Pianul si harta

Dorelian Bellu (Mondorama și dexonline.ro):

Un cunoscut artist chinez rezident în Germania se duce până în Grecia cu un pian pe care-l oferă unei refugiate. Acolo, în ploaie şi în glod, protejată de o folie ţinută de câteva persoane, femeia încearcă să cânte, în faţa camerelor de filmat. Urmează declaraţiile. Tânăra, numită în ştire pianistă, deşi nu aceasta părea meseria ei, spune că a întrerupt studiul muzicii în urmă cu câţiva ani, dar acum, prin acest gest nobil, îl poate relua. La rândul său, chinezul comentează ceva despre arta care învinge războiul. Nu ştim ce se întâmplă cu pianul, pe care probabil tot donatorul urmează să-l care înapoi în Germania, după ce se filmează ştirea.

Este o ştire care a fost şi la televiziunile noastre zilele trecute. Povestea vine de pe un front mediatic pentru care mişcarea welcomerefugistă şi-a concentrat resurse masive, iar centrul acţiunii este acum graniţa Greciei cu Macedonia

Mai multe publicaţii din Germania se întreabă astăzi: „Cine se află în spatele hărţii?” Este vorba despre un fluturaş cu o schiţă, însoţită de un text în arabă, răspândit în sute sau poate mii de exemplare, în tabăra de refugiaţi creată la Idomeni, localitatea de la graniţa Greciei cu Macedonia. Desenul şi textul îi încurajau pe oameni să-şi continue drumul: „Graniţa greco-macedoneană rămâne închisă. Nu există autobuze sau trenuri pentru transportul spre Germania. Cine rămâne va fi dus în Turcia. Cine va merge mai departe ilegal (sic!) în Europa, va putea însă să rămână în Germania.” După care avertismentul e repetat: „Tabăra din Idomeni va rămâne închisă, iar voi veţi fi nevoiţi să plecaţi în Turcia.” Urmează un ghid al trecerii frontierei din care se desprind două idei principale:
– cinci kilometri mai jos nu mai sunt garduri, ci drum liber spre Macedonia
– poliţia sau armata vă pot întoarce, dar dacă sunteţi cu miile, nu poate nimeni să va facă nimic
În fine, oamenilor li se mai atrage atenţia: „Distrugeţi aceste informaţii pentru a nu ajunge în mâinile armatei, poliţiei sau ale jurnaliştilor.”(traducere realizată de publicaţia krone.at)

Oficial nimeni nu-şi asumă acest mesaj, semnat de un grup cu un nume inventat ad-hoc. În reţelele sociale însă, în principal pe Twitter, sunt vizibile mai multe persoane şi grupuri al căror scop este impresionarea opiniei publice din Uniunea Europeană, pentru a se obţine accesul neîngrădit al noului val de refugiaţi spre centrul şi nordul Europei.

Imaginile joacă un rol major în acest demers. Sunt postate în mod repetat fotografii cu copii plângând, cu adulţi chinuindu-se cu copii în braţe sau chiar refugiaţi bând apă din iarbă. Este totuşi o contradicţie între numărul de mare de poze cu femei şi copii şi pozele de grup, în care majoritatea figurilor sunt de bărbaţi.
Gardurile, în diverse situaţii – cel de graniţă, pe care poliţia macedoneană îl reface, după ce a fost tăiat de refugiaţi, sau cel al taberei de refugiaţi – sunt expuse în mai multe ilustraţii. Gardul e important în imagini pentru că e un simbol care poate fi uşor decodificat de oricine: în spatele lui sunt oamenii ţinuţi precum animalele.

Cele mai multe fotografii sunt de la momentul trecerii râului, cu sute de imigranţi care apar traversând o apă învolburată, ţinându-se de o coardă. Sunt puse în evidenţă chipurile tragice ale unor femei şi copii. Câteva feţe apar în mai multe imagini, de o parte a frânghiei. Sunt figuri occidentale, probabil din organizaţiile care încearcă să-i aducă pe refugiaţi în Europa, pe care presa germană încearcă să le identifice.

