Author Archives → Vali Petcu

Soluţii pentru vindecarea României

Ca să parafrazez începutul din IOUSA, România trece printr-o criză morală, economică şi politică cruntă. Râdem, glumim, ne dăm pe net şi aşteptăm să vedem când vine şi rândul nostru să ieşim în stradă. În timpul liber, ne gândim ce am fi făcut noi şi ce încă mai putem face, dacă am fi în locul celor de acum.

Lista mea:

Aş fi atent la ce cheltui. Unde se duc banii? Pe ace de cravată de 8 milioane? Pe cămăşi de 3 milioane? Pe autostrăzi făcute la 300% kilometrul? Toate astea trebuie să înceteze la un moment dat. Şi acum ar cam fi momentul, deşi tare mi-aş surâde să îi văd în puşcărie pe semnatarii, de ambele părţi, contractelor de achiziţii păbugoase şi bunurile lor confiscate. Ar fi o alinare sufleteasca pentru mulţi.

Aş încerca să ţin banii în ţară. Da, asta înseamna producţie locală făcută profesionist şi industrial.
Agricultura trebuie să renască de sub lama tractorului, nu de sub potcoava calului. Satele trebuie regăndite. Nu se poate face agricultura cu 5 metri de grâu, 5 de porumb şi 2 de soia. Şi fără nici o urmă de îngrăşăminte. Am văzut porumbul plantat în Austria şi Ungaria, fir lânga fir, cum plantăm noi grâul. Normal că au producţie bună şi îl vând ieftin, doar îl lucrează mecanic.
Industria şi Antreprenoriatul. Ştiţi ce înseamnă sa vrei să deschizi o firmă. E un calvar de taxe şi ploconeli pe la toate ghişeele din lume. Ca să ce? Ca să fii tratat ca un hoţ şi la final să fii impozitat ca şi cum ar fi vina ta că ai făcut profit? E jenant să nu poţi obţine toate actele necesare funcţionării în legalitate a unei fabrici. Jenant!

Aş impozita luxul şi proprietăţile. Am explicat aici pe larg ce gândesc, reiau pe scurt: luxul de a trăi la oraş, de a trăi în centru, de a avea maşină puternică şi scumpă, de a avea mai multe proprietăţi, toate ar trebui să se plătească. Acum nu se plătesc, acum impozitele sunt simbolice.

Aş controla veniturile. E relativ stupid să ai bunuri de câteva sute de mii de euro şi să nu poţi justifica în nici un fel banii folosiţi la achiziţionarea lor. Şi e prostie să nu vezi o oportunitate de aur aici. Da, dincolo de ăia care nu se pot justifica, există o categorie de oameni care o pot face şi sunt dispuşi să plătească mai mult pentru a se plimba cu Bentleyul prin oraş.

Aş face drumuri. Mâna de lucru în România e încă ieftină. Sunt companii dornice să deschidă fabrici aici din cauza asta, dar nu o fac, pentru că nu au cum să transporte bunurile dintr-un loc în altul. E inadmisibil ca în 20 de ani să nu vedem potenţialul unei autostrăzi de la Constanţa la Arad/Oradea. Serios.

Aş reduce ajutorul social. Nu, nu pensiile, ajutoarele date persoanelor în putere. Ajutoarele la căldură nu fac decât să propage ideea că statul ne dă şi că noi stăm bine aici, în apartamentul nostru de 3 camere din centru, deşi suntem muncitori cu ziua. Sănătatea gratuită? Spitalele nu au de nici unele (am fost acum două săptamâni într-unul, e jale) pentru că trebuie să trateze inclusiv pacienţii care nu au plătit în viaţa lor taxe. Îmi pare rău, cum nu poţi comenta de gropi dacă nu plăteşti impozite, la fel, nici nu poi beneficia de îngrijiri medicale decât dacă eşti asigurat. Pur şi simplu. 75% subvenţie de la stat pentru izolarea termica a blocurilor şi proprietarii nu au aflat nici până acum că un bun trebuie întreţinut, nu doar folosit? Nu poţi plăti întreţinerea? Periferia te aşteaptă.

