Post Category → Preluari

AMP imbatrineste

Este concluzia la care am ajuns citind ultima sa aparitie in Romania Libera. In care, dupa precedentele care ii aveau ca subiect pe politicieni si intelectuali, este anatemizata opinia publica. Sa explic.

Senescenta psihocomportamentala nu depinde in primul rind de virsta biologica, ci este conditionata, mai ales, de predispozitii innascute, grad de dezvoltare psihica anterioara, experienta, nivel cultural si al performantelor profesionale atinse. Acesti factori pot inclina balanta pro sau contra acestui proces involutiv functie de particularitatile morale ale individului si de conditiile sociale in care acesta este plasat. Involutia psihologica nu inseamna, in nici un caz, alterarea functiilor psihice, resursele intelectuale manifestindu-se in continuare in parametrii optimi iar cognitia nefiind afectata.

Tinind cont de faptul ca omul si mediul social formeaza o unitate indestructibila, intr-un context dat, declinul psihocomportamental apare ca fiind, mai ales, expresia interactiunii defectuoase dintre subiect si societate.

Criza adaptativa, in cazul de fata, se manifesta in diferite forme. Se constata, astfel, intr-o prima faza, nervozitate si irascibilitate, usor sesizabile in mai toate articolele semnate AMP. Considerarea propriei persoane ca fiind moral incontestabila o determina sa emita judecati cu valoare de adevaruri absolute la adresa  unor grupuri si persoane, jurnalisti si sociologi in cazul de fata. “Stiu ce spun” si “ sunt bine plasata”, altii fiind indemnati sa-i verifice vorbele, nu ea sa-si probeze afirmatiile, exprima o  hipertrofie a sinelui, derivata din modelul benefic care se considera a fi pentru societate si care o determina sa raporteze la propria-i persoana toate faptele celorlalti. Inflexibilitatea opiniilor si a rationamentelor este evidenta cind il caracterizeaza pe Sebastian Lazaroiu ca fiind un mercenar politic cind promitea a fi o speranta a sociologiei si cind ii considera pe jurnalistii plecati in Noua Zeelanda interesati material, fara sa aduca vreo proba in acest sens. Atrofierea sensibilitatii este vizibila tot din aceeasi usurinta cu care face afirmatiile respective, netinind cont de modul in care i-ar putea afecta pe cei vizati. Dilatarea drepturilor personale ii este alimentata de valoarea sociala pe care considera ca o are si ii permite sa nu tina cont de faptul ca este la libera alegere a unui om sa scrie ce si unde doreste, nu neaparat lucrari ISI. Modificarea comportamentala reiese si din autoritarismul si predominanta afectelor, prezente permanent in modul de exprimare. Faptul ca nu este luata in seama genereaza, insa, frustrare, cu atit mai mult cu cit este grefata pe un egocentrism lesne detectabil. Singuratatea o determina, insa, sa se alature unui grup, celui opus, evident, jurnalistilor incriminati. Lipsa oricarui argument pentru aceasta miscare scoate in evidenta, din pacate, o posibila eroare de judecata, semn sigur al regresului psihocomportamental.

La televizor ?

Iniţial am vrut să fiu „obiectiv” şi începusem textul prin a scrie că alături de Antena 3 şi Realitatea-tv, relevante din punct de vedere politic ar mai fi şi B1Tv şi TVR. În realitate nu e aşa. Relevante sunt doar Antena 3 şi Realitatea-tv. În prezent pentru omul politic prin a fi la televizor (adică a avea prezenţe la televizor) se înţelege a apărea la Antena 3 şi Realitatea-tv. Acestea sunt singurele televiziuni care au în vizor politicul în cea mai mare parte a celor 24 de ore ale zilei şi a pune alături de ele pe B1Tv şi TVR ar însemna un dezechilibru prea mare, nefiind, de fapt, comparabile (de ex. B1Tv are 2 emisiuni, dintre care una intermitentă, iar cealaltă nu se ocupă exclusiv de  social-politic).

