stind la coada, sa trăiți din salariu și sa va petreceți bătrânețea cu o pensie obișnuita, intr’un oraș obișnuit, cu doi copii obezi și beți in sufragerie și cu părinții in întreținere pe veci. Sint obosit și drumul nu se mai zărește.”
“Un vînt de nebunie îmi șuieră prin cap. Oameni aparent normali decolează brusc și se transformă în nebuni cu spume la gură sau strigoi cu ochii sticlind a revelație divină. Un tânăr de 28 de ani își declară admirația pentru Adrian Nastase, moartea lui Iulian Vlad declanșează bocitoare care ne vorbesc de caracterul sau “solar”, un condamnat dă lecții la televizor ministrului justiției, educația este condusă de un domn cu educație precară, hoțul se stropșește la jurnalist întrebind despre proveniența banilor cu care acesta și-a făcut o casă, Palade bate oameni în live și lumea-l înțelege, popi cutremurați de dreapta credință împraștie blesteme și tot așa și tot așa. Surpriza-ți sare-n poala ca un iepure satanic, impostori cu acces la internet se declară ofuscați cînd sînt prinși cu rața-n gură, târfe povestesc despre monogamie, bețivii luptă împotriva alcoolismului și orbii ne predau arta fotografiei. Nu înțeleg. Postarea este declanșată de o îmbrinceală filologică avută cu domnul Eftimie de la Times New Roman care după ce a postat o nazdrăvanie (limba română s-ar exprima mai bine in grafia chirilică) și a fost corectat, insistă 2 zile în susținerea poziției. Păi poziția este de nesusținut și cel mai bun lucru este să spui, ok, am greșit. Nu și domnul Eftimie care insistă pe un drum sinucigaș cu seninătatea unui kamikaze. Cum poate un tînar să nege realitatea într-un asemenea hal? Inteligent, umorist, glumeț cu scoala terminată? Cum poate să se comporte ca un Vozganaian, un Sova sau un Capsali? Un tupeu olimpian e scuza? Sau adaptarea la piața și la viața, descoperirea ideii că dacă așa merge, păi așa faci și tu? O cangrenare a spațiului public în care învingătorii sînt obraznici, habarniști dar tari în clonț și mușcătura? O lume invadată de imbecili cu titluri, de miniștri semidocți, de primarițe iuți în verb, de ziaristi sordizi și de afaceriști etatisti? O lume nouă, bravă și minunată ne-am construit noi toți și alta nu mai e. Cui nu îi convine, e liber să plece, aici sîntem noi și al nostru e totul! Și știți ceva, ei au dreptate.”
”Sunt un sceptic, sunt aici de atâta amar de vreme, nu m-ai prins niciodată contrazicându-mă. Zic multe despre mine, dar niciodată altele. Sunt acelaşi. Nu suport proştii, reacţionez repede, mă rog la Dumnezeu să mă scape de mânie şi de furie, care mă mănâncă pe dinăuntru, să-mi dea înţelepciune. Ăsta sunt. Şi dacă îţi sunt prieten, nu sunt dur, arogant, din contră sunt calin şi pupăcios” – cancan.ro
Gabriel Liiceanu: „Din plin. Deci v-am răspuns, intrând în scenariul întrebării dvs simple și provocatoare. Da. M-am gândit cum ar arăta România cu un asemenea om care prin comportamentul ei devine aproape o abstracție de slujire. Este slujirea.”
De dumnealui, da. În încercarea stabilirii unui alt diagnostic în afara pupicurismului feroce (pe care nu-l exclud, totuși) se pot invoca multe. Vîrsta, chiar activitatea intelectuală de lungă durată, părăsirea teritoriului real, fizic, și cîte și mai cîte. Dar omul e în sarcina familiei să vadă dacă e în regulă sau nu.
Întrebarea mea este: ce spun adoratorii domnului Liiceanu? Acceptă ”slujirea” sau nu? Acceptă o candidată la prezidențiale, cu șansele domnului Liiceanu la parlamentare? Rămîn în abstracțiune sau coboară aici, pe pămînt, și pun mîna, alături de noi, la găsirea și promovarea unui candidat competent, cu șanse reale?
Pentru că, de fapt, îl avem pe domnul Liiceanu cu noi, de aproape 30 de ani, și la ce ne-a folosit? Politic sîntem tot acolo unde sîntem. Domnul Liiceanu este excepțional în domeniul dînsului de competență, scrie și publică cărți de valoare incontestabilă. Dar politic?!?
