Post Category → Preluari

Tînăr vreau, măi Boc, să fiu

Pentru susţinerea activităţii economice, Guvernul Boc, prin vocea ăluia mic care respiră din ce în ce mai greu, anunţă un pachet de măsuri pentru tinerii întreprinzători. În luna septembrie. Asta printre alte mari gogomănii şi fariseisme de centru-dreapta. Simt că mi se urcă sîngele la cap! Iarăşi “pentru tineri”? Şi cu noi, cu potenţialii  întreprinzători de vîrsta a doua, cum rămîne? Că noi n-am primit nimic, niciodată! De la nimeni.

Proasta inspiraţie a mamei mele, de a mă aduce pe lume în anul de gratie 1964, a făcut să ratez toate oportunităţile şi pomenile guvernamentale “pentru tineri”. De casa de la primărie nu m-am lipit. Eram prea tînăr şi n-aveam familie. Am primit un pat la nefamilişti. Cînd cu ANL-ul lui Năstase, aveam familie, dar depăşisem vîrsta maximă eligibila. Iar acum, ca să mă înscriu în programul “Prima Casă”, ar trebui să mai am încă 25-30 de ani de activitate în faţă, bine platită, eventual într-o multinaţională – exclus MacDonald si KFC! – pentru a putea returna creditul. Deci ar trebui sa fiu mai tînăr cu cel puţin vreo 15-20 ani.

La 46 de ani bătuţi pe muchie, eu aş putea fi – să zicem – un medic primar care nu ia şpagă, un inginer capabil – poate chiar doctor inginer! – într-un institut de cercetare-proiectare, sau un profesor de liceu, diriginte de clasă – cum era domnul Buciu, dirigintele meu. Respect! – aş putea fi un contabil bun, un jurist-consult dibaci sau un strungar cu categoria a şasea, specială. Sau aş putea fi orice altceva, la fel de onorabil, în orice caz un tip dedicat şi competent, dar care, dintr-un salariu de 2000 lei nu şi-ar putea permite niciodată să-şi cumpere o locuinţă de pe piaţa liberă. Oricît de căzută în cap ar fi această piaţă! ‘Tu-i mama ei de viaţă!

Şi atunci, acordarea de facilităţi exclusiv tinerilor nu se cheamă cumva discriminare? Discriminare pe criterii de vîrstă? Ba, bine că nu! Şi noi, purisanii, n-avem nici oengeuri care sa facă gălăgie cum au ţiganii!

Ca şi alte guverne, tot fără nici un rezultat, Guvernul Boc şi-a pus şi dînsul problema strangulării exodului post-juvenil. Însă fără să ştie un lucru: junele care vrea să plece, pleacă! Politicienii nu au cum să înţeleagă asta, din moment ce, astăzi, sînt politicieni. Adică cetăţeni care nu s-au gîndit niciodată să-şi ia lumea în cap, fiind perfect conştienţi că, exclusiv pe vrăjeală, nu pot parveni decat loco. Pe deplin încrezători la tinereţe că, odată agregaţi, sistemul ticăloşit le va deschide capacul borcanului de miere! (Cojocariu, tu te-ai duce în fiecare dimineaţă să stai 10 ore pe scaun la Parlament pentru doar 1500 euro pe lună? Nici eu!) Pe cînd tînărul care vrea să rămînă şi să întreprindă ceva în ţară, rămîne. Pleacă după faliment!