Din punctul de vedere al discursului (credibil) pro-reformă, decizia de a participa la emisiunile celor 2 televiziuni nu poate fi decât controversată atât timp cât ambele nu funcţionează pe baze morale şi cu atât mai puţin pe unele profesionale. Pe de o parte Antena 3 şi Realitatea-tv sunt ale unor foşti securişti. Pe de altă parte amândouă fac partizanat politic (care e doar un eufemism pentru interese de grup opuse celor publice). Aşadar pe criteriul moral ori pe cel strict profesional grupul politicienilor pe care se pune pariul cu reforma nu are ce căuta în vreuna dintre aceste televiziuni. Nu cred însă că orice participare este de plano o greşeală şi orice critică ar trebui formulată cu luarea în considerare a câtorva aspecte. Nu se poate nega că dintre toate formele de comunicare către public, televiziunea are cea mai mare, cea mai accesibilă şi cea mai rapidă acoperire. Politic vorbind nu se poate ignora că că 9 din 10 români, după muncă (adică oameni cu drept de vot, n.m.) se aşează în faţa televizorului (conform unui studiu GfK România din vara anului trecut). Legat de asta – participarea unui politician la o emisiune de televiziune este în primul rând un gest politic şi nu unul moral, iar politicul înseamnă compromis. Trebuie ca politicianul (cel care ne interesează pe noi, se înţelege) să vadă care este limita acestui compromis, să cântărească între importanţa mesajului său şi inevitabila pierdere care vine la pachet cu participarea la emisiuni tv şi să decidă dacă participă sau nu; trebuie să ştie în ce măsură poate rezista în primul rând ca om într-un mediu atât de toxic (vezi cazul Gabriela Vranceanu Firea vs. Cristian Boureanu), pentru a mai şi reuşi să aducă şi să protejeze mesajul său. Mai multă gândire tactică decât la Kursk în 1943.

În legătură cu compromisul de care vorbeam, cred că se pot delimita 2 situaţii când, participând la o emisiune tv, negi ceea ce spui.

Prima ar fi cea în care invitatul este un simplu subiect pasiv al unui exerciţiu de eviscerare fără anestezie executat cu frenezie însă. Emisiunea prototip este cea de pe Antena 3 (care era) păstorită de Mihai Gâdea şi care prezenta o combinaţie de tipul Badea, Omul cu laptop, Ciutacu, Frustratul de serviciu (de regulă Mugur Ciuvică) + victima. A te oferi pentru a fi tranşat într-o asemenea emisiune este pur şi simplu o tâmpenie.

Cea de-a doua situaţie aş denumi-o „Piscina lui Mândruţă” – acceptând să te bălăceşti în piscina cu noroi în care te invită gazda, nu mai poţi spune altceva decât că eşti de acord cu tot ceea ce aceasta grohăie. Acceptând convenţia cocinii, nu mai poţi spune altceva decât chestiuni legate de tubul digestiv.

Mai rămâne însă loc şi pentru a participa fără a fi inutil. Este o participare de nişă aş zice, date fiind limitele ei. Această participare constă în refuzul variantei „Piscina lui Mândruţă” acolo unde piscina este doar una dintre opţiunile pe care aceste emisiuni le oferă. Că la unele dintre ele există şi o a doua opţiune, cea a dialogului (sau, mă rog, a respectării cuvântului invitatului), o dovedeşte, de exemplu, Cristian Preda când participă la emisiuni tv. „Piscina lui Mândruţă” este opţiunea facilă, uşor de acceptat (sau în care poţi aluneca uşor), pe care moderatorul o ţine permanent şi în primul rând la vedere pentru cel din studio. Acesta o poate accepta (şi atunci a pierdut) ori o poate refuza şi atunci el este cel care are posibilitatea de a impune convenţia de desfăşurare a emisiunii, dobândind avantajul celui care stabileşte condiţiile de derulare a confruntării. Într-o asemenea situaţie nu mai poate fi vorba de legitimarea prin participare a lui Ciutacu & comp pentru simplul motiv că din momentul în care este refuzată opţiunea lor – opţiunea în care ei sunt cei autentici (porci, adică), propriu zis se face saltul către altceva. Spuneam însă că o asemenea participare are limite: spaţiul în care discursul celui care participă nu este irealizat există exclusiv pe durata emisiunii respective. După aceea vacarmul revine şi tot ceea ce a fost rostit articulat, va fi dezarticulat ulterior. Mai este o limită – telespectatorul celor 2 televiziuni este expus sistematic unui „adevăr” urlat. Pavlovian este indus gândul că adevărul se urlă. Atunci în ce măsură poate fi eficient un discurs normal? O persoană expusă în continuu, aproape, vacarmului mai poate auzi o voce cu tonalitate normală? Cred că nu. Aşadar eficienţa discursului „inamicului” în acest mediu este limitat nu doar temporal de durata emisiunii, dar şi din punctul de vedere al receptorului, acesta neputând fi decât cel care nu e captivul celor 2 televiziuni – telespectatorul întâmplător, trecătorul. Cel care trece mai departe după emisiune. Şi cum cei mai mulţi care privesc la Antena 3 şi Realitatea-tv sunt drept credincioşii, înseamnă că potenţialii receptori sunt tare puţini. Dar pentru aceştia, în condiţiile pe care am încercat mai sus să le precizez, cred că se poate participa la o emisiune a Antenei 3 ori a Realităţii-tv.

