Posts Tagged → Constitutie

O eroare de comunicare sau o uriasa eroare?

 

Dezbaterea publică, precum şi mesajele publice ale reprezentanţilor puterii executive şi legislative, începând cu Preşedintele şi Prim – ministrul  României, Preşedintele Senatului, parlamentari cu vocaţie de formatori de opinie şi importanţi reprezentanţi ai presei scrise şi audiovizuale conţin aprecieri  de natură a pune sub semnul precarităţii  o procedură judiciară  ce se constituie, prin lege, ca parte a procesului penal – şi anume executarea hotărârii judecătoreşti.

Astfel de manifestări riscă să exceadă cadrului constituţional în materia înfăptuirii justiţiei în România, prezentând un potenţial de afectare a independenţei şi prestigiului acesteia prin deviere de la principiile statului de drept.

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii îşi manifestă îngrijorarea faţă de exprimarea  publică a unor opinii în cauză, fără a distinge între actul de justiţie propriu – zis şi acţiunile autorităţii publice responsabile cu punerea în executare a hotărârii judecătoreşti.

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii invită reprezentanţii autorităţilor statului, instituţiile de presă şi societatea civilă, la o abordare echilibrată, lucidă şi rezonabilă a dezbaterii publice, ca semn de matură asumare a logicii democratice şi a echilibrului puterilor în stat.

Fragment din precizările președintelui CSM, judecător Mircea Aron, privind ”recentele demersuri ale puterii legislati.ve, precum şi mesajele publice ale reprezentanţilor de vârf ai puterii executive, respectiv Preşedintele şi Prim ministrul României, privind acţiunea, amplu prezentată şi comentată mediatic, a punerii în executare, de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a hotărârii judecătoreşti pronunţate în dosarul cunoscut publicului sub denumirea „dosarul ICA”.

Măcar acum vă este clar, domnule președinte Klaus Iohannis, că ați depășit limitele constituționalem care prevăd separația puterilor în stat, prin declarația de ieri, calificînd drept ”banale motive administrative” hotărîrile Justiției, și vorbind despre libertatea de exprimare într-o situație care nu are absolut nimic de-a face cu aceasta? Sînteți conștient de gravitatea și consecințele celor declarate? Și dacă da, ce intenționați să faceți? Sau să ne așteptăm și la grațierea lui Dan Voiculescu, pe care să o motivați ca nefiind un act politic, ci o solidaritate între scriitori?

”Banale motive administrative”? Ați ciuruit Constituția și statul de drept. Un fleac, ne-ați ciuruit, nu?! După cum se vede din comunicatul de mai sus, nu și Justiția. Încă. Pentru că ce încredere mai prezentați de acum încolo, în condițiile în care nu știți ce înseamnă libertate de exprimare și ce înseamnă o hotărîre definitivă în Justiție? Pentru că dacă ați fi știut, presupun – vreau să mai cred, încă – că nu vorbeați exact atunci cînd ar fi trebuit să tăceți. Iar dacă intenționați să spuneți acum că a fost o eroare de comunicare, vă amintesc că și despre tentativa de lovitură de stat, din vara anului 2012, ați declarat același lucru. O eroare de comunicare!

O eroare e posibil să rămîneți în istorie, tot ce mai contează acum este cît ne vor afecta pe noi toți, românii, erorile dumneavoastră.

Iar dacă cineva mai încearcă să prostească lumea, cum procedau influencerii sau cu ce se umpluse ”hăul de potențial” înainte și imediat după alegerile prezidențiale, prezentîndu-vă erorile, lipsa de reacție și absenteismul funcțional drept delimitare de fostul președinte al țării, Traian Băsescu, să știți că e posibil să vă prostească în față și pe dumneavoastră. Iar dacă pînă acum nu ați reușit să vă dați seama, chiar reprezentați o eroare. Una uriașă, ale cărei costuri nici nu le anticipăm măcar.

Comparația, aici.

(Foto: pressalert.ro)

Biserica. Una calda, alta rece

1. Ortodoxă Română. Strînge semnături pentru definirea familiei în Constituție ca fiind formată din bărbat și femeie. Și de aici, scandal! Cald. Fierbinte chiar.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/986593158078023″ mbottom=”50″]

2. Catolică. Rece. Rece ca marmura sculptată și acoperită, în Italia, cu ocazia vizitei președintelui iranian Hassan Rouhani.  Alt scandal! Vinul nu e rece, pentru că nu e deloc. Așa-i civilizația noastră europeană, respectă drepturile omului care nu respectă drepturile celorlalți oameni. Care nu sînt reci. De tot.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/popescu.ionut.7/posts/1282618581763868″ mbottom=”50″]

(foto: AP/Rex)

Klaus Iohannis si amputarea atributiilor prezidentiale

Comportamentul președintelui Johannis sau ”modelul de președinte” pe care îl promovează nu este nou. Acest model a fost proiectat încă din vara lui 2013.

Proiectul de modificare al Constituției inițiat și promovat de USL, cu PNL și Crin Antonescu în fruntea Comisiei de revizuire, a creionat modelul prezidențial pe care îl vedem aplicat astăzi de Klaus Johannis.

Chiar dacă Constituția nu s-a modificat încă, Johannis ne oferă în premieră un teasing pentru ceea ce este foarte probabil să urmeze.

Astfel:

Johannis nu se luptă cu premierul. Johannis se întâlnește, discută, cooperează și convine cu premierul.

Premierul este cel care comunică deciziile și administrează țara. Este vioara întâi pe scena politică. Premierul este cel care dă tonul și setează agenda media. Rolul de prim-jucător al țării îi revine premierului, nu președintelui.

Johannis nu se luptă cu Parlamentul. Johannis ia act, observă sau, eventual, nu trece cu vederea. Însă Johannis nu acuză, nu se războiește și nu cheamă la ordine.

Parlamentul trebuie să se recredibilizeze și să recapete încrederea cetățenilor.
Johannis își dorește un Parlament puternic. Nu întâmplător, primul discurs în calitate de președinte a avut ca temă ”recredibilizarea Parlamentului”.

Partidul care are majoritatea parlamentară necesară să desemneze premierul decide și numele viitorul premier. Johannis nu se implică în jocurile din interiorul partidelor și nu are preferințe. Numele premierului îi este indiferent. Partidul este cel care decide.

Johannis este deasupra jocurilor din interiorul partidelor și deasupra luptelor politice duse în mocirlă. Johannis poate colabora atât cu un premier PNL, cât și cu un premier PSD.

