Posts Tagged → Constitutie

Sintem in plina dictatura si discutam tactici electorale

UPDATE  luni 9 iulie, ora 17.11

O mică contradicție în discursul lui Ponta-Antonescu și al celoralți useliști:

  1. Băsescu este izolat, nu-l bagă nimeni în seamă în Europa și Statele Unite, e un paria în afară.
  2. Băsescu a influențat toate statele occidentale, Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Europei, ambasadorii american, german, britanic, olandez, Departamentul de stat (guvernul) american, parlamentari germani, francezi, britanici, cancelarul Angela Merkel, premierul Canadei, pe Rompuy (președintele UE), Barosso (prim ministrul UE), toată presa internațională, de la New York Times la FAZ, de la The Economist la Nature, de la Le Figaro la Financial Times, de la EL Pais la Le Monde șamd

 _______________________

UPDATE  luni 9 iulie, ora 16.49

Suspendarea lui Băsescu și organizarea unui referendum s-au derulat de o asemenea manieră încît violează principiile de bază ale statului de drept și trecând peste toate instituțiile Constituției (Angela Merkel)

________________________

Instituțiile statului român și oamenii din aceste instituții dau în aceste zile examenul demnității și onoarei.

 

Spartak Moscova – Național București, finala Cupei României

Sîntem în minutul 87 al finalei Cupei României dintre Spartak Moscova și Național București. Cei de la Spartak au scos în șuturi arbitrii de pe teren și i-au înlocuit cu oameni din staff-ul lor. A mai rămas un tușier, în jumătatea de teren a Spartak-ului, care stă cu cuțitul la beregată, și cu fanionul ridicat a ofsaid by default. Observatorul federal a fost înlocuit și el cu secretarul personal al patronului celor de la Spartak. La fel, și băiatul de la tastatura tabelei și crainicul stadionului, au fost înlocuiți și ei cu oameni din biroul de presă al echipei din Moscova. Căpitanul Naționalului a fost dat afară după ce un comitet format din fundașii lui Spartak i-a arătat cartonașul roșu. Antrenorul zace legat de calorifer, la vestiare. O comisie formată ad-hoc din masorii lui Spartak a decis ca poarta lui Național să fie mărită la 4.50 metri înălțime și 12 metri lățime și să fie adusă la mijlocul terenului în timp ce poarta lui Spartak să aibă 40 centimetri înălțime și 1 metru lățime și să fie orientată cu fața spre linia fotografilor și peluză și cu plasa spre teren. Mai sînt 3 minute de joc și Spartak conduce cu 4-0 la goluri, cu 3-0 la penaltyiurile care vor fi date în cele 3 minute care au mai rămas, cu 15 000 la 2000 la suporteri în tribune, cu 14-6 la numărul de jucători pe teren, cu 5-1 la arbitri, cu 1-0 la observatori federali și cu 5-0 la televiziunile care transmit meciul.

UEFA și FIFA

În timpul ăsta FIFA și UEFA înroșesc fax-urile, telefoanele și mailurile, amenințînd că vor scoate fotbalul românesc din lumea civilizată, că ne vor elimina din toate competițiile europene și vor opri orice fonduri către Federația Română.

Național București, tactici și strategii

Jucătorii și staff-ul Naționalului fac tactici și nu par să înțeleagă ce se întîmplă cu ei. Cînd arbitrul e dat afară în șuturi și porțile modificate, cînd antrenorul secund al moscoviților, transformat în arbitru, nu înregistrează în raport decît golurile lui Spartak, cînd căpitanul Naționalului e scos cu forța de pe teren, băieții de la Național încă se mai gîndesc cum să joace, cu apărare avansată și contraatacuri rapide sau cu curul în poartă și mingi aruncate în față. Singura preocupare a Naționalului sînt tacticile de joc care vor aduce victoria în ultimele 3 minute, deși, din ultimele 3 goluri pe care le-au marcat în această partidă, două, dintre care un autogol al adversarilor, au fost anulate pentru ofsaid iar al treilea a fost înregistrat de arbitru în dreptul lui Spartak, autorul lui fiind eliminat de pe teren și din orice competiție, urmînd să fie arestat de biroul de presă al clubului advers.