De ce să nu fie sprijiniţi şi puriii de 46 de ani să înceapă o activitate economică pe cont propriu? Oameni cu picioarele pe pămînt – nu cu un picior în Canada! – maturi, cu responsabilitatea unei familii şi cu frica lui Dumnezeu. Puţin curaj le mai trebuie. De ce să nu-l primească de la Stat? Ştiu meserie, cunosc mersul treburilor, ar avea deplina autoritate asupra angajatilor… mai tineri. Başca că ar crea noi locuri de muncă în jurul lor. S-ar degreva sectorul de stat şi chiar sectorul privat pe alocuri, de acea forţă de muncă demi-excedentară, blazată, plafonată, care ne strică media la capitolul productivitatea muncii. Ba mai mult, ar lăsa în urmă loc pentru tinerii cu pile. Ca să-şi facă şi ei mîna!  Ar scădea presiunea pe fondul de pensii, pentru că, se ştie – patronul iese la pensie cu picioarele înainte. Mai pun, sau lăsăm aşa?

Bine. Închei aşadar, nu înainte să cer public, aici, de la înalta tribună a doamnei Blogary, sprijin guvernamental pentru toţi tinerii de 46 de ani din ţara asta care vor sa debuteze primul start-up privat din viaţa lor de amploaiaţi! Şi apoi, cer sprijin pentru tinerii de toate vîrstele! Şi pentru toti întreprinzătorii! Apropo, întreprinzătorii care au dat faliment primesc vreun ajutor de la Stat?

P.S. Ar trebui totuşi să-i sufle cineva lui Emil Boc o şmecherie din Regat (din Regatul Unit): FIECARE ARE VÎRSTA PE CARE O SIMTE. El fiind din Cluj, sînt sigur că l-a gasit extrem de plicticos pe Jerome K Jerome, abandonînd definitiv lectura după primele două pagini!

http://www.youtube.com/watch?v=vJRpLhENmNE

Domnule Boc, sînteți prost?

Îmi pare sincer rău că ați ajuns aici. Vă apreciez și loialitatea și perseverența, calități rare în zilele noastre. Cred însă că v-ați atins nivelul de incompetență pentru că, oricîtă bunăvoință aș avea, ultima dumneavoastră declarație îmi pare emisă de Emil Bobu, nu de șeful PDL. Potivit hotnews.ro ați spus:

„Aceste date vi le poate comunica ministerul Muncii si Finantelor… la mine asemenea informatii nu au ajuns pe masa Guvernului…aceste afirmatii trebuie sa aiba acoperire”

Așadar în timp ce la ghișee e o debandadă documentată audio-video și de moguli și de prieteni, dumneavoastră nu știți nimic și ne trimiteți să vorbim cu subordonații miniștri, apoi cereți dovezi. Vi s-a tăiat netul la Palat? Are Guvernul restanțe la cablu? Sau v-ați înconjurat numai de lingăi care vă spun zi și noapte că de fapt totul e bine și lumea e rea? Ați ajuns deja Ceaușescu pe care-l dezinformează supușii? Cîtă inteligență vă trebuie pentru a verifica realitatea înainte de a pune la îndoială întrebarea? Apropos de titlu.

PS: asta e consecința neseparării funcției de PM de cea de președinte PDL: atunci cînd e implicat în orice criză politică în partid, primul ministru e rupt de realitatea din Guvern, și invers. E ce și-au dorit Berceanu și Videanu și toți cei care au amînat alegerile interne. Nu că ei ar fi fost mai deștepți cînd și-au dorit asta.

PPS: Susțin impozitarea DA și a veniturilor PFA în acord cu restul impozitelor plătite de salariați. Nu ați priceput că mai nimeni nu se opune la asta. Însă toți ne opunem hărțuirii permanente la care sîntem supuși ca plătitori de impozite. E revoltător să vrei să plătești dări și statul să te tortureze pentru asta.

Domnule Boc, conduceti un guvern care își bate joc de oameni

Despre ce evaluări ale „activității membrilor Guvernului” mai aveți nevoie pentru a înțelege mizeria și dezastrul pe care le descrie Hotnews aici?

Cum s-a ajuns la situația nefericită în care statul, deja gras și în cîrca plătitorului de impozite, să-și mai și bată joc de cel care-l duce în spate? Cum e posibil ca după un an de guvernare de dreapta, plătitorul de taxe să fie mai umilit decît pe vremea lui Adrian Năstase? Care sînt miniștrii responsabili de această porcărie și cînd vor fi ei demiși? Dumneavoastră nu vă e rușine de rușinea oamenilor care vor să plătească taxe și nu pot?