Aş micşora birocraţia în zona muncii. În paralel, aş reinstaura controlul locului de muncă. Sunt prea mulţi cetăţeni care nu au nici un venit, dar au bani să plătească întreţinerea şi locurile de parcare. Ei de unde au bani? Nu poţi fi toţi prostituate, o mare parte din ei lucrează fără forme legale. Şi o fac pentru că patronul are de ales între a plăti o cârcă de impozite şi a risca o amenăa de 500-10.000 lei. Şi alege varianta care îi dă mai puţine bătăi de cap.
Mihai Giurgea vorbea de egalitatea patronului cu angajatul, pentru că momentan angajatul nu poate fi concediat sau sancţionat dacă face o boacănă. Şi asta se vede în campul muncii.

Soluţii morale nu am. Dacă am face măcar jumătate din cele de mai sus, societatea noastra se va schimba în bine.

Cine îi mână în luptă pe unii?

Dacă vă uitaţi un pic, un singur trust îi mână la luptă pe bugetarii atinşi de scăderea salariilor. Intactiştii sunt un pic mai rezervaţi, probabil înţeleg că blocarea sistemului nu ajută pe nimeni, dar Realitatea sunt cu toate pânzele sus. Fac acolo o împingere la revoltă ceva de speriat. Colegii mei de pe Blogary.ro au tratat de câteva ori problema, nu mai revin asupra ei.

Dincolo de interesele politico-personale ale lui Vîntu, cred că am o explicaţie bună pentru aceste acţiuni inocente. Trustul a stat mereu sub sindicalişti. Fie ca erau în consiliul de administraţie, fie că nu erau (nici ei nu ştiu prea bine), sindicaliştii depinzători de buget erau pe acolo. Şi e normal să folosească postul pentru a-şi urmari interesele

Iar angajaţii trustului, cei care îndeamnă la nesupunere civică, sunt nişte laşi pur şi simplu. Când nu îşi iau salariul cu lunile sau îl iau ciuntit nu se răscoală, pentru că şi-ar pierde pâinea. Pâine care acum le spune să facă revoluţie.

Cea mai bună soluţie de guvernare

Chestia asta o să le placă tuturor politicienilor, la suprafaţă. Un guvern de oameni neafiliaţi politic, care să taie în carne vie din bugetari, taxe şi posesori de Q7. În felul ăsta, toţi politicienii fricoşi, de la Băsescu la Ponta, îşi vor scăpa pielea şi vor putea ieşi cu faţa curată din rahatul în care ne afundăm încetişor. Nu noi am pus taxe noi, ci tehnocraţii. Nu noi am mărit TVAul, ci independenţii.

Sigur, soluţia asta vine cu un risc enorm, dacă am fi într-o ţară civilizată. Politrucii Politicienii riscă să arate poporului că nu sunt în stare de nimic şi că  ţara are nevoie de oameni care au citit nişte cărţi, nu care ştiu doar să dea cu coasa. Dar, uitându-ne la cum şi cine votează, nu mi-aş face griji prea mari dacă aş fi în locul lor.

Conu Dinu dă declaraţii nu la Parchet, ci la televiziunea duşmanului prieten

Inaintea alegerilor era un banc care spune ca, daca vor castiga alegerile, Nastase, DIP, Agathon si compania vor aduce inapoi banii furati, bani cu care se va relansa România. Bancul ar putea fi adaptat si la PNL, daca ar fi castigat ei, Patriciu ar fi adus inapoi…ma rog, bancuri.

