Author Archives → Florina Neghina

Oprea trebuie sa demisioneze. ACUM!

Demisia lui Gabriel Oprea este un imperativ. Care nu trebuie să se producă după finalizarea nu știu cărei anchete, după nu mă interesează care cercetări, după ce e prea tîrziu. După ce se uită ce s-a întîmplat. După ce nici măcar nu se află ce s-a întîmplat, avînd în vedere tăcerea absolut suspectă din mass media.

Demisia lui Oprea se cere ACUM. AZI! Ieri. 

Oprea este general (r) al Armatei Române. Și cea mai mare rușine a ei, acum. Chiar acum, în timp ce se desfășoară cel mai important exercițiu militar al forțelor NATO, de la sfîrșitul Războiului Rece – TRIDENT JUNCTURE 2015 – la care Armata Română participă, Oprea, fost ministru al Apărării Naționale și actual ministru de Interne, vicepremier pentru Securitate Națională, în același timp,  este implicat în cel mai scandalos mod posibil în moartea agentului Bogdan Cosmin Gigină, din cadrul Serviciului ”Însoţiri coloane oficiale”, și în mușamalizarea ulterioară a condițiilor în care s-a întîmplat.

Tăcerea și minciuna sînt acte de lașitate. Cînd vorbim de armată, greutatea lor sporește. Nu este posibil ca, pe timp de pace, un om să moară,  aflîndu-se în coloana oficială a vicepremierului, și să se încerce ascunderea și mistificarea adevărului. Nu îi este permis nimănui să asocieze Armata Română cu ceea ce se întîmplă în cazul morții agentului Gigină. Nici o avansare post mortem, nici o recompensă materială, nimic, absolut nimic nu poate compensa ce s-a întîmplat în acest caz.

Oprea TREBUIE să demisioneze! Orice cercetare, orice concluzie la care s-ar ajunge în cazul morții agentului Gigină se pot desfășura după. Imperativă este demisia.

Relatări și comentarii despre caz, online – pentru că numai acolo există – puteți citiți aici:

incentru.ro – Moartea în coloana oficială
– Ministrul și groapa. Și minciuna prin omisiune
                        – Dacă nu te enervezi, îți lipsește un organ vital

petreanu.ro – Încep să apară detalii în tragedia polițistului Bogdan Cosmin Gigină
                        – Trei întrebări la care TREBUIE să răspundă ministrul de Interne, Gabriel Oprea

stiripedia.ro – (EXCLUSIV) Mușamalizare la nivel înalt. Mărturii șocante de la cei care au văzut cum moare polițistul din coloana lui Oprea

Pentru siguranță, articolul de pe stiripedia.ro a fost copiat. Mai jos, în postarea de pe Facebook  a preotului Chris Terhes.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/FrChrisTerhes/posts/10153679218008967″ mbottom=”50″]

(Foto: stirileprotv.ro)

Ion Iliescu, inculpat penal. Filmul Mineriadei 1990

La trei zile după Congresul PSD, cînd s-a trezit – la propriu – comemorînd, împreună cu toată sala, victimele mineriadelor, Ion Iliescu, de trei ori fost președinte postdecembrist al României, a fost astăzi, 21 octombrie, pus sub acuzare pentru infracțiuni împotriva umanității,

Din Comunicatul oficial al Parchetului General:

Ca urmare a ordonanţei procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de infirmare a soluţiei şi confirmare a ordonanţei de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorii militari continuă ancheta în dosarul nr. 47/P/2014 privind evenimentele din 13-15 iunie 1990.