2012. Scufiţa Roşie, Moş Crăciun, Fetiţa cu chibrituri? Sau Albă ca Zăpada?

Pentru a înţelege mişcările partidelor pe scena politică în această toamnă ar trebui să plecăm de la presupoziţia că toate sunt cu ochii pe 2012. Anul alegerilor. Dacă avem datele pe care le au şi ei atunci nu ar fi greu să anticipăm mutările pe tabla de şah a politicii.
Un sondaj foarte recent (nu voi dezvălui numele institutului, dacă vrea să le facă publice, le va face singur), arată următoarea distribuţie a intenţiilor de vot:
26%
26%
20%
15%
7%

Trebuie să recunoaştem că e o schimbare spectaculoasă faţă de sondajele din primăvară: 35%, 34%, 20%. Evident, schimbarea a fost generată de: 1. măsurile de austeritate – pentru prima oară statul îţi ia nu ţi mai dă (sau îţi ia ce ţi-a dat, cu toate vinovăţiile împărţite) şi 2. apariţia pe scena publică a Partidului Poporului – OTV (un post de televiziune care putea intra lejer în Parlament doar cu audienţele pe care le făcea). Previzibil, PP a schimbat dinamica intenţiilor de vot care, imediat după anunţarea măsurilor de austeritate, prevestea o altă turnură. Dacă vreţi să înţelegeţi mai multe amintiţi-vă de dinamica opţiunilor din 2000. Mai exact, cine scădea atunci când altcineva creştea.
Totuşi, ascensiunea PP nu poate fi explicată dacă nu luăm în considerare contracţia uriaşă a spaţiului de alegere după exhibarea cvasi-falimentului bugetar. Încrederea în vechile partide şi lideri s-a prăbuşit. PP este, deocamdată, un simptom, nu un efect. Dacă ştim să citim cauzele putem înţelege mai bine posibilele efecte.
O clasă de efecte se referă la distribuţia probabilă din 2012. Aceasta poate să arate aşa:
Scufiţa Roşie 26%
Fetiţa cu chibrituri 25%
Moş Crăciun 23%
Capra cu trei iezi 15%

Sau poate să arate aşa:
Albă ca Zăpada 35%
Scufiţa Roşie 26%
Fetiţa cu chibrituri 12%
Moş Crăciun 12%
Capra cu trei iezi 8%

Acum înţelegeţi mai bine mişcările lui Crin Antonescu? Dar sloganul lui Victor Ponta: venim la guvernare după anticipate? Înţelegeţi de ce nu sunt (încă) motive de panică la PDL?
Dacă va fi un singur partid dominant în 2012 atunci pot să vă garantez un singur lucru: nu va fi niciunul din cele pe care le ştiţi deja. Dacă nu va fi un singur partid dominant, atunci vor fi trei. Şi toate trei personaje de basm.
P.S. Am revenit pe blogary. Unele texte, cum e cel de faţă, vor fi pentru iniţiaţi. Pentru neiniţiaţi întotdeauna lucrurile se dezvăluie în timp. Aşa că nimeni nu trebuie să dispere.

