Capitalismul de stat maximal. Desfiintam statul sau privatii?

Cei care acuză clientelismul economic şi capitalismul de stat vorbesc în acelaşi timp de împrumuturi şi deficit bugetar pentru dezvoltare. Nu explică însă ce înseamnă această dezvoltare, cum se face, cine o face, cît ar costa, cui s-ar plăti banii investiţi în dezvoltare. Căci investiţii exact asta înseamnă: plăţi. Împrumuţi nişte bani în contul deficitului apoi îi plăteşti furnizorilor de dezvoltare. Ar fi extrem de interesant ca aceia dintre politicieni, analişti, comentatori (sau “forumişti”, cum ar zice îngroziţi Pleşu şi Cărtărescu), gură cască şi alte elemente din care e format poporul să ne explice şi nouă ce înţeleg ei prin investiţii şi dezvoltare. În ce domenii de activitate umană s-ar duce aceşti bani împrumutaţi în numele contribuabilului şi plătiţi de el sau de copiii lui? Ce s-ar face în domeniile respective cu acei bani? Cui ar fi plătiţi acei bani?

Acuzatorii capitalismului (neoliberalismului, cum îi mai zic stîngiştii cu lecturi vaste) sînt împotriva statului minimal (statul să se ocupe de cît mai multe cu putinţă) şi acuză susţinătorii capitalismului de ipocrizie (“Iată ce fac capitaliştii voştri! Stau cu mîna întinsă la stat şi primesc bani pe contracte cu statul! Păi ăsta e capitalism? P-ăştia de ce nu-i vedeţi?”). Deci, soluţia este să mărim statul, să-i dăm cît mai mulţi bani, să-i lăsăm pe mînă cît mai multe domenii, ba să-i mai dăm şi altele care acum sînt în mîna “privaţilor”. Cu alte cuvinte, soluţia e să mărim piaţa capitaliştilor de stat.  Căci statul ăsta, maximal sau ultramaximal, trebuie să facă autostrăzi cu cineva, îi trebuie şi lui benzină, mobilier, calculatoare şi pixuri, medicamente şi rechizite şcolare, arhitecţi şi constructori, geamgii şi zugravi, tîmplari şi transportatori. Înjurăm capitaliştii care fac afaceri cu statul dar îl lăudăm pe Keynes, dumnezeul lor. Fiindcă în viziunea lui Keynes, Nourini, Stiglitz sau Krugman salvarea vine de la un stat mai mare, de la o piaţă mai mare pentru capitaliştii de stat. Avem nevoie de capitaliştii de stat mai mulţi şi mai graşi, clientul lor, Statul, are nevoie de mai mulţi bani să-i cheltuie cu capitaliştii de stat. Statul e mare şi bun şi vrem să ne facă autostrăzi şi să ne dea de toate dar cînd cumpără pixuri (multe, ce-i drept, dar aşa e cînd statul e mare, are nevoie de multe pixuri) îi înjurăm pe capitaliştii nenorociţi de la care statul cumpără pixuri. E clar, ăia nu-s capitalişti pe bune, că fac afaceri cu statul. Sînt mafioţi. Doar mafioţii fac afaceri cu statul, nu-i aşa? Dacă statul n-are, îl înjurăm că n-are, dacă cumpără să ne dea sau tocmeşte pe cineva să ne facă autostrăzi, atunci acel cineva de la care cumpără statul sau pe care-l tocmeşte sigur e mafiot şi hoţ şi comunist, nu capitalist. Căci capitaliştii adevăraţi, capabili, nu fac afaceri cu statul. Deci statul trebuie să aibă relaţii de afaceri doar cu capitaliştii incapabili sau dăruitorii de mită. Oricine face afaceri cu statul e un profitor şi un hoţ şi un mafiot şi un incapabil. Dacă statul nu are sistem informatic e dezastru, e ev mediu, frăţică. Dacă are, e clar că l-a făcut cu nişte mafioţi, c-aşa e în Românica, softiştii trăiesc pe spinarea statului! Ia să-l vedem noi acuma pe Mustea cum dă el un exemplu de Româniecurată şi de bună guvernare şi se apucă împreună cu consilierii, secretarii de stat şi şefa de cabinet să facă softuri şi sisteme informatice! Căci e crimă să desfiinţezi o agenţie care are nevoie de un sistem informatic. E o crimă ca acea agenţie să nu aibă sistem informatic. Şi e o crimă ca acea agenţie să tocmească o firmă privată să-i facă sistemul informatic.