Prin ordonanţa nr. 47/P/2014 din data de 16 octombrie 2015, procurorii militari au dispus schimbarea încadrării juridice şi efectuarea în continuare a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii contra umanităţii prev. de art. 439 alin. 1 lit. a, g şi j din Codul penal constând în reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, soldată cu decesul a patru persoane şi rănirea prin împuşcare a altor trei, precum şi vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a aprox. 1.000 de persoane în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, ca urmare a atacului violent declanşat de către muncitori din unele centre industriale şi bazine carbonifere din ţară. – Hotnews

Să ne amintim, cu această ocazie:

1. Că dosarul Mineriadei a fost redeschis în martie anul acesta, ca urmare a admiterii, de către ÎCCJ, a cererii Parchetului General, survenită ca urmare a deciziei CEDO din 17 septembrie 2014, prin care statul român a fost obligat să facă dreptate victimelor crimelor și infracțiunilor umanității;

2. Că pentru adoptarea Legii 27/2012 – pentru modificarea și completarea Codului Penal al României și a Legii 286/2009 privind Codul Penal – privind înlăturarea prescripției în cazul infracțiunilor de crimă împotriva umanității s-au luptat cei care au și scris-o, Monica Macovei și Sever Voinescu;

3. Ce s-a întîmplat atunci. Atunci, în iunie 1990. Mai jos, cel mai bun și complet film al evenimentelor, o datorie morală a noastră de a nu da uitării unul din cele mai importante și mai grave momente din istoria recentă, prin trecerea timpului. O datorie de a ține trează memoria istorică, prin proiectarea evenimentelor tuturor celor care nu știu sau cărora nu le este clar ce s-a petrecut atunci. Astfel încît, printre altele, să nu se mai întîmple ca la o televiziune să fie întrebată una dintre victimele de atunci, figură-emblemă a Pieței Universității 1990, dacă a participat la evenimente. Oana Zamfir în dialog cu Marian Munteanu, astăzi, la DIGI24, detalii aici.

Personal, fără să fi suferit fizic, m-am chinuit să-l urăsc pe Ion Iliescu pentru tot ce a reprezentat și a făcut. N-am reușit. I-a scăpat, în acest fel, încă o victimă.

Filmul, acum:

(Foto: reporterntv.ro)

Sturzu si Dragnea, candidati unici

Mihai Sturzu, președintele Tineretului Social Democrat, era ultimul om care să ceară invalidarea alegerii lui Dragnea la Congresul PSD de duminică, 18 octombrie. Asta pentru că:

1. El însuși a  fost ales, în urmă cu exact doi ani – 19 octombrie 2013, președinte TSD din poziția de candidat unic. Amănunte, aici.

2. A fost permanent în partid, ba chiar dinainte de intrarea în PSD, un apropiat al lui Ponta. Cum singur a declarat:

Cu Victor Ponta aveam o relaţie mult mai apropiată înainte sa fiu membru de partid. Eram aproape prieteni. Am tras în camp pentru Victor Ponta cum am putut mai tare. Am dormit in parcari. Daca mi se reproşează ca am tras pentru Victor Ponta, eu spun că am tras pentru candidatul PSD. –realitatea.net

La sugestia căruia, în 2010, se înscrie în PSD, și devine, la scurt timp după, purtător de cuvînt TSD, iar în mai 2012 este numit de către Ponta consilierul său pe probleme de tineret. În urma alegerilor din noiembrie 2012, susținut de PSD, obține un mandat de deputat în Parlamentul României. Informațiile sînt la îndemîna oricui, pe Wikipedia. La rîndul lui, își susține prietenul în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 2014, și între cele două tururi de scrutin.

Anterior intrării în PSD, demarase proiectul ”Modelul meu”, ”cu scopul de a direcționa atenția tinerilor către persoanele publice care au adus beneficii reale României, adevăratele modele demne de urmat. Dupa câțiva ani de încercări de a implementa proiectul “Modelul meu” la scară națională, Mihai Sturzu a considerat că soluția reușitei acestui proiect este implementarea lui din zona clasei politice, a instituțiilor statului care au ca atribuții grija pentru generațiile următoare. Astfel, în anul 2007, începe să colaboreze cu Partidului Social Democrat.” Tot de pe Wiki.