David Cameron – un guvern mai bun cu bani mai puțini

David Cameron, actualul PM britanic, despre cum tehnologia poate ajuta un guvern sa ofere servicii mai bune cu mai puțini bani. O perspectivă istorică surprinzătoare asupra rolului liderilor și a evoluției puterii. Prezentare la o conferință TED din 2009, dinainte de a deveni PM. Un model de urmat de către propriul guvern dar și un model pentru orice nouă mișcare civică. (puteți urmări fără sonor dacă selectați subtitrarea, disponibilă în română, printre altele)

Grevă generală

Sindicatele bugetarilor tot ameninţă cu greva generală. Ar fi o tragedie: funcţionarii n-ar mai dormi la ghişeu între două şpăgi şi nu s-ar mai răsti la tine agitînd isteric pila de unghii, medicii n-ar mai ucide copii şi actori francezi, asistentele n-ar mai arde bebeluşi, marii noştri maeştri ai medicinei n-ar mai da diagnostice greşite şi nu te-ar mai înjura ca la uşa cortului, profesorii nu ar mai turui duhnind a băutură aceleaşi poezele zilnic, pe care le-au învaţat papagaliceşte şi din care nu înţeleg nimic, poliţiştii nu ar mai ţine de şase-şase la furturi şi nu ar mai încurca cirulaţia, judecătorii şi procurorii nu s-ar mai face de rîs şi nu ar mai ţine spăşiţi trena Mafiei… Cum am putea trăi noi fără toate astea?

Dacă sistemul privat intră în grevă (inclusiv fiscală), punem pariu că în 2 zile se dărîmă şandramaua pentru totdeauna? Că PSD, PNL şi PDL nu vor mai avea din banii cui să mărească pensiile? Ba mai mult decît atît, nu vor mai avea niciun ban pentru pensii şi salarii?

Să îngheţe transportul, construcţiile, exportul, importul, comeţul, industria, băncile, comunicaţiile, căpşunarii să nu mai trimită bani, investitorii străini să fie nevoiţi să plece cu investiţii cu tot, să nu-şi mai primească niciun bugetar şi niciun pensionar banii, Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul şi Constituţia să devină inutile (adică să arate ceea ce sunt în realitate, nişte forme fără fond).

Dacă sistemul privat îşi ia jucăriile şi intră în grevă cu ce se vor mai juca toţi tîmpiţii, de la Preşedinte la Guvern, de la Parlament la sindicate?

15 octombrie 2008, bleen.ro

PS. Nu a fost nevoie de grevă generală, a venit criza şi le-a rezolvat pe toate: căpşunarii nu au mai avut bani să trimită în ţară (la un moment dat trimiteau 7 miliarde de euro, adică în jur de 70% din fondul de pensii – măcar pentru asta ar merita să li se respecte dreptul la vot), investitorii străini au plecat cu tot cu bani, bugetarii şi pensionarii riscă să nu-şi mai primească salariile şi pensiile şi, în general, şandramaua s-a cam dărîmat deşi, acum aproape doi ani, cînd scriam articolul, PNL, PSD şi PDL erau în plin entuziasm al măririlor de pensii şi de salarii pentru bugetari (ambele au fost votate în unanimitate în Parlament) iar comentatorii de pe blog mă acuzau de trădare şi erau convinşi că PDL şi Băsescu nu au cum să greşească (cîteva luni mai tîrziu Băsescu îşi cerea scuze pentru promulgarea legii care prevedea creşterea cu 50% a salariilor profesorilor).  Bineînţeles, şi atunci, ca şi acum, principalul argument erau contextul şi consideraţiile tactice: „nu e momentul”, „vine campania”, „avem o luptă de dus”, „criticînd PDL, ajuţi PNL şi PSD”, „să mai aşteptăm, să vedem”, „vor fi evoluţii, batista pe ţambal acum!” etc etc. Niciodată nu e momentul, zilnic se aşteaptă evoluţii iar adevăratul PDL, ăla bun şi competent, va ieşi la suprafaţă zilele astea, însă acum nu e momentul (evident că zilele astea e ceva atemporal, pînă şi Judecata de Apoi e mai apropiată decît „zilele astea”).

Gîndire de milițian

Domnule Boc,

Spuneți că fac scandal doar evazioniștii. Îmi dau seama că n-ați înțeles mare lucru din iritarea generală pe care ați provocat-o inclusiv susținătorilor PDL. Vreau să vă ajut, să nu mai spună lumea că mă grăbesc să vă cer demisia. (ca și cum folosește la ceva să vă ceară demisia un cetățean din Gurbănești…)