Se merge mai departe cu imaginile care ar trebui să afecteze emoţional. Sunt pozate mai multe corturi distruse. Activista unui ONG din Dresda comentează într-un video că refugiaţii sunt nevoiţi să-şi abandoneze corturile, deşi sunt mai multe alte relatări care arată că acele corturi le fuseseră aduse oamenilor tocmai pentru a-şi face tabără acolo. Deci nu le aparţineau şi probabil că vor primi altele pe traseu, dacă vor reuşi să înainteze.

Pentru a provoca indignarea opiniei publice, pentru a crea tabloul unei lupte inegale, sunt alăturate imagini din tabăra de la Idomeni cu poze ale armatei macedonene, costumată adecvat unei misiuni de luptă. De asemenea, sunt puşi în paralel bocancii militarilor şi încălţările distruse, înfundate în noroi, ale refugiaţilor. Europa trebuie să afle astfel că cei care apără graniţa sunt o forţă opresoare, care umileşte nişte amărâţi.

Circulă şi imagini cu copii purtând mesaje pe cartoane rupte: „Sunt un copil şi poate că nu ştiu multe, dar să tratezi oamenii fără respect, pentru că sunt născuţi pe cealată parte a planetei, se numeşte RASISM”, scrie pe unul dintre aceste cartoane, într-o engleză fără cusur

Se aminteşte lumii în mod repetat că în băjenie sunt femei însărcinate în luna a noua şi că sunt copii de câteva zile sau săptămână, născuţi acolo pe drum. Autorii mesajelor nu se întreabă cum de au pornit la drum mamele în aceste condiţii. De un impact major ar trebui să fie imaginea unei femei spălând un nou născut în apa de ploaie adunată în faţa cortului.

În schimb, imaginile de la o bătaie din tabără, între afgani şi pakistanezi, sunt omise de mai toate organizaţiile implicate. Este important ca europenii să afle că oaspeţii le sunt pianişti, nu persoane agresive.

Trei oameni au murit încercând să traverseze râul, iar acum presa se întreabă cine e de vină, cine a făcut harta, cine de fapt i-a îndrumat pe oameni să treacă prin râul umflat de ploile ultimelor zile.

La graniţa Greciei cu Macedonia pare că se dă o bătălie grea dintr-un război mediatic amplu. Ca orice acţiune de luptă şi aceasta are slogane. Unul strecurat prin postări, sub forma unei acuze care să-i facă pe europeni să se simtă vinovaţi: Ce ruşine, în Europa anului 2016! Un al doilea slogan e explicit: Deschideţi graniţele. Umanismul avântat a mai pus o sentinţă şi şi-a mai strigat o dată crezul iresponsabil. Soluţia pentru câţi oameni poate Europa să adopte trebuie s-o găsească însă alţii.

surse:
– conturi twitter @Fotomovimiento, @MovingEurope, @BalkanNewsbeat, @DDBalkanKonvoi, @MSF_Sea, @munduhurbila, @pmarsupia
– site: jungefreiheit.de, krone.at, medico.de

(Foto: Reuters)

Pentru toti literatii si alte categorii de oameni sensibili

Care ori nu pot pricepe ce înseamnă economie şi finante şi se-ntreabă senini unde se duc banii cînd se duc ori, mai rău, care înţeleg ce se întîmplă, dar nu fac altceva decît să alimenteze ura împotriva capitalismului’*, oricum aflată într-o ofensivă accelerată şi fără precedent ca arie de răspîndire. Sistem capitalist în care ei înşişi trăiesc şi de ale cărui libertăţi se bucură deplin.

Mai clar, care sînt ori cretini, ori ticăloşi şi mizerabili ipocriţi.

Deci,

Problema Greciei nu este aceea că nu-şi poate plăti datoriile, ci că nu vrea să şi le plătească. 

Asta a fost intenţia iniţială a extremei stîngi Syriza, de la venirea la guvernare, în ianuarie 2015. În urma votului popular, grecii l-au adus pe Tsipras la putere, să fie clar, nu le-a fost impus de cineva din exterior. Şi asta continuă să facă, folosindu-se de propriul popor ca scut (prin acel referendum), procedură cu nimic diferită de cea folosită de teroristii islamici care fac scuturi umane din copiii şi femeile lor, din spatele cărora lansează apoi atacuri şi urlă după ripostă că le este masacrată populaţia.

