Mina invizibila

Scoţia merită să rămînă şi va rămîne în istorie pînă la sfîrşitul lumii şi chiar şi după, din două motive: Adam Smith e primul motiv, whisky-ul e al doilea.

„Produsul muncii este acel lucru care se adaugă la obiectul sau materialele asupra cărora este folosită această muncă. Iar profiturile angajatorului vor fi la fel de mici sau mari ca valoarea acestui produs. Însă un om îşi va folosi capitalul în sprijinul muncii doar de dragul profitului; prin urmare, el se va strădui, întotdeauna, să-l folosească în sprijinul acelei munci al cărei produs este posibil să aibă cea mai mare valoare – sau  să-l schimbe contra celei mai mari cantităţi de  bani sau de alte bunuri cu putinţă.

Însă venitul anual al fiecărei societăţi este întotdeauna egal cu valoarea de schimb a întregului produs anual al muncii sale sau, mai precis, este exact acelaşi lucru ca această valoare de schimb. 

Prin urmare, aşa cum fiecare individ se va strădui, în măsura posibilităţilor sale, atît să-şi folosească capitalul în sprijinul muncii autohtone, cît şi să direcţioneze această muncă, astfel încît produsul acesteia să aibă cea mai mare valoare cu putinţă, el va face toate eforturile ca venitul anual al societăţii să fie cît de mare cu putinţă. În general, el nu intenţionează să promoveze interesul public şi nici nu-şi dă seama cît de mult îl promovează.

Preferînd să sprijine munca autohtonă, în locul celei din străinătate, el nu se gîndeşte decît la propria siguranţă; direcţionînd această muncă de aşa manieră încît produsul său să aibă cea mai mare valoare, el se gîndeşte doar la propriul său cîştig – şi astfel, ca şi în alte situaţii, el este condus de o mînă invizibilă să promoveze un scop care nu făcea nicicum parte din intenţiile sale. Iar pentru societate nu este nici mai bine, nici mai rău că nu face parte din intenţiile sale. Prin urmărirea propriului interes, el îl va promova adesea pe cel al societăţii, şi încă mai eficient decît în cazul în care ar avea intenţia să-l promoveze. N-am auzit niciodată ca cei care au pretins că-şi dedică afacerile binelui public să fi contribuit prea mult la acesta. E adevărat că nu e o înclinaţie obişnuită la comercianţi, şi nu e nevoie să foloseşti prea multe cuvinte ca să-i convingi să n-o facă.

Este evident că fiecare individ, în situaţia sa particulară, poate judeca mai bine decît orice om de stat sau legislator care este acea ramură a muncii anume unde-şi poate folosi capitalul, astfel încît produsul acesteia să aibă cea mai mare valoare. „

The Wealth of Nations, Adam Smith, 1776

Oricît de plictisitor, redundant şi chiar obositor ne-ar părea, e necesar să susţinem zilnic lucrurile evidente şi de bun simţ.

Facebook Comments
Publicat
Din categoria Editorial

De Bleen

Mirel-Valentin Axinte (Bleen) scrie despre politică începînd cu august 2008, cînd a deschis blogul bleen.ro. Pînă în iulie 2014 a fost fondator, redactor șef și autor la Blogary. Din iulie 2014 s-a retras.

28 de comentarii

  1. @Oglinda-oglinjoara 01:22

    vezi Eric Voegelin: Modernity without restraint- vol. 5 "The political religions" tradusa si in lb. romana de Bogdan Ivascu la Humanitas in 2010. Modelul pe care Voegelin il descrie ca "religie politica" este perfect aplicabil comunismului. Si, de altfel, stim cu totii din experienta ca de la constructia si inocularea cultului personalitatii "liderului neinfricat" si pana la ridicarea de altare "zeilor" comunismului nu sunt decat doi pasi. La primul daramam bisericile. Dup-aia facem Casa Poporului.

    1. acu' ni se dau socialismul, social-democraţia, social-metadona asta ca să ne vindecăm, chipurile. doar potenţialu' de abuz e mai mic, efectele secundare-s aceleaşi.

  2. Ernu nici de ticălos nu-i bun, e chiar un ratat mărunt.

    Păi să stai tu cu bartai lagărele în fața ochilor și să te legi de cozile de la Alimentara?! Vă dați seama ce socializare era într-un dormitor d-ăla de lagăr, cu hârdău?!

    1. Ernu, Ernu era.

      păi s-o fi gîndit că dacă azi se mănîncă socializînd, atunci se socializa cu speranţa că vei avea şi ce mînca. pînă băgau marfă şi-ncepea cafteala.

  3. Nu Ernu era ăla care zicea că-i pare rău după cozile de la Falimentara? Că în alea 4-8 ore de stat la coadă, că se dă tacâmuri de pui, lumea din cartier socializa. Ceea ce nu se mai întâmplă în mall-urile capitaliste. Ia să vezi socializare la cozile de pe Saturn. (s-ar putea să-l pomenesc aiurea pe Ernu, deşi nu cred. Oricum era un criticatacant pe extrema stângă)

  4. Şi ne mai mirăm că ne creşte factura la încălzire. Ăştia care urlă la Wall Street sau Piaţa Universităţii mai bine ar ocupa ce trebuie…

  5. N-au redistribuit echitabil masa planetei Jupiter, primul exemplu de corporaţie lacomă de la formarea sistemului solar. Mai mult decât atât, au refuzat statutul de planetă lui Pluto. Practică monopolistă mai pe faţă de atât nu se poate.

  6. @Andrei P

    Ce rău au făcut corporaţiile astea de care vorbeşti tu? În afară de bail out, pentru care responsabil este statul, căci vinovat nu e cel care cere, vinovat e cel care dă.

  7. Niemi, nici măcar marele Vladimirilici n-a prevăzut varianta în care indivizi vor ieşi în stradă pentru comunism. Folosind pentru a organiza glorioasa revoluţie ifoane, tuităr şi bookface. Ce s-ar fi ales de viitorul luminos al omenirii fără corporatiştii ăia răi?

  8. Daor ca Adam Smith nu a prevazut si varianta in care individul devine o corporatie mamut ale caror interese sunt globale si nu nationale. O corporatie, doua corporatii. Chiar ca scotienii nu le prea au cu femeile.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *