Legăturile secrete ale administrației Obama cu Rusia

În timp ce în presa leftistă americană se înmulțesc zvonurile despre o posibilă conexiune a ginerelui președintelui Trump, Jared Kushner, cu oficiali ruși, și se vor tot înmulți pînă la rude decedate, nu am dubii, să vedem cine a colaborat de fapt cu Rusia – și mai ales cum – în perioada precedentă.

Un articol Bloomberg intitulat ”Inside Obama’s Secret Outreach to Russia”, din decembrie 2014, dezvăluie ce făceau Statele Unite, ce înțelegeri secrete făceau, unele implicîndu-l chiar pe fostul secretar de stat Henry Kissinger, în timpul exercitării mandatului.

Luni de zile administrația Obama a căutat mijloace pentru a colabora în secret cu regimul de la Kremlin, în ciuda a ceea ce regimul respectiv făcea, în ciuda sancțiunilor impuse oficial și mai ales în ciuda dorinței arătate de Kremlin în acest sens și în ciuda faptului că președintele rus nu intenționa să dea înapoi un pas în problema Crimeei.

Crimeea fusese anexată în martie 2014. Ce făcea administrația Obama cîteva luni mai tîrziu? Încerca să stabilească relații cu cel care o anexase, cu Kremlinul. De ce? Pentru a-i oferi o cale de ieșire din situația în care singur intrase. De ce? Pentru a obține cooperarea rusească în rezolvarea problemei Orientului Mijlociu. Pentru că SUA singure nu puteau, nu?!

Cum? Prin John Kerry, secretar de stat. Ce urma să facă John Kerry? Să separe problema Donetsk și Luhansk de Crimeea, urmînd ca aceasta să fie tratată, dacă și cu parcă, cîndva. Ar fi urmat ridicarea unora din sancțiunile impuse Rusiei de către SUA. Kerry, prieten cu Lavrov, ministrul rus de Externe, se întîlnește cu acesta și vorbesc des la telefon, adesea fără alt personal de față. Cînd Obama vorbește la ONU și condamnă agresiunea Rusiei în Europa, Kerry îi spune lui Lavrov să nu țină cont de ce a spus președintele. Ca și cum președintele vorbea pentru proști, de la tribuna unei organizații a proștilor.

Ce se negocia, de fapt? Vulnerabilizarea estului european. Inclusiv noi facem parte din această zonă.

Să mai adăugăm și celebrul microfon uitat deschis la o reuniune Obama – Medvedev, din primul mandat american al lui Obama, în care acesta îi spune omologului rus să-i transmită lui Vladimir că în al doilea mandat va avea mai multă flexibilitate.

Aceasta era flexibilitatea. Posibilitatea negocierii pe sub mînă, în secret.

Asta are de ascuns presa americană de rit obamist.

PS: Un alt democrat, în alte vremuri:

John F. Kennedy: ”We shall pay any price, bear any burden, meet any hardship, support any friend, oppose any foe, in order to assure the survival and the success of liberty.”

100 de ani de la naștere, astăzi.

(Foto: Bloomberg/Greg Baker/AFP/Getty Images)

Rușii dau lecții americanilor

Asta au reușit să facă democrații americani din țara lor, din Statele Unite ale Americii, țara căreia să-i dea rușii lecții!

Incredibilul s-a produs. Rusul declară cu nonșalanță că nu înțelege cum americanii au putut face așa ceva. Cum au putut crede că o putere străină se poate amesteca în treburile lor interne. Mai mult decît atît, rusul recunoaște că oamenii lui Hillary au avut multe contacte cu… ruși, da! – chiar în timpul campaniei electorale.

Nu despre asta țipau ca ciupiți de șarpe democrații și gurile lor media? Nu despre asta nu se mai termină discuția? Cît de disperat să fii încît să accepți că țara ta ar fi putut ceda în fața altei puteri de pe planetă?!?

Au reușit să facă din Rusia ceea ce nici nu visa să fie vreodată, cea mai puternică putere de pe planetă. Care se amestecă inclusiv în procesul electoral american și îl influențează. Este o stare de fapt falsă, așa ceva nici vorbă!

Ascultați și cruciți-vă!

GEOPOLITRUCUL rusofon, o specie agresivă de propagandist

”GEOPOLITRUKUL rusofon, o specie agresivă de propagandist”, scrie fostul președinte Traian Băsescu pe Facebook:

Am văzut în ultima perioadă tot soiul de analişti chipurile îngrijoraţi de evoluţiile lumii ca urmare a alegerii lui Donald Trump. Desigur, cel mai ridicol dintre ei este GEOPOLITRUKUL care nu mai pridideşte a-şi revărsa fluviul de incompetenţă şi neînţelegere a lumii actuale peste ţară şi în a sugera insistent că singura soluţie este Mama Rusia.
În timp ce GEOPOLITRUKUL îşi revarsă impostura în lungi tirade pro Moscova în emisiunile televizate, „prietenul” lui Putin, preşedintele ales Donald Trump, debarcă Brigada 3 din Divizia 4 infanterie a US Army la Bremen în Germania, cu destinaţia Estul Europei. Nu mai puţin de 4400 militari şi 2200 piese de luptă blindate, începând cu tancuri Abrams, transportoare blindate Bradley, artilerie Paladin şi alte echipamente grele de luptă, vor fi dislocate in Polonia ,Ţările Baltice, România şi Bulgaria. Mai mult, Batalionul 1 al acestei brigăzi va fi dislocat la Mihail Kogălniceanu. Brigada 3 nu este orice unitate. Aceasta a fost dislocată de 4 ori în Irak şi o dată în Afganistan. În timpul acesta, GEOPOLITRUKUL încearcă să ne convingă că America lui Donald Trump va abandona ţările din Europa de Est şi le va lăsa sub influenţa lui Putin. Altfel spus, vrea să ne convingă că trebuie să ne reorientăm politica externă spre Moscova, aşa cum a făcut Igor Dodon în Republica Moldova.
Mai mult, GEOPOLITRUKUL vede dezastrul american în Siria şi implicit (după mintea lui) pierderea influenţei în Orientul Mijlociu, în condiţiile în care Rusia are de 50 ani baze militare în Siria, la Tartous şi Latakia, şi uitând că SUA au zeci de mii de militari în Irakul vecin Siriei sau în Iordania.
Alt lucru pe care nu-l observă GEOPOLITRUKUL. Pentru consolidarea poziţiei SUA în Orientul Mijlociu, Donald Trump reface complet şi consolidează, înainte de începerea mandatului, relaţia cu Israelul şi îşi manifestă ostilitatea faţă de Acordul Nuclear cu Iranul prietenos Rusiei şi Siriei. Şi aici GEOPOLITRUKUL lansează dezinformarea pierderii superiorităţii SUA în Orientul Mijlociu şi în lume în favoarea Rusiei şi Chinei.
O concluzie: Limbile Moscovei au declanşat un val de propagandă prin care încearcă să genereze neîncredere în aliaţii României, în mod deosebit în SUA, pentru a-şi vedea împlinit visul de a linge bocancii Moscovei.
Simt nevoia să-i râd în faţă GEOPOLITRUKULUI, spunându-i că eu cred în America lui Donald Trump, chiar dacă acesta nu a fost opţiunea mea electorală.
PS-Nu sunt un adversar iraţional al Rusiei, ci doar mi-aşi dori ca această ţară să respecte interesele României în regiune şi în relaţia bilaterală.

Mai mult decît atît, Traian Băsescu semnează, alături de 16 actuali sau foști lideri din Europa de Est și Centrală, o scrisoare către președintele ales al Statelor Unite ale Americii.

Din scrisoare selectez:

Under Putin, Russia’s record of militarism, wars, threats, broken treaties and false promises have made Europe a more dangerous place. Putin does not seek American greatness. As your allies, we do. When America called on us in the past, we came. We were with you in Iraq. We were with you in Afghanistan. We took risks together; sacrificed sons and daughters together. We defend our shared transatlantic security as a united front. This is what makes our Alliance powerful. When the United States stands strong, we are all stronger—together.

Nu sînt multe de comentat. Se poate întrezări, în scrisoare, o ușoară spaimă, firească, de altfel, a celor 17 de a nu fi lăsați singuri în fața pericolului rusesc. Ceea ce în statusul de Facebook, mai sus, clarifică Băsescu. NATO își extinde prezența în această zonă. Semnăturile sînt ale unor personalități marcante din acest spațiu european, spațiul cel mai încercat, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, de ocupația sovietică. Iar Băsescu este omul căruia orice i se poate pune în cîrcă, mai puțin rusofilia.

Mai mult decît atît, pentru că e necesar, cîți își mai amintesc astăzi că președintele Reagan, în primii ani la Casa Albă, îi solicita lui Gorbaciov ajutorul în caz de atac extraterestru? 🙂

Așa că stăm bine, zic. Numai snowflakeșii americani și acoliții lor de pretutindeni se zbat în propria neputință de a sabota noua administrație Trump, neinstalată încă.

PS: Paul Dragoș Aligică, Facebook:

Sa repetam – a cata oara- poate ca de data asta are mai mare succes. Vorbim iarasi de evolutiile din SUA:

Oameni care nu au inteles nimic si NU inteleg NIMIC din ce se intampla insista CHIAR SI ACUM sa se interpuna ca interpreti ai realitatii intre publicul roman si realitate. Sa repetam deci, sa repetam si sa repetam pana la satietate in numele bun simtului si profesionismului:

1. NU poti explica cititorului ceva ce tu insuti NU ai inteles. Si nici NU trebuie sa incerci sa o faci.

2. Daca esti comentator de politica externa (sau ai ambitii in acest sens) si daca „sursa” ta este exclusiv CNN, BBC, Washington Post, NYT sau orice vine dupa aceea in lantul trofic al ingurgitarii propagandei ambalate ca stire si analiza, inseamna sigur ca NU esti informat. Ceea ce faci nu este analiza, explicatie sau iluminare publica. Este carausie.

3. Daca te intrebi acum, citind lista de mai sus, care sunt alternativele sau lista complementara si rectificatoare la cele de mai sus, daca inca nu stii cum si de unde se aduna informatia, se deceleaza faptul si se construieste interpretarea echilibrata in ziua de azi, inseamna sigur ca NU ai ce cauta in linia asta de business in care pretinzi sa stii si explici lucruri pe care nu le stii si nu le intelegi.

4. Faptul ca ai citit ceva in The Economist, Slate, Huff Post, Rolling Stone, Guardian sau vizionat un clip de pe Comedy Channel NU inseamna ceea ce crezi tu ca inseamna. Si nici nu te califica sa ai o pozitie publica. Inseamna altceva. Insemna ca fie esti foarte comod, fie ca esti incompetent intelectual si nu ai capacitatea sa faci efortul necesar pentru a avea o pozitie. NU are rost sa pretinzi ca ai o pozitie -si mai mult- ca e una de formator de opinie, cand ceea ce faci este sa repeti niste meme autogratificatoare, vesele si comode.