Dinu Patriciu a fost invitat la Money Channel sa isi dea cu presupusul despre cum si ce ar trebui sa faca unii si altii. Am doar două chestii de notat:

  1. e trist sa spui ca acum e nevoie sa dai afara 600.000 de bugetari, cand tu puteai face asta atunci cand ai fost la putere. sunt convins ca un tip inteligent, ca el, si-a dat seama din timp ca o sa fie rau de noi.
  2. subtila declaratie „trebuie sa se renunte la 90% dintre taxe”. corect. dar asta nu inseamna ca se va reduce ceva, doar ca vom sta la un singur ghişeu, nu la 12.

Oricum, de pe margine toti suntem specialisti, inclusiv corijentii la economie si troscangii de pe marginea drumului.

Micky Şp., lucrat ca la carte

Micky, dă-ţi tu demisia din PSD şi vino în grupul nostru independent de parlamentari, unde o să fii iubit şi primit cu flori. Plus, o să ai protecţia lui Băsescu, cel mai mare inamic al lui Adrian Năstase. Ce naiba, te-am minţi noi?

(…)

Micky, te caută nişte baieţi, cică ceva cu DNA. Şi cum acum eşti independent, nu ştiu cine te va suştine la ridicare imunităţii, moşule, că am impresia că Băsescu nu prea te place, că erai prietenul cel mai bun al lui Năstase. Hai pa, te mai sunăm noi când ieşi.

Cum şi cine sunt securiştii/spionii

Zilele astea sunt la Chişinău, la lansarea televiunii PublikaTV. SOV vrea să le aducă moldovenilor un pic de lumină pentru a se pune bine cu Băsescu, zic unii. Lansarea este prilejuită de împlinirea unui an de la evenimentele din Piaţa Marii Adunări Naţionale (aka „revoluţia twitter” aka „#pman”). Fiind străin, îmi vine oarecum uşor să recunosc anumite tipologii. Ca de pildă „securistul de hotel” sau „supraveghetorul de mulţime”.

Întâmplarea de ieri cu Cartianu îmi aduce aminte de nişte fapte din facultatea de jurnalism. Unde erau unii oameni care făceau eforturi mari pentru a se integra. Nu conta că nu aveau talent la scris, ei erau acolo cu o misiune un pic diferită. Misiunea lor? Să se integreze în redacţii. La 18 ani, părinţii lor cu trese pe umăr au stat lângă ei şi le-au explicat că au o datorie faţă de această ţară. Şi că îşi pot servi ţara foarte bine dacă se amestecă printre oameni, pentru a fi acolo la momentul oportun. Ei au înţeles şi acţionau în consecinţă.

Care e legătura cu Cartianu? Nu, nu spun că e securist (n-am de unde să ştiu, poate e), dar e al naibii de evident că omul nu se pricepe deloc la scris, deşi încearcă din răsputeri să facă faţă. Şi paragraful de mai sus e o posibilă explicaţie pentru anti-talentul unor oameni care ţin mult să fie jurnalişti.

Sau orice altceva.

Pensii, pensionari şi multă gargară

Toată lumea dă vina, cu toată gura, pe toate guvernele posibile pentru disproporţia dintre salariaţi şi pensionari. Sunt mulţi, sunt prost plătiţi, sunt prea bine plătiţi, nu trebuia să îi lăsăm să se pensioneze la 53 de ani…

Cel mai recent exemplu îl găsim în „Adevărul”. Unde ni se explică de ce situaţia e aşa cum e. Am citit şi m-am minunat. Văcăroiu e de vină. Petre Roman. Radu Vasile. Nimeni nu vede însă elefantul din cameră. Nimeni nu vrea să vorbească despre ce e cu adevărat dureros.