 

Popor, suporteri, gură cască

În tribune, cei  2000 de suporteri ai Naționalului fac pronosticuri care de care mai optimiste și se întreabă dacă la faza premergătoare eliminării căpitanului de către un comitet format din fundașii adverși, căpitanul i-a zis sau nu unui atacant advers, printre dinți: ”Dă-te mai încolo, Dottore!”. Cei mai delicați dintre ei s-au strîns în cerc, printre bastoanele jandarmilor, lanțurile și boxurile galeriei adverse și, ținîndu-se de mîini, se plimbă în cerc și  cîntă duios un cîntecel motivațional învățat de la Martorii lui Iehova. Ceilalți, mai nervoși, cu steaguri portocalii și fețe de hoți de buzunare (dacă n-ar avea tricouri portocalii, nici nu i-ai deosebi de suporterii Spartak-ului), urlă viril ”Pe ei, pe mama lor!” și ”Campionii! Campionii!”

Cei 15 000 de suporteri ai lui Spartak cîntă victorioși și mai că ar vrea să intre pe teren să linșeze jucătorii lui Național (penuria de semințe și bere la pet provoacă sechele adînci în ființa nației) iar cei 30 000 de spectatori neutri sînt dezamăgiți de jocul dur din teren, de certurile dintre jucători și arbitri, și obosiți că trebuie să-și folosească creierul, simțurile și fălcile și la altceva decît spart semințe, abia așteaptă să treacă meciul și ceremonia de premiere și să înceapă show-ul de după, cu Ana Lesko pictînd live irinei nuzi printre case și pomi, cu Victor Ciutacu riscîndu-și spectaculos viața încercînd să îmblînzească patapievici în cușcă și societatea civilă dînd din coadă în timp ce încearcă și reușește cu talent și precizie să înghită un căcat din zbor.

Îl judecăm pe Băsescu sau asistăm la desființarea statului de drept?

E soarta lui Băsescu în joc, nu soarta justiției, a democrației, a statului de drept și a României în Europa. La referendum se judecă performanța prezidențială a lui Băsescu din ultimii 8 ani, nu se desăvîrștește o lovitură de stat. Asta e manipularea numărul 1.

 

Sîntem în plină ilegalitate, sîntem în afara Constituției

Suspendarea și referendum-ul sînt consecințe ale unor OUG-uri neconstituționale dar a căror neconstituționalitate, evidentă, nu poate fi constatată de Curtea Constituțională decît la sesizarea Avocatului Poporului, care, la rîndul lui, a fost schimbat ilegal. Guvernul a dat Ordonanțe de Urgență practic inatacabile în domenii în care nu avea dreptul să dea Ordonanțe de Urgență și a căror urgență nu se justifica. Dacă Guvernul dă o Ordonanță de Urgență prin care desființează libera exprimare și una prin care elimină dreptul de proprietate? Veți spune că sînt neconstituționale. Da. Așa e. Sînt ordonanțe evident neconstituționale. Problema e că doar Avocatul Poporului poate sesiza Curtea Constituțională în acest caz. Avocatul Poporului este înlocuit cu un om din partidul care a dat ordonanțele respective. La un moment dat, ordonanțele respective trebuie luate în discuție de Parlament și trecute ca legi. Dar ele își vor fi produs efectele pînă atunci. În cele cîteva luni pînă cînd ordonanțele de urgență devin legi, dreptul de proprietate și libera exprimare se suspendă. În această perioadă toate proprietățile pot fi naționalizate și toți cei care exprimă opinii incomode pentru puterea politică pot fi băgați în pușcărie. Cînd ordonanțele de urgență devin legi și pot fi contestate de partidele politice parlamentare la Curtea Constituțională, poate nici nu vom mai avea partide parlamentare de opoziție și Curte Constituțională. Și oricum va fi prea tîrziu, sute de mii sau chiar milioane de oameni își vor fi pierdut deja proprietatea și libertatea.