Permiteți-mi să vă supun atenției un alt caz în care Statul se comportă exact la fel ca în cazul celor 3 declarații lunare și a normelor ilegale și hilare pe care acum le numiți „Mecanism de protecție socială”: ca un milițian.  E vorba de cetățeanul onest care plătește o amendă. Un prieten plecat în vacanță e oprit ieri în Predeal, controlat, și primește o amendă pentru că nu avea rovignietă. Vina lui.  I se reține talonul (potrivit legii), urmînd să-l recupereze după ce prezintă dovada că are rovignietă și a plătit amenda. Iată relatarea lui despre felul în care a decurs povestea:

„da sati povestesc cu amenda, ca tocmai ce m-am intors.
ma duc la admin financiara, cum mi-a zis politaiu. aia ma trimit la primarie.
la primarie platesc 125 ron, jumate din amenda, ca n-au trecut 24h.
dupa care la banca sa virez cei 28 de eur in contul CNDPR, parca. compania drumuri, poduri, alea-alea, ce are romania din plin.
la bcr o doamna fff draguta. ia amenda, se uita si ma intreaba daca sunt sigur. pai nu scrie asa in amenda? ba da, dar noi habar n-avem. pai si io ce fac? pai nu stiu… hai sa dam un search pe google. hai! search pe google, saitu oficial, nici o informatie sa ne lamureasca. dar un nr de telefon. suna. raspund, habar n-au nici aia. dar ii dau alt nr de telefon. suna. raspunde un nene. haaoleo! complicat! nu cumva contravenientul are funcție publica? ca daca e, nu plateste. nu, nu e. aha! pai: contul cutare, calculati, platiti, trimiteti fax la filiala cndpr brasov. ok, ne-am lamurit. n-au trecut decat 45 min. hai sa platesc. buletinu! dau buletinu… pai n-apareti la noi. n-aveti cont la bcr? pai nu! aha. sa va facem un cont. meseria, ocupatia, starea civila, copii. jap-jap. mergeti la ghiseu. merg, platesc. trimitem faxul. iau toate hartiile (copii dupa amenda, plata la cndplm, buletin, certificat constator) si ma duc la politie. ofiterul de serviciu, din nou am avut noroc, baiat cumsecade. domne, ati avut ghinion, ati picat peste cel mai bulangiu agent din predeal. imi ia actele. il intreb daca mi-a trimis talonul la brasov. da un telefon – da a plecat de dimieata. ok. merg, iau masina, plec la brasov. caut politia, caut politia,caut politia, caut politia, o gasesc, intru, o intreb pe doamna de la ghiseu. iesiti, intrati pe gang, intrebati acolo. eu nu stiu. s-ar putea sa trebuiasca sa mergeti la tractorul (…)
intru in noua locatie, ofiterul de serviciu. bunaziua, vreau talonu. aaaa! pai nu se poate. azi e ultima vineri din luna. nu se lucreaza. pai si io? luni! e ora 14. de la 9 m-am apucat.”

De acord, problema e nesemnificativă în fața proporțiilor Crizei. E însă util să realizați că Statul se poartă așa cu contribuabilii săi în orice circumstanță: își bate joc consecvent, cu îndîrjire și nesimțire de timpul lor. Fie că plătim taxe, că luăm adeverințe sau plătim amenzi, în absolut orice situație, cetățeanul e un infractor căruia Statul îi face un favor regesc purtîndu-l pe drumuri aiurea. Mesajul e consecvent același: să fie mulțumit că nu ia și o amendă, mama lui de contribuabil hoțoman!

Miniștrii dumneavoastră de la Muncă și Finanțe n-au ieșit nici ei din spiritul de milițian care pare a pluti asupra oricărei inițiative guvernamentale: au produs legi și norme care își bat joc de timpul nostru. Ba domnul Șeitan, după ce bagă groaza în oameni cu amenzi uriașe, se trezește să ne ierte regește dînd impresia că sîntem șerbi pe domeniul domniei sale. Asta ne enervează, nu taxele. Gîndirea și manierele de milițian ale Guvernului și angajaților lui, nu taxele și amenzile.

Acuma ați priceput?

Continuam greva fiscală? Vineri la 11 la Ministerul de Finanţe. Şi lansăm Alianţa Plătitorilor de Taxe

Cristian Ghinea, pe Hotnews:

Reactia fata de textul de ieri în care îndemnam la greva fiscala a fost extraordinara. Ulterior, am initiat o petitie online care a strîns peste 2400 de semnaturi în mai putin de 24 de ore. Petitia spune ceva simplu: vrem sa platim taxele, dar solicitam o declaratie tip unica, anuala și completabila pe Internet, pîna atunci, sîntem în greva fiscala.