Acum, că la congresul  de duminică a fost pîrvulescul PSD, care a fluierat în biserică, ori pentru a simula o disidență, ori sincer rămînîndu-i fidel prietenului Ponta, nu cred că mai are vreo importanță. Important rămîne faptul că modelul lui este Ponta, iar prin extensie, modelul promovat în rîndul tinerilor a fost de tip Ponta. un plagiator dovedit încă din 2012, în momentul de față inculpat penal pentru 17 infracțiuni de fals în inscrisuri publice, complicitate la evaziune fiscală și spălare de bani. Și că, revenind la punctul 1 de mai sus, a fost chiar el într-o situație similară lui Dragnea.

Nu văd, așadar, nici un motiv pentru care ar merita respect, așa cum se vehiculează în spațiul public. Pentru că a pierdut funcția de vicepreședinte PSD? A pierdut-o odată cu pierderea puterii în partid de către Ponta, în virtutea prietenie cu care a și ajuns, în atît de scurt timp, atît de sus în politica românească. Rezultatul intervenției la congres a fost zero, pe Dragnea nu l-a afectat nici cît o ciupitură de țînțar. Merită respect pentru modelul promovat în rîndul tinerilor? Asta vrem, găștile lor de plagiatori inculpați penal?

Ce rămîne de văzut este dacă anticomunismul declarat duminică va fi cartea pe care o va juca pentru a rămîne în continuare util PSD-ului – a declarat deja că nu părăsește partidul, iar Dragnea că nu va fi sancționat – sau dacă îl va face să dispară din politică. Lucru de care mă îndoiesc. Anticomunismul de duminică îl poate face recuperabil într-un alt partid, dacă nu cumva îl va propulsa chiar în PSD. În ambele situații, însă – aureolat de disidență  sau continuîndu-și cariera politică, în PSD sau în altă formațiune politică, mișcarea îi va fi utilă numai lui.

Intervenția la congres.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/414619175285562/videos/909642062449935/” mbottom=”50″]

(Foto: pressone.ro)

 

 

PSD, aceeasi Marie cu alt statut penal

Congresul PSD de ieri, 18 octombrie, al doilea act – primul desfășurîndu-se cu o săptămînă în urmă – al piesei jucate de cel mai mare partid din România nu a furnizat, așa cum era de așteptat, nici o surpriză. (Primul semn, Iliescu trăiește.) A consfințit, în unanimitate, rezultatul alegerii lui Dragnea ca președinte – în urma votului, în premieră exercitat de toți membrii de partid – în 11 noiembrie. O demonstrație de forță atît în interiorul partidului, cît și sau mai ales în afara lui, avînd în vedere și recursul care urmează în dosarul proaspătului președinte, Frauda la referendum. PSD a schimbat, așadar, un Ponta inculpat penal cu un Dragnea condamnat penal în primă instanță.

De remarcat:

1. Atmosfera.

Sobrietatea Sălii palatului, același spațiu cald, tovărășesc și prăfuit, spre deosebire de pamponada precedentelor manifestări de gen. Primul semn că și-au luat partidul înapoi.

2 Discursurile și mesajele.

a) Ponta – Vizibil stînjenit, lipsit de tupeul caracteristic, umil chiar, glumind forțat în fața unei săli care, tot forțat, abia a zîmbit. Atitudine caracteristică omului care știe că se află la mîna altcuiva.
b) Iliescu -Trezit din ațipeală la momentul de reculegere, s-a recules cu totul cînd a vorbit, nefiind altcineva decît cel pe care-l știam, fără mască.
c) Dragnea – Serios, așezat, sigur pe el, a tras linia de demarcație dintre fosta și actuala conducere. N-a scăpat nici o categorie de oameni ai muncii de care partidul să aiba grijă și a bifat toate temele care, în mod normal, ar trebui să fie ale dreptei. A vorbit de doctrină, de modernizarea partidului, despre baroni. Mesaj de autoritarism, seriozitate, disciplină și înnoire. Semnal de forță politică, atît pentru Ponta – va rămîne în funcție atît cît va mai fi util partidului – cît și pentru președintele Iohannis – în curtea căruia a aruncat pisica, declarînd că așteaptă să fie chemat la Cotroceni pentru consultări în vederea desemnării unui alt prim-ministru, în cazul în care președintele va avea inițiativa. Și cu ajutorul Legii Defăimării, pe care a inițiat-o, se poziționează ca cel mai important actor politic al momentului.