Cine pierde – cine câștigă

Un președinte decorativ este atât pe placul partidelor politice, cât al structurilor de forță.

Noul PNL – vechiul PDL și vechiul PNL – nu își doresc să retrăiască experimentul Băsescu. PDL este încă timorat de umbra fostului președinte, în timp ce PNL își mai tratează și acum cicatricile provocate de Băsescu în perioada 2004-2008.

PSD este un alt partid care suferă de complexul Băsescu. Candidat sau nu, Băsescu le-a suflat de trei ori funcția de președinte celor din PSD. 2004, 2009 și 2014 vor rămâne în istoria PSD marcați drept ”ani negri”. Teama pe care o inspiră încă partidul lui Iliescu, Năstase și Ponta, atunci când ajunge în apropierea Palatului Cotroceni, nu poate fi atenuată decât dacă această funcție este golită de conținut. De mai bine de 10 ani, poporul nu vrea ca PSD să dețină puterea totală. Însă un președinte aproape decorativ nu sperie pe nimeni. PSD va avea șanse reale să ocupe din nou Palatul Cotroceni doar când această funcție va fi golită de conținut. Amputarea atribuțiilor prezidențiale este singura șansă pentru PSD să își mai treacă în portofoliu funcția de președinte al României. Chiar Victor Ponta a reluat în plină campanie electorală tema necesității amputării atribuțiilor prezidențiale.
Victor Ponta, 19 octombrie 2014 (sursa: RomâniaTv): “Eu aş fi un preşedinte parlamentar, ca un preşedinte ales de Parlament, dar ales prin vot universal. Este valabil pentru Polonia, Bulgaria, Austria, sunt mai multe ţări în care preşedintele, deşi este ales prin vot direct, nu stă toată ziua peste Guvern. E un singur caz în Europa, Franţa, în care preşedintele are puteri executive sporite”.

Structurile de forță – sunt un alt actor care nu își mai doresc ca ”accidentul” Băsescu să se mai repete. Capii serviciilor s-au săturat de un președinte mână forte. Gustul dulce al libertății este mult prea puternic. Un președinte ales de popor, înzestrat și cu o personalitate puternică, este greu de controlat sau de înlăturat de la putere. Cele două referendumuri, din 2007 și 2012, au demonstrat că poporul nu este dispus să renunțe la cel pe care l-a votat, chiar dacă acesta nu mai beneficiază de foarte multă popularitate. Un premier, în schimb, este mult mai ușor de controlat. Fără să fie investit cu putere direct de popor, dependent de jocurile de putere din partide și din Parlament, acesta este mult mai ușor de înlăturat de la putere (precedentul Boc și MRU). Structurile de forță pot să controleze, să manipuleze și să influențeze mult mai ușor și cu resurse mai puține masele restrânse – partide și Parlament – decât masele mari – populația.

Modificarea Constituției pentru a diminua puterile președintelui în raport cu premierul este soluția câștigătoare atât pentru partide, cât și pentru structurile de forță. Rolul de prim-jucător al țării îi va reveni premierului, însă acesta este lipsit de cel mai puternic atuu: votul direct al poporului.
Primul-jucător al țării va fi ”ales” de Parlament. Poporul trebuie să-și recapete încrederea în Parlament, iar în acest sens se va trece la sistemul de vot pe liste. De asemenea, poporul trebuie să își recapete încrederea în partidele politice. PNL și PSD sunt curățate cu ajutorul DNA și adoptă rezoluții de integritate.

Demonizarea lui Băsescu

Singurul impediment pentru ”operarea” și ”amputarea” atribuțiilor prezidențiale nu îl constituie nici CCR ( ”lecția” Greblă a fost asimilată și învățată”) și nici Comisia de la Veneția. Singurul impediment îl constituie…poporul. Care, foarte probabil, nu va accepta să voteze un președinte decorativ și castrat de principalele atribuții prezidențiale. Pentru a fi convins mai ușor, poporul trebuie să ”înțeleagă” că un președinte cu atribuții sporite este un ”rău” pentru țară. Iar demonizarea lui Traian Băsescu servește perfect acestui scop. ”Regimul Băsescu” trebuie portretizat ca fiind cea mai coruptă și cea mai urmărită penal putere din România. Poporului trebuie să i se prezinte un film în care Traian Băsescu, folosind pârghiile de putere pe care i le-a oferit actuala Constituție, a dezvoltat și a patronat adevărate rețele mafiote, în timp ce același popor suferea tăieri salariale. Poporul trebuie să înțeleagă că o putere prea mare corupe, iar ”accidentul” Băsescu nu trebuie să se mai întâmple. ”Regimul Băsescu” trebuie asociat cu următoarele atribute sau simboluri: abuz, mafie, clan, corupție, genți cu bani, etc. În momentul în care campania de demonizare a lui Traian Băsescu își va face efectul, poporul va accepta cu mult mai mare ușurință amputarea atribuțiilor prezidențiale. Tot în acest scop, în paralel cu demonizarea lui Băsescu, poporului i se servește modelul Johannis. Modelul ”președintelui altfel” care și-a amputat de bună voie atribuțiile prezidențiale.

Amputarea atribuțiile prezidențiale în viziunea USL (PNL+PSD)

– Rol formal în desemnarea premierului: Președintele desemnează drept candidat pentru funcția de prim-ministru pe reprezentantul partidului sau alianței care a obținut cel mai mare număr de mandate la alegeri.

– Președintele nu mai beneficiază de imunitatea prezidențială, cu excepția celei pentru declarațiile politice.
Obs: Johannis declara chiar în campania electorală că este dispus să renunțe la imunitatea prezidențială.

– La numirea judecătorilor şi procurorilor, rolul şefului statului ar urma să fie strict ceremonial, de semnare a decretului, propunerile de desemnare venind de la Consiliul Superior al Magistraturii.

– Președintele, obligat să numească miniștrii propuși de premier în caz de remaniere
Obs: Johannis nu a avut nicio obiecție față de numirea lui Teodorovici la Finanțe, deși actuala Constituție îi permite acest lucru.

– Președintele nu mai poate cere urmărirea penală a unui membru din Guvern. Miniștrii beneficiază de o imunitate sporită. Astfel, odată pornită urmărirea penală în cazul unui ministru, decizia de suspendare din funcție va reveni președinților celor două Camere din Parlament, nu președintelui țării, ca în Constituția actuală.

– Președintele nu mai poate convoca un referendum fără aprobarea Parlamentului.