După mult timp, multă muncă și nenumărate încercări de a dovedi legătura Trump-Rusia, iacătă domnul Mueller și-a făcut public raportul.
Selectăm:
Defendants made various expenditures to carry out those activities, including buying political advertisements on social media in the names of U.S. persons and entities. Defendants also staged political rallies inside the United States, and while posing as U.S. grassroots entities and U.S. persons, and without revealing their Russian identities and ORGANIZATION affiliation, solicited and compensated real U.S. persons to promote or disparage candidates. Some Defendants, posing as U.S. persons and without revealing their Russian association, communicated with unwitting individuals associated with the Trump Campaign and with other political activists to seek to coordinate political activities.”
Carevasăzică rușii au cumpărat reclame pe rețelele sociale și uite așa a fost lumea influențată cum să voteze! Cît de proști ne poate crede?!?
Și dacă nu vrea? Și dacă nu vrea, să fie forțat. Un f@t@t în cur, un pas înainte.
Cum să exploreze altfel homosexualitatea din el?! Care se știe doar, există în fiecare dintre noi, numai că nu iese la suprafață.
Au înnebunit. De tot, cu totul, sînt irecuperabili mulți. Da, ne trebuie spitale. Multe spitale. De nebuni.
Unde să meargă și cei care se simt jigniți de Vasilica-prim-ministru cînd a pronunțat cuvîntul ”autist”. Și care mă pun pe mine în imposibila situație să-i iau apărarea doamnei.
Pentru că, indiferent de boala din spectrul autist, aici este vorba, în primul rînd, de lipsă de înțelegere sau de înțelegere mai greoaie. CNCD sau cum se cheamă organizația aceea care te amendează pentru fiecare cuvînt hotărît de stat ca fiind folosit într-un mod nepotrivit a fost imediat sesizată și nea spus că Vasilica, ca prim-ministru, are obligația să fie și mai atentă decît un om obișnuit la ce scoate pe gură, tocmai pentru că este prim-ministru. Iar boala (de Vasilica) a cerut scuze. Pentru ”autist”, nu pentru că e prim-ministru.
Trist este că absolut nimeni nu a mai discutat pe fond zisele Vasilicăi, hărmălaia lumii așa zis bune oprindu-se la cuvîntul ”autist”.
În SUA, în timp ce FBI este ocupat să demonstreze legătura Trump-Rusia, deși primise avertismente privind criminalul, un dement înarmat a intrat într-un liceu și a lăsat în urma lui 17 morți și cîteva zeci de răniți.
Ca de obicei, după fiecare incident armat se cere, de către stîngiști, interzicerea armelor deținute de populație.
În logica asta,
De ce nu se interzice folosirea cuțitelor după fiecare înjunghiere?
De ce nu se interzic mașinile, nu numai după fiecare atentat terorist, ci după fiecare accident cu victime?
De ce nu s-au interzis încă avioanele și de ce nu s-a cerut interzicerea lor după fiecare accident aviatic, multe soldate cu sute de victime?
Pentru că stîngiștii vor un singur lucru: ca statul să fie unicul deținător de arme.
Statul unic deținător de arme este deja sau este pe cale de a deveni în orice moment stat totalitar. Visul de aur al stîngiștilor de pretutindeni și de întotdeauna.
Înregistrarea pe care am realizat-o ieri cu Lucian Vâlsan va apărea cel mai tîrziu sîmbătă, așa că pînă atunci:
Cine a spus că trebuie? Cine a forțat-o? Da, uneori mai mergem și la evenimente unde nu toate persoanele prezente ne plac, dar nu ne obligă nimeni să facem asta. Am putea foarte bine să refuzăm invitația. Nu o facem pentru că… Completați pe spațiul punctat.
”Să știți că nici mie nu îmi este plăcut să merg la astfel de evenimente în care mă întâlnesc cu inculpații. De multe ori în activitatea mea am fost nevoită să vorbesc cu persoane despre care știam că sunt cercetate de către DNA. Nu mi-a plăcut, dar asta este, nu am avut ce să fac”,
Trei oameni acuzați pînă acum, printre ei Paul Manafort, trei luni șef de campanie Trump. Suficient ca toată prostimea leftistă să urle ”Trump-Russia”. De fapt, acuzația la adresa lui Manafort privește activități care ar fi avut loc aproape exclusiv în timpul administrației democrate Obama. Conspirația împotriva Statelor Unite se referă la activitatea prin care Manafort ar fi schimbat și spălat bani pentru Ianucovici, președintele ucrainean putinist.