5. Cand lucrurile sunt prea complicate, prea confuze, prea obscure nivelului nostru de informare sau capacitatii noastre de analiza, cel mai onest si util public lucru pe care il putem face este pur si simplu sa recunoastem asta. Si sa ne abtinem. Nu e o rusine. E de fapt o virtute. Nu faci nimanui un serviciu, inclusiv tie insuti, daca ocupi spatiul si timpul oamenilor pretinzand ca le explici lucruri pe care nici tu nu le intelegi.

reagan gorbaciov (Foto: Reuters/dailymail.co.uk)

Rusia, ca mare putere, are destulă demnitate

De trei zile-ncoace, lui Oazu Nantoi, cel mai socialist dintre liberali și cel mai liberal dintre socialiștii de pe scena politică moldovenească, mai nou (miră pe cineva?) consilier al candidatei Maia Sandu, după ce a schimbat puzderie de partide și nu a produs, de la înălțimea de om politic și „expert” în toate celea, absolut nimic sesizabil pentru R. Moldova, dovadă halul în care arată, gura nu-i mai tace.

Și zice omul, care ne-a ținut împreună cu toată hărmălaia de politicieni din Moldova, în mizeria echivocului moral:

„Vectorul geopolitic e ultimul refugiu al potlogarilor”.

Mari potlogari românii, balticii sau ucrainenii ăștia că și-au dorit și își doresc să țină dreaptă cîrma spre Vest, să acceadă sau să rămînă în spațiul civilizației occidentale. Chiar cu prețul a mii de vieți măcelărite de ruși în Donbas. Numai moldovenii îs cei mai deștepți: ei au formulat înaintea lui Dughin teoria celei de-a treia căi: suptul de la două vaci și șezutul cu curul între două luntri. De fapt, mare treabă ca îndrăgitul ideolog rus să nu se fi inspirat din înțelepciunea politică moldovenească! Testată timp de secole și care, după cum se vede cu ochiul liber, dă rezultate extraordinare în termeni de bunăstare economică, stabilitate politică și pur și simplu prosperitate nemaiîntîlnită!

Nici Maia Sandu nu s-a lăsat mai prejos, și a declarat astăzi într-un interviu pentru DW* următoarele:

„Noi avem ce oferi Rusiei în materie de relații economice.
Avem loc pentru colaborare. Pe această bază vom încerca
să ne construim relațiile. În ceea ce privește temerea de
unele sancțiuni, eu cred că Rusia, CA MARE PUTERE, ARE DESTULĂ DEMNITATE CA SĂ NU SE SUPERE PE ALEGEREA MOLDOVENILOR (subl.m). Repet, este loc de colaborare cu toții.”

Sincer vă spun că mi-a pierit tot cheful să mai merg la alegeri. Să alături în aceeași propoziție cuvintele „Rusia” și „demnitate” este peste capacitatea mea de înțelegere. Cîtă demnitate și respect a arătat Rusia față de alegerea ucrainenilor în 2014, atîta va arăta în continuare și față de Moldova. Să te exprimi cu atîta reverență, în termeni de „mare putere” , față de o mizerie cleptocrată, kgb-istă, revanșardă și periculoasă cum este Rusia contemporană, după zecile de mii de victime ale războiului asupra Ucrainei și asasinarea a aproape 300 de pasageri ai cursei aviatice, este o dovadă că ești dusă cu pluta.

În rest, „putem să facem ordine la noi în casă, fără să vină cineva să o facă în locul nostru”. Deci, a se scuti cu unirea și cu eforturile de integrare în spațiul românesc sau euro-atlantic. Las că ne descurcăm și singuri la fel de bine cum am făcut-o și pînă acum.

PS: *Maia Sandu: ”Putem să facem ordine la noi în casă, fără să vină cineva să o facă în locul nostru” – dw.com

maia-sandu

(Foto: adevarul.ro)

Teodor Baconschi: Sistemul feudalizat (baronii) nu a fost depășit

În cazul Republicii Moldova, nu cumva vrem să trecem o bătrânică strada, dar ea nu vrea? Procentele celor care nu doresc alipirea la România, ci cu „mama Rusia”, sunt între 48 şi 65%.

Știți cum se spune: unirea e, în primul rând, un „ideal”. Pentru a fi o realitate, ai nevoie de câteva condiții democratice și geopolitice. Prima e ca, de ambele părți ale Prutului, să existe o majoritate unionistă calificată. A doua e ca, la Chișinău, să existe consens suprapartizan și acțiune unionistă asumată parlamentar. A treia ar fi rezolvarea conflictului înghețat din Transnistria. A patra, consultarea dintre cele două capitale și centrele de putere euro-americane. În fine, acordul tacit sau explicit al Federației Ruse, care consideră că tot ce se petrece în „străinătatea apropiată” (respectiv în statele-tampon din Parteneriatul Estic) îi afectează (sau nu) interesele. Dacă vă întreb, la rândul meu, în ce măsură s-au reunit aceste condiții, îmi veți răspunde că v-am pus întrebări retorice. Nu sunt retorice, sunt realiste. Evident, dacă vom ajunge, cu timpul, la satisfacerea acestor condiții prealabile, va trebui să completăm tabloul cu alte calcule: studii de impact economico-financiar, eventuale modificări constituționale, prognoze de securitate regională și internă pe termen mediu și altele de acest fel.

