Zilele acestea mi-a fost dat să aud până la saturaţie termenul „beizadea” atribuit copilului (lui) Prigoană. De fapt, beizadea înseamnă principe, adică fiul voievodului, al domnitorului, aşa că Honorius este beizadea în tot atâta măsură ca şi Prigoană voievod.

Cum-necum, beizadea sau absolvent, privatizat sau cocălar, dl. Prigoană jr. merge deocamdată acasă. În acest fel, eu şi un grup restrâns de metalişti ne bucurăm că după EBA la Parlamentul European şi Elena Udrea în Guvernul României scăpăm – cel puţin deocamdată – de spectrul lui Honorius-Deputat.

Zic „deocamdată” pentru că nu am nicio îndoială, la următoarele alegeri, dacă va fi cuminte şi va continua să ţină discursuri în Parlamentul unicameral din State, taică-so îi va cumpăra un colegiu care să-i vină bine, nu ca acesta care i-a fost cam mare şi i-a căzut peste ochi.

http://horatiubuzatu.wordpress.com

Discuțiile pe internet despre „Ce e Dreapta”  au aerul unui concurs televizat de cultură generală: Fiecare schimb de replici pare a fi acompaniat generos de muzică gravă, suspans, priviri înfrigurate, candidați emoționați, galerie isterică. Se spun banalități pe tonul pe care s-ar proclama descoperirea legăturii dintre gravitație și cuantică.”Dreapta înseamnă proprietate, moncher!”, răcnește înfierbîntat unul. „Habar n-ai de principiile dialogului!” fonfăie pretențios altul. Și tot așa. Poelmicile sar de la un subiect la altul precum o capră jucăușă în soarele primăverii și, curînd, puțini sînt cei care își mai amintesc de la ce a pornit discuția. Construim foarte elaborate teorii ale nimicului. Spun asta pentru că ele folosesc exact la nimic.

Poate că domnul Preda ar fi trebuit să facă un efort să ne lămurească înainte de reformă ce anume se înțelege prin „Dreapta”, este printre cei mai calificați să o facă. Cred însă că acum are alte priorități. Așadar am să vă propun eu o definiție pragmatică. Ce înseamnă de fapt dreapta? De ce  „Libertate și imaginație”, vorba lui Alexandru Hâncu?

Avertisment: Discuția se poate complica serios, vrem însă o abordare empirică, simplă, pe care o înțelege oricine fără să studieze cîțiva ani. Voi eluda subtilitățile și voi ignora nuanțele. Înainte de finețuri e bine să înțelegem sensurile principale, să fim de acord cu definiția termenilor. Rog căutătorii de noduri în papură să acționeze cu reținere, nu mă cred nici ideolog nici politolog.

Ce e o ideologie?

O ideologie nu e o teorie. E un ansamblu de valori si principii. Adică de lucruri pe care le prețuim și de reguli pe care le credem necesare pentru a proteja lucrurile pe care le prețuim. O ideologie nu e însă nici utopie. Adică nu se dezvoltă și trăiește exclusiv în ficțiune ci in viața reală a comunității. Are pretenția să ordoneze viața comunității. Cine ordonează viața comunității? Grupul sau persoana care deține puterea. Așadar o ideologie e în primul rînd un ansamblu de valori și principii pentru exercițiul puterii.

Ce e puterea?

În sensul ei cel mai comun, puterea înseamnă capacitatea de a impune altora decizii. Cel mai puternic hotărăște. Sensul politic e același cu mențiunea că aria de subiecte asupra cărora „puternicul” poate hotărî e bine definită și delimitată. (Iar într-o democrație felul în care se determină „cine e cel mai puternic” e votul.) Decizia e punctul de contact între putere și ideologie, pentru că fără ideologie decizia poate fi arbitrară sau discreționară. (aici ajunsese socialismul românesc la sfîrșitul anilor 80, cînd ideologia era un cuvînt gol). Atunci cînd ideologia însoțește exercițiul puterii, deciziile trebuie obligatoriu să respecte setul de valori și principii pe care ideologia în cauză le afirmă. (comunismul anilor 50, deși cu mult mai distrugător decît socialismul lui Ceaușescu, era determinat ideologic). Despre ce decizii vorbim însă? Care sînt deciziile care contează și care definesc esența puterii? Pentru că deși un om puternic poate impune „supușilor” să-și sufle nasul de 20 de ori pe zi, nu asta îl face puternic.