(Foto: agerpres.ro)

Mirul si Regulamentul Senatului bat Constitutia României

Mai lăsaţi-mă cu Constituţia!Sunt un om credincios, am fost la Mormântul Sfânt, eu am un crez pe lumea asta: nu voi sta niciodată în genunchi! Aici s-a ajuns să stai în genunchi! Nu m-a rugat domnul Şova să îl apăr, eu ţin mult la acest om, e un băiat extraordinar de bine pregătit. L-am dat pe domnul Şova cu mir, pe care l-am adus eu de la Mormântul Sfânt. Noi suntem într-o anormalitate în momentul ăsta! Cum au apărut probleme peste noapte, până acum nu au fost? Am aşteptat 10 ani să se termine cu o imunitate şi nu se întâmplă nimic.

Răspunsul senatoarei Florina Ruxandra Jipa (UNPR/PSD) –  cea care l-a miruit pe Dan Şova în plenul Senatului –  la întrebarea ziariştilor privind încălcarea Constituţie României, art.76, (Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră). Aceeaşi care, în luna februarie, îşi depusese candidatura pentru funcţia de judecător al Curţii Constituţionale a României, prin vacantarea postului după demisia judecătorului Toni Greblă.

În hotărîrea de a nu încuviinţa solicitarea DNA, senatorii au invocat regulamentul acestei Camere, care prevede că se ia în consideraţie numărul total al senatorilor, şi nu cel al prezenţilor.
Aşadar, Senatul României funcţionează după un regulament care încalcă Constituţia, iar noi aflăm abia cu o asemenea ocazie. De ce? Din prea mare preocupare pentru legalitate a aleşilor noştri.
Mai mult, echipa de comunicare a Elenei Udrea scrie pe contul acesteia de Facebook:

Parlamentul şi Justiţia dublei măsuri

Şocant! Senatul a decis că Dan Şova nu poate fi arestat preventiv pentru că nu s-au îndeplinit condiţiile din statutul parlamentarilor: nu au votat jumătate plus unu din numărul senatorilor pentru încuviinţarea cererii DNA. Au votat 79 de senatori din 85 câţi era nevoie pentru o majoritate calificată.

Reamintim faptul că Elena Udrea este în arest în dosarul „Gala Bute” deşi Camera Deputaţilor a făcut acelaşi lucru ca în cazul lui Dan Şova: au fost doar 170 de voturi în favoarea arestării din necesarul de 199 pentru o majoritate calificată invocată acum. Avocaţii au invocat atunci această situaţie, dar s-a trecut foarte uşor pentru că era vorba de „duşmanul poporului”.

Sunt două variante: fie lui Şova i se aplică acelaşi tratament ca şi Elenei Udrea, fie am asistat la un uriaş abuz al conducătorilor Camerei Deputaţilor, în frunte cu Valeriu Zgonea, şi a celor din Justiţie în cazul fostului ministru al Dezvoltării.

În oricare dintre situaţii, avem de-a face cu o mizerie politică.

PS. Pentru cei care argumentează că regulamentul Camerei Deputaţilor şi cel al Senatului diferă, le reamintim că legea bate regulamentul.

‪#‎Kafka‬

Echipa de comunicare

Aşadar, nici măcar aleşii între ei nu sînt egali în faţa legii.  Cum s-a ajuns aici? Răspunsul PNL la cele întîmplate astăzi este propunerea de alegeri anticipate. Şi analizarea posibilităţii sesizării CCR. Atît. Pînă acum nu au fost senatori şi deputaţi, nu au habar cum funcţionează o instituţie fundamentală a statului de drept, cea în care electoratul i-a ales să-i reprezinte. Dar acum vor să fie aleşi! Din nou, anticipat. Nu vă este  ruşine?
UPDATE:
Melania Cincea, pe Facebook:

Senatorul PSD Florina Jipa, care azi, în Parlament, l-a miruit, la propriu, pe senatorul PSD Dan Şova, spunându-le apoi jurnaliştilor “Mai lăsaţi-mă cu Constituţia!”, este soţia lui Cristian Jipa.
Cine e Cristian Jipa? Judecătorul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a scăpat milimetric de inculpare în dosarul de corupţie al fostului senator PSD Cătălin Voicu.
Cine e Cătălin Voicu? Cel care, mai acum câţiva ani, se visa ministru de Interne şi care le spunea unor colegi de-ai săi că, dacă va ajunge în acea funcţie, “în trei ani de zile poate face toată reţeaua din România”. Nu i-a ieşit planul. Ceea ce l-a afectat nu doar pe senatorul Voicu, ci şi pe judecătorul Jipa. “Dânsu’ a fost unul din cei mai afectaţi oameni că n-am ieşit ministru de Interne, atunci. M-a sunat. Zice: «Dom’le, înseamnă că sunteţi un partid de tâmpiţi»”, spunea Cătălin Voicu, într-o convorbire interceptată.

(Foto: b365.ro)

Aplaudatul cu o singura mina

Tehnici de vîrf în parteneriatul strategic

Wow: victorie! Magistraţii anticorupţie au fost încurajaţi să bage mare la arestări şi condamnări! Dublu wow: baronii şi lacheii lor au fost ameninţaţi că-i ia mama dracu’ dacă se mai suie cu bocancii pe Justiţie şi pe Constituţie! Triplu wow: independenţa presei va fi sprijinită! Yes! Sîntem salvaţi! Vizita doamnei Nuland, de la Externele americăneşti, a repus România pe drumul cel drept, cu Stat de Drept. Am învins! Rezolvă americanii tot. Ura. Hai la una mică.

Entuziasmul care mijeşte prin diverse comentarii nu poate fi decît legitim, fireşte. “Cea mai cinstită guvernare” se va trezi cu toţi cinstiţii în pîrnaie, unul după altul. Baronii sînt terminaţi. Debaronizată, populaţia, în special cea rurală, va vota lucid, pentru politicieni integri şi competenţi. Mogulii sînt şi mai terminaţi. Demogulizată, presa aservită va înlocui, subit, coprofagii cu jurnalişti adevăraţi, care nu vor mai spăla pe creier populaţia, ajutînd toate scursurile penale să ajungă la putere. Nu?

Această salubrizare politico-mediatică va relansa economia, asigurînd climatul investiţional optim, stabil, bazat pe o maximă predictibilitate legislativo-fiscalo-administrativă, care va atrage turme de investitori strategici occidentali, nu cirezi de şmenari tactici orientali. România se va alinia, în sfîrşit, la normele Vestului, care asigură prosperitatea reală şi durabilă, lepădîndu-se de canoanele Estului, care asigură rahatul praf. Entuziasmul nu poate fi decît legitim.