3. Momente.

a). Ceea ce s-a vrut asumarea și despărțirea de trecut, comemorarea victimelor comunismului și ale violențelor din Piața Universității – 1990.

Dar, cu Iliescu președinte de onoare al partidului, și prezent în sală, totul s-a transformat într-o blasfemie. Victimelor comunismului și mineriadelor nu li se face dreptate prin manifestări ipocrite și răfuieli între membri de partid.

b). Contestarea candidaturii lui Dragnea, din cauză că a fost candidat unic, de către Mihai Sturzu, președintele TSD, urmată azi de intezicerea intrării în sediul PSD.

Declarația lui Dragnea, privind faptul că Sturzu nu va fi sancționat în vreun fel, arată mai degrabă că s-a jucat bine de tot disidența, exact pe segmentul tineret. PSD are permanent bazin de cadre. Pentru că vrea și știe cum să le crească. Iar Sturzu – el însuși fiind unic candidat acum doi ani, cînd a fost ales președinte TSD – va rămîne în partid atîta vreme cît alt șef TSD mai bun nu există.

4. Concluzii.

Congresul PSD nu a fost altceva decît se aștepta toată lumea. Ai lor nu, noi sigur nu. Problema care rămîne în continuare, dincolo de analize este că nu avem opoziție deloc credibilă. Și nici nu se arată a deveni. Cu gesturi teatrale de hălăduit prin țară și pe linia de centură a Bucureștiului, cu grevă japoneză în Parlament, și aceea amînată din cauza lipsei banderolelor, cu patetism discursiv și fără ofertă politică concretă, actualul PNL permite PSD-ului să ocupe în continuare poziția de cel mai puternic partid din țară.

UPDATE:

Senatul a adoptat proiectul legii votului prin corespondență. Dragnea avea nevoie și de o certificare prin acțiune parlamentară a funcției obținute. Rămîne de văzut ce se va întîmpla cu legea la Camera Deputaților.

 (Foto: pressalert.ro)

Blogary, ce va fi

În privința Blogary, vă pot promite un lucru și vă solicit altul.

Vă promit că nu mă voi înscrie în nici un partid politic, țin prea mult la independența cuvîntului meu și nu pot scrie sau vorbi după punctaj, nu pot promova pe cineva sau ceva decît dacă eu cred că e varianta (cea mai) bună, la momentul respectiv.

Ce vă cer este să nu dați like/share/favorite/retweet – pe rețelele de socializare – fără să citiți ce scriu, distribui sau promovez. În primul rînd mă interesează să înțeleagă lumea ce spun, apoi și numai apoi să-și exprime aprobarea.

Altfel, nu scriu mult, nu fac din politică literatură (nici nu mă pricep la așa ceva), nu-mi place pînă la a nu suporta redundanța și, nu în ultimul rînd, nu am pretenții de infailibilitate. Asta nu înseamnă că nu-mi voi susține punctele de vedere ferm, cu argumente, documentat.

Dacă vor fi de spus lucruri incomode, o voi face, ca și pînă acum, fără ezitare. Nu cred în izolarea în grupuri mici, în care să fim toți de acord, în care să ne simțim confortabil, dar să ne rupem, în felul acesta, de realitate. Nu ne-am face nici un bine, dimpotrivă, numai rău. Cred în dezbatere, în discurs viu, țintit, coerent, aplicat, cu umor cînd este cazul. Pentru că, între noi fie vorba, politica fără umor nu e ușor de suportat, dacă nu cumva chiar imposibil.