Cât de real este pericolul de „infestare” cu neomarxism în Europa?

Ceea ce numiți „neo-marxism” este vulgata academică și politico-socială a „corectitudinii politice”. Ea s-a impus, produce norme, comportamente și structuri de supraveghere, generând ipocrizie socială, autocenzură și acumulări subterane de frustrare colectivă, care pot exploda asemenea unor pungi cu gaze naturale peste care cade, accidental, o brichetă aprinsă. Există, firește, și o reacție venită din mediile conservatoare, creștine sau naționaliste, care se bat pentru revenirea la statu quo ante, adică la o situație descrisă idilic și bazată pe „valori fundamentale”. Asistăm la o bătălie culturală în care preopinenții dau mai curând probe de surditate intelectuală. O coliziune a două dogmatisme, a două pretenții de a monopoliza adevărul. În aceste condiții de dialog ratat, radicalizarea celor două tabere pare inevitabilă. Probabil că și este. Bisericile, universitățile, ONG-urile și intelectualii publici moderați au mult de lucru pentru a evita degenerarea acestei tensiuni culturale într-un conflict civil capabil să destructureze ordinea democratică.

Cât este imagine şi cât este amenințare reală în politica dură şi prea puţin contracarată a Rusiei?

N-aș spune că revizionismul neo-imperial, panslavist și ortodoxist al Federației Ruse n-a primit o replică, fie că vorbim de sancțiunile economico-financiare, fie că evocăm excluderea temporară a Moscovei din feluritele formate de „integrare” occidentală (Consiliul NATO-Rusia, Consiliul UE-Rusia, G8 etc.). Din păcate, ideea de nou război rece s-a banalizat. Intervenția masivă a Rusiei în Siria a complicat și mai mult șansele de a obține, pe termen scurt, negocierea unui echilibru durabil. Ne aflăm și în plină ofensivă propagandistică: demonizarea Occidentului în media rusești, investiții în rețele externe de influență mediatică. Plus atacurile cibernetice, înscrise în manualul războiului hibrid și ilustrate, cel mai grav, prin acuzațiile de intervenție a Moscovei în campania prezidențială din SUA. Câteva lucruri sunt clare: Federația Rusă și-a modernizat armata. Sancțiunile au fost amortizate intern printr-o propagandă eficientă. Cercurile de afaceri europene își doresc recâștigarea pieței ruse. Chestiunea energetică (ca pârghie de presiune asupra multor state europene) nu a fost rezolvată printr-o alternativă funcțională. Devitalizarea Parteneriatului Estic nu a liniștit situația internă din acest hinterland. În fine, nu există o linie unică de raportare a Occidentului la Rusia, nici în termenii evaluării riscurilor, nici la nivelul agendei diplomatice.

Interviu acordat qmagazine.ro, integral aici.

baconschi (Foto: livepr.ro)

Mișcări și mutări NATO. Este un război mai aproape decît credem?

Cea mai importantă știre a sfîrșitului de săptămînă care a trecut, deopotrivă la fel de importantă și de ce nu?! – în conexiune directă cu Marșul pentru Basarabia, a trecut neobservată de presă. NATO a numit, pentru prima dată în istoria organizației, un șef al intelligence-ului, pe germanul Arndt Freytag von Loringhoven, actualmente ambasador al republicii federale în Cehia.

Desemnat să monitorizeze/contracareze atît activitățile Rusiei în țările aliate, cît și posibile atacuri teroriste, diplomatul este cel care a asigurat vicepreședinția serviciului german de informații, între 2007 și 2010. Misiunea încredințată acum îl va face să coopereze atît la nivel militar, cît și civil.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că NATO recunoaște că, în ciuda eforturilor de a stabili relații de bună înțelegere cu Rusia, și în ciuda exercițiilor de tipul TRIDENT 2015/2016 – adevărate demonstrații de forță aliată, la care Rusia a fost și este invitată să asiste, ca să știe ce-o așteaptă în caz de agresiune împotriva unei țări membre – aceasta nu își diminuează eforturile militare și civile, ci își întărește capacitatea de atac în cele mai neașteptate moduri.

Un exemplu l-ar putea constitui chiar Marșul pentru Basarabia, desfășurat sîmbătă la București, și care a cuprins, cu totul pe nepregătite, avînd în vedere cum se desfășoară asemenea acțiuni la Chișinău, mișcări cel puțin ciudate. Devierea de pe traseul stabilit, neîncadrarea în ce afirmaseră inițial că vor să realizeze, plasarea de corturi, peste noapte, în Piața Universității, totul sfîrșindu-se cu obligarea, practic, a partidelor înscrise în cursa parlamentară de la București de a dialoga și a semna un act cu reprezentanții manifestanților, prin care să se statueze ca obiectiv prioritar unirea României cu Republica Moldova.

Pe de altă parte, securitatea zonei Mării Negre, care reprezintă un punct de interes major al NATO, este pusă la îndoială de către oficiali ai Alianței care recunosc că, dacă vrea, Rusia poate închide Bosforul și, cu aceasta, accesul în și din zonă. Un pas înapoi, din păcate, după părerea mea, îl constituie chiar renunțarea la o flotilă NATO în Marea Neagră, cele trei state membre direct implicate în asigurarea securității zonei, România, Bulgaria și Turcia, urmînd a naviga militar sub pavilion propriu.