Ministrul Șeitan tocmai face niște promisiuni. Cica se vor putea completa online de la finele lui septembrie. Iar pentru cei cu venituri fixe, nu vor fi lunare (iar zice pe gura ceva ce contrazice normele de aplicare – a se citi articolul 8 care cheama la depunere lunara, chiar mai des în unele cazuri), ci vor trebui sa anunte cînd se modifica veniturile. Dar esenta drepturilor de autor este tocmai ca nu sînt venituri fixe (șoferii și femeile de serviciu sînt exceptia). Deci, cine are contracte variabile tot va trebui sa mearga lunar. Iar cele trei declaratii ramîn, diferite, în trei locuri diferite. Noua ni se pare prea putin. Sîntem tentati sa încurajam continuarea grevei fiscale, e prea putin ce au cedat. Dar vrem sa știm și parerea voastra. Deci, ce parere aveti?

Daca  au nevoie de bani la buget, poate vor fi puși pe gînduri ca  doar 5% din cei pe care îi așteptau au depus declaratiile pîna la termenul legal.
Între timp, ne alaturam și sustinem ideea unui flash-mob la ora 11, vineri, în fata Ministerului de Finante, strada Apolodor 7. Nu știm cîti dintre dvs aveti chef și timp sa veniti, noi vom fi acolo. Veniti deci cu maruntiș și cu trei foi pe care sa scrieti ”Greva fiscala”.

Pe termen lung, efuziunea nu trebuie sa se stinga. Am învatat acum ca presiunea conteaza. Dar nu trebuie sa reactionam numai în situatii de criza. Ne gîndim de ceva timp la înfiintarea unei Aliante a Platitorilor de Taxe. Nu e o idee originala, ne inspiram din buna practica a altora. The Tax Payers Alliance (http://www.taxpayersalliance.com/) are în Marea Britanie 60.000 de membri care stau cu ochii pe cheltuirea banului public. Nu sîntem nici defetiști, nici anarhiști. Nu vrem sa emigram, vrem sa traim într-o tara mai buna. Sîntem contribuabili onești care cerem taxe mici și bine cheltuite.

Primind atîtea reactii în aceste zile, am descoperit ca grupuri similare au aceeași idee, o organizatie a platitorilor de taxe. Florin Cojocariu și Mirel Axinte au o idee similara, Sandra Pralong tocmai ne-a sunat cu ceva asemanator. Cred ca ar trebui sa ne strîngem toti și sa punem la cale proiectul. Îi invitam și pe altii sa ne alature.

În viziunea noastra, Alianta Platitorilor de Taxe se va constitui ca un proiect permanent de monitorizare a banilor publici. Depinde de noi cum vom face asta.

Vrem ca în primul an de activitate sa:

* Producem un ghid al risipirii banilor publici
* Discutam și votam împreuna topuri – cea mai stupida taxa, cea mai proasta idee de politici publice, cea mai reformista institutie, etc.
* Dezbatem împreuna cu politicienii solutii pentru debirocratizare și buna guvernare.
* Propunem solutii și bune practici pentru rationalizarea cheltuirii banilor publici

Cautam voluntari. Va enerveaza statul? Nu va enervati individual. Puteti adopta cîte o tema. Va învatam cum sa obtineti informatii publice, cum sa sesizati organele de control, cum sa scoateti cazurile la lumina. Cautam mai ales juriști și avocati pentru reprezentarea în instante. Scrieti-ne la office@crpe.ro

Avem cîteva principii de baza, vi le propunem spre dezbatere și le vom îmbunatati împreuna (parte din ele au fost anterior publicate pe blog de catre Teodor Tita):

– statul român este prea mare și prea obtuz. Este necesar un recensamînt al tuturor autorizatiilor, taxelor, formularelor, cererilor, procedurilor. Birocratii trebuie puși sa justifice rational necesitatea acestora. Trebuie sa ramîna doar cele cu adevarat necesare.

-sistemele publice de sanatate și educatie sufera de pe urma repartizarii aiuritoare a fondurilor. E greșita ideea ca nu sînt bani. Sînt. Însa înfiorator de prost administrati.

– sistemul de pensii este în colaps. Persoanele active astazi au o perspectiva de-a dreptul sumbra.  Trebuie curaj pentru solutii alternative, demografia nu tine cu sistemul pay-as-you-go, iar populismul doar agraveaza problema.