Dosarul NU îl implică pe Trump. Este momentul și va fi permanent să o spunem, chiar dacă Manafort, așa cum se bănuiește, va fi presat să spună ceva și despre mantra democrată, Trump-Rusia. Dar Trump era, în momentul acestor acțiuni, un om de afaceri și atît, fără implicare politică, așa că mai curînd dosarul va duce către John Podesta, managerul de campanie al doamnei Clinton. Da, acel Podesta care, în 2012, scria favorabil pentru Ponta.
Cu alte cuvinte, cînd ucrainenii se luptau la Kiev cu forțele ruse, iar noi pe aici ajutam chiar și numai prin diseminarea știrilor, unii americani erau împotriva lor și împotriva noastră. Pro-Putin și pro-Ponta.
Ianucovici la Kiev și Ponta la București, ăsta pare a fi lobby-ul democrat în zona noastră.
Trump mănîncă copii cruzi dimineața și femei gravide seara
În acest timp, presa românească ajută cum poate. Cu o traducere din Mirror, care spune că Donald Trump ar putea fi rudă cu un canibal din secolul al XVI-lea. Urmînd acest narativ, nu m-ar mira ca președintele american să fie rudă și cu Cain. Sau mai simplu, direct cu dracu’. Ei, acum realizați ce catastrofă au putut face la alegerile de anul trecut americanii?!
8 morți și 11 răniți în Manhattan, după ce un uzbec, rezident în Florida din 2010, a intrat cu un camion pe o pistă de biciclete. A strigat Allahu Akbar înainte să apuce să-l împuște poliția. Care a găsit în duba pe care o conducea probabil în timpul liber, altfel fiind șofer Uber, și mesaje ISIS.
Începem seria ghicitorilor: tu știi unde e președintele tău astăzi?
De 2% din fondul de salarii este venită, din ce spune ministrul de finanțe, pe filieră europeană. Solidaritate cu cine? Cu alți europeni, cu alți români, cu cei bătuți de soartă, cu cei care nu vor, cu cine?
b) Cu cine
Cu Juncker, de exemplu, dacă taxa chiar vine de la nivel european. Care ultima dată, a glăsuit:
Putem oare cu adevărat să gândim la viitorul Europei fără a fi atenţi la Marea Rusie? Este primul dintre vecinii noştri, ţara cu care într-un anume fel şi neuitând conflictele care există, trebuie în mod absolut să reînnodăm legăturile.
c) De ce
Trebuie, deci. Pe noi ne-a întrebat ceva? Nu, evident. Trebuia? Da, la fel de evident. Știam că UE este un organism colectiv de conducere, nu unul care impune și care vorbește fără să țină cont de părerea statelor care îl compun. Evident, știam cum nu trebuie. Ce trebuie este ce dictează Bruxelles-ul, nimic mai mult, nimic mai puțin. Iar dacă Bruxelles-ul vrea cu Rusia, cine sîntem noi să ne opunem?
Frontul moldavo-european
De acesta se ocupă fostul președinte, Băsescu. Și tocmai de aceea are șanse mai mari de izbîndă, omul știe ce vrea. Unirea Moldovei, a Republicii Moldova, cu România. Cu cît proiectul comun al celor două state, momentan, va fi realizat, cu atît le va pica cheful celor care vor să-l paraziteze. Și sînt destui. Despre asta vom mai discuta.
Acum, cu un președinte român care vrea să spunem ”da” sau ”nu”, după caz, tuturor inițiativelor europene, bune sau rele, fără să cunoască interesul nostru, al românilor, înainte de orice, cu noile remarce privind Grupul de la Vișegrad și cu intensificarea, chipurile, a luptei anticorupție (ce să mai intensifici dacă ambasadorul american spune că au fost 15 ani de succese?!), avem toate șansele să rămînem și la coada Europei, și în afara Grupului. Categoria ”sîntem și noi pe aici și ne luptăm cu morile de vînt”, lăsați, de fapt, pe dinafara proiectelor politice care contează și vor conta. Spun asta pentru că anticorupția NU este o temă politică. Iar dacă este, atunci ne-am ars.