Putere și resurse

Puterea e definită de controlul resurselor, adică de capacitatea de a acumula și utiliza resurse. Resursele importante sînt cîteva: naturale, umane, financiare. Modernitatea a adus o nuanță importantă aici: Nu trebuie să fii proprietarul resurselor pentru a le acumula și a determina folosirea lor. Puterea politică nu presupune deținerea de resurse semnificative. (Dacă e necesar sau nu, bine sau rău să deții în proprietate resurse importante atunci cînd ești și puternic în stat, e alt subiect) . Cei care pretind că Patriciu e cel mai puternic trăiesc mai degrabă în feudalism. Oricum, de aici încolo vorbim doar de Capitalism.

Resursele sînt administrate de către putere în stat prin intermediul a doua instrumente principale:

1. Bugetul – e instrumentul de decizie pentru achiziția și folosirea resurselor financiare. (pentru simplificare includ sistemul de taxe și impozite în buget)

2. Politicile pe termen lung – sint instrumentul de decizie pentru creșterea și folosirea resurselor naturale si umane și sînt, în principal, legi

Ambele sînt validate de Parlament și de majoritatea parlamentară. (voi reveni asupra subiectului majorității, în simplificarea de mai sus se înțelege mult mai bine de ce lipsa unei polarizări politice clare e o adevărată calamitate pentru dezvoltarea României petermen mediu și lung)

Dacă punem lucrurile cap la cap  obținem aceasta definiție pragmatică a idelogiei:

O ideologie e un ansamblu  de valori și principii folosite de un grup politic în alcătuirea bugetului (strîngere și cheltuire) și a legilor care determină dezvoltarea și utilizarea resurselor umane și naturale ale țării. E drept, sună cam lemnos. Scopul meu nu era însă să sune bine. Scopul meu era de a ieși din logica „teoriilor nimicului”:

Despre ce trebuie discutat atunci cînd definim Dreapta:

Principiile și valorile care definesc Dreapta trebuie să poată da un răspuns la următoarele întrebări:

1. Cum se alcătuiește bugetul? (sistemul de taxare) – de unde luăm bani?

2. Care e politica  de „Producție”? – cum și unde se produce valoare adăugată: Industrie (în sens foarte larg, inclusiv IT), Agricultură

2. Care e politica și bugetul de „Resurse umane”? Cum ne creștem și ne motivăm oamenii – Învățămînt, Sănătate, Asistență socială

Pare un truism, nu? Păi dacă e așa, lămuriți-mă și pe mine cum e cu bugetul pe 2010…În același timp principiile și valorile dreptei trebuie să poată răspunde unor necesități „imateriale” pentru că o ideologie e mai mult decît un program politic. Problema noastră este că rămînem prea mult în „imaterial”

„Libertate și imaginație”

„Libertate și imaginație” nu e o declarație poetică. Sensul ei pragmatic e foarte important:

Libertate: Statul intervine cît mai puțin. Dar nu vorbesc de „liberalismul” lui Patriciu sau de „statul slab” al lui Vântu. Statul nu controlează și dirijează dar e ferm în impunerea respectării regulilor jocului. (Datoria recuperată de Rompetrol de la libieni în numele Statului nu e o chestiune de libertate). Politicile pentru „Resurse umane” merg în direcția diversificării oportunităților și nu a excesului de reglementare. Sistemul legislativ e  simplificat, statul e de-birocratizat. Cota unică e o bună definiție fiscală a libertății.