Exceptînd, desigur, cazul în care nu e. Americanii pot face multe. Uneori le iese, uneori, nu. Ţine şi de ei, că nu toţi guvernanţii americani sînt la fel. Dar ţine şi de partea cealaltă. Ce pot face într-o ţară care nu este a lor? Colonialism amical? Cînd colonul clientului, ascendent, transvers şi descendent, e plin cu ce se vede, clisma numai amicală n-ar fi. Şi, oricum, ar trebui schimbată radical dieta, că degeaba scoţi tot, dacă tot aia intră. Or, rezistenţa la schimbare este uriaşă. Să fim serioşi, colonialismul e depăşit. Românii sînt mult prea independenţi.

Ce faci, atunci, cu o ţară independentă, total, de gîndirea occidentală, în care populaţia, în covîrşitoare majoritate, nici măcar nu înţelege ce-i aia plagiat, darămite să se simtă jignită că e condusă de un plagiator? Ce faci cu o ţară în care opoziţia bate cîmpii, bătîndu-se pe ciolanul mandatelor de europarlamentar? Ce faci cu o ţară convinsă, majoritar, că toţi sînt o apă şi-un pămînt, deci soluţia e în absenteism? Ce faci cu o ţară în care şi formatorii de opinie consideraţi mai răsăriţi înghit toate aberaţiile şi le regurgitează pe tonul cel mai doct cu putinţă? Ce faci cu o ţară pentru care separaţia puterilor, independenţa Justiţiei şi respectul pentru Lege nu înseamnă nimic? Că dacă ar însemna, poate s-ar scandaliza.

Iei notă de materialul clientului. Notezi, de pildă, aşa cum a făcut şi doamna Nuland, indiferenţa opiniei publice româneşti faţă de chestiunile privind Domnia Legii. Aşa zic americanii la “Stat de Drept”. Fiindcă nu înseamnă chiar acelaşi lucru. Ce vreţi, ei au o altă viziune, greşită, desigur, prin care Statul nu patronează Legea. Ci Statul trebuie să fie primul supus al Legii, fiind şi cel mai puternic. O ia razna şi Statul lor, normal, dar ei nu tac, în marea lor majoritate. Nu stau cu mîinile în sîn. Nu se resemnează. Nu li se rupe.

Evident, lucrurile notate cu prilejul diverselor vizite sînt puse alături de nota fundamentală, care confirmă că România este, totuşi, membră în alianţa NATO. Se oferă tot sprijinul, toate încurajările, toată consultanţa. Dar alianţă cu de-a sila, nu se poate. Americanii au o vorbă: la aplaudat, trebuie două mîini. Aplaudatul cu o singură mînă nu poate fi transformat în procedeu de succes. Cu o singură mînă se dau palme. De-o vreme, americanii le primesc cu regularitate de la aliaţii dîmboviţeni. Pînă vor da şi ei. Nu cu palma, cu şutul. În fund. Out! Ar fi o noutate, dar progresul e infinit, nu-i aşa? Aceasta e paleta opţiunilor: între aplauze şi şut în fund. Paleta opţiunilor României, nu ale unei guvernări sau alteia. Ideea că românii îşi pot vedea de-ale lor, fiindcă America va face pentru România tot ce românii nu înţeleg că trebuie să facă, garantează doar şutul.

Antonescu e blocat iar Ponta si Dragnea scapa de furia baronilor

Cum s-a ajuns la decizia de a organiza referendumul pentru Constituție împreună cu alegerile europarlamentare?

În 6 ianuarie 2014 Adrian Năstase a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare. În 10 ianuarie 2014 legea descentralizării lui Dragnea a fost declarată în unanimitate neconstituțională de CCR. În 13 ianuarie 2014 USL anunța că va organiza referendum pentru Constituție concomitent cu alegerile europarlamentare.

Ce s- a întîmplat? De ce n-a știut nimeni de această schimbare de macaz în USL?

Cel mai probabil, baronii, speriați de condamnarea lui Năstase și turbați de căderea descentralizării, au sărit la gîții lui Dragnea și Ponta, să-i linșeze. ”Nu ne interesează ce și cum faceți, dar ne dați puterea locală și ne scăpați de justiție! Nu ne interesează certurile voastre cu Antonescu. Împăcați-vă cu el și haideți să facem dracului o treabă, că ne încalecă pe toți Băsescu, Curtea Constituțională și justiția.” Drept răspuns, Dragnea și Ponta, să scape de gloatele turbate de baroni penali, le-au oferit, în disperare, varianta referendumului pentru Constituție concomitent cu alegerile europarlamentare. ”Vreți descentralizare? Vreți să scăpați de Băsescu și justiție? Vreți să scăpați de Curtea Constituțională? Puneți mîna la muncă și aduceți oamenii la vot în mai și aveți tot ce v-ați dorit. Altfel nu se poate. Singura modalitate prin care putem să avem descentralizarea așa cum ne-o dorim noi și singura modalitate prin care putem scăpa de instituțiile statului și ale justiției care ne deranjează e să trecem cît mai repede noua Constituție. N-o putem trece împreună cu alegerile prezidențiale, că ne trezim dracului cu Antonescu președinte puternic pe actuala Constituție și n-am făcut nicio afacere, doar îl înlocuim pe Băsescu cu Antonescu. Trecem Constituția în mai, cu prag de 50%, împreună cu alegerile prezidențiale. Vreți descentralizare și impunitate, nu vă mai smiorcăiți și nu ne mai cereți nouă, puneți mîna și mobilizați alegătorii la vot. Noi nu avem ce face atîta timp cît e în vigoare actuala Constituție, care ne leagă de mîini și de picioare. Nu vedeți că nu trece nimic de Curtea Constituțională? Nu vedeți că nu trece nimic de Băsescu? Nu vedeți că nu trece nimic de ICCJ? Dacă vreți să vă ajutăm cu impunitatea și descentralizarea dați-ne puterea prin noua Constituție. Schimbarea e la îndemîna voastră. Sînteți în stare să mobilizați lumea la vot? Bravo, veți avea descentralizare și impunitate. Nu sînteți în stare, nu veți avea nici descentralizare, nici impunitate.”

Efectele deciziei de organizare a referendumului pentru Constituție împreună cu alegerile europarlamentare, în mai?