Dictatura luminată

Unul din pilonii înțelepciunii populare este acel Făt-Frumos care la preluarea domniei va pedepsi pe cei răi și ne va da lapte carne unt și miere. Ouă nu mai spun că nu voi vorbi de Năstase. Mai nimeni nu se întreabă de unde acest potop economic, în schimb mulți din cei tineri sau foarte tineri și nu puțini dintrte bătrîni îl regretă sincer pe Ceaușescu. De unde aplecarea aceasta spre fabulație incantatorie nu știu, iar bucuria acelui Crăciun și acelei primăveri de optzeci și ceva la sută pentru Iliescu sunt mult în urmă. Desigur bătrînul lup de la PSD are în continuare adepți, destui zic eu, prea mulți spun alții, și cota lui Ceaușescu e în plină creștere. Toate acestea doar în cîteva luni de la alegerile prezidențiale unde Băsescu a cîștigat, la limită n.b., a doua oară. Nimeni nu se întreabă acum cum am fi fost sub Geoană, cel pus la colț de propriul partid și de cîrlanul său de președinte, și nici măcar nu-și aduc aminte de această posibilitate.

Privind partidele politice, găștile ce-și spun așa mai corect spus, ai uneori senzația de finitudine a unei așteptări de peste douăzeci de ani. Dacă în 89 așteptam doar dispariția funambulescă a cuplului dictatorial, în 2010 o parte destul de mare a nației condusă de ceva ”tribunale” mediatice așteaptă o execuție a cuplului Băsescu – Boc, eventual asezonat cu Udrea, Videanu și Berceanu, dacă nu și Blaga. Suntem mai sîngeroși acum sau pur și simplu libertatea ne îngrădește spiritul democratic? Eu mă gîndesc că a doua variantă e mai apropiată de adevăr. Cu o mass-medie vindicativă, suficient de șpagabilă și cu lideri de presă plini de importanța misiunii lor istorice asupra nației, cu o clasă politică de nivelul șmecherilor, ce vînd marfă de contrabandă, și cu un analfabetism politic, ce bate cîteodată, dacă nu de mai multe ori, Bulgaria sau Albania, avem toate șansele ca nici în următorii douăzeci de ani să nu ne facem bine.

Nimeni din cei de pe stradă nu se gîndește că o dictatură luminată presupune restricții inexistente în momentul de față. Zvonurile că marele dictator Băsescu pune la cale o dictatură, desigur, întunecă mințile multora, inclusiv cu multe clase sau ceva facultăți. Argumentele puerile ne conduc mai degrabă spre o literatură fantastică, decîte spre o logică inerentă a faptelor. Cinstit să fiu, votarea lui Băsescu e doar un rău mai mic decît venirea lui Geoană, dar orbirea e infinit mai acută decît ”ai avut dreptate cu prostănacul”. Cu toate acestea liderii opoziției unite atacă in continuu și pe fondul unei crize prost gestionate de PNL, PDL+PSD și PDL (am numit guvernările doar) cererea de plecare a lui Băsescu e din ce în ce mai mare. Nu are rost să spun că oricine guverna la fel, la fel pățea indiferent de gașcă. Mie mi se pare evident, altora nu.

Cum posibilitatea de a veni vreun dictator de orice fel e infinitezimală, mă întreb ce se va întîmpla într-un rest de mandat prezidențial unde e de presupus ca actualul va trebui să joace friptea cu PSD-ul conjugat sau nu cu PNL-ul. Presupun că UDMR-ul și ”indiferenții”, mă rog independenții, sunt veșnici. Suntem în 2010 încă. mai presupunem un an 2011 semiprost si un 2012 bun cu o grămadă ce binefaceri date națiunii. Se va mai uita cineva la cererea mărită de dictatură luminată? Nu cred. Orice altă variantă nu va produce vreo dictatură desigur, dar va face ca un partid de tip mafiot, respectiv PSD, să revină în forță. De aici și bîjbîielile boculiene, desigur. Băsescu nu are ce pierde. El nu va mai fi președinte, iar povestea cu a fi prim ministru cu un președinte ca Medvedev, mi se pare puțin probabilă. România nu e totuși Rusia.