Reuniunea la nivel de miniștri de externe ai țărilor membre, desfășurată chiar în aceste zile, va oferi mai multe detalii, sperăm, asupra intențiilor Alianței privind prioritățile și mișcările din viitorul apropiat, în acest sens. Ce știm pînă acum este că asigurarea securității zonei baltice și a Poloniei (prin concentrarea de tehnică de luptă și factor uman), direct vizate de șicane rusești, din ce în ce mai multe și din ce în ce mai dese, o duc pe locul I în top priorities pe agenda partenerilor.

În final, rămîne întrebarea: sîntem mai aproape sau mai departe de o confruntare directă cu Rusia? Nici, nici, dar asta nu înseamnă nici pe departe că nu sîntem deja antrenați într-un război hibrid, că nu se folosesc deja elemente de soft power și, mai ales, că vecinul de la răsărit ar renunța vreo clipă la intențiile imperialiste pe care, prin anexarea Crimeei, a demonstrat deja că le are.

jens-stoltenberg

(Foto: countercurrents.org)

Aroganta Rusiei si complicitatea interna

Rusia ne-a ”dăruit” un videoclip despre cum să ne învățăm copii istorie și a donat 100 – una sută – euro pentru campania de achizonare a Cumințeniei Pămîntului.

Că rușii de la site-urile binecunoscute sau de unde or fi sînt proști, mai de la țară, mai cu vodca-n nas, știam deja, nici o surpriză. Videoclipul este o minciună cap-coadă, cu care nu are rost să ne punem mintea. Că cei 100 de euro sînt o batjocură, iar știam. O aroganță, o bătaie de joc.

Dar astea le știm noi, populația, din care puțini, prea puțini mai cred astăzi ceva din propaganda asta de doi bani. Că la nivel oficial nu s-a spus măcar un cuvînt, e altă poveste. Una tristă.

Absolut nici o reacție din partea autorităților. Cel puțin la videoclip se cerea un răspuns oficial, calm și ușor ironic. Cît despre bani, nu era de ratat momentul repunerii pe tapet a problemei tezaurului românesc de la Moscova.

Nu e indicat să răspunzi necorespunzător – citește isteric – unei asemenea mizerii făcute de te miri ce mujic. Dar nici nu e nici momentul să taci superior, înghițind porcăria.

Dar cine să răspundă?! Poate doamna Dobrovolski, dacă președintele însuși nu se coboară din augusta-i superioritate. Un comunicat de presă, o atenție, una peste obrăznicie nu le strica. Aceea era adevărata superioritate, nu să taci. Puțin din istoria adevărată, cum și cu cine au luptat românii în cele două războaie mondiale și, mai ales, ce ”binefaceri” ne-a adus perioada comunistă: cîți morți, cîte atrocități, ce nenorociri s-au petrecut pe aici în timp ce noi ne industrializam, iar restul lumii se oprise din progres, stătea, se minuna și aștepta să ne desăvîrșim întru prosperitate și progres, ca să mai aibă și ei curaj să miște ceva, eventual de unde să învețe.

Dincolo de povestea asta, ce e cu adevărat grav e că nu avem acum nici un partid parlamentar clar anti-rusesc și nici nu se pregătește vreunul să facă marele pas în politică. Cu excepția PMP, ori a fostului președinte, mai degrabă. Care nu rata ocazia să le scape cîte una rușilor de cîte ori era cazul.

PSD e clar orientat spre ”valorile” estului, Rusia și China. Ponta a demonstrat-o, Năstase la fel, cei de acum prin tot ce fac. PNL, cu excepția cîtorva nume, e aceeași Mărie uselistă cu altă pălărie. Și la nevoie, PNL schimbă pălăriile după cum bate vîntul, a demosntrat-o în ultimii 26 de ani de cîte ori a avut ocazia.

Marian Munteanu, alegerea PNL pentru Primăria Capitalei, să nu uităm, laudă chiar ”realizările” epocii comuniste, iar Nicușor Dan, ori USB, mai degrabă, l-a avut ca finanțator al partidului, în alegerile locale, pe un pro-rus. Găsiți documentație aici. Pro-rus de care nu s-a dezis clar nici acum, cînd partidul a început strîngerea de semnături pentru alegerile parlamentare.

Revin la Băsescu și la marea descoperire de presă a condamnatului penal la doi ani și patru luni de închisoare în dosarul Rompetrol, Sorin Roșca Stănescu. Care l-a găsit, nici mai mult, nici mai puțin, drept (fost) agent KGB pe fostul președinte, în arhive, tocmai acum!

Problema lui Băsescu, privind în ansamblu mare poziționarea și noile mișcări geopolitice, și dincolo de derapajele interne, asta este. E singurul anti-rus pe scena politică actuală. Și trebuie ori să nu mai fie, ori să tacă. Cum să tacă e greu spre imposibil de realizat, poate ar fi cazul să-și crească nepoții, lăsînd actuala conducere a țării și acoliții netulburați, pe mîinile bune, progresiste și admiratoare, mai pe față, mai nu, ale ”valorilor” estului.

Dar serviciile ce-au păzit? E singura întrebare care așteaptă răspuns.

(Foto: Administrația Prezidențială/ziare.com)

NATO va deveni ONU. Intrebarea e cind.

Cu timpul, nu brusc. Nu, nu se va desființa.