1. Taxele sunt imposibile. Dat fiind că media cititorilor Blogary.ro e inteligentă, bănuiesc că ştiţi de toate rahaturile birocratice prin care trebuie să treacă un patron pentru a-şi plăti corect angajaţii. Sunt fost patron (urăsc termenul şi poziţia), am pierdut zile întregi pe la toate ghişeele din lume, în loc să mă ocup de făcut bani. Aveam angajaţi care aveau 28 de ani, munceau de 10 şi nu avuseseră niciodată carte de muncă. E plină România de tineri care nu contribuie la buget şi la viitorul lor. Întrebaţi toţi vânzătorii din toate mallurile şi centrele comerciale, dacă găsiţi 10 cu carte de muncă e mare minune. Acolo trebuie lucrat, la adus mai mulţi oameni în sistem, nu la mărit taxele.

2. Economia nu funcţiona. Chestia asta doare tare. Ceauşescu a lasat un buget de pensii pe plus? A lăsat pe pizda mă-sii! A lăsat o industrie care nu producea nimic util, a lăsat o agricultură făcută cu calul, a lăsat o generaţie de muncitori leneşi. Asta a lăsat. Şomerii din anii ’90 sunt rezultatul plusurilor şi economiei funcţionale pe care ne-a lăsat-o moştenire el! Dacă aveţi 30 de ani, ca mine, puteţi merge liniştit la părinţii voştri şi mulţumiţi-le că s-au complăcut în a plimba o ţeavă prin intreprindere şi că au lăsat în seama generaţiilor următoare să repare găurile din şvaiţer.

3. Nimeni nu face nimic. Toate guvernele de după ’90 s-au dat cu fundul de pământ că sunt mulţi pensionari. Nimeni nu s-a gândit la „cianură în pensie” sau la alte soluţii. Toată lumea constată şi atat. Ah, mint, au făcut ceva, au mărit cu 1% sau 2% contribuţia la bugetul asigurărilor sociale. Îl mai ţine minte cineva pe prim-ministrul Isărescu, care în fiecare lună ieşea în faţa naţiunii şi corela punctul de pensie cu 0.01%, sperând să obţină voturile flămânzilor pensionari? Sau pe Păcuraru, care acum doi ani avea surplus?

Nu-i aşa că e un text prea lung pentru a fi o reclamă la un sistem de pensii private? Ei bine, este. Oricare doriţi dvs.

Angajati si proprietari

Îi înţeleg pe băieţii plecaţi de la Caţavencu. Nu îi înţeleg însă pe patroni. Nu îi înţeleg nici pe redactorii de la ziarele susţinute de A.C. şi nici superioritatea lor prostească faţă de cei care le plăteau salariile.

Nu e normal şi nici logic ca la rău angajatul să înţeleagă patronul şi să accepte să i se taie salariul şi să muncească mai mult, dar la bine să rămână cu degetul în fund. Pur şi simplu nu e normal ca unii oameni să producă bani pe foame asta si ca răsplată să primească reduceri la salariu.

Doru Buscu spune ca angajatii n-au legatura cu pierderile sau castigurile firmei. Corect si nu prea. Au legătură atunci când Buşcu declară “Caţavencu e pe pierdere” şi nimeni nu se gândeşte să întrebe dacă e vorba de S.C. Caţavencu SA, editorul ziarelor de succes Business Standard, Money Express şi altele, sau de revista “Academia Caţavencu”. Chestie de fineţe.

Nu e normal să păstrezi directorii şi redactorii care au participat la falimentul ziarelor trustului şi să le scazi salariile redactorilor care aduc bani. Nu e normal să nu le dai prime de Crăciun pe motiv că ăia de la Business Standard sunt boi.

„Împreună la bine şi la greu” e un citat din altă parte. Dar se potriveşte şi aici.

Ringier, o altă victimă a lui Patriciu

readingTrustul Ringier a vândut două produse care nu mai performau. Cui le-a vândut şi pe ce bani e mai puţin important. De ce le-a vândut este, însă.