 

Precedentul care naște dictatura

Dacă USL a încălcat Constituția, legile și orice regulă democratică în suspendarea lui Băsescu (consecință a unor decizii neconstituționale și ilegale) și organizarea referendumului (stabilită prin OUG-uri neconstituționale), de ce n-ar face la fel și la alegerile parlamentare din toamnă? Dacă guvernul Ponta dă o ordonanță de urgență prin care opoziția nu mai are dreptul la campanie electorală? Dacă dă o ordonanță de urgență prin care restrînge dreptul de a fi aleși a anumitor politicieni din opoziție și restrînge dreptul de a alege anumitor votanți care se bănuiește că ar vota cu opoziția (votanții din diaspora, de exemplu)? Aceste ordonanțe de urgență, vădit neconstituționale și democratice, își produc efectele pe perioada campaniei electorale și a alegerilor. Parlamentul le poate valida și transforma în legi, care vor fi declarate neconstituționale de Curtea Constituțională (repet, dacă va mai avea cine să se sesizeze Curtea Constituțională și dacă va mai exista Curtea Constituțională). Dar pînă atunci va fi prea tîrziu. Vom avea deja un nou Parlament, cu o nouă structură, decisă de alegerile parlamentare. USL-ul va spune atunci, ca și acum, că o lovitură de stat nu se dă prin alegeri sau referendum. Și în Belarus se organizează alegeri, și pe timpul lui Ceaușescu se organizau alegeri. Mai toate dictaturile organizează alegeri, în care arbitrul e și jucător și face și regulile.

 

Referendumul de demitere este ilegal și neconstituțional

Atît suspendarea Președintelui cît și organizarea referendumului sînt consecințele unor decizii arbitrare, abuzive, care încalcă Constituția României, legile țării, democrația și statul de drept și aruncă România în afara Europei și a lumii civilizate. Judecarea lui Băsescu și scorul la referendum sînt irelevante. E ca și cum te-ar interesa scorul la o partidă de șeptic ținută în lagăr.

 

Instituțiile statului român, elitele și poporul aferent

Este decisivă reacția statului de drept, reacția instituțiilor statului român, a reprezentanților acestora, a oamenilor din sistem, a autorităților statului, în fața acestui asediu belarus împotriva statului român, împotriva normelor democratice, constituționale și legale, împotriva democrației înseși, împotriva libertății. E momentul în care oamenii din sistem, din toate instituțiile statului, trebuie să arate dacă au curaj, dacă țin la țara lor și dacă au onoare. Instituțiile statului român și oamenii din aceste instituții dau în aceste zile examenul demnității și onoarei.

Este decisivă reacția societății civile. Este decisivă reacția elitelor culturale, politice, administrative. Este decisivă reacția populară. Acum se decide soarta României ca stat democratic. Merităm sau nu să fim liberi, egali în fața legii, merităm sau nu să trăim într-un stat de drept, cu reguli și legi, merităm sau nu să trăim în Europa, în lumea civilizată?

Deocamdată, nici instituțiile statului, nici elitele, nici poporul nu au trecut examenul. Mai mult decît atît, se pare că nimeni nu conștientizează ceea ce se întîmplă. E posibil să trăim o încercare prea mare pentru o nație cu un caracter atît de mic. Dar să nu ne grăbim. Mai sînt totuși cîteva zile.

PS. Mai țineți minte că Regele Mihai a acceptat să deschidă lucrările noului Parlament rezultat din alegerile din 1946?

UDPATE.

Pentru toți deștepții pulii care fac calcule electorale, adună procente, imaginează sloganuri și culori de campanie: Bă pulifricii lu tata, de OUG-ul inatacabil la Curtea Constituțională, dat cu 3 săptămîni înainte de alegeri și cu o săptămînă înainte de începerea campaniei electorale, prin care foștii șefii ai serviciilor nu au dreptul de a candida la demnități în stat, ați auzit? Bă frate, dar chiar nimeni nu-și dă seama ce se întîmplă? Chiar nu sînteţi în stare să vedeţi mai departe de 40 de centimetri în faţa voastră?

Dacă noi și Occidentul recunoaștem și acceptăm un scrutin ilegal și neconstituțional, nu vom mai avea alegeri libere în România.

Un articol pe care trebuie să-l învățați pe dinafară: Dragoș Paul Aligică – Puciul parlamentar: expus si delegitimizat. Urmeaza frauda referendumului

pericol

Astazi, in Piata Victoriei, ora 19.00. Si miine, si poimiine.