Va ajunge însă la fel de nesemnificativ și de socialist, de birocratizat și de multiculti, multigender, multicolor, multiorice și, de fapt, nimic, încît va fi de nerecunoscut. Va fi o amintire a ceea ce a fost odată.

Izolaționismul nu va veni din partea americană nici dacă Trump va cîștiga președinția SUA. Trump nu a spus decît că statele membre NATO trebuie să se achite de obligațiile ce le revin, ceea ce e cît se poate de rezonabil, nu stăm la cerșit, să ni se dea, să ne apere cineva, ceilalți, contribuim. Dacă fiecare stat membru NATO ar gîndi că ceilalți vor veni în ajutorul lui și că obligațiile sînt după buget, după posibilități, cine ne-ar mai apăra în caz de nevoie?

Izolaționsimul este european, al liderilor europeni, este în sîngele și-n fibra europeană la fel ca și cuceririle, pe vremuri, și totalitarismele secolelor XIX și XX. Numai că vremurile s-au schimbat. Lideri europeni care, odată scăpați de Marea Britanie – salvată la limită prin Brexit – își vor urma parcursul pe care și l-au trasat de multă vreme. Locomotiva UE, Germania, secondată îndeaproape de Franța, va ajunge la o pax europaea prin dictat și impunere și va face alianță cu rușii, pentru că sînt și ei europeni, cît de cît, și pentru că sînt aici, aproape. Nu se va pomeni absolut nimic despre condițiile economice care au adus continentul în această situație, nici despre propensiunea Germaniei, de-a lungul vremii, pentru regimurile totalitare. Începînd cu comunismul lui Marx și Engels, trecînd prin nazismul lui Hitler și ajungînd astăzi la fundamentalismul islamic.

Pentru că ceea ce pare a fi fost, anul trecut, o greșeală absolut inexplicabilă a țărilor europene, aceea de a anula unilateral tratatele Dublin și Schengen, în primul rînd, și de a permite astfel pătrunderea pe teritoriul european a peste un milion de migranți este, în fapt, modalitatea cea mai sigură de a ține propria populație sub control. În nici un an, Europa a devenit cîmpul de bătălie al tuturor ”bolnavilor psihic”, un uriaș sanatoriu unde au venit să se trateze suferinzii. Europenii au început să se obișnuiască cu ideea că pericolul îi paște la fiecare colț de stradă, și nu e neapărat bombă, ci poate fi orice, începînd cu banalele cuțite și, de ce nu?! -oalele kukta, cum deja au folosit teroriștii din Boston. Ce facem acum, interzicem cuțitele și oalele kukta pentru că pot încăpea pe mîinile teroriștilor? Exclus.

Așa că ne vom conforma încet, încet, mai de bună voie, mai prin impuneri și interdicții, noii situații. Doar e spre binele nostru! Ce nu facem noi pentru binele nostru, pentru siguranța noastră?! O populație parțial anchilozată mental, parțial inoculată din timp cu idei socialiste va aproba fără crîcnire măsurile de control și reglementare, anihilînd, cum s-a mai întîmplat, elementele recalcitrante. Începutul a fost făcut, prin cenzura instituită asupra principalelor mijloace de comunicare în masă, de anul nou, odată cu agresiunile sexuale de la Koln și din alte orașe ale Germaniei și nu numai. A ieșit populația în stradă să protesteze masiv împotriva lor? A căzut măcar un cap de atunci și pînă acum?

Populație islamică ca mijloc de control al propriei populații, așa s-ar numi, pe scurt, ce s-a întîmplat de anul trecut încoace. Și este prima ipoteză de lucru pe care o luăm în calcul.

Cea de a doua, totul s-a întîmplat dintr-o uriașă eroare de calcul politico-economico-demografic. Sigur, dar o asemenea situație se poate remedia pe parcurs. Cu o condiție: să fie recunoscută de cei care au provocat-o. Ori cum acest lucru nu s-a întîmplat, e de bănuit ori revenirea la prima ipoteză, ori acceptarea ideii că cei care au ajuns în funcții europene de decizie majoră nu sînt capabili să-și recunoască greșelile. Recunoașterea greșelii însemna stoparea oricărei infitrații islamice, prin reinstituirea controlului strict la frontierele UE. Acest lucru s-a făcut deja, dar mult prea tîrziu. În paralel, puteau fi activate structuri NATO care să prevină, împiedice, contracareze fluxul migratoriu la timpul oportun. Acest lucru nu s-a întîmplat.

De ce? Este prima întrebare pe care ne-o punem. De ce nu s-a făcut apel la NATO pentru stăvilirea valului migrator atunci cînd încă nu era prea tîrziu? Și a doua, de ce nici acum nu este solicitată alianța, ci este, în schimb, avansată aparent brusc, după Brexit, ideea formării unei armate europene? Cine i-a mandatat pe acești oameni aflați în funcții de decizie, să propună și să negocieze așa ceva? Alegătorii lor, au cîștigat alegerile cu așa ceva în program? Știm cît costă măcar, avem un deviz estimativ? Știm cît ar dura înființarea și devenirea operațională a structurii? Și, deloc ultima întrebare, cui și mai ales împotriva cui să fie folosită?

Nu în ultimă instanță, această armată va funcționa în paralel cu NATO? Ori va fi sub comanda, peste comanda, pe lîngă comanda NATO? Ori nu va mai fi vorba de nici un NATO? Această armată va fi folosită pentru protecția cetățenilor europeni sau împotriva lor, în caz considerat de necesitate? Și de ce, dacă situația o impune, nu sînt apelate chiar structurile europene ale NATO? De ce mai trebuie încă o forță armată, monolitică, transnațională și transstatală în Europa?