Cred – nu, țin în mod deosebit – să privim oamenii politici fără dragoste și fără ură, ci cu relaxare și simț critic. Nu ne sînt rude, nu i-am luat acasă cu acte, sînt în slujba noastră, votați – în termeni de resurse umane, angajați – și plătiți din bani publici. Au de răspuns în fața noastră în situațiile în care nu-și respectă fișa funcției în care se află, aleși fiind de către noi.

Sînt un om de dreapta – ale cărei valori și principii le voi promova și susține – moderat optimist. Caut întotdeauna partea bună din tot răul care ne înconjoară, fără exaltări și speranțe deșarte. Iar răul acesta, acum, ne cam strînge deja. Sîntem nu numai la începutul uneia din cele mai dificile situații de după cel de-al Doilea Război Mondial, dar garniturile actuale de lideri, atît cea internă, cît și cele internaționale, sînt cele mai slabe de atunci încoace.

Nu cred că poporul e prost – nu sîntem nici mai buni, nici mai răi decît alții, și aici presimt discuții serioase, alte caracteristici, dobîndite în timp și context istoric ne diferențiază, și asta este firesc – cred că este incorect informat, ori mai bine zis dezinformat și, din multe puncte de vedere, needucat. Stare în care așa s-a dorit să se afle, întru accederea cu ușurință la putere a ceea ce, pînă în momentul de față, cu mici excepții, s-a constituit și se constituie într-un oligopol politic.

Am idei și proiecte de diversificare a conținutului platformei care, în măsura posibilului, vor fi puse în practică.

În rest, e de muncă.

Găsiți pagina Facebook a Blogary aici.

PS: Am spus cu aproape două săptămîni în urmă I’ll be back, motive obiective m-au împiedicat să o fac. În cîteva zile chiar voi fi aici așa cum am promis, în mod constant.

PPS: Mă mai găsiți și pe Bestiar (puiul de Blogary) unde am mai scris, începînd din iunie 2010, și unde se află o arhivă pe care, dacă doriți, o puteți răsfoi.

Din jurnalul german al fericirii (III)

Dorelian Bellu (Mondorama și dexonline.ro):

Episodul III

Neamţul are o vorbă despre cel care face promisiuni fără acoperire sau despre cel care îşi asumă riscuri aiurea: s-a aplecat prea mult pe fereastră; la cum stau lucrurile, se pare că Angela Merkel a ieşit atât de mult în afară încât acum se mai ţine de pervaz cu degetele de la picioare, cam cum se agăţa de orice obiect care-i ieşea în cale Olive a lui Popey, când malacul de Bluto voia s-o răpească… În rolul lui Popey pare să fie Erdogan, pe care Merkel îl vizitează azi la Ankara; se ştie că preşedintele turc a cerut 2,3 miliarde de Euro pentru oprirea refugiaţilor.

O ştire care ar părea simpatică, dacă nu s-ar vedea în video (linkul la final) cât de dramatică e situaţia, vine de la Berlin: refugiaţii intraţi în ţară cer oprirea venirii altor refugiaţi… Ploaie şi cozi interminabile la un centru de înregistrare…. un om povesteşte: merge foarte greu; suntem prea mulţi; trebuie să se schimbe rapid ceva; vin aici de patru zile, stau toată ziua în ploaie şi-mi aştept actele; habar n-am ce va urma; la opt seara vine un autobuz, ne ia pe toţi şi ne duce la adăposturi, de fiecare dată dormim în alt adăpost; nu-mi place situaţia; iar omul continuă: dacă guvernul n-are niciun plan şi nici adăposturi, trebuie să nu mai lase alţi refugiaţi să mai intre în Germania! Altfel va fi aici în curând o problemă uriaşă.