Nu plecăm din stradă atîta timp cît statul de drept este în pericol

 

Şi libertatea nu o poate garanta pînă la urmă nici o lege, nici o constituţie, nici o curte de justiţie, nici un procedeu juridic. Ce rămîne pînă la urmă pentru asigurarea libertăţii? Care e chezaşul sigur? Numai unul: curajul fizic al indivizilor. (Nicolae Steinhardt)

 

Freedom is never more than one generation away from extinction. We didn’t pass it to our children in the bloodstream. It must be fought for, protected, and handed on for them to do the same, or one day we will spend our sunset years telling our children and our children’s children what it was once like in the United States where men were free. (Ronald Reagan)

 

Acesta nu este un război al PDL cu USL, al dreptei cu stînga. Este un război dus de Mafie împotriva Justiției, împotriva statului de drept, împotriva cetățenilor români.

Asistăm la o lovitură de stat dată de Mafie. Condamnarea lui Năstase a aprins beculețul și a dat semnalul întregii Mafii că nu mai e de glumit. După încercarea lui Ponta de a-l salva pe Năstase în al 12 lea ceas, prin intermediul lui Grăjdan, dejucată de procurori, după încercarea lui Ponta și Rus de a-l salva pe Năstase în al 13 lea ceas, prin intermediul Ministerului de Interne, Poliției și medicilor de la Spitalul Floreasca, dejucată deasemenea, de procurori, brațul politic al Mafiei, USL, condus de Victor Ponta și Crin Antonescu, a decis să scape de procurori. Ultimul obstacol e Președintele. Atîta timp cît e Băsescu președinte, USL-ul nu se poate atinge de procurori  și judecători. Dar pentru a-l suspenda pe Președinte, trebuie să treacă de Curtea Constituțională, de Constituție și de lege. Zis și făcut.

În pericol nu sînt doar cele mai importante instituții ale democrației, nu doar autoritățile statului român, nu doar puterea judecătorească. În pericol e statul român, în pericol e locul României pe harta statelor civilizate și democratice, în pericol e libertatea noastră. În pericol nu sîntem numai noi. Noi putem pleca din țară (încă mai putem). Dar ce vor face ce se vor naște aici peste 3 ani, peste 10 ani, peste 27 de ani?

În 1931 dacă îi spuneai unui român că în cîțiva ani se va intra într-o dictatură din care va ieși abia în 1990, ți ar fi rîs în nas și te-ar fi considerat nebun, paranoic, catastrofist. În 1931 s-a născut bunica mea. În 1989, cînd România scotea timid capul din dictatură, bunica mea avea 68 de ani. Din ăștia 68, 44 îi trăise sub comuniști și 3 sub Antonescu. Habar nu a avut ce s-a întîmplat,  habar nu  avut ce a lovit-o. Dacă vrem ca copiii și nepoții noștri să nu se nască și trăiască sub jug fără măcar să realizeze ce li se întîmplă, ieșiți în stradă!

Lista neagră a instituțiilor statului român preluate de USL sau aflate sub asediu:

  1. Președinția României
  2. Curtea Constituțională a României
  3. Președinția Senatului
  4. Președinția Camerei Deputaților
  5. Consiliul Superior al Magistraturii
  6. Înalta Curte de Casație și Justiție
  7. Parchetul General
  8. Direcția Generală Anticorupție
  9. Agenția Națională de Integritate
  10. Avocatul Poporului
  11. Monitorul Oficial
  12. Institutul Cultural Român
  13. Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare
  14. Comisia de Etică din subordinea Ministerului Educației

Scopurile USL: preluarea totală a puterii și salvarea mafioților de sau de la pușcărie. Se încearcă suspendarea lui Băsescu nu numai pentru a ajunge la procurori ci și pentru a-l grația pe Adrian Năstase. Mafia e îngrozită de ceea ce i s-a întîmplat lui Năstase. Acesta e motivul pentru care Dan Voiculescu și-a dat demisia din Parlament, pentru a scăpa de Înalta Curte de Casație de Justiție. Acesta e motivul pentru care USL-ul atacă astăzi cu violență Justiția și statul de drept.