Sînt întrebările la care e imperios necesar ca liderii europeni să răspundă, și asta cît mai repede. Cu cît structura se va forma mai repede, cu atît mai repede prezența NATO în Europa va scădea.

La summitul de la Bratislava acestea sînt întrebările care trebuie puse. Pentru că șanse de salvare încă mai avem, și ele se numesc urne. Asta numai în cazul în care nu cumva toate partidele europene au fost deja infestate cu germenii unui totalitarism în plină formare și dezvoltare, situație în care ajungem la varianta de început, cea care este posibil să le pară acum, multora, fantezistă. Pînă la prima rechiziționare și pînă la prima amintire despre NATO.

PS: Este absolut umilitor modul în care România, prin cel mai important reprezentant, care nu cu acest punct în program a cîștigat alegerile, înțelege să muște momeala Schengen vs susținere pentru armata europeană. Cînd au nevoie de aliați, vin la București. Cînd Bucureștiul îndeplinea condițiile de aderare la spațiul Schengen, emisarii erau trimiși înapoi. Tot la București.

(Foto: joshualandis.com)

Marti, 13. Ghilotina mai aveti?

Vești proaste, bune de unde să vă dau?!

Șeful anticorupției din Rusia nu e om. A fost găsit că dormea pe verde-foșnitor, cum vedeam noi că sînt marțienii în filmele de cînd eram mici. Pe 122 milioane de dolari. Ca să nu rămînem mai prejos, Dragnea l-a trecut pe Ponta la recalificare în partid, acum nu mai minte, numără banii românilor.

La București a sosit Francois Hollande, cel mai bun președinte din ultimii 4 ani ai țării surori și prietene, Franța, și primul care calcă pămîntul românesc de la alt Francois încoace, Mitterand – ne anunță presa – rămas în istoria României cu supranumele ”l’ami de l’assassin”. Pentru a marca vizita și progresele țării noastre într-un sfert de veac, un polițist din coloana oficială a căzut de pe motocicletă chiar înainte de intrarea în Parcul Carol. Din fericire, nu a pățit nimic, din nefericire, Arafat e încă în funcție.

Sigur, mai este un președinte francez care a ”călcat” în România în acești 25 de ani, Nicolas Sarkozy, vizita lui find A PATRA a unui președinte francez după 1989, conform Mediafax (”Vizite la nivel de şef de stat în Franţa au mai avut loc în anii 1992, 1994, 1999, 2000, 2003 şi 2005.”), dar cum vizita a fost fulger, așa a trecut și prin capul actualilor. Care șterg, cu naturalețea imbecililor care cred că lumea uită sau nu îi pasă, istorie recentă.

Interesantă și edificatoare privind orientarea și viitorul Franței și al Uniunii Europene în general este declarația lui Hollande, care consideră că răspunsul Statelor Unite ale Americii la atentatele de la 9 septembrie 2001, ”haos”-ul creat după, este răspunzător de situația actuală din Franța. Deci lupta impotriva terorismului, declanșată și susținută de coaliția condusă de SUA, adevărata victimă a atacului pe teritoriul ei, și nu abandonarea acestei lupte, în cursul ultimei administrații americane, a cauzat haos. Și nu mai mult decît un milion de migranți aduși – aduși! – de Germania sînt pericolul acum, ci apărarea firească, singura acțiune care putea fi luată după cel mai amplu atac terorist de la Pearl Harbour încoace. Da, sub administrația republicană de la Casa Albă s-a pornit un război de apărare, care securiza situația în Orientul Mijlociu, abandonat și împrimăvărat de cea ulterioară, democrată, ale cărui rezultate le vedem și nu numai acum toți. Nu, americanii nu au stat capră – ceea ce faceți voi acum – după moartea a aproape 3000 de oameni, adică au reacționat, în limbaj prezidențial.

Știu că nu e clar. Ghilotină funcțională mai aveți?

(Foto: en.mercopress.com)

O retrospectiva

Ce scriam anii trecuți pe Facebook, atunci cînd blogul era sau nu online.

28 august

2013: Decizie oficială a Guvernului: Religia este considerată serviciu public esențial – Hotnews

2013: Eu nu înţeleg de ce trebuie să se bată americanii cu ruşii pînă la ultimul sirian, cînd ei între ei, acolo, o pot face mult mai bine.

2013: Nu merg la Waters, n-am fost nici la Stones şi nici la alte „legende vii” care mai trecură pe aci. Era să zic în drum spre cimitir, mă scuzaţi, firi mai sensibile, da’ asta-i viaţa. În principal, dacă nu i-am putut vedea în concerte pe vremea cînd eram o adolescentă nebună după tipii ăia mişto din pozele de pe casete, ce se întîmplă acum mi se pare o compensaţie jalnică, cînd io-s femeie-n toată firea, iar domnii respectivi se apropie sau chiar sînt cam de vîrsta lu’ tata.

Stinge-vi-s-ar rasa de comunişti şi cu ocazia asta, că din cauza voastră nu s-a putut atunci.

2013: Remus Cernea, fost consilier al lui Victor Ponta, ataca Executivul dupa adoptarea proiectului privind Rosia Montana: Guvernul Romaniei a trecut de linia rosie. Opozitia trebuie sa se mobilizeze, iar interventia straina este legitima – Hotnews

O linie roşie sigur nu e trecută pe o carte de identitate, dar se impune.