– sistemul juridic actioneaza ca o casta privilegiata aflata în afara controlului societatii care o finanteaza.

– între societate și nivelul politic exista o fractura grava. Politicienii români au prea multa libertate  in cheltuirea banilor publici. Apoi își ascund averile aparîndu-se cu dreptul la intimitate.

– Partidele sînt finantate din bani negri și pentru ca legea o permite (este una din cele mai grave surse de proasta guvernare în România și una dintre cel mai putin discutate)

– Taxele în România sînt prea multe (nu neaparat prea mari) și repartizate necinstit. Proprietatea este aproape netaxata, în schimb munca este descurajata. Mai rau, platitorul de taxe trebuie sa piarda timp și resurse pentru a face aceste plati. Este nevoie de schimbarea logicii de functionare: statul trebuie sa faca eforturi sa încaseze banii, nu noi sa îi platim. Scandalul veniturilor din activitati independente este doar picatura care a umplut paharul. Este nevoie de debirocratizare și în relatiile cu firmele și alti angajatori traditionali.

Cîteva propuneri minimale:

– interzicerea solicitarii de catre o institutie publica a unui act aflat la alta institutie publica (idee preluata de la colegul Adrian Moraru)

– universalizarea principiului autorizatiei prezumate pentru toate cazurile în care se cere o autorizatie.

– ghișeu unic informatizat pentru toate contactele dintre cetatean / firme și stat

– impunerea prin constitutie a unui prag maxim de deficit bugetar de 3%

– interzicerea alimentarii bugetului asigurarilor sociale din bugetul de stat, politicienii trebuie sa cheltuie pe asigurari sociale exact atît cît colecteaza pentru aceste bugete sau sa le schimbe pentru a le face sustenabile.

– introducerea obligativitatii tuturor achizitiilor prin sistemul electronic. Eliminarea procedurii de atribuire directa. Introducerea prezumtiei de buna credinta pentru toti participantii la licitatii publice, actualele maaldare de hîrtii care trebuie completate nu fac decît sa-i descurajeze pe cei cinstiti.

– impunerea unui numar fix de agentii publice și de functionari publici precum și alte categorii de personal platite din bani publici, astfel încît orice guvern va veni sa nu aiba voie sa faca angajari fara o prioritizare prealabila.

– introducerea concurentei în educatie și sanatate. Parintii și pacientii sa primeasca dreptul de a-și alege furnizorii de servicii dupa dorinta. Impozitele platite pentru aceste servicii sa fie înapoiate sub forma unor vouchere care sa poata fi folosite dupa cum cred oamenii de cuviinta – fie în sistemul de stat, fie în cel privat.

– introducerea contractelor de management acordate prin licitatie pe criterii clare (obiective, termene) pentru toate companiile aflate în subordinea statului.

– introducerea alegerilor directe pentru functii cheie din magistratura (prim-procurorii judeteni sau macar pentru procurorul general al României). Alegerea directa a unei parti din membrii Consiliului Superior al Magistraturii.

– interzicerea prin Constitutie a secretizarii veniturilor functionarilor publici și averilor politicienilor. ANI poate deveni o institutie prevazuta în constitutie.

– modificarea legislatiei privind finantarea partidelor astfel încît pragul de donatii sa fie ridicat la o cota legitima, iar încalcarea cu știinta a normelor sa duca la interzicerea drepturilor de a detine functii publice.

– introducerea la nivelul administratiei locale a obligativitatii cheltuirii în limita bugetului local, interzicerea garantiilor guvernamentale pentru bugetele locale.

Precizare 1: principiile si propunerile de mai sus reprezinta doar o schita de început. Ele pot fi eliminate, înlocuite, modificate  sau  îmbunatatite cîta vreme ideile noi pot duce la o mai buna guvernare. Asteptam și altele din partea dvs.

Precizare 2: acesta nu este un program politic. Alianta Platitorilor de Taxe nu este partid politic, va sustine și va promova niște principii. Reprezentantii partidelor pot prelua sau aplica ideile de mai sus sau cele viitoare. Vom fi multumiti cu atît.