De aici și o anumită cerere făcută PDL-ului de la această guvernare. Mă gîndesc că prețul unor modificări letale pentru corupție este mult prea mic în comparație cu tîmpeniile făcute deja. Nu promit că astfel PDL-ul va cîștiga alegerile, dar cred că nu va pieri strivit sub un PNL lipsit de responsabilitate, dar negrevat de vreo urmă a guvernării Johannis. Aceste modificări pot fi în principal aduse la legea electorală. Votul prin corespondeță sau chiar cel electronic într-o fază mai tîrzie, votul prin pret-a-voter și o informatizare normală a indentificărilor de persoane. Nu este un moft, ci o cerință inevitabilă mai ales acum. Împiedicarea unor fraudări masive presupun că nu va fi decît o cerință a tuturor partidelor ce au urlat despre așa ceva la ultimile electorale. O lege directă și simplă nu este un moft, dar poate fi o dovadă a unor discuții interminabile pentru că nu cred că majoritatea lichelelor politice vor vreo schimbare în fond. Uitați-vă la legea numită a ”uninominalului”. Penibilă. Conform algoritmilor trași de păr au fost calificați oameni care n-au nicio ”vină” și care sigur pierdeau. Un uninominal banal, ceva mai scump e adevărat, nu e pentru alde dinozauri.

Tot ce se poate ca noile de modalități de votare să fie ceva mai scumpe. În ani de criză veți crîcni. Perfect adevărat, dar nu cumva vrem alegeri corecte? Dacă da, atunci ăsta e prețul pentru supranumele de hoți cu care defilăm prin lume. Mai e ceva. Spunea cineva că dacă nu te înscrii să votezi, nu exiști. Corect spun eu. Poate doar pentru diasporă, dar poate ar fi bine și aici. De plasarea la biroul electoral înainte de ziua alegerilor poate fi un pas înainte spre o conștientizare a populației. Poate, nu e nici asta sigur, dar poate. Oricum ar fi, trebuie mișcată această nație să gîndescă înainte de a vota, pentru că va putea să ceară sau să facă și altceva decît simpla alegere a răului mai mic.

Sinteză a proiectului de lege privind votul prin corespondenţă pentru românii din străinătate

Proiectul de lege urmăreşte să asigure accesul mai amplu, mai uşor şi mai puţin costisitor al românilor din străinătate la procesul electoral din România, eliminând în acelaşi timp supraaglomerarea secţiilor de vot din străinătate şi asigurând o alternativă de exprimare a votului pe care multe democraţii avansate o utilizează deja cu succes.

Proiectul are la bază principii precum garantarea dreptului constituţional la vot, egalitatea de şanse între toţi cetăţenii români în exercitarea dreptului la vot, păstrarea secretului votului, gratuitatea votului, caracterul opţional al votului şi garantarea corectitudinii alegerilor.

Votul prin corespondenţă al românilor din străinătate are ca prim pas realizarea listelor electorale. Aceste liste vor fi întocmite şi actualizate de către reprezentanţele diplomatice şi consulare ale României pe baza declaraţiilor cetăţenilor români care trăiesc în străinătate. Acest lucru presupune, evident, ca cetăţenii români să intre în contact cu ambasadele sau consulatele României. Acest lucru se poate face atât individual, cât şi prin intermediul asociaţiilor românilor din străinătate, care vor funcţiona ca parteneri ai statului român, sprijinind popularizarea noului sistem de vot şi informându-i pe românii din străinătate despre realizarea listelor electorale.