Plata datoriilor ar însemna, în primul rînd, reforme. Ar însemna restructurarea aparatului de stat, colectare taxe, în fine, nişte chestii lumeşti cu care filosofii nu se complică şi nici n-au de gînd. Deşi nu ar fi făcute de dragul occidentului nenorocit care le cere, ci pentru ca ţara aceea să poată funcţiona în continuare. Ca să se poată plăti salarii şi pensii, ca să existe medicamente în spitale, ca să rămînă şcolile deschise, de bănci nu mai pomenesc. Şi care să le permită să nu mai umble cu şantajul pe la porţi, cînd la Bruxelles, cînd la Moscova. Să-şi recapete cel mai important element în orice negociere (am mai spus-o, ştiu, dar e nevoie să fie repetată), încrederea.

Atîta vreme cît Grecia consideră că merită să i se dea, fără să facă nimic în sensul schimbării situaţiei care a adus-o aici,  chiar dacă pe termen scurt problema va fi atenuată, tot rămîne o bombă cu ceas în UE.

Şi cu cît saltă cămeşa umanismului pe unii, care căinează bieţii greci prigoniţi de oculta financiară mondială, cu atît şansele Greciei şi ale lor înşile se reduc. Şansele să păstreze măcar sistemul în care trăiesc acum. După, nu mai există umanism, că pe burta goală nu se poate. Sau există, dar pe cartelă, cum a mai fost la noi şi încă mai e prin alte părţi.

Pentru sentimentalii care nu se pot abţine, însă, se găseşte material de literatură. Etern. Femeia. Femeia lui Tsipras, de data asta. Betty,  spaima Europei. Hai, cîntaţi zeiţa, după mania ce v-aprinse.

*Acest comentariu, al unei persoane tinere, a apărut aseară, într-o discuţie publică pe Facebook. Şi nimeni nu a întrebat-o de ce afirmă aşa ceva, nu a contrazis-o, nimic. Aşa nu băgăm de seamă cum se infiltrează ideile anti-capitaliste. Pînă cînd e prea tîrziu.

esenta ticalosie umana

PS: Adevărata problemă pe care o reprezintă Grecia este apartenenţa la NATO.
Într-un articol următor.

(Foto: collections.lacma.org)

Nu se negociaza cu teroristii

Este semnalul pe care, cel puţin pînă acum, cînd mai sînt 12 ore pînă la încheierea summitului miniştrilor de finanţe din zona euro, îl primeşte Grecia. Finlanda este, conform surselor, cea care va spune NU încheierii unui nou acord (The Guardian), în timp ce mai multe ţări – Olanda, Germania, Slovacia şi cele baltice – şi-au exprimat deja dezacordul privind propunerile lui Tsipras.

Este firesc nu numai ţinînd cont de celelalte ţări din zona euro, în care populaţia are venituri mai mici decît grecii, este imperativ ţinînd cont de intenţiile celor care, cu nimic deosebiţi faţă de teroriştii arabi care fac scuturi umane din copii, au încercat, prin referendumul organizat săptămîna trecută, să-şi expună propriii cetăţeni participării la o incredibilă acţiune teroristă economico-financiară.

Propunerile Germaniei, aici.

On 9 July 2015 Greece has submitted a list of proposals. These proposals are based on and even fall behind the latest aide memoire that was drafted by the Troika to conclude the review under EFSF. However Greece was not able to conclude the review. These proposals lack a number of paramount important reform areas to modernize the country, to foster long term economic growth and sustainable development. Among these, labour market reform, reform of public sector, privatisations, banking sector, structural reforms are not sufficient. This is why these proposals can not build the basis for a completely new, three year ESM program, as requested by Greece. We need a better, a sustainable solution, keeping the IMF on board. There are 2 avenues now: 1. The Greek authorities improve their proposals rapidly and significantly, with full backing by their Parliament. The improvements must rebuild confidence, ensure debt sustainability upfront and the successful implementation of the program – so as to ensure regained market access after completion of the program. Improvements include: a) transfer of valuable Greek assets of [50 bn] Euros to an external fund like the Institution for Growth in Luxembourg, to be privatized over time and decrease debt; b) capacity-building and depolitizising Greek administrative tasks under hospices of the COM for proper implementation of the program; c) automatic spending cuts in case of missing deficit targets. In parallel, a set of financing elements would be put together to bridge the time gap until a first disbursement under the enhanced program could be made. This means the existing risk of not concluding a new ESM program should rest with Greece, not with Eurozone countries. 2. In case, debt sustainability and a credible implementation perspective can not be ensured upfront, Greece should be offered swift negotiations on a time-out from the Eurozone, with possible debt restructuring, if necessary, in a Paris Club – like format over at least the next 5 years. Only this way forward could allow for sufficient debt restructuring, which would not be in line with the membership in a monetary union (Art. 125 TFEU). The time-out solution should be accompanied by supporting Greece as an EU member and the Greek people with growth enhancing, humanitarian and technical assistance over the next years. The timeout solution should also be accompanied by streamlining all pillars of the Economic and Monetary Union and concrete measures to strengthen the governance of the Eurozone.