  1. Ponta și Dragnea scapă pentru cîteva luni de furia baronilor și de decapitare și aruncă responsabilitatea pe umerii baronilor, cei care vor trebui să aducă lumea la vot.
  2. Antonescu este ținut în șah încă patru luni, timp pierdut pentru el, în care nu mai poate face pe salvatorul dreptei împotriva USL. După ce va fi lăsat de căruță, în mai, va fi prea tîrziu pentru el să-și contureze povestea prezidențială antipesede,

Alegerile europarlamentare, instrumentul scoaterii Romaniei din UE si din lumea civilizata

Alegerile europarlamentare sînt folosite în cel mai populist și iresponsabil fel cu putință pentru a impune o Constituție care consfințește ieșirea României din Uniunea Europeană și întoarcerea spre Rusia și China și instaurarea unei dictaturi a bunului plac al Mafiei.

PSD și PNL, membre ale grupurilor socialist și liberal din Parlamentul European, profită de alegerile europene și încearcă să strecoare în weekendul în care acestea vor avea loc în toată Europa oficializarea eliminării totale a statului de drept în România și impunerea statului totalitar.

Este pentru prima oară în Uniunea Europeană cînd un stat membru folosește ca paravan al trecerii la dictatură chiar instrumentele cele mai democratice ale Uniunii Europene, alegerile pentru Parlamentul European.

În asemenea condițiuni se cer reacții radicale din partea tuturor celor care se opun întoarcerii României cu fața spre est și spre totalitarism, spre domnia fărădelegii și a forței. Cea mai radicală soluție, singura dealtfel, este anunțul de boicotare a referendumului (sau referendumurilor) și alegerilor europarlamentare din weekendul 24-25 mai făcut de toate partidele care încă mai cred în Uniunea Europeană, în democrație și în statul de drept. Anunțul de boicotare trebuie să fie comun și făcut public, la cel mai înalt nivel în organismele europene și transmis tuturor cancelariilor occidentale. Aceasta nu înseamnă că partidele de opoziție nu se înscriu la alegerile europarlamentare cu liste. Oricum, înscrierile se fac pînă în 25 martie, deci dacă ar boicota alegerile încă de la înregistrare s-ar putea ajunge în situația în care este posibil ca referendumul să nu mai aibă loc și totuși partidele de opoziție să nu participe la alegerile europarlamentare. Partidele de opoziție trebuie să se înregistreze cu liste la europarlamentare și apoi, în declarație comună, liderii de partid și candidații, unii dintre ei cu nume sonore și notorietate națională și europeană, să anunțe boicotul alegerilor europarlamentare dacă referendumul pentru revizuirea Constituției va fi organizat împreună cu alegerile europarlamentare. Boicotul ar însemna refuzul de a face campanie și de a participa la acțiuni de campanie, refuzul de a participa cu reprezentanții în birourile electorale și de secții și cererea către propriii susținătorii de a nu participa la vot.

Uniunea Social Liberală a arătat deja că poate distorsiona grav rezultatele unui scrutin electoral, prin hoție și intimidare, iar organizarea referendumului pentru revizuirea Constituției concomitent cu alegerile europarlamentare nu ar însemna altceva decît utilizarea instrumentelor democratice europene în scopuri totalitare care ar invalida România ca stat de drept și stat membru al Uniunii Europene, NATO și Parteneriatului Strategic. Ar fi pentru prima oară cînd un stat membru al Uniunii Europene ar fi scos din lumea civilizată chiar cu ajutorul alegerilor europene.

Participarea partidelor responsabile la alegerile europarlamentare în condițiile în care în același weekend ar avea loc și referendumul pentru revizuirea Constituției ar cauționa un simulacru care se ascunde în spatele alegerilor pentru Parlamentul European. Dacă alegerile pentru Parlamentul European sînt utilizate în scopul scoaterii României din Uniunea Europeană și întoarcerii sale către totalitarism, poate că Uniunea Europeană ar trebui să ia în considerare amînarea acestora, dacă USL nu renunță la ideea de a organiza referendumul pentru Constituție concomitent cu alegerile europene. Nu știu cum se poate face aceasta la nivel european, însă instituțiile europene și marile familii politice europene se pot înțelege să blocheze alegerile europarlamentare din România dacă USL nu renunță la organizarea referendumului împreună cu acestea. Acceptarea plebiscitării totalitarismului prin intimidare și falsificare a scrutinului sub sigla Uniunii Europene nu face cinste acesteia din urmă.

Cred că partidele de opoziție ar trebui să ia în considerare chiar demisia parlamentarilor, atîția puțini, cît sînt, din Parlament, în cazul în care nu se renunță la ideea impunerii unei Constituții totalitare prin referendum în chiar ziua alegerilor europarlamentare.

Jumătățile de măsură și micile interese meschine nu își au rostul și nu aduc nimic bun.

Mai mult decît atît, simbolic, cred că marile personalități intelectuale de la noi se pot înscrie la alegerile europarlamentare, pe lista unui partid al cărui cap de listă să fie Monica Macovei. Dacă mă întrebați pe mine, și chiar dacă nu mă întrebați, cred că partidul ar trebui să fie PNȚcd, că oricum nu se înghesuie lumea acolo, și datorită valorii simbolice a acestui partid, partid-simbol al luptei împotriva totalitarismului și primul partid românesc membru al unei familii de partide europene. PNȚcd e bun și din alt punct de vedere, pragmatic: respectivele personalități nu vor să fie parlamentari europeni, prezența lor pe listă e doar simbolică, e un statement. E suficient ca doar primul loc să fie eligibil, sau primele două, adică cel ocupat de Monica Macovei și cine o mai fi pe locul doi. Atenție, listele se depun cel tîrziu la sfîrșitul lui martie. Nu știm dacă va fi boicot sau nu, dar dacă va fi este important cine boicotează. Una e să ai o listă cu Luhan, una e să ai o listă cu Macovei, Pleșu, Patapievici, Cărtărescu și cine o mai fi din societatea civilă. Sau poate fi o listă comună a tuturor partidelor de opoziție membre ale PPE sau aspirante.

Dacă mergem pe burtă și ne vedem fiecare de treaba lui s-ar putea să ne întîlnim toți la Canal într-un final apoteotic. Nici măcar asta nu e catastrofal. Catastrofal e ce se va întîmpla cu România încă cîțiva zeci de ani de acum încolo. Important e să facem zgomot cît mai tare. Avem nevoie de atenția presei de la noi, de atenția presei internaționale, de atenția cancelariilor occidentale.