Șeful sindicatului poliţiştilor are o soluţie, pentru care ar fi fost linşat în urmă cu două luni: trebuie să construim garduri pe graniţele Germaniei; dacă noi facem asta, se va declanşa o reacţie în lanţ: vor construi şi austriecii, şi slovenii; de aşa ceva avem nevoie (declaraţie pentru Welt am Sonntag).

Ultimele informaţii arată că în Germania sunt înregistraţi câte zece mii de nou veniţi pe zi.

Candidata la primăria Kölnului, Henriette Reker, independentă şi susţinută de CDU, verzi şi liberali, a fost înjunghiată sâmbătă… Femeia a fost operată şi e în afara oricărui pericol. Reker este implicată în acţiuni sociale, militantă pentru toleranţă şi împotriva rasismului. Atentatorul a mai atacat cu cuţitul încă patru persoane din anturajul candidatei. El ar fi făcut parte în anii 90 dintr-un grup neonazist şi ar fi spus că a comis atacul ca măsură împotriva politicii pro-refugiaţi a candidatei.

Tot sâmbătă a fost înjunghiat şi omorât un afgan, într-un adăpost din landul Thüringen, după o ceartă cu alţi câţiva compatrioţi.

Situaţia rea dintr-un centru de refugiaţi din Hamburg este descrisă în câteva reportaje: afară sunt şase grade, ploua întruna, în corturi aerul e stătut, hainele sunt jilave, încălzirea nu funcţionează mereu; paturile sunt suprapuse, iar cel care stă sus dă cu nasul în picăturile de apă de pe tavan… Refugiaţii ameninţă că vor incendia corturile.

epochtimes.de aminteşte de o hotărâre din 2004 a unei instanţe, conform căreia bigamia refugiaţilor este recunoscută şi, atunci când e cazul, ambele soţii ale unui refugiat pot beneficia de ajutor social.

Din politica locală s-a făcut auzită vocea unui lider CDU din landul Hessen, care le-a cerut celor care critică actuala politică a guvernului în ceea ce priveşte refugiaţii să părăsească Germania.

Și două ştiri ceva mai vechi: societatea germană feroviară şi cea de autobuze din Hamburg au trimis circulare prin care li se spune controlorilor să închidă ochii atunci când găsesc refugiaţi fără bilet.

Video situație Berlin.

(Foto: breakingnews.com)

Din jurnalul german al fericirii

De săptămîna asta. Tot Dorelian Bellu (Mondorama și dexonline.ro):

În Main-Taunus – cel mai mic kreis (echivalent al unui judeţ) al Germaniei – a fost declarată stare de calamitate. Regiunea, cu o suprafaţă cât a Bucureştiului, anunţă că nu face faţă găzduirii şi întreţinerii a o mie de refugiaţi. Un alt kreis a anunţat că nu mai primeşte niciun refugiat.
(în mare spus, Germania e împărţită în 16 landuri, care la rândul lor sunt împărţite în kreisuri – aproape 300 în total -, iar aceastea din urmă au în subordine administrativă comunităţi).

Firma de haine Zalando a pierdut circa 180.000 de euro în urma comenzilor neonorate făcute din centrele de refugiaţi. Comerciantul permite plata după livrarea produsului, iar în peste o mie de cazuri destinatarii n-au mai fost de găsit. Süddeutsche Zeitung, cea mai vândută publicaţie quality germană (400.000 de exemplare zilnic), entuziastă în favoarea refugiaţilor, apreciază reacţia relaxată a companiei Zalando: Shit happens, au comentat reprezentanţii firmei.

O ştire din Saxonia, aminteşte de ce se întâmplă în România. Conform Morgenpost, localnicii dintr-un orăşel de la graniţa cu Cehia şi Polonia au protestat împotriva cazării refugiaţilor în sala de sport. Protestul a fost inutil pentru refugiaţii au refuzat cazarea într-un astfel de spaţiu, la grămadă.
Şi tot Morgenpost: Poliţiştii care au încercat reţinerea unui irakian, într-un centru de refugiaţi, au fost atacaţi cu pietre de alţi azilanţi. Au putut să scape de ei doar după ce au folosit sprayuri cu piper.