Când am fost prima dată arestat i se datorează ei, ar trebui să fiu supărat… dacă ar spune ea câte ordine i-a dat Traian Băsescu… Era clar că Băsescu îi dădea ordine, cine ştie ce o înjura când bea două-trei pahare de whisky noaptea! Acum primeşte ordine de la FBI… îi spune — şi ea trebuie să facă!”
(…)
Eu sunt prieten bun cu duhovnicul ei, are duhovnic, părintele Ciprian. Am zis, ca om, din spovedanie, ce fel de om e? A zis că e un om deosebit, mergea şi la Piatra Neamţ şi se spovedea, ţine toate posturile. Eu o iubesc pe Codruţa creştina, care se spovedeşte. Ca şef DNA, normal că mai face greşeli. E o femeie credincioasă! – flux24.ro
Gigi Becali, fost europarlamentar și membru în Parlamentul României.
2. Era mai bine Geoană președinte.
Este și concluzia comisiei parlamentare de anchetă a alegerilor din 2009. Că alegerile au fost furate și Geoană trebuia să fie președinte. Serviciile, în 2009, așadar, nu trebuia să-și fi făcut datoria și să-l aducă pe Popa, nu trebuia să-l fileze pe candidatul Geoană la Vîntu la spa, nu trebuia să facă nimic. Că de asta și iau bani, să nu facă nimic. Visul de aur al autorului. PSD a fost atît de slăbit de ”preluarea ostilă a afacerilor”, că a ieșit acum mai tare în afaceri și sondaje decît orice partid. Recurența a două nume, Băsescu și Udrea, trimite la starea mintală deteriorată pe fondul ”da’ eu de ce nu am primit nimic?”.
Pentru cele de mai sus nu există nici o dovadă. Ba și Udrea este în pericol a fi condamnată pe un denunț obținut cu greu. Și atît. ”Sursele”, considerate de unii drept ”băț prin gard”, sînt dintr-o imaginație bogată și un vocabular pe măsură. Revenind la momentul 2009, da, sigur, era perfect pentru unii să nu avem DNA. Pentru cine, este evident în aceste zile, luni, probabil ani.
”Bucurați-vă” de toată splendoarea, mai jos. Dacă dorește credit pentru cele spuse, sînt gata să acord imediat. O ultimă notă, ați aflat și motivul pentru care această platformă a dispărut din online cîteva luni, în 2014. A fost ștearsă, mai precis.
II. În următoarea perioadă de timp, atenție mare: vi se va spune cumva, dar vi se va spune sigur, că americanii sînt răi (corupți, fără suflet etc). Ca să fie rușii buni, evident.
Nu vă lăsați păcăliți.
Strategia Americii, în mai toate statele şi regiunile globului, a fost şi este cea de dezbinare, haos, confruntare, moarte, suferinţă, după vechea reţetă „dezbină şi stăpâneşte”. Este ceea ce a făcut în Asia de Sud-Est – Vietnam, Cambodgia, Laos, Peninsula Coreeană, Orientul Mijlociu, nordul Africii, zona Caucazului, sau Ucraina, pentru a aminti numai câteva, deşi nici unul din popoarele procopsite cu grija mortală a Americii nu a întreprins vreun act criminal pe teritoriul acesteia şi împotriva acesteia.
Trebuie să ai ceva deficit neuronal sau de transmițători ca să afirmi că:
Polonia, Ungaria şi Slovacia au lăsat România în aer în scandalul Rogozin. – evz.ro
Cu atît mai mult cu cît vine de la un om la care nu mă și nu cred că ne așteptam.
Cum au lăsat-o în aer, ce au făcut sau nu au făcut?
Trebuia să se supună sancțiunilor UE. Așa, și nu au făcut-o, deși tot sursa cu pricina ne anunță că fiind avion de pasageri, nici nu trebuia să o facă. Ca și cum sancțiunile se aplică numai avioanelor de vînătoare și ciorilor, ori păsărilor călătoare aflate în căutarea perechii pe aici.
Toate statele implicate în povestea provocarea Rogozin au acționat așa cum a trebuit.
Rogozin, golanul Kremlinului, este unicul vinovat în povestea cu care ne ocupăm, ca de obicei, excesiv timpul. Rogozin știa ce reacții poate provoca urcarea lui într-o cursă de linie, respectiv traversarea spațiului aerian al unor țări UE. A nu ține cont de anumite reglementări nu te exonerează de consecințele acțiunilor tale. La asta trebuia să se gîndească înainte de a pune în pericol, cum susține că ar fi fost, pasagerii cursei respective.