Cu cel puţin 5 zile înainte de data alegerilor, cetăţenii români din străinătate înscrişi în listele electorale de la ambasade şi consulate vor primi prin poştă câte un plic cu buletinul de vot, cu certificatul de alegător şi cu instrucţiuni privind votarea. Alegătorul îşi va exercita dreptul de vot bifând opţiunea dorită, iar apoi va pune buletinul de vot într-un plic pe care-l va sigila. Acest plic sigilat, împreună cu certificatul de alegător, va fi pus într-un nou plic, mai mare, care va fi expediat la ambasada sau consulatul de care ţine alegătorul. Expedierea de tip plic în plic va însemna o garanţie în plus pentru secretizarea votului. Opţiunea de vot va trebui expediată cu cel puţin 3 zile înainte de ziua votului, iar costurile corespondenţei vor fi suportate integral de către statul român.

Ulterior, după primirea votului prin corespondenţă la ambasadă sau consulat, se va proceda la validarea plicurilor şi consemnarea lor în registrul electoral. Plicurile mari vor fi deschise, se va verifica existenţa certificatului de alegător, iar plicurile sigilate conţinând voturile vor fi puse în urne speciale de vot, asigurându-se astfel anonimitatea votului. Aceste plicuri sigilate vor fi deschise doar după închiderea urnelor, după care se vor număra voturile. Rezultatele votării pe fiecare secţie de vot din străinătate vor fi comunicate incluzând şi voturile exprimate prin corespondenţă.

Votul prin corespondenţă creează o modalitate alternativă de vot pentru cetăţeanul român din străinătate, fără a exclude însă modalitatea tradiţională de vot. Dacă alegătorul doreşte să-şi exercite dreptul de vot chiar în ziua alegerilor, direct în secţiile de vot deschise de ambasadele sau consulatele României, el va avea în continuare această posibilitate. Posibilitatea de vot direct e deschisă chiar şi celor care au primit acasă plicurile cu buletine de vot şi au decis totuşi să renunţe la votul prin corespondenţă. Ei se pot prezenta personal la secţiile de vot, cu condiţia să vină la secţia de vot cu certificatul de alegător şi cu buletinul de vot nefolosit.

Nota redacției: Discuțiile de la ultimul ceai s-au centrat în mare parte pe subiectul votului prin corespondență. Proiectul doamnei Raluca Turcan poate deveni o finalitate fericită a discuțiilor noastre. Sînteți invitați cu toții să comentați și să propuneți îmbunătățiri. Subiectul e important, vă rugăm faceți un efort să fiți on-topic. Puteți descărca proiectul integral aici: Proiect de lege vot corespondenta

Cameron premier. Hung mai degrabă decât balanced.

Conservatorii britanici vor câstiga în seara aceasta; asa indica toate sondajele de opinie. Singura necunoscuta, cea mai importanta de altfel, este majoritatea cu care vor câstiga.

De-a lungul campaniei, institutele de sondaj au dat ca foarte probabila posibilitatea unui hung Parliament în care niciun partid nu va avea singur majoritatea necesara pentru a-si impune guvernul, fiind deschisa astfel calea negotului de voturi ce caracterizeaza sistemele de pe continent sau chiar a majoritatilor gen Grivco, formate prin asocierea loserilor, caracteristice mai degraba democratiilor neconsolidate. Comentatorii si politicienii de stanga (BBC, Guardian, Independent, liberal-democratii etc.) prefera termenului de hung Parliament, consacrat in politica britanica, expresia pozitiva de balanced Parliament; asadar alegatorii nu ar trebui sa se teama de instabilitatea unui hung Parliament, ci sa se celebreze oportunitatile unui Parlament echilibrat. Asa cum au tarile de pe continent.