Grecia nu va fi nevoită să bată vechea monedă ale cărei matriţe nu mai există, va putea folosi în continuare euro, aşa cum fac şi ţări care nu sînt parte ale acestei zone. Dar va trebui să înveţe că austeritatea înseamnă cumpătare şi, mai presus de orice, că terorismul, indiferent de formă, nu poate fi acceptat.

PS: Aţi avea încredere în cineva care semnează un document în acest fel?

euclid semnatura

Dincolo de anecdotică, problema Greciei este una de încredere. Obligatorie în orice afacere, nu numai la acest nivel, şi pe care singură, de bunăvoie şi nesilită de nimeni, şi-a pierdut-o.

(Foto: huffingtonpost.fr)

Grecia pentru toti bolnavii

Eşti grec bugetar sau ai mica ta afacere HORECA.

Cazul 1.

Eşti sedentar. Nu mai plimbi nici măcar o hîrtie prin întreprindere, o trimiti prin email. De cînd beneficiezi de noile cuceriri ale stiintei si tehnicii altora. Te plictiseşti. Mai maninci, mai bei, mai trece timpul. N-ai nici un stres. Leafa merge oricum în sus, de darile catre stat se ocupa, generos, chiar statul. Te imbolnaveşti. Nu, nu mori. Nu înainte să te întîlneşti cu cazul 2.

Cazul 2.

Eşti sedentar. Te mai plimbi din cînd în cînd prin mica ta pensiune sau cîrciumioară, să verifici cum merg treburile. Precum încasările, merg bine. În sus. De taxe nu te ocupi, ar trebui să se ocupe tot statul, fără discriminare. Te plictiseşti. Mai bei, mai mănînci, mai un pui de somn în şezlong, eşti frînt după atîtea ore de muncă. Şi te îmbolnăveşti. Nici tu nu mori. Încă. Te întîlneşti în spital cu cazul 1.

Sînteţi pe paturile de spital. Vin medici străini să vă consulte. Sînteţi diagnosticaţi, trataţi. Pe banii lor, voi nu ştiţi ce-a făcut statul cu banii de asigurări pe care nu i-a încasat. Primiţi sfaturi şi recomandări, aflaţi că dacă nu le urmaţi, data viitoare nu se ştie dacă nu cumva vă întîlniţi direct cu zeii. Vi se spune clar să fiţi cumpătaţi.* Mai multă mişcare, mai puţine calorii şi, mai ales, mai puţină băutură.

Aţi scăpat. Vă întoarceţi la ale voastre. Aceleaşi. Vă simţiţi bine, de ce să mai respectaţi recomandările, de ce să urmaţi tratamentul?

După un timp, vă întîlniţi din nou. Tot la spital. La reanimare, de data asta. V-aţi accidentat cerebro-vascular grav. Sinteţi pe jumătate parazilaţi. Complementar, pe întreg. Vin medicii. Aceiaşi. Încearcă manevre de resuscitare. În timpul ăsta, cu ce puteri v-au mai rămas, le puneţi piedică şi-ncercaţi să vă decuplaţi de la aparate. Afară, familia socialistă şi prietenii ideologici urlă la personalul medical să vă bage-n perfuzie ce vă doreşte sufletul şi doza de alcool necesară demnităţii cu care vreţi să muriţi.