A stârnit multe reacţii postarea pe Facebook a unei femei din Lübeck (port la Marea Baltică): „S-a umplut paharul!!! Elevii trebuie să facă paturile şi curăţenie în adăpostul pentru refugiaţi. Acest program (este ataşată o fotografie) l-a primit băiatul de 14 ani al prietenei mele. Nu vreau să agit apele şi sunt tolerantă de fel, dar asta e prea mult. În şcolile din Lübeck s-a introdus materia numită slugărnicie?”
Publicaţia Stern o numeşte ironic „supertolerantă” pe femeie şi o critică pentru că vorbele ei au ajuns muniţie pentru „Germania întunecată”, termen prin care sunt desemnaţi în principal nemţii consideraţi xenofobi.

A mai apărut un caz de chiriaş la stat căruia i s-a cerut să părăsească actuala locuinţă, de 78 mp, pentru a fi mutat într-una de 30 mp. Femeia, care trăieşte în acel spaţiu de 23 de ani, a fost anunţată că e nevoie de casa sa pentru a caza şase refugiaţi.

Der Tagesspiegel, o publicaţie care se aliniase moderat politicii pro-refugiaţi, scrie azi într-un editorial: Ce face Merkel cu Germania nu ar face niciun om cu locuinţa sa. Cei mai generoşi oameni din lume, înainte de a primi oaspeţi, s-ar întreba cât de mare de locuinţa, câţi nou-veniţi îl ţin nervii să suporte şi cine sunt aceştia.

În plan politic rămân vizibile declaraţiile şefului landului Bayern, Horst Seehofer. Acesta vorbeşte despre capitularea statului de drept şi o ameninţă pe Merkel cu acţiuni la curtea constituţională.

Şi câteva dintre răspunsurile naive date de imigranţi ziariştilor, la întrebarea De ce veniţi în Germania?
– până şi străzile au faianţă
– nemţii vor construi case pentru noi
– nemţii nu se ceartă aşa mult şi nu cu cuţite
– e mai multă hârtie decât la noi în Albania
– în Germania omul munceşte câte şase ore

Între timp a fost abandonată cifra de opt sute de mii de refugiaţi. Se estimează că în acest an vor ajunge în Germania un milion şi jumătate de oameni.

Niciuna dintre aceste informaţii nu a fost preluată din publicaţii populiste sau de extremă dreaptă. Toate site-urile citate au fost sau unele încă mai sunt favorabile primirii de imigranţi.

(Foto: zerohedge.com)

On this day – 9 octombrie

2015. 

1. – Băsescu s-a înscris în PMP. Să fie primit bine!

2. – Cînd am citit că Premiul Nobel pentru Pace s-a acordat, anul acesta, unui quartet, am zis că poate, mai nou, s-a introdus și subsecțiunea muzică, și n-am aflat eu. Dar nu. Încă, bănuiesc. Detalii, aici. Dacă va fi să fie, iar ne-a fost istoria potrivnică, Cenaclul Flacăra și Cîntarea României ar fi candidat cu șanse serioase.

3. – Justificarea acceptării valului migrator musulman din punct de vedere demografic este o dublă imbecilitate.

1. – mă scuzați, dar pe femeile din Europa le-a întrebat cineva dacă vor copii cu hăndrălăii ăștia musculoși? ori va fi obligatoriu, nu m-ar mira, la politica de diktat care se întrezărește?
2. – sau respectivii vor face copii tot cu femeile lor, ceea ce va duce la schimbarea întregii civilații europene, așa cum o știm? la dispariție, mai exact, pentru că, odată ce musulmanii vor fi majoritari, ce-i va mai putea împiedica să schimbe fundamentele, principiile și valorile pe care este constituită Europa, cu tot ce înseamnă lumea din care provin?!