Soluţia cea mai bună ar fi să micşorăm piaţa capitalismului de stat şi a corupţiei cît putem de mult. Ar fi cea mai mare lovitură pe care am da-o capitaliştilor de stat şi corupţiei. Ni se tot spune că statul e cel mai mare client, e Clientul, că fără el nici Steve Jobs, nici Bill Gates n-ar fi fost ce sînt (sau au fost, în cazul lui Jobs). Şi dacă îl facem mai mic? Dacă azi avem 1 milion de birouri cu un milion de pc-uri, cu un milion de windows-uri şi mîine avem doar două sute de mii de birouri cu pc-uri şi windows-uri? Nu îi dăm astfel una peste ceafă capitalistului Gates? Nu ar fi minunat?

Mai e totuşi o soluţie. Şi anume, ca statul să şi le facă singur pe toate: pixuri şi benzină, mobilă şi calculatoare, medicamente şi autostrăzi, rechizite şi transport, geamuri şi clădiri, hîrtie şi canalizări, roşii şi castraveţi, chirurgie şi tîmplărie. Bine aţi venit în Republica Populară Română! Aşa să ne ajute Dumnezeu, căci El, în nesfîrşitu-I umor şi infinita-I ironie, îi dă boului tot ce-şi doreşte, după care îi mîngîie părinteşte netezimea creierului.

Una peste alta, dacă vrem să scăpăm total şi definitiv de capitaliştii de stat avem două soluţii extreme: să desfiinţăm statul sau să desfiinţăm capitaliştii. Cît despre cei care luptă împotriva capitaliştilor de stat şi cer un stat mai mare, mai cuprinzător, cu mai multe atribuţii, tentacule şi bani de dat capitaliştilor de stat, din trei una sau două sau toate trei: ori sînt proşti, ori sînt plătiţi de capitaliştii de stat să facă muncă de influenţă ori visează mai mult sau mai puţin în secret la Statul Totalitar.

PS. Cît despre politica de bail out, reiau ce am scris în comentarii la articolul anterior: Greşeala mare, imensă, de neiertat este bail out-ul. Bail out-ul oricui, al persoanelor fizice, al corporaţiilor, al statelor. Bail out-ul loveşte în esenţa capitalismului, e cuţitul înfipt în inima liberalismului, e anularea bunului simţ şi responsabilităţii. Falimentul, înfrîngerea, dispariţia, eliminarea sînt bune, sînt sanitare, sînt, ca să zic aşa, vitale. Şi absolut necesare.

Una scurta despre monopol si Ugly Bad Corporation

  • De ce monopolul de stat (existent, viu) este mai bun decît monopolul privat (drobul de sare, aflat doar la stadiul de sperietoare)?
  • Ce te oprește să faci o afacere de la zero? Pe Gates, Dell, Steve Jobs, Toyota, Ford, Page/Brin, Zuckerberg sau Honda ce i-o fi oprit?
  • Monopolul – să zicem că firma privată Ugly Bad Corporation rămîne singură pe piață, are monopol. Începe să facă produse proaste și scumpe. Ce îi obligă pe cetățenii consumatori să cumpere de la Ugly Bad Corporation? Nimic. Vînzările lui Ugly Bad Corporation scad și apare și concurența (apar industrii de substituire sau chiar industrii în domeniul respectiv, care oferă prețuri mai mici și produse mai bune). Acestea pot apărea din alte domenii (alți capitaliști văd că e o pîine de mîncat pe piața asta) sau chiar din Ugly Bad Corporation (cîțiva capitaliști sau angajați se pot rupe de Ugly Bad Corporation și pot pune de o afacere nouă pe piața respectivă).
  • De-a lungul timpului au dat faliment (sau sînt acu, zilele astea, pe marginea prăpastiei) mari corporații, care păreau că vor deține la un moment dat monopolul pe piața lor.