Medicii nu vor să asculte. Sînt singurii care mai pot să vă mişte.

*austeritate = cumpătare

(Foto: condenaststore.com)

Furtul civilizatiei occidentale

Nu, nu islamul ne va învinge, şi nici comunismul. Ne furăm noi înşine căciula, noi, ăştia civilizaţii. Din interiorul acestei civilizaţii, construite timp de milenii, a apărut cancerul ăsta care e comunismul, cu toate formele lui de manifestare. Şi n-am fost în stare să extirpăm tumoarea, am crezut că se  poate trăi cu boala, numai pentru că intra uneori în remisie. L-am tolerat. Ba uneori l-am şi ocrotit, poate ne apreciază cumva toleranţa. În infatuarea noastră prostească, bazată pe nimic, n-am vrut măcar să ştim, să vedem că recăderile pot fi fatale. Şi tot noi tolerăm şi crimele musulmanilor, în numele a ce ne place să credem că este islam moderat. De parcă există vreun totalitarism moderat.

Formele noi s-au adaptat, nu mai mizează pe poporul mult şi fără de carte, amărît şi subjugat de ferocii exploatatori, uşor manipulabil, în încrederea-i naivă, ca în secolul trecut. Acum oamenii învăţaţi sînt primii care îmbrăţişează, în numele umanismului şi al modernităţii, celulele purtătoare de boală. Pe care le răspîndesc apoi, culmea, ca leacuri vindecătoare. Din cele mai serioase, odinioară, universităţi ale lumii, porneşte acum o grijă faţă de om la care comuniştii veacului trecut nici nu au sperat. Că grija nu are nici un fundament economic, cultural, social, nu contează. Că nu există decît o singură cale de a avea grijă de oameni, aşa, la modul general, ca idee nobilă, înălţătoare, decît furtul de la cei care au şi împărţitul la cei care n-au, iar nu contează. Nimeni nu pare să vadă că Marx zîmbeşte fericit din tablouri. Sîntem anticomunişti pînă la grija faţă de om. Aşa, ca noţiune abstractă. Ca expresie a nobleţei noastre sufleteşti şi a minţii noastre luminate, progresiste.

Ne simţim atît de bine cu noi înşine atît de generoşi cu umanitatea, că nu mai putem vedea cum se scufundă sub picioarele noastre. Sîntem, de fapt, de-un egoism feroce şi de-o infatuare caraghioasă în dorinţa „de a fi bine”, pe care o scrijelim pe toate gardurile. Bine, bine, dar cum să fie bine? – e o întrebare care ne jigneşte sensibilitatea. Dar mai contează cum, cînd e vorba de Bine?!? Trebuie să eradicăm Răul, să fie pace pe pămînt şi bunăstare în fiecare casă. Ştim cum, avem soluţii? Adică, iar ne jigniţi? Ce contează cum, noi vrem, nu e de ajuns?!?

Ei bine, spune că nu e de ajuns, că răul va exista permanent, deghizat în te miri ce şi te miri cine, şi gata! Infamule, retrogradule, capitalist nenorocit, eşti de partea ocultei financiar-economice a lumii, care vrea să ne distrugă nouă ideea de Bine universal. Îndrăzneşte să vorbeşti de merit, de principiul acela simplu după care fiecare primeşte după cît şi cum munceşte şi/sau îşi administrează banii, şi gata, la zid cu tine, imperialist retrograd, nărăvit la rele. Nimic nu e simplu pentru noi, ăştia destupaţi la cap de progres, totul se interpretează, se discută, filosofează. Totul e ca noi să ne simţim superiori îngrămădiţilor la minte care se ţin cu îndîrjire de chestii perimate, cărora le zic, ei ştiu ce-or fi alea, valori.

În nici două săptămîni, declinul societăţii occidentale a accelerat puternic. Nu mai era vreme de aşteptat, de discutat, de hotărît pe ce drum o apucăm, de poticnire de legi, de angajamente semnate, de Constituţie. Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a hotărît – neconstituţional, nu are putere de legiferare, dar ce importanţă mai are?! – să dea căsătorii gay şi asigurări de sănătate cu finanţare guvernamentală la toată lumea, iar grecii au votat ieri să nu-şi plătească datoriile. Nu cum era stabilit, cel puţin. Că aşa vor ei, doar nu contează ce spun cei care le-au dat atunci cînd aveau nevoie. Şi nici ai cui au fost banii pe care i-au primit.