Fiecare țară în parte a reacționat așa cum trebuia într-o atare situație. Ungurii și ceilalți nu au dat drept de aterizare avionului, noi nu l-am lăsat să intre în spațiul aerian românesc.
Era de dorit o caloborare mai bună? Sigur, întotdeauna e loc de mai bine. Dar asta nu înseamnă că cineva ne sabotează relațiile externe, mai puțin emitentul vorbelor de mai sus.
De unde și cum au aflat românii că în acel avion se află Rogozin rămîne la fel de lipsit de importanță, ce e important e că am aflat. Că au fost surse, că a fost comentariu lăsat pe o pagină Facebook, nu mai contează. Și nici nu e de mirare cînd știm cît de apropiate sînt relațiile româno-moldovene. Că nu am comunicat mai departe da, poate fi o problemă, a noastră. Dar să spui asemenea gogomănie, că am fost ”lăsați în aer”, depășește capacitatea de înțelegere a omului medu informat.
Ce ar fi trebuit să facă respectivele țări? Să nu permită nici ele tranzitarea spațiului aerian, cu motiv rezonabil, să însoțească aeronava cu avioane militare, poate să și tragă în ea?
Desigur, varianta 1. Dar nu s-a întîmplat. Rezultatul, în schimb, a fost același, din moment ce nu a putut ateriza pe teritoriul statelor acuzate.
Și atunci de ce zarva, de ce acuzațiile?
Pentru că așa se întîmplă cînd se inflamează materia cenușie. Pentru că așa se întîmplă de fiecare dată cînd cineva vrea să inflameze spiritele. Iar acum, cu constituirea Intermarium, este terenul propice să auzim cele mai aberante scenarii din care să rezulte că țările est și central europene mai au puțin și se bat între ele, nu că ar constitui o alianță benefică tuturor. Din acest moment, ungurii vor lua o parte din Ardeal în fiecare bagaj cu care părăsesc România, Negruzzi va fi interpretat și reinterpretat de dacă ar trăi, ar renunța să mai scrie ”Sobieschi și românii”, iar slovacii, dacă tot nu am avut nimic cu ei pînă acum, nu înseamnă că nu putem avea de acum încolo.
Vor curge asemenea așa zise știri și comentarii despre cum ne urîm între noi, aici, în estul și centrul Europei, cum nu se poate construi nimic cu noi și, mai ales, cum este sortită eșecului o inițiativă ca Intermarium.
Ghiciți cui vor folosi aceste scenarii. Cine va profita de pe urma unor asemenea abordări? Exact, cine nu dorește ca alianța să fie făcută și să funcționeze. Cine dorește status quo-ul actual, în care Germania dictează ce avem de făcut, în funcție de cum și-a aranjat treburile cu Rusia. Cu alte cuvinte, exact dușmanii reali ai Intermarium.
PS: Imbecilii ăștia reușesc iar să zăpăcească lumea de cap.
Problema lor e că nu au și nu asigură vaccinuri pentru copii, iar lumea se încaieră pe e bun sau nu vaccinul.
Vaccinul, bun clar, de la firme autorizate să-l producă, trebuie să fie în țară. Este obligația lor. Apoi poate începe ce discuție de țaca țaca vreți, dar nu atîta vreme cît ei nu îl asigură. Vă certați pe ceva care nu există.
Așezată cel mai nefericit sau cel mai periculos pe harta Europei, între două puteri cu intenții permanente de supremație continentală, Polonia a învățat lecția folosirii corecte a lui ”da” și a lui ”nu” în situații favorabile sau care îi pot afecta interesele. Lecție pe care o aplică și acum spre disperarea stîngiștilor de pretutindeni.
Tot scandalul pe care îl vedeți în ultimele zile, toată hărmălaia este făcută de grupuri de stîngiști veșnic neconsolați cu ideea și cu realitatea că PiS a putut cîștiga alegerile, forma guvernul și acum, schimba sistemul judiciar în sensul modernizării.
PiS nu numai că nu are probleme în Polonia, dar acolo, la el acasă, lumea chiar asta așteaptă de la el, mesajul cu care a cîștigat alegerile.