MRU și ICCD aveau în intenție ieșirea în stradă zilele astea. Pedeliștii au aflat și au decis să-i dea una scurtă lui MRU. Astfel, a ieșit Cezar Preda (un luzăr de la Buzău, nu-l știți voi) și a anunțat mitingul de joi, compromițînd astfel ideea de manifestare liberă și deturnînd protestul. Dar nu-i nimic. Dacă MRU, băiat finuț, de dragul unității dreptei, a tăcut și a înghițit, noi, care nu sîntem nici politicieni, nici băieți finuți, putem deturna înapoi mitingul și, dacă sîntem mulți și deciși, îi putem trimite pe liderii pedeliști acasă. Mitingul de joi este mitingul nostru, nu al PDL-ului. PDL-ul doar a încercat să-l deturneze, nu ca să-l folosească la ceva, ci doar ca să-l blocheze pe MRU. Așa cum spuneam, dacă nu mergem joi la miting și îi lăsăm pe Cezar Preda, Mircea Toader și Gheorghe Albu să se manifeste, se va striga numai: Domnul Ponta e incorect! Domnul Ponta e incorect! Domnul Ponta are o atitudine greșită! Domnul Ponta are o atitudine greșită! Eu zic să nu ne bazăm prea mult pe PDL. PDL e un corp inert, condus ori de înapoiați mintal, ori de complicii Mafiei la lovitura de stat. Pedleiștii au de ales. Ei pot trece la USL și scuipa în capul justiției de acolo. Justiția nu are de ales. Noi nu avem de ales. Nu ne putem baza nici pe reacțiile occidentale. Deocamdată, abia a ieșit ambasadorul american, cu chiu cu vai, în al paișpelea ceas. Nu ne putem baza decît pe noi.

Dacă USL reușește, niciun politician nu se va mai teme niciodată de justiție.

PS. Ne sunăm între noi să vedem unde ne întîlnim. Sau veniți cu idei de punct de întîlnire.

PS2. Azi, la 19, în față la Muzeul de Geologie. Ne vom recunoaște după pulanele din spinare.

Constitutia lui Iliescu, judetele lui Ceausescu, sistemul electoral al lui Hrebenciuc si statul social al lui Dej

Aceştia sînt cei patru inamici ai noştri, cei patru ticăloşi cu care trebuie să ne batem:

  1. Constituţia lui Iliescu, amendată de Năstase şi binecuvîntată de Securitate şi Mafie;
  2. Organizarea administrativă a lui Ceauşescu, făcută special pentru a face dictatura cît mai uşoară, pentru dictator, evident;
  3. Sistemul electoral gîndit şi negociat de Hrebenciuc, Bogdan Olteanu şi Cristian Pîrvulescu, uninominal în formă, proporţional în conţinut, una dintre cele mai mari minciuni post-decembriste;
  4. Statul social adus cu tancurile sovietice şi cizelat de mafia post-decembristă, sub atenta îndrumare şi oblăduire a lui Iliescu.

Orice mişcare sau partid de dreapta trebuie să înţeleagă că nu mai vrem să trăim după regulile date de Iliescu, Ceauşescu, Hrebenciuc şi Dej, că nu mai vrem să fim conţinutul care umple formele desenate de cei patru, că nu mai vrem să trăim în hotarele trasate de ei. Rolul PDL, al unei drepte unite, era de a lupta împotriva acestor patru inamici. Din păcate, PDL n-ar cam vrea şi, mai ales, nu prea poate.

Orice partid sau mişcare de dreapta care vrea să fie cu adevărat puternică şi relevantă şi nu doar o frecţie de gen URR, un partiduleţ-balama de folosinţă electorală pentru 2012 sau un amestec de Martorii lui Iehova on acid şi Oriflame în uniformă trebuie să vină cu un proiect de Constituţie, un proiect de organizare administrativă, un proiect de sistem electoral şi un proiect de stat minimal. După ce are proiectele pe masă, atunci poate strînge şi cele 25 000 de semnături. Eu ştiu, poate dă şi Noua Şcoală de Gîndire a Dreptei un ajutor, între două pişcoturi şi o măslină (pe care Lăzăroiu le-a ratat, ceea ce mă bucură – însă sper să nu rateze şi lupta cu cei patru inamici, nu de altceva dar lui i-a ieşit porumbelul cu Albă ca Zăpada, aşa că are o datorie neplătită).

UPDATE (iniţial era un comentariu-răspuns care i se adresa lui @nemo):

Blogary va face ce poate şi cît îşi permite uman, financiar şi logistic pe reforma electorală, pe arhivarea populiştilor şi pe partea publicistică. Poate va face chiar mai mult, însă n-are rost să ne facem iluzii şi să ne întindem mai mult de cît ne permite deocamdată plapuma.