Imaginație: Bunăstarea e produsă de inovație și creativitate, nu de speculație. Speculația financiară e necesară și sănătoasă atunci cînd e o componentă a sistemului, nu sistemul însuși. (Ce s-a întîmplat în România ultimilor 20 de ani nu are legătură cu Warren Buffet sau cu Soros, oameni care și-au pus banii la lucru și pentru a finanța creativitatea și inovația. La noi a fost vorba de speculă cu banii și informațiile de stat. Prea multe din marile averi din România sînt construite doar pe speculă. Capitalism nu înseamnă averi uriașe, după cum nu înseamnă exclusiv proprietate. Un neo-conservator poate fi sărac. Aici e o confuzie majoră în discuțiile despre dreapta românească.) Politica de producție trebuie să sprijine inovația și creativitatea, informația de stat trebuie transparentizată pentru a descuraja clientela speculantă. Vrem un capitalism cu Toyota, Ariane, Apple, BMW, Sony, Microsoft, nu doar cu bănci care ne împrumută să cumpărăm plasme și fonduri de investiții în șmecherii. Vrem Steve Jobs, nu Patriciu! Pentru asta ne trebuie creativitate și inovație. Altfel spus, Imaginație.

O notă importantă, asupra căreia vreau să revin pe larg cu alt prilej: Dintr-un motiv misterios pentru mine, Artele, creația și creativitatea ne apar ca fiind fundamental de Stînga. Asta era poate valabil în capitalismul timpuriu și pe vremea conservatorilor. Cred că Dreapta românească, mai precis Neo-Conservatorii (care încă nu există), trebuie să recupereze urgent această importantă componentă a umanismului. Imaginația e motorul capitalismului, nu un vestigiu de „Stînga”. Înțepenirea în proiect nu poate fi principiul de lucru al Neo-Conservatorilor.

A pretinde că poți defini precis dreapta într-un articol e fără îndoială o absurditate. Intenția mea nu e de a da lecții sau de a fonda teorii. Pur și simplu simt nevoia să aducem discuția cu picioarele pe pămînt, să fixăm un punct de pornire clar în discuții. Aveți cuvîntul.

PS: preiau de la mece dintr-un comentariu un citat si un link. Preda defineste foarte bine problema si se repliaza din mers pe problema „oligarhiei”:

Cristian Preda: din interviul aparut azi în 22 : “O modernizare a PD-L presupune o dezbatere pe cel puţin trei teme esenţiale: relaţia cu societatea, structurarea organizaţională a partidului şi identitatea doctrinară. Un partid nu mai poate fi o oligarhie, în sensul în care acest termen a funcţionat de-a lungul secolelor, adică o mică grupare de oameni bogaţi care iau deciziile politice. Eu am vrut să trag acest semnal de alarmă că PD-L riscă să se ducă, la 20 de ani după căderea comunismului, spre această formulă. ”
restul, aici:
http://www.revista22.ro/articol-7423.html

Interventie telefonica pe Realitatatea FM. Citez din memorie pe un nene extrem de suparat. Aproape ca urla in telefon:

“Dom’le, pe Șoseaua Chitilei nu s-a făcut nimic! De azi-dimineață se plimbă două utilaje absolut degeaba. Nu au reușit sa elibereze decat patru din cele sase benzi de carosabil. Toată zăpada este aruncată, gramadă, pe banda unu și pe acostament. Asta nu e eficiență! Se lucrează făra nici un fel de  randament!… Fără cap… Consumăm motorina degeaba!… Cine e primar la Sectorul 1? Aaa, Chiliman! Păi, sigur, incompetența se manifestă la toate nivelurile! De la primar până la șofer! De la 6 urmăresc situația pe geam, că sunt agent la o firmă de pază…”

(cadru dintr-un slide-show de Nicu Coșniceru)

P.S. Ce scăpări mai are și democrația asta! Orice pulete paznic de magazie (al nostru cu ceva școală profesională, după exprimare, printre primii disponibilizați de la întreprinderea de montat moțuri la bască) are dreptul și i se oferă posibilitatea să critice – pe un canal public! – de  la șofer de basculantă, până la primar, președinte de țară, scut anti-rachetă! Fac pariu că pândarul din Chitila nu a pus mâna pe lopată! Nu e în fișa postului…