Utilizarea cinică a simbolurilor europene, a simbolurilor democrației, pentru a acoperi scoaterea României din lumea civlizată, este inadmisibilă și cere reacții pe măsură. La finalul lui mai toată atenția Europei politice și mediatice se va îndrepta spre alegerile pentru Parlamentul European din toate țările membre și nu spre felul în care Uniunea Social Liberală va organiza și gestiona alegerile europarlamentare și referendumul pentru revizuirea Constituției. Am văzut cum organizează Uniunea Social Liberală referendumurile aferente loviturilor de stat pe care le dă cu frecvență anuală. Cu toată atenția statelor europene asupra propriilor alegeri europarlamentare, în România referendumul pentru revizuirea Constituției, alegerile europarlamentare și, posibil, referendumul pentru demiterea președintelui, se vor transforma într-un masacru, nu numai într-un simulacru. Vom asista, pe fondul hărmălaiei europene, la un nou 1946. Cutărache și cutărică din opoziție, destul de puțini cutărici dealtfel, se vor alege cu un post de europarlamentar, iar România se va alege cu o Constituție care o scuipă afară din Europa și din lumea civilizată și o întoarce spre Rusia și totalitarism.

Avem de ales între  a pune capul în pămînt, a face mici calcule, a ne bate cu ei pe terenul lor, sperînd să ne alegem fiecare cu cîte ceva acolo și a lupta radical și coordonat încă de pe acum. După ce ai înghițit otrava degeaba te mai umfli în pene la lupta dreaptă, nu te prinde primul pumn în picioare, viu. Nu cred că a înghiți otrava organizării referendumului pentru Constituție împreună cu europarlamentarele e una dintre cele mai deștepte mișcări ale opoziției politice și societății civile.

Cînd știi că mergi la tăiere nu stai ca bleaga.

Presedintele si noua Constitutie. Argumente si scenarii.

Iată o listă cu articole pe care le-am scris de-a lungul timpului pe Blogary despre prezidențiale și o nouă Constituție. Știu, nu sînt grohăieli motivaționale și urături sub LSD, nu sînt nici predicții, însă găsiți aici toate scenariile, simulările și argumentele posibile și imposibile. Lucrurile nu sînt chiar atît de simple și de clare nici pentru USL. De obicei, politicienii nu văd în viitor și nu sînt capabili să imagineze consecințele deciziilor de azi.

19 aprilie 2013 –  Antonescu președinte, Ponta cel mai puternic om în stat, Băsescu renăscut 

Un lucru e clar: pe actuala Constituție, Victor Ponta va candida la prezidențiale. Există însă, în același timp, și posibilitatea unui armistițiu Ponta-Antonescu, prin care USL rămîne unit și Antonescu candidează la prezidențiale. Un asemenea armistițiu presupune modificarea Constituției și negocierea puterii între Președinte și Prim Ministru. Probabil PSD-ul va cere ca în noua Constituție președintele să nu mai poată desemna premierul și acesta să fie automat președintele partidului care a cîștigat majoritatea relativă. În același fel se pot negocia și serviciile, și justiția. PSD-ul nu va accepta un Președinte puternic și în același timp pe Antonescu candidat din partea USL.

Prima mențiune publică a scenariului negocierii între PSD și PNL a unei noi Constituții cu președinte slab, din cîte știu eu, deși s-ar putea să mă înșel. Dacă n-aveau ideea (greu de crezut, la consultanți useliștii stau infinit mai bine decît dreapta), atunci să-mi spună să-mi deschid contul ăla din Insulele Seychelles în care o să bage 1 milion de euro.

22 aprilie 2013 – Vor avea PSD și PNL candidat comun la prezidențiale?

S-ar putea negocia o susținere doar după ce Constituția va fi modificată astfel încît președintele să nu mai desemneze premierul. Dar chiar și așa, partidul care desemnează premierul nu ar avea puterile pe care le are acum președintele.

…

S-ar putea negocia scăderea puterilor prezidențiale prin modificarea Constituției însă trecerea unei noi Constituții nu e sigură, pe de o parte, iar pe de altă parte nu ar rezolva prea mult problemele PSD-ului, care s-ar vedea izolat într-un sistem parlamentar de facto. Chiar și cu 35-40% în 2016 PSD riscă opoziția, așa cum am mai arătat. De obicei, partidele mai mici negociază mai bine între ele și cîștigă fiecare mai mult decît dacă ar negocia cu partidul cel mai mare, ceea ce face ca partidul cel mai mare să rămînă izolat. Faptul că premierul este desemnat de partidul cu cele mai multe mandate nu asigură însă și trecerea guvernului, dacă nu există, ca în cazul președintelui, posibilitatea de a forța o majoritate sub amenințarea dizolvării Parlamentului. Astfel, PSD, chiar și cu un Antonescu președinte decorativ, ar putea avea surpriza ca din 2016 să treacă în opoziție.

28 mai 2013 – Puterea politică se mută de la Președinte la partidele mici, au decis partidele mari

Al doilea partid ca număr de mandate are șanse mai mari decît primul partid să dea guvernul, iar partidele mici devin extrem de puternice. Astfel, partidul cel mai mare primește dreptul de a nominaliza premierul. Negociază cu celelalte partide și nu ajunge la o soluție. Guvernul nu trece. Al doilea partid ca număr de mandate primește dreptul de a nominaliza premierul. De frica anticipatelor, partidele se vor înțelege între ele și de data asta guvernul va trece. Partidele mici vor negocia mult mai dur cu primul partid decît cu al doilea.

5 iunie 2013 – Constituția și Partidul Superputere

Dacă se păstrează actualul sistem sau se trece la sistem unicameral ”pur”, se adoptă sistemul de vot majoritar (așa-zisul ”uninominal pur și dur”) iar Președintelui i se ia atribuția desemnării premierului, există riscul ca Parlamentul să reprezinte puterea unui singur partid, iar un Parlament puternic, neechilibrat de alte puteri, transformă partidul majoritar într-o superputere politică.

6 iunie 2013 – Situațiunea strategică

Propunerile PSD vizează eliminarea Președintelui din ecuația puterii, rămînînd ca aceasta să fie disputată doar de partidele cu structuri teritoriale puternice, așa cum este PSD și așa cum speră să devină PNL.

11 iunie 2013 – ”Constituția Antonescu” menține atribuțiile prezidențiale în desemnarea premierului

Văd că n-a remarcat nimeni, dar Președintele păstrează în continuare aceleași puteri ca și pînă acum în desemnarea premierului. Toată presa o dă în continuare cu ”Președintele decorativ”, în condițiile în care amendamentul Chiuariu conservă forța politică a Președintelui. Mă mir însă că acest amendament le-a scăpat pesediștilor și că au fost păcăliți atît de ușor. Asta dacă ei chiar iau în serios Comisia Antonescu și nu joacă teatru ca să-l îngroape pe Antonescu, noul tată al Constituției.