Noua Republică trezeşte lumea, canalizează energii şi entuziasme, are un frontman de primă mînă (Mihail Neamţu) şi cîţiva lideri cu experienţă, inspiraţie şi inteligenţă (Cătălin Lazurcă, Dacian Ţolea, Cosmin Aldea). Deşi nu le-ar strica un pic de umor, măsură şi simţ al ridicolului. Şi poate că ar trebui să treacă de la lozincăreală şi de la ritualurile de tip Amway şi “MISA pe dietă” la următorul nivel şi să bage şi ceva conţinut printre saluturile tîmpite de gen “mişcarea prinde rădăcini”, şepcuţe şi logo-uri de reciclat pungi. Am zis că aşa e la început, că poate-s eu prea critic şi flegmatic, că nu înţeleg veselia şi entuziasmul însă văd că NR rămîne la stadiul de bairam cu şepcuţe şi cîntecele gospel şi chiar nu mă mai pot abţine. Stilistica asta de pastor american (vorba lui Zubeldian) aspirant la manifestările de stadion din Phenian e şi motivul pentru care Blogary s-a ţinut departe de Noua Republică.

Mai rămîne partea cu taxele şi fiscalitatea, terenul celor de la ARSIT, care ar trebui să se apuce de dat capete în gură.

Şi mai rămîne ca Sebastian Lăzăroiu, Ionuţ Popescu, Ioan Stanomir, Traian Ungureanu, Monica Macovei şi alţii de aceeaşi teapă să treacă de la bătutul mingii de perete şi dormitul pe cuie la jocuri de echipă ceva mai eficiente şi spectaculoase. Fiindcă e o naivitate să crezi că se poate face ceva serios doar pe cîteva bloguri care întîmplător îşi împart cam aceeaşi cititori, în mare parte pedelişti dezamăgiţi.

Am vrut să-i întreb azi pe cei trei lideri PDL de la prezidiu, Baconschi, Macovei şi Voinescu, ce rol vor avea Oltean şi Frunzăverde în tîmpenia aia iluzorie de care tot vorbesc pedeliştii, marea Mişcare Populară, şi al cărui brand îl va ceda Băsescu cînd o ajunge Frunzăverde solistul Operei din Viena. Dar m-a apucat sila şi mila şi am renunţat.

Arpopo de PDL, foarte bună remarca lui Sever Voinescu: USL e la stînga extremă iar PDL e puţin la dreapta USL-ului.

Romania e ca o echipa de fotbal care reuseste să fie prinsa în offside desi nu iese niciodata din propriul careu

Montgomery era recunoscut pentru prudenţa sa, nu de puţine ori exasperantă. Fiecare bătălie era precedată de o lungă perioadă (unii zic, prea lungă) de pregătiri, de acumulări şi aşezări. Totul trebuia să fie pus la punct în cel mai mic detaliu, fiecare risc evaluat şi pe cît posibil eliminat. Înainte de a intra în luptă forţele sale trebuia să fie la capacitatea maximă, logistic şi uman. O strategie care îşi avea dezavantajele ei: presupunea existenţa unor resurse iniţiale suficient de mari şi relativ uşor de accesat, riscul de a pierde oportunităţi, unele poate decisive, şi riscul de a lăsa timp inamicului să se pregătească, la rîndul lui, ba chiar să aibă iniţiativa şi să facă inutile pregătirile lui Montgomery (degeaba te pregăteşti îndelung şi temeinic pentru o provocare dacă între timp apar altele).

Patton, în schimb, a rămas celebru în istorie pentru agresivitatea sa. A stabilit adevărate recorduri de viteză în marş forţat şi, nu o dată, a rămas fără benzină (la propriu). O strategie bazată pe oportunism şi surpriză. Fie că forţele sale erau pregătite sau nu, Patton a alergat după oportuniăţi, asumîndu-şi, de fiecare dată, riscuri imense. O strategie care, dincolo de avantajul de a nu pierde oportunităţile şi de a nu lăsa timp inamicului să se pregătească sau să aibă iniţiativa, avea cîteva dezavantaje majore: riscul de a rămîne cu spatele descoperit, de a duce o luptă cu forţe slab pregătite, cu resurse insuficiente.

În campania rusă, Napoleon a preferat strategia marşului direct spre Moscova, sperînd că o dată cu căderea acesteia, se va prăbuşi şi Imperiul Ţarist. Nu s-a întîmplat asta. Astfel, Napoleon s-a văzut izolat chiar în capitala Imperiului, fără resurse, lovit de armatele ruse pe care le evitase în marşul său şi  care erau aproape intacte, la fel ca şi resursele Imperiului Ţarist.