2013: Waters şi Zgonea. Şi aceeaşi senzaţie de silă ca la Iliescu – Michael Jackson.

2013: Vrei să fii parlamentar? – ediţia 2016 este în plină desfăşurare. Opoziţia se pregăteşte intens cu preţul corect al biletului de metrou, omul care aduce cartea de latină, una scrisoare pe zi şi falsez pentru tine, ca în finalul competiţiei să fie aleşi conform celor mai exigente standarde de la noră pentru colegiul meu.

2013: Exploatarea de la Roșia Montana ar urma să înceapă în noiembrie 2016. (Adică anul acesta.)

Redevenţa pe care statul român o va încasa pentru proiectul minier de la Roşia Montană a fost majorată la 6%.

Finlanda şi Suedia percep între 0% şi 2%, în vreme ce Rusia solicită o redevenţă de 6%. Australia are o redevenţă variabilă, cuprinsă între 0% şi 2,5%, în Brazilia se situează la 1%, iar Chile cere o taxă situată între 0% şi 14%, potrivit unui raport realizat de compania de consultanţă PricewaterhouseCoopers în 2012. […] SUA percep, într-un sistem complicat, între 2% şi 5%.

2014: Dacă e ceva de dărîmat în politica românească acum, atunci acelea sînt miturile. Supravieţuirea lor nu face decît să amîne conştientizarea şi implicarea omului simplu în politică. Mitul este o poveste frumoasă, dar poveste şi atît. Nu numai că nu-ţi face niciodată viaţa mai bună, dar te mai şi împiedică să ţi-o faci, ţinîndu-te ocupat cu ce-ar fi putut să fie.

2014: Rusia a început să refacă, încet dar sigur, fostul bloc comunist. Ucraina cade pas cu pas, Ungaria, Bulgaria şi Serbia sînt suite deja în căruţă. Sîntem singurii pro-occidentali rămaşi, şi avem alegeri prezidenţiale peste două luni. Nu ne permitem să lăsăm politica externă nici pe mîna lui Ponta, nici pe a lui Bogdan Chireac.

2014: General britanic, fost conducător al trupelor NATO în Europa: NATO nu are puterea pentru a opri o invazie rusă în Europa de Est.

2014: Germania vrea să înăsprească condiţiile de imigrare pentru cetăţenii est-europeni. Posibil să nu mai aibă deja loc arabii în restul Europei.

2014: Dacă de la est vin acum ruşii, nu speraţi să vină de la vest eliberatorii occidentali, cărînd în spate valorile democraţiei. Vor veni, în ceva timp, arabii.

2014: Ce vom opune unei puteri care a demonstrat deja că nu-i pasă de lege, de Constituţie, nici măcar, mai nou, de poziţiile SUA şi UE? O Românie frumoasă, cu oameni zîmbitori.

Nu e glumă, oamenii ăştia chiar se iau în serios. Urmează, după ei, să rîdem ca tîmpiţii în faţa tăvălugului pesedist. Şi tot fără glumă, vă spun acum că, în acest moment, opţiunile mele clare sînt: Monica Macovei în turul I, iar în eventualitatea în care, în turul II vor ajunge Ponta şi Iohannis, Iohannis. Nu, n-am uitat ce-a făcut acum două veri, şi nici la prezidenţialele trecute. Dar nu e Ponta. Şi nici şanse să fie mai rău decît Ponta nu cred că sînt.
În acest moment, aşadar. Dacă va interveni ceva, orice, pe parcurs, care să-mi schimbe opţiunile, voi scrie.

2015: Înțeleg că tovarășa Andronescu a solicitat să fie împușcată în piața publică. Nu-i putem îndeplini doleanța, dar poate încerca la poporul-frate chinez. Dacă are chitanță.

2015: Stimată doamnă,

Ca-ntre noi, femeile, vă spun. La 20 de ani, poți fi frumoasă și proastă. La 56, mai poți fi bine mersi frumoasă, dar numai atit nu mai este sub nici o formă scuzabil.

Cu respect și admirație, sînteți rară!

Later și pe înțelesul tuturor: cînd președintele, alesul, este absent din viața publică pînă la a ajunge lumea să se întrebe pe unde mai există, pînă la bancuri pe temă,
în condițiile în care în țară sînt probleme serioase asupra cărora ar fi indicat să aibă un punct de vedere, tu, nevastă-sa, nu pui poze senine și rupte de realitate, în care să pozezi ca pentru reviste. E o problemă de conștientizare a poziției ocupate, de armonizare în cuplu, de responsabilitate. Nu, nu l-am ales pe Iohannis ca să vedem ce nevastă frumoasă are. Dar pe măsură ce trece timpul, asta constat că a înțeles ea. Poate și el, nu știu.

2015: In Orientul Mijlociu are loc un adevarat genocid al crestinilor, mor zilnic aproape cu zecile, sint schingiuti, femeile violate, viata femeilor musulmane, la rindul lor, nu valoreaza nimic, absolut nimic acolo, niste barbarii de ev mediu le omoara sau nenorocesc pe viata, daca batjocura aceea se poate chema viata, si nimeni, dar nimeni nu se mai sufoca de indignare. De bocit si de aparat astia care vin cu miile, cu zecile de mii, insa, imediat.
Ipocritilor, asta nu e umanism in voi, nu e nimic. E mizerie morala si caracter de doi lei.