Cristian Ghinea

Teodor Tita

Grupul de initiativa pentru Alianta Platitorilor de Taxe

Așteptam adeziuni pentru grupul de initiativa la office@crpe.ro​

O lămurire din 4 motive

Pentru cei care nu pot citi explicaţiile suplimentare din comentarii, am pus într-o formă concisă motivele pentru care credem că Boc trebuie să plece

Ce afirmăm:

1. Boc e rupt de realitate şi dezinformat. Altfel nu ar fi declarat că dacă pe masa lui nu e nimic, cozile, confuzia şi nervii de la ghişee, nu există.

2. Boc nu are autoritate asupra miniştrilor lui. Altfel nu ne-ar trimite să întrebăm la ministere despre cozile din toată media iar apoi nu ar sancţiona în nici un fel pe miniştrii direct responsabili considerînd că toţi îşi fac treaba ireproşabil. Altfel nu ar ignora atitudinea incalificabilă a lui Şeitan care, verbal, anulează amenzi pe care tot el le-a băgat în lege după care califică teama oamenilor de a fi amendaţi drept isterie inutilă.

3. Acţiunile lui Boc nu au nici o legătură cu dreapta. Altfel  nu ar fi ales  să patroneze şi să protejeze un mecanism de colectare a taxelor care continuă să trateze contribuabilul ca un infractor făcînd tot ce se poate pentru a-l umili prin birocraţie inutilă, comunicare defectuoasă şi legi şi norme prost făcute.

4. Boc umileşte o întreagă categorie de oameni cu activităţi independente asimilîndu-i evazionismului lui Vântu. Ideea, repetată cu îndîrjire în ultimele zile, potrivit căreia cei care se opun harababurii create de Guvern sînt doar cei care fraudau statul, e de o prostie fără seamăn. În România nu există 500.000 de jurnalişti ai lui Vântu.

NU am afirmat niciodată:

– că taxele stabilite de Guvern sînt injuste şi trebuie anulate.
– că în locul lui Boc trebuie să vină Ponta
– că ne solidarizăm cu motivele pentru care iRTV şi Antenele fac scandal.

Am ajuns doar să fim convinşi că ultimele acţiuni ale lui Boc vor duce la îndepărtarea electoratului cu simpatii de dreapta şi la accelerarea dispariţiei PDL şi a dreptei de pe scena politică. Felul în care Boc tratează problema impozitelor, cu o aroganţă pe care nu i-o bănuiam, face un serviciu extraordinar PSDNL-ului. Cei 15% care mai votează PDL acum sînt tocmai cei care cred în valorile dreptei şi în necesitatea reformei. Mulţi dintre ei purtaţi aiurea pe drumuri şi umiliţi acum cu declaraţii iresponsabile şi legi aiuristice.

Vrem ca Boc să plece în interesul reformei şi al PDL, nu e nevoie de un nou Radu Vasile.

Îndemn la greva fiscală

Cristian Ghinea a iniţiat petiţia de mai jos

Stimate domnule prim-ministru Emil Boc,

Noi, subsemnații, ne declarăm dezaprobarea față de modul umilitor în care administrația pe care o conduceți înțelege să aplice noile prevederi privind veniturile de natură profesională. Ni se pare ilogic, absurd și jignitor să fim purtați pe drumuri, lunar, de la o instituție la alta, să completăm niște declarații la fel de absurde. Cei mai mulți dintre noi nici nu sîntem capabili să înțelegem ce ar trebui să completăm.

Domnule prim-ministru, ne declarăm incapabili să ne ridicăm la nivelul guvernului pe care îl conduceți. Cum nu putem schimba poporul, ar fi mai ușor să schimbăm guvernul. Sau guvernul să încerce să coboare la nivelul nostru.

De aceea,vă punem la dispoziție, prin poștă, fiecare în parte, copii ale contractelor pe baza cărora sîntem plătiți. Veți primi din partea noastră aceste plicuri, ca semn al bunei noastre credințe. Ne exprimăm disponibilitatea, ca niște contribuabili onești ce sîntem, să plătim taxele legale, după ce ne veți comunica sumele aferente.

Vom face acest lucru după ce guvernul pe care îl conduceți ne va pune la dispoziție o declarație cadru simplă, completabilă anual, inclusiv în regim online. Am aștepta și scuze din partea unui guvern responsabil. Pînă atunci, noi subsemnații, ne declarăm cetățeni în grevă fiscală.

Cu același respect pe care ni-l acordați,

Semnează aici

Citeste si articolul care explica in detaliu motivele, aici.