12 iunie 2013 – Desemnarea premierului în variantele Băsescu, Chiuariu și Dragnea

Ceea ce este extrem, extrem de important, decisiv chiar, și schimbă complet datele problemei, este nesincronizarea alegerilor prezidențiale cu cele parlamentare. Dacă alegerile ar fi fost simultane, atunci Președintele nu ar fi avut marjă de manevră nici în ”varianta Chiuariu”. Ar fi venit la putere ca reprezentant al unei alianțe și probabil că susținerea la prezidențiale ar fi fost condiționată de formarea unei alianțe politice care apoi să dea premierul. În condițiile în care între alegerile prezidențiale și cele parlamentare e o distanță de doi ani, un politician poate ajunge președinte ajutat de o alianță apoi în doi ani poate schimba alianța. Să zicem că-l cheamă Antonescu (am luat un nume la întîmplare) și ajunge președinte în 2014 cu ajutorul alianței PSD-PNL apoi inițiază formarea unei alte alianțe, PNL-PDL, să zicem, din rîndurile căreia desemnează apoi un premier în 2016 (o alianță are șanse foarte mari să bată PSD).

19 iunie 2013 – Trei chestii fierbinți

  1. Așa cum am mai scris, dacă trece actuala variantă de Constituție, PSD îl poate sprijini pe Antonescu să cîștige alegerile prezidențiale în 2014 iar în 2016 Antonescu poate da guvernarea unei alianțe din care face parte PNL, dar nu și PSD.  Alegerile prezidențiale și parlamentare sînt la doi ani distanță, iar un lider politic poate fi ales Președinte din partea unei alianțe, iar între timp să schimbe împreună cu partidul său alianța și să dea guvernarea peste doi ani unei alte alianțe. Eu sînt convins că PSD nu va vota o asemenea modificare. Va prefera ori actualul sistem în care Președintele poate, la limită, forța o majoritate, iar Ponta va candida la prezidențiale, ori va prefera un sistem în care Președintele desemnează premier de la partidul, nu de la alianța, cu cele mai multe mandate (varianta Dragnea).

27 iunie 2013 – Personalizarea alianțelor

Pe termen scurt PSD e avantajat de sistemul semiprezidențial, pe termen mediu și lung e avantajat de sistemul parlamentar. Cu alte cuvinte, poate încerca modificarea Constituției și eliminarea atribuțiilor prezidențiale, dar care să opereze după ce expiră mandatul prezidențial al lui Ponta. Dacă vom rămîne la actualul sistem, partidul mare, PSD în cazul nostru, va avea întotdeauna această problemă: personalizarea alianțelor împotriva sa.

3 iulie 2013 – Antonescu președinte, șansa unității dreptei.

  1. Varianta ”Președinte cu atribuții reduse – Constituția nouă”: Antonescu, ajuns președinte, forțează o alianță anti-PSD înregistrată la tribunal între PNL și celelalte ”partide de dreapta” (PDL, FC, PNȚcd, NR) și în 2016, dacă această alianță are mai multe mandate decît PSD, va da premierul (conform ”Constituției Antonescu”, amendamentul Chiuariu, ”Președintele desemnează premier de la partidul sau alianța cu cel mai mare număr de mandate). Din decembrie 2014, cînd își începe mandatul prezidențial, și pînă în septembrie 2016 Antonescu are timp suficient să forțeze ”unitatea forțelor de dreapta”.

 

9 iulie 2013 – Revizuirea Constituției și Antonescu candidat USL: șanse minime

Dacă PSD ajunge pînă în toamnă cu Antonescu candidat din partea USL, PNL poate trage de timp la proiectul de revizuire a Constituției, poate chiar introduce în proiect prevederi neconstituționale, care să blocheze proiectul la Curtea Constituțională. Și se poate trezi astfel partid prezidențial iar Antonescu președinte cu atribuțiile lui Băsescu. Iar asta va schimba complet echilibrul politic și va face din Antonescu cel mai puternic politician iar din PNL cel mai puternic partid. Astfel, după 2016 PNL poate spera și la premier, într-o alianță cu PDL (dacă va supraviețui) sau chiar cu PSD, care va trebui să tacă și să înghită.

11 iulie 2013 – Scenarii și riscuri prezidențiale

Nici Antonescu nu e într-o situație prea bună. Dacă USL rămîne unit și Antonescu este candidatul alianței, în varianta în care trece revizuirea Constituției și președintele își pierde puterea, PSD se va demobiliza în turul II al prezidențialelor. Există chiar riscul să se demobilizeze întregul USL: Nici pesediștii, nici peneliștii nu mai au ce cîștiga de pe urma unui președinte fără atribuții, iar costurile financiare, de timp și energie în campania electorală și mobilizarea la vot în turul II nu-și mai au rostul. Dacă Antonescu va cîștiga prezidențialele, va trebui să-și dea demisia din PNL, însă ar rămîne cu influență destul de puternică în partid, dar nu comparabilă cu a unui președinte cu atribuțiile constituționale de acum.

Stirile zilei, linkuri, social media si offtopice – 14 ianuarie 2014

foto: founding fathers. Ne place sau nu, ei au fost și în 1989, 1990, 1991, 2003. Și, iată, 2014.

Zilnic vom avea linkuri politice și din lume adunate, tweeturi, statusuri de facebook, imagini video de la noi și de aiurea.

[wp_rss_multi_importer]

Blogary pe Twitter

Blogary pe Facebook

Post by Blogary.

Post by Blogary.

Scenariu pentru 24-25 mai: suspendare, o noua Constitutie si europarlamentare

UPDATE 14 ianuarie.

Înțeleg că alegerile europarlamentare pot fi puse în perioada 22-25 mai. Ceea ce înseamnă că USL va pune europarlamentarele pe 24 mai. În ziua respectivă partidele își mobilizează alegătorii ca de obicei. Prezența va fi între 25% și 30%. Nu se pune problema vreunui boicot. Va fi și prima zi de referendum pentru Constituție. A doua zi, pe 25 mai, se pune referendumul pentru demiterea președintelui. Și va fi și a doua zi de referendum pentru Constituție. În această zi sînt mobilizați la vot, prin referendumul pentru demitere, cei care nu ar fi venit în 24 mai și pe care nu-i prea interesează partidele. Nu va fi niciun boicot, deci va fi mobilizare maximă din partea tuturor taberelor politice. Absolut toți vor chema lumea la vot. În prima zi, pentru a se asigura cu cît mai multe mandate de europarlamentar și pentru a vota pentru sau împotriva Constituției, a doua zi, pentru a vota pentru sau împotriva lui Băsescu, pentru sau împotriva Constituției. Vor aduce PSD, PNL, PC, UNPR, UDMR, PPDD, PRM, PDL, PMP, PFC și PNȚcd peste 50% dintre alegători în 2 zile? Posibil.