Nu vreau să cred încă, dar se pare că, încă o dată, în nici o sută de ani, tot Germania o comite. Cel mai probabil fatal, de data asta, avînd în vedere întregul ansamblu geopolitic în care ne aflăm.

4. Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului. 

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/1495500084076015/photos/a.1495501234075900.1073741828.1495500084076015/1512816015677755/?type=3″ mbottom=”50″]

5. – Monica Macovei a cîștigat pe fond procesul cu Autoritatea Electorală Permanentă

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/photo.php?fbid=999915546739553&set=a.416754028389044.98236.100001633512506&type=3″ mbottom=”50″]

Din anii trecuți.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/730741483663193″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/546842912053052″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/546938442043499″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/546744002062943″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/546885428715467″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/731279183609423″ mbottom=”50″]

 

On This Day*

*Este aplicația Facebook care îți amintește ce ai postat pe rețeaua de socializare în anii trecuți, în ziua respectivă, cu cine te-ai împrietenit, unde te aflai și așa mai departe.

În ce mă privește, am selectat următoarele, valabile și astăzi, ori în legătură cu ce se întîmplă acum.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/546252602112083″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/546411085429568″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/546547095415967″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/546666145404062″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/730118960392112″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/730133167057358″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/730357660368242″ mbottom=”50″]

(Foto: gandul.info)

I’ll be back

Soon. De fapt, n-am plecat de aici niciodată. Aici, full time job-ul de acum înainte.

Am nevoie de cîteva zile – o săptămînă, cel mult – de pus la punct unele lucruri și în care, printre altele, să adun subiectele abordate în ultima vreme pe Facebook, diferențiat pe interne și externe. După care – poate chiar concomitent, sper eu, dar nu pot  promite – se va intra în ritmul zilnic al postărilor, care ulterior publicării, de acum înainte, vor apărea pe rețelele de socializare.

Modificările ce vor rămîne de făcut, atît cele de format cît și cele tehnice, se vor face pe parcurs.

Revin cu detalii, dacă va mai fi cazul, sau direct cu motoarele turate.

Astăzi, de notat, a mai crăpat un drac. Excesiv fardat, în viață. A poluat destul un spațiu public și așa confuz, în balans încă, la aproape 26 de ani de la căderea regimului comunist, între trecut și viitor. Un trecut din care, cu cît ne îndepărtăm, există pericolul să se uite cele mai odioase fapte, persoane și momente, și un viitor mai incert ca niciodată, avînd în vedere contextul internațional, mai confuz chiar decît trecutul, plutind de la zi la zi într-o derivă aparent numai incredibilă, în fapt cauzată de intersectarea absolut nefericită a unor oameni cu putere de decizie cu evenimente majore, o derivă care, în eventualitatea în care continuă, nu va putea avea, pe termen mediu și lung, decît consecințe dezastruoase.

Avem nevoie, așadar, de rememorări, de clarificări și de poziții ferme. Avem nevoie, poate mai mult ca oricînd în istoria foarte recentă, de recursul permanent la principii și valori, singurele care ne pot ține la suprafața potopului socialist care inundă, mascat sau pe față, din ce în ce mai multe teritorii, atît geografice cît și ideologice. Un potop care sapă sistematic la temelia civilizației de care ne bucurăm azi. Sau de care ne-am bucurat pînă ieri, aș putea zice, dar nu sînt pesimistă de felul meu.

Asta veți găsi aici, fie că va fi vorba de editoriale sau scurte comentarii ale evenimentelor de zi cu zi.

Aici mă veți găsi, aici vă aștept.

PS: Mai există o secțiune Blogary, Bestiarul, apărut în iunie 2010, unde puteți găsi o arhivă interesantă. Și pe care nu l-am abandonat, dimpotrivă, în măsura timpului avut la dispoziție, îl voi continua.