Și atunci de ce urlă stîngiștii de pretutindeni, de ce numesc regimul conservator autocrat și abuziv? Din cauză de:
1. Germania.
De cînd presa a hotărît că, odată cu alegerea dracului portocaliu la Casa Albă, lidera lumii libere a devenit Angela Merkel, Germania dă tot mai mult semnale ale libertății pe care vrea să o impună țărilor UE. Au fost migranții, a căror venire, repartizare și relocare a fost hotărîtă exclusiv de doamna Merkel, inclusiv prin încălcarea și ulterior suspendarea acordurilor Schengen și Dublin, despre a căror situație nu a fost nimeni consultat ÎNAINTE de a se lua decizia. Și este acum, la fel de revoltător, proiectul prin care Germania dorește să se asigure de gazul rusesc, Nord Stream 2, ignorînd complet sancțiunile stabilite pentru anexarea Crimeei și, deloc în ultimul rînd, interesele celorlalte țări UE.
Poziția de dictat adoptată de Germania doamnei Merkel nu avea cum să nu amintească polonezilor de situațiile anterioare în care a fost invadată, sfîrtecată și apoi împărțită între cele două puteri sinistre și criminale ale jumătății secolului trecut, ultima dată, cea nazistă și cea comunistă. La fel ca atunci și nu numai, nimeni nu întreabă Polonia ce dorește, toată lumea așa zis bună de la Bruxelles impune Poloniei. La fel ca atunci, Polonia este desconsiderată și umilită. Iar fiica tatălui ei, doamna Merkel, se dovedește a confirma pe deplin temerile doamnei Thatcher privind reunificarea Germaniei.
2. Germania – Rusia.
Ocheadele aruncate reciproc de Germania și Rusia nu aveau cum să scape partenerilor europeni ai primeia, prin urmare nici Poloniei. Iar dacă în timp ce pe hîrtie Rusia nu are ce căuta în Europa, în practică avansează din ce în ce mai mult, prin resursele energetice de care dispune și la gîndul cărora Europa salivează atît de puternic.
Penetrarea Europei, după aparenta cedare de la sfîrșitul războiului rece, s-a realizat exclusiv economic, prin resurse și infiltrare de oameni și companii în domenii cheie ale economjei europene. În vreme ce europenii savurau succesul, Rusia muncea din greu la sabotarea lui, astfel încît a ajuns în zilele noastre să poată juca puternic la masa celor mari.
Uitîndu-ne retrospectiv la întreaga perioadă de după Al Doilea Război Mondial, puterile care au pierdut atunci Europa (în ciuda aparentului cîștig al Rusiei) au fost Germania și Rusia. O situație cu care cele două nu s-a împăcat niciodată și ca atare este pe cale să o elimine.
Ce și cum facem să nu se întîmple asta?
3. Polonia – SUA.
Echilibrarea situației vine de peste ocean, de la administrația republicană instalată la sfîrșitul anului trecut la Casa Albă. Și vine de această dată întru prevenirea și nu rezolvarea, cum s-a întîmplat anterior, dezastrului european.
Vizita președintelui american la Varșovia, luna aceasta, a adus asigurări privind sprijinul militar sporit pe care est-europenii îl vor primi, în acord cu creșterea cu 40% a bugetului Pentagonuluii privind numai această zonă, și sprijin pentru Intermarium, Inițiativa celor trei mări, proiectul european care să asigure atît conservarea valorilor europene în această zonă cît și posibila revenire a Europei vestice, într-un timp oarecare, la fundamentul pe care s-a clădit. În orice caz, proiectul vizează crearea unei zone de securitate NATO, care poate opri tăvălugul rusesc și face imposibilă legătura cu aliații lor ideologici europeni, nemții.
Sînt măsuri care nu pot conveni, dimpotrivă, Rusiei și Germaniei, măsuri care să le ucidă încă de pe acum pofta de expansiune, geografică sau culturală. Sînt măsuri care conservă valorile liberalismului clasic, ale națiunilor și tradițiilor, în cea mai avansată formă de organizare imaginată pînă acum de om și care funcționează.
Ceea ce vedeți zilele acestea la Varșovia și în alte zone europene sînt zvîrcolirile fiarei încolțite, care scuipă și se zbate în neputința-i. Pentru că aici, calm dar hotărît, se revine și se pun în practică vorbele lordului Ismay, primul secretar general NATO:
Keep the Soviet Union out, the Americans in, and the Germans down.