În campania din 1941, OKW-ul german a evitat strategia lui Napoleon şi a preferat să întîrzie asediul Moscovei, înaintînd abia după ce a distrus totul în calea sa, fie că era vorba de armate sovietice sau de oraşe transformate în fortăreţe, şi astfel să-şi asigure spatele frontului şi  liniile de aprovizionare. Germanii voiau să se asigure că, o dată cucerită Moscova, sovieticii nu vor mai avea resurse pentru a continua lupta de rezistenţă. Însă întîrzierea le-a dat suficient timp sovieticilor să pregătească apărarea Moscovei. Deznodămîntul e cunoscut.

Două strategii, cu avantajele şi dezavantajele lor, două strategii care uneori au avut succes, alteori au dat greş. Ceea ce nu ştiau nici Napoleon, nici Patton, Montgomery sau Guderian, e că există o a treia cale, cea românească.

Această strategie poate fi numită „politica paşilor mărunţi şi împleticiţi”. Ratezi oportunităţile, consumi resursele (timpul fiind cea mai importantă resursă) pentru a te pregăti îndelung şi temeinic şi, cu toate astea, eşti veşnic nepregătit. Nu te avînţi pentru a nu avea surprize şi eşti veşnic surprins. România e ca o echipă de fotbal care reuşeşte să fie prinsă în offside deşi nu iese niciodată din propriul careu. Sau ca un trecător care merge încet, cu grijă şi calcă în toate gropile.

Între un sistem constituţional greoi, care frînează dezvoltarea dar care e proiectat să evite derapajele antidemocratice şi unul flexibil, care permite dezvoltarea, supus însă riscului unor astfel de derapaje, noi am ales un sistem care blochează dezvoltarea şi care permite sau chiar încurajează derapajele. Între parlamentarism şi semiprezidenţialism, noi am ales a treia cale, căreia nu ştiu cum să-i zic (e 3 dimineaţa şi chiar n-am timp şi chef să găsesc un termen pentru sistemul gîndit de Iorgovan, Iliescu şi Năstase).

Între un sistem de legi stufos, menit să elimine orice nedreptate dar care limitează libertatea şi unul minimalist, care încurajează libertatea în dauna dreptăţii, am ales o legislaţie care sufocă libertatea şi dă libertate nedreptăţii.

Între bicameralism şi unicameralism am ales un sistem în care nimeni nu ştie (şi nici nu va şti vreodată) să explice care e rolul Senatului şi ce-l deosebeşte de Camera Deputaţilor (dealtfel, ăsta e şi motivul pentru care referendum-ul a trecut aşa uşor – dacă Senatul reprezenta o tradiţie sau avea un rol bine definit, de a reprezenta autorităţile locale, de exemplu, românii nu votau în proporţie covîrşitoare pentru unicameralism – pe de altă parte, explicaţia conform căreia Parlamentul e mai puternic cu două camere e la fel de stupidă ca şi cea conform căreia Senatul şi Camera Deputaţilor se echilibrează reciproc – cele două camere sînt alese prin aceeaşi modalitate şi, în consecinţă, au componenţă politică identică, nu există între ele deosebiri de reprezentare iar diferenţele în ceea ce priveşte atribuţiile sînt minore, formale şi nejustificate de vreo nevoie, de componenţa celor două camere sau de diferenţele de reprezentare).

Şi, în fine, între o filozofie economică a afirmării şi dezvoltării dar care aduce cu sine nedreptate socială (sună ca dracu dar n-am găsit altă rimă la ora asta) şi una care presupune o dezvoltare lentă dar care încearcă să elimine nedreptăţile, noi am ales a treia cale: o filozofie economică care încurajează nedreptatea şi sufocă dezvoltarea. Mai pe scurt, între libertate şi dreptate, le-am ratat pe amîndouă. Ăsta e şi motivul pentru care la noi nu se poate vorbi de dreapta sau stînga. Ci doar de Iliescu şi cea de-a treia cale: socialismul sălbatic.

PS. Vis-a-vis de ce spunea Florin aici: sînt pentru intelectuali în politică dar să-şi aducă mănuşile de box cu ei. Cristian Preda a făcut-o şi nu e rău deloc.