„Capital” a fost o gaură în bugetul trustului elveţian în ultimii doi ani de zile. Promoţii, concursuri, abonamente, nimic nu a putut însă suplini lipsa penelurilor bune şi a une direcţii logice. Pur si simplu „Capital” a pierdut pentru ca n-a putut ţine pasul cu Ziarul Financiar, fiind atacat şi de produse similare din trusturile Intact şi Realitatea-Caţavencu. S-a pierdut astfel în marea de ziare proaste cu pretenţia de a se adresa comunităţii de afaceri.

„Bulina roşie” are un parcurs interesant. Un ziar prost devenit bun odată cu intrarea în trustul Ringier, moare ca şi „Cotidianul”, pe limba sa. Culmea, ajunge să fie condus de un băiat plecat de la „Cotidianul”. A fost singurul ziar care şi-a asumat susţinerea lui Traian Băsescu în campania electorală din 2004, şi asta ar fi trebuit să  îi asigure o bază solidă de cititori, dacă n-ar fi insistat cu linguşelile şi pupincurismul.

Adăugaţi la ciorba asta de bad management pe stimabilul domn Patriciu. Care a cumpărat „Adevărul” şi „Click” şi a dat mână liberă oamenilor să atace tot ce mişcă. Realitatea-Caţavencu n-a avut nevoie de ajutor pentru a cădea, iar Publimedia are o mentalitate prea ciudată pentru a pica. Ringier a fost victimă din prima clipa. „Click” a depăşit „Libertatea” la pas, ziar care deţinea supremaţia în ultimii 10 ani pe piaţă.

Patriciu a cumpărat tot ce s-a putut cumpăra. Ce a rămas pe loc, a avut nevoie de stimulente puternice pentru asta. Ringier a luptat pentru a-şi păstra oamenii, oferindu-le salarii monstruoase, în comparaţie cu piaţa şi cu performanţele produselor pe care le conduceau. Şi asta a fost piatra de mormânt. Da, sigur, ar fi putut închide produsele neperformante, asta ar fi mai fi oprit hemoragia. Dar cum ei au vrut să fie mai cu nasul pe sus… Altfel, MediaPro a trecut prin aceeaşi operaţiune acum 2-3 ani, când Vântu oferta cu sume imense pe toată lumea, iar Sârbu, băiat deştept, le-a dat drumul managerilor vlăguiţi să plece şi să mai faca performanţă şi în altă parte. Câtă au făcut s-a văzut şi se vede în continuare.

Sindicalistii minciunii

Toată lumea scrie despre sindicalişti si cum submineaza ei ţara. Ba aia de la metrou, care fac greve, ba astia din administratie, care vor bani mai multi. Toata lumea ii injura, inclusiv eu, nimeni nu ii intelege sau simpatizează un pic. Hai sa ne punem un pic in pielea lor.

Sindicaliştii sunt masa de manevra. Toti liderii politici le promit cate ceva. ba chiar le votează salarii mai mari si sporuri mai babane. numai sa puna stampila in dreptul cui trebuie. si cand o pun…devin invizibili. Nimeni nu isi mai aduce aminte de ei. Cine? Voi ce ati face in locul celor minţiţi ca indianul nu va da oameni afara, ba chiar va investi in tehnologii noi? Exact. Ati iesi in stradă.

Ce nu stiu ei insa e ca sefii au primit ce li s-a promis. Bani, pozitii in Consiliile de Administratie, gipane mai colorate. Sa nu credeti ca grasanii cu pretentii de lideri sindicali vad doar interesul oamenilor pe care ii reprezintă. Oh, nu. Ei il au drept idol pe milionarul Mitrea (unii chiar au tablou cu el deasupra patului). Cum a ajuns el dintr-un amatât de lider sindical, care abia putea lega doua fraze, ditai ministrul cu case in Austria, ce om, ce exemplu…

E de admirat cum reusesc oamenii sa fie manipulati si tinuti in intuneric.

Nota redacției: O posibilă explicație poate fi  răspîndirea largă  în România a tehnicii de conducere numită și  „Mushroom Management”: Keep ‘em in the dark and throw with shit on them!