Frenezia avocatilor lui balanced Parliament (expresia pozitiva mascheaza de fapt dorinta de a-i bloca pe conservatori printr-o alianta a loserilor) s-a domolit pe masura ce campania a avansat. Aparitia proaspata a liderului democrat-liberal Nick Clegg intre David Cameron si Gordon Brown la prima dezbatere a declansat cleggmania (echivalentul crinolatriei de la noi). Credinta in mesianismul lui Clegg s-a fisurat dupa a doua dezbatere (pe teme de politica externa) si s-a prabusit dupa a treia dezbatere (pe teme economice). Criza zonei euro, prabusirea Greciei, problemele generate de imigratie au pus la grea incercare eurofilia lui Clegg (sustinator a adoptarii monedei Euro) si propunerile liberal-democratilor privind amnistierea imigrantior ilegali.

Astfel incat, a inceputul saptamanii, o cercetare sociogica facuta in circumscriptiile nehotarate a indicat chiar o majoritate absoluta, la limita, pentru conservatori.  Un sondaj IPSOS-Mori realizat pentru Reuters anticipa 327 de mandate pentru conservatori, cu doua mai mut decat ar avea nevoie pentru a-l impune pe Cameron premier fara sustinerea altor partide sau parlamentari. Un alt sondaj realizat pentru Daily Telegraph arata ca Partidului Conservator ii lipsea la inceputul saptamanii victoria in doar 14 circumscriptii.

In lipsa unei majoritati absolute (minimum 326 de mandate din 650), conservatorii s-ar putea bizui pe sustinerea unionistilor din Irlanda de Nord. In cazul hung Parliament, daca voturie unionistilor nu vor fi suficiente, conservatorii au indicat ca vor alege mai degraba varianta unui guvern minoritar (urmat, firesc, de alegeri anticipate), decat „echilibrarea” cu sustinerea liberal-democratilor ce ar diminua si mai mult programul si asa moderat a lui Cameron. Este si sfatul veteranului Norman Tebbit. Si asta in ciuda unor declaratii care aratau o oarecare revenire la realitate a lui Nick Clegg, care, de la „doar cerul ne este limita”, a semnalat ca nu ar conditiona eventuale negocieri de renuntarea la sistemul de vot uninominal. GMT

Toţi oamenii preşedintelui

Dacă pînă nu demult Institutul de Studii Populare era doar locul unde erau trimişi la joacă intelectualii din sau apropiaţi de PDL în timp ce greii partidului îşi împărţeau bucatele la separeul cu parcare de gipane şi funcţii pe post de animatoare iată că lucrurile se schimbă o dată cu lansarea manifestului creştin democraţiei moderne de către Teodor Baconschi (fost consilier prezidenţial, actual ministru de externe) şi, mai ales, Emil Boc, nimeni altul decît preşedintele partidului şi prim ministru. E un semnal că lucrurile încep să se mişte şi că Traian Băsescu începe să atace pe al doilea front (primul fiind Cristian Preda, purtătorul de cuvînt şi sabie al liberalilor din PDL). Implicarea preşedintelui PDL în dezbaterea doctrinară din cadrul partidului (ţinută pînă acum pe tuşă, cu ISP cu tot) e dovada că reforma PDL a trecut de la stadiul de pişcot de simpozion la cel de atac la baionetă.

PS. Cît despre Boc-prim ministrul, dacă tot a fost prelucrat doctrinar, poate renunţă cu ocazia asta la filozofia de guvernare „Noi guvernăm, nu gîndim”.