Se va duce cineva din cei care susţin iresponsabilii ăştia doi ai Greciei – Tsipras şi Varoufakis, cu populismul lor infect cu tot – la bancă, mîine dimineaţă, spunînd că-şi apără demnitatea şi onoarea nemaiplătindu-şi ratele, cu orice risc? Îşi permite cineva să fie iresponsabil pe pielea lui sau/şi a familiei lui? Nu, nobleţea şi superioriatea sînt numai pentru Binele acela incert, general, dar care ştiu ei că există, pe persoană fizică sînt oameni cuminţi care-şi respectă contractele, chiar dacă-şi înjură creditorii la poarta cărora ei au bătut la nevoie. Printre dinţi, în faţă nu-i frumos, sîntem doar oameni civilizaţi, culţi, nu ne pretăm la golăneli. Oribilă duplicitate! Ei, pe ăştia care-i tot căinează pe greci că-s victimele ocultei financiar-bancare internaţionale, că-s oprimaţi, că trebuie să-i ajutăm – cît şi cum? –  eu nu i-aş împrumuta nici de un pachet de batiste de hîrtie în care să-şi bocească „nenorocirea”. Ca să înteleagă, printre rîurile de lacrimi şi muci, că nu poţi cheltui permanent din banii altora. Punct.

Oribilă şi laşă ignorarea atentatelor teroriste din Tunisia – 38 de morţi – Kuweit şi Franţa, de săptămîna trecută. Nu doliu pentru amărîţii ăia morţi fără nici o vină, ca şi pentru miile executate de la începutul anului numai, de către ISIS, ci durere în, mă scuzaţi, cur. Numai pentru ca să înconjurăm pămîntul cu curcubee, în timp ce dansăm pe cadavrul a ceea ce a fost societatea în care ne-am născut, în care trăim şi care ne dă dreptul să fim „umani” cu barbaria, dar inumani cu cei care ne permit totul.

Cei care încă mai ţin minte că lumea asta civilizată este fundamentată pe principii iudeo-creştine. Şi că oricît s-ar chinui unii să interpreteze şi să răstălmăcească istoria, adevărul rămîne acolo, la locul lui, imposibil de negat, pentru minţi încă deschise. Care mai ştiu şi că dacă îţi renegi rădăcinile nu mai eşti nimic, eşti nimeni în bătaia vîntului, în şuieratul săbiilor califatului şi în centrul unui corp pe care te străduieşti din răsputeri să-l nimiceşti.

Trăim declinul civilizaţiei occidentale. Unii cu îngrijorare şi frică, alţii cu atîta nepăsare de parcă nu ar fi vorba şi despre ei şi eventualii lor urmaşi, ori cu febrilitatea sinucigaşilor. Şi nimeni nu ştie încotro ne ducem şi nici ce va fi după. Dar împinge cu voluptate căruţa, că asta s-a înţeles, după milenii, că e progresul.

PS: Se vor scrie tone de articole care vor analiza cele întîmplate, nu ştiu dacă va apărea şi soluţia, aceea care să ne oprească din autodistrugere măcar în al treisprezecelea ceas.

(Foto: thepeoplescube.com)

Grecia, acum. Azi.

Oferta de ultimă oră, de ultim minut, de ultimă secundă a UE (Jun. 29, 2015, 10:22 PM):

ATHENS (Reuters) – European Commission President Jean-Claude Juncker made a last-minute offer to Athens in a bid to reach a bailout agreement before the deadline expires on Tuesday, European Union and Greek government sources said.

Under the offer, Prime Minister Alexis Tsipras would have to send written acceptance by Tuesday, in time for an emergency meeting of the Eurogroup of euro zone finance ministers to be held and agree to campaign in favor of the bailout in the planned July 5 referendum. – businessinsider.com

Pe scurt

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/870124659724874″ mbottom=”50″]

Dar cum nimeni nu se aşteaptă ca Tsipras să accepte oferta UE, un cîntecel vesel să cîntăm.

(Foto: twitter.com/SonyKapoor)