  • 24 mai, referendum pentru demiterea președintelui Băsescu și prima zi de referendum pentru Constituție;
  • 25 mai, alegeri europarlamentare și a doua zi de referendum pentru Constituție. Probabil Băsescu nu este demis, însă se mobilizează alegătorii pentru Constituție.

Să zicem că vin la suspendare în jur de 40-50%, în condițiile în care Băsescu sigur nu va mai accepta boicotul. Un boicot la referendumul pentru Constituție cuplat cu venirea la referendumul pentru suspendare este foarte greu de realizat, în condițiile în care ”dreapta” nu are infrastructuri politice serioase și canale de comunicare cu marile mase populare.

A doua zi, la europarlamentare vor mai veni încă 25-30%, și aici niciun partid nu-și va permite să vorbească de boicot. Ba mai mult, nu-și va permite să vorbească deloc de boicot, nici măcar pentru prima zi, pentru a nu-și confuza alegătorii. Toate partidele vor mobiliza la vot, pentru sau împotriva noii Constituții, pentru sau împotriva suspendării lui Băsescu, ca să nu-și gonească alegătorii de la europarlamentare. În weekendul europarlamentarelor nu se poate discuta de boicot.

În jur de 25-30% dintre alegători vor veni de două ori la vot, și sîmbătă și duminică, în prima zi pentru a vota suspendarea și Constituția, a doua zi pentru a vota la europarlamentare și Constituția, dacă nu au votat-o în prima zi. Un asemenea weekend complicat electoral cere multă informație și comunicare cu marile mase alegătoare, deci vom asista la un adevărat război mediatic susținut de USL, care probabil ca pînă în mai va ocupa 95% din canalele de comunicare (acum ocupă probabil 80%). Oamenii trebuie scoși la vot două zile la rînd și vor trebui să voteze pe trei buletine: referendum pentru demitere, referendum pentru Constituție, europarlamentare.

Riscul USL-ului e să obosească oamenii în prima zi și să nu mai vină a doua zi la europarlamentare, iar riscul PSD-ului, destul de mic însă, e să fie demis Băsescu și să nu treacă noua Constituție, iar în august să fie prezidențiale anticipate după actuala Constituție, ceea ce va face din Antonescu un președinte cu atribuțiile lui Băsescu. Însă e greu de crezut că referendumul pentru noua Constituție nu va scoate în două zile scorul pe care îl va scoate referendumul pentru demiterea lui Băsescu într-o zi.

Dacă scenariul anunțat de USL, referendumul în 24 mai și 25 mai, împreună cu europarlamentarele, va deveni realitate, vom asista la unul dintre cele mai dure războaie politice, mediatice și electorale din ultimii 24 de ani. Dacă se va adăuga și referendumul de demitere a lui Băsescu, vom asista categoric la cel mai dur război politic, mediatic și electoral al României moderne. Și cel mai dezechilibrat din punctul de vedere al taberelor. Vom avea cinci Goliați versus un văr mai mic și mai bolnav al lui David.

Pe ce infrastructură politică, mediatică, civilă și doctrinară ne putem baza în varianta unui astfel de război? Aiasta e întrebarea.

Și care ar fi strategia de urmat într-o asemenea penurie de resurse? Partidele nu vor susține niciun fel de boicot, în joc fiind funcțiile de europarlamentar, adică obiectivele politice centrale, vitale, ale anului 2014 pentru politicienii ”dreptei”. Băsescu nu va susține niciun fel de boicot în cazul suspendării. Astfel, boicotul iese din discuție. Nu se pune problema ca cineva să ceară boicotul la referendumul pentru Constituție și să ceară venirea la vot la referendumul pentru suspendare și la europarlamentare. E prea riscant și complicat, mai ales pentru ”dreapta”, căruia îi lipsesc canalele de comunicare cu alegătorii și comunicatorii capabili să exprime ceva clar și coerent.

Astfel, șansa ”dreptei” e să fie mai mulți de NU decît de DA, atît la referendumul pentru demitere a președintelui, cît și la referendumul pentru adoptarea noii Constituții. Asta înseamnă ca ”dreapta” să ia mai mult decît USL și la europarlamentare. Ca demiterea președintelui și noua Constituție să fie respinse e nevoie de peste 50% din voturi împotrivă, pentru fiecare referendum. În condițiile în care USL susține demiterea și noua Constituție, iar ”dreapta” respinge demiterea și noua Constituție, ”dreapta” va trebui să învingă USL și să ia peste 50%.

Mai există varianta unui boicot total, dar aici va trebui să luptăm împotriva tuturor partidelor, lui Băsescu și ambițiilor europarlamentare ale politicienilor ”dreptei”. Și oricum, boicoturile astea duse la infinit sînt greu de argumentat. Nu putem refuza lupta la infinit, doar pentru că sîntem mai puțini.

Sînt convins că la dreapta se va vorbi acum la infinit de strategii de gherilă, neconvenționale, idei geniale cum să faci din rahat bici și să pocnească. Nu merge. E nevoie de un partid de 40-50% și de un imperiu media. Ieri, dacă se poate.

Dacă noua Constituție trece nu e totul pierdut. Dacă rămîne Constituția actuală și Ponta sau orice alt pesedist sau uselist cîștigă prezidențialele, cinci ani sîntem pe bară. Cel puțin cinci ani. Dacă trece noua Constituție, puterea se decide la parlamentare. Astfel, nu ne rămîne de făcut decît un partid de 45-50% și cel puțin un imperiu media și o structură nonguvernamentală la fel de formidabilă ca partidul și imperiul media.

PS. Deși, dacă Antonescu rămîne o piedică în calea ascensiunii prezidențiale a lui Ponta, așa cum susțin mulți de la ”dreapta”, el rămîne o piedică și dacă îl oprește pe Ponta în interiorul USL. Așa că putem sta liniștiți și fi fericiți. Mai multe despre subiectul ăsta am scris în 21 noiembrie 2013: Crin Antonescu, înger și demon, karamazovul românilor. Oricum, ideea de a spăla candidatul USL-ului la prezidențiale nu e una dintre ideile cele mai geniale ale ”dreptei”.