Misionar

Moto: “Eu nu-s moşier. Eu sunt capitalist”. (Un mogul malefic)

Am primit un telefon de la un prieten dintr-o ţară îndepărtată, care a încercat să mă consoleze că mi-a murit ziarul la care mă exilasem la un moment dat, Gutenberg să-l ierte şi să-i legene amintirea pe braţele sale galactice. Nu se mai putea face nimic pentru cotidianul G.?, m-a tras el de limbă. Ba da, i-am răspuns, era un brand în curs de consacrare, avea o datorie mult prea mică pentru a-i pune perna pe faţă, lucra în condiţii de avarie, cu o redacţie economică redusă la 25 de oameni, la care visează orice manager cu proiecte de dezvoltare. E adevărat că G. a exagerat uneori, că şi-a turat motoarele excesiv în campania pentru alegerile prezidenţiale, dar şi cei cu instincte de clasificator au exagerat atunci cånd au pus fără discernămånt cotidianul G. pe axa răului, împreună cu cotidianele C., şi Z., aşa cum a procedat caidul direcţiei culturii, H.-R.P. Nu există presă bună sau rea, ci doar presă care declamă sau tălmăceşte adevărul din motive ideologice. Caidul direcţiei culturii nu este pregătit să facă nicio concesie. Triada G–C–Z reprezintă esenţa presei rele, corupte din interior, care a maculat ideea de presă, care a pervertit societatea. L-am citat mereu pe H.-R.P., am făcut-o recent, am solidarizat cu ideile lui, dar n-a mai contat. Am fost luat la grămada, pe făraş, cu tot cu citatele din el. Şi atunci? Vina trebuie dată ca de obicei, pe mogul, după măsura omenească a alinării suferinţelor.

Am enunţat în auzul uimit al prietenului meu din străinătate: presa a fost ucisă de un mogul malefic cu zile. Presa asta ori n-a declamat destul adevărul, ori l-a tălmăcit îndeajuns, pentru a-şi fi încheiat socotelile cu cititorii. Cel mai perfid dintre moguli joacă acum cartea misionarului american, trimis în Moldova să democratizeze presa autohtonă. Îşi face imaginea asta prin nişte voci din Romånia, pe care le suspectez de mai multă vreme că vor să-i intre în graţii, că fac sluj pentru a fi băgate în seamă şi trecute pe o listă de aşteptare, care s-a scurtat dramatic în ultimele luni. Cică, mogulul malefic are mandat american pentru a dezvirgina media basarabeană. Îţi trebuie aşa ceva, într-o afacere privată? Mandat de la americani? Cine e atåt de naiv, să-şi imagineze că mogulul malefic a democratizat presa din Romånia, după ce a ajutat-o să se compromită, dacă e să-i dau crezare caidului direcţiei culturii? Mogulii nu au probleme financiare. Nu criza economică a pus pe butuci presa romånească. 8 decembrie 2009: “Din punct de vedere financiar, cred că eu sunt cel care poate să-l cumpere pe D.P., şi nu invers”.  (…) “Anul viitor sper să mai deschid televiziuni şi în Budapesta şi în Serbia”. “Eu nu-s moşier. Eu sunt capitalist”, a declarat un mogul malefic.

Conu Dinu dă declaraţii nu la Parchet, ci la televiziunea duşmanului prieten

Inaintea alegerilor era un banc care spune ca, daca vor castiga alegerile, Nastase, DIP, Agathon si compania vor aduce inapoi banii furati, bani cu care se va relansa România. Bancul ar putea fi adaptat si la PNL, daca ar fi castigat ei, Patriciu ar fi adus inapoi…ma rog, bancuri.

Dinu Patriciu a fost invitat la Money Channel sa isi dea cu presupusul despre cum si ce ar trebui sa faca unii si altii. Am doar două chestii de notat:

  1. e trist sa spui ca acum e nevoie sa dai afara 600.000 de bugetari, cand tu puteai face asta atunci cand ai fost la putere. sunt convins ca un tip inteligent, ca el, si-a dat seama din timp ca o sa fie rau de noi.
  2. subtila declaratie „trebuie sa se renunte la 90% dintre taxe”. corect. dar asta nu inseamna ca se va reduce ceva, doar ca vom sta la un singur ghişeu, nu la 12.

Oricum, de pe margine toti suntem specialisti, inclusiv corijentii la economie si troscangii de pe marginea drumului.