La un salariu net de 1000 de lei statul primește 800 de lei. Adică 80%. Statul ia acești bani din buzunarul angajatului. La noi pesediștii, cred că Năstase, dacă nu mă înșel, au introdus o șmecherie contabilă, împărțirea, formală, a impozitării muncii, între angajator și angajat, ca să nu-și dea seama milioanele de salariați-votanți cît le ia statul din buzunar.

În realitate însă, banii aceștia sînt dați de angajat, nu de angajator.

Să presupunem că la angajare viitorul salariat cere 2000 de lei net. Așa se negociază la noi, salariul net, nu brut. Angajatorul este de acord să-i plătească angajatului, dar nu 2000 de lei, cum am fi tentați să credem, ci 3600 de lei. Fiindcă atît scoate angajatorul din buzunarul său pentru salariatul respectiv. Astfel, angajatorul e dispus să scoată 3600 de lei pentru respectivul angajat. Atît valorează pentru el, lunar, munca salariatului. Dar angajații, în covîrșitoarea lor majoritate, nu știu asta. ”M-am angajat, dar scîrțarul ăla de patron n-a vrut să-mi dea mai mult de 2000 de lei. Atît valorează munca mea? 2000 de lei? Ce dobitoc! Au dreptate domnii Ponta și Antonescu cînd vor să ia de la îmbuibații ăștia și să dea la popor!” Ce nu știe angajatul nostru sau nu vrea să știe e că domnii Ponta și Antonescu și domnul Rușanu, că e vedetă zilele astea, îi iau 1600 de lei din cei 3600 de lei pe care îi dă patronul. În patru ani salariatul respectiv, votantul domnilor Ponta și Antonescu și Șova și Rușanu, le plătește domnilor Ponta și Antonescu și Șova și Rușanu, numai din impozitarea muncii, fără să punem la socoteală TVA-ul și celelalte taxe și accize, fiți atenți, 76 800 de lei. Adică vreo 17 000 de euro. O Toyota Corolla Terra pe benzină, cu motor de 1.6 litri. Cadou pentru domnii Ponta și Antonescu și Șova și Rușanu și Boc și Blaga și Udrea și Băsescu și Iliescu și Tăriceanu și toți domnii și doamnele care se perindă și s-au perindat pe la putere. O Toyota pe ciclu electoral pe cap de salariat, doar din impozitarea muncii, atenție!

Într-adevăr, angajatorul e cel care plătește acei 1600 de lei, însă îi plătește din banii pe care i-ar fi dat angajatului. Sînt banii pe care patronul i-a pus deoparte pentru salariat. Dacă îi va da salariatului sau îi va da domnilor Ponta, Antonescu, Rușanu și care or mai fi, asta decid politicienii. Asta decid alegătorii care votează.

Dar hai să presupunem că angajatul nu va fi afectat de scăderea contribuțiilor sociale. Să zicem că el va fi mulțumit în continuare cu cei 2000 de lei. Așa va negocia el. Patronului îi rămîn astfel 1600 de lei. Bani dispus să-i cheltuie pe angajați. Cu 1600 de lei mai angajează încă un om. Să facem următorul calcul. Să presupunem că are 20 de angajați, cu un salariu net mediu de 2000 de lei. Adică 40 000 de lei care se duc în buzunarele angajaților și încă 32 000 de lei care se duc la stat. Să zicem că de la 1600 de lei contribuțiile sociale vor ajunge la 600 de lei, adică 30% din salariul net. În loc de 32 000 de lei, la stat se vor duce doar 12 000 de lei. Angajatorului îi rămîn 20 000 de lei. Dacă împărțim acești bani la noul salariu brut, cu contribuțiile scăzute, ne dă aproape opt noi angajați (20 000 : 2600). Din banii aconomisiți acesta poate angaja opt oameni. Sau poate investi în firmă, urmînd să se extindă și să angajeze mai mulți oameni peste patru luni sau un an sau trei ani. Asta da protecție socială!

Cine va avea de pierdut? Sistemele de protecție socială de stat și politicienii și funcționarii care le gestionează și decid către cine se duc acei bani plătiți de angajator din banii pe care i-ar fi dat angajatului sau cu care ar mai fi angajat pe cineva sau cu care ar fi dezvoltat firma urmînd să facă apoi noi angajări. Pierd politicienii corupți, pierd funcționarii corupți și incompetenți, pierd profitorii sistemelor de protecție socială. Nu mai discutăm despre sistemul de sănătate, o gaură neagră în care se duc banii asiguraților. E ca și cum ai depune bani direct în contul Mafiei.

Iar efectul benefic al unei afaceri nu e numai de a crea locuri de muncă ci și de asigura clienților produse și servicii cît mai bune. Mai departe, agregat, efectul se duce spre PIB, macroeconomie, prestigiu național, forță economică, forță politică și geopolitică.

PS. Bugetul asigurărilor la noi are un deficit de peste 3 miliarde de euro anual. Eficiența colectării e scăzută, nivelul extrem de ridicat al contribuțiilor îi îndeamnă pe români să găsească soluții alternative de evitare a contribuțiilor sociale, avem extrem de mulți pensionari, atîta timp cît în anii 90 pensionarea era de fapt un șomaj mascat (de aceea s-au practicat pensionările anticipate) iar sistemul este corupt și plin de găuri. Soluția nu poate veni peste noapte, însă cert e că cel mai mare inamic al creării locurilor de muncă e nivelul ridicat al contribuțiilor sociale.

PS2. Pentru sistemele de pensii scăderea natalității și dezintegrarea instituției familiei sînt cele mai mari probleme. În același timp, apariția schemelor de ajutor social public se numără printre motivele scăderii natalității și dezintegrării familiei, dar aceasta e deja o altă discuție.