Pianul si harta

Dorelian Bellu (Mondorama și dexonline.ro):

Un cunoscut artist chinez rezident în Germania se duce până în Grecia cu un pian pe care-l oferă unei refugiate. Acolo, în ploaie şi în glod, protejată de o folie ţinută de câteva persoane, femeia încearcă să cânte, în faţa camerelor de filmat. Urmează declaraţiile. Tânăra, numită în ştire pianistă, deşi nu aceasta părea meseria ei, spune că a întrerupt studiul muzicii în urmă cu câţiva ani, dar acum, prin acest gest nobil, îl poate relua. La rândul său, chinezul comentează ceva despre arta care învinge războiul. Nu ştim ce se întâmplă cu pianul, pe care probabil tot donatorul urmează să-l care înapoi în Germania, după ce se filmează ştirea.

Este o ştire care a fost şi la televiziunile noastre zilele trecute. Povestea vine de pe un front mediatic pentru care mişcarea welcomerefugistă şi-a concentrat resurse masive, iar centrul acţiunii este acum graniţa Greciei cu Macedonia

Mai multe publicaţii din Germania se întreabă astăzi: „Cine se află în spatele hărţii?” Este vorba despre un fluturaş cu o schiţă, însoţită de un text în arabă, răspândit în sute sau poate mii de exemplare, în tabăra de refugiaţi creată la Idomeni, localitatea de la graniţa Greciei cu Macedonia. Desenul şi textul îi încurajau pe oameni să-şi continue drumul: „Graniţa greco-macedoneană rămâne închisă. Nu există autobuze sau trenuri pentru transportul spre Germania. Cine rămâne va fi dus în Turcia. Cine va merge mai departe ilegal (sic!) în Europa, va putea însă să rămână în Germania.” După care avertismentul e repetat: „Tabăra din Idomeni va rămâne închisă, iar voi veţi fi nevoiţi să plecaţi în Turcia.” Urmează un ghid al trecerii frontierei din care se desprind două idei principale:
– cinci kilometri mai jos nu mai sunt garduri, ci drum liber spre Macedonia
– poliţia sau armata vă pot întoarce, dar dacă sunteţi cu miile, nu poate nimeni să va facă nimic
În fine, oamenilor li se mai atrage atenţia: „Distrugeţi aceste informaţii pentru a nu ajunge în mâinile armatei, poliţiei sau ale jurnaliştilor.”(traducere realizată de publicaţia krone.at)

Oficial nimeni nu-şi asumă acest mesaj, semnat de un grup cu un nume inventat ad-hoc. În reţelele sociale însă, în principal pe Twitter, sunt vizibile mai multe persoane şi grupuri al căror scop este impresionarea opiniei publice din Uniunea Europeană, pentru a se obţine accesul neîngrădit al noului val de refugiaţi spre centrul şi nordul Europei.

Imaginile joacă un rol major în acest demers. Sunt postate în mod repetat fotografii cu copii plângând, cu adulţi chinuindu-se cu copii în braţe sau chiar refugiaţi bând apă din iarbă. Este totuşi o contradicţie între numărul de mare de poze cu femei şi copii şi pozele de grup, în care majoritatea figurilor sunt de bărbaţi.
Gardurile, în diverse situaţii – cel de graniţă, pe care poliţia macedoneană îl reface, după ce a fost tăiat de refugiaţi, sau cel al taberei de refugiaţi – sunt expuse în mai multe ilustraţii. Gardul e important în imagini pentru că e un simbol care poate fi uşor decodificat de oricine: în spatele lui sunt oamenii ţinuţi precum animalele.

Cele mai multe fotografii sunt de la momentul trecerii râului, cu sute de imigranţi care apar traversând o apă învolburată, ţinându-se de o coardă. Sunt puse în evidenţă chipurile tragice ale unor femei şi copii. Câteva feţe apar în mai multe imagini, de o parte a frânghiei. Sunt figuri occidentale, probabil din organizaţiile care încearcă să-i aducă pe refugiaţi în Europa, pe care presa germană încearcă să le identifice.

Se merge mai departe cu imaginile care ar trebui să afecteze emoţional. Sunt pozate mai multe corturi distruse. Activista unui ONG din Dresda comentează într-un video că refugiaţii sunt nevoiţi să-şi abandoneze corturile, deşi sunt mai multe alte relatări care arată că acele corturi le fuseseră aduse oamenilor tocmai pentru a-şi face tabără acolo. Deci nu le aparţineau şi probabil că vor primi altele pe traseu, dacă vor reuşi să înainteze.

Pentru a provoca indignarea opiniei publice, pentru a crea tabloul unei lupte inegale, sunt alăturate imagini din tabăra de la Idomeni cu poze ale armatei macedonene, costumată adecvat unei misiuni de luptă. De asemenea, sunt puşi în paralel bocancii militarilor şi încălţările distruse, înfundate în noroi, ale refugiaţilor. Europa trebuie să afle astfel că cei care apără graniţa sunt o forţă opresoare, care umileşte nişte amărâţi.

Circulă şi imagini cu copii purtând mesaje pe cartoane rupte: „Sunt un copil şi poate că nu ştiu multe, dar să tratezi oamenii fără respect, pentru că sunt născuţi pe cealată parte a planetei, se numeşte RASISM”, scrie pe unul dintre aceste cartoane, într-o engleză fără cusur

Se aminteşte lumii în mod repetat că în băjenie sunt femei însărcinate în luna a noua şi că sunt copii de câteva zile sau săptămână, născuţi acolo pe drum. Autorii mesajelor nu se întreabă cum de au pornit la drum mamele în aceste condiţii. De un impact major ar trebui să fie imaginea unei femei spălând un nou născut în apa de ploaie adunată în faţa cortului.

În schimb, imaginile de la o bătaie din tabără, între afgani şi pakistanezi, sunt omise de mai toate organizaţiile implicate. Este important ca europenii să afle că oaspeţii le sunt pianişti, nu persoane agresive.

Trei oameni au murit încercând să traverseze râul, iar acum presa se întreabă cine e de vină, cine a făcut harta, cine de fapt i-a îndrumat pe oameni să treacă prin râul umflat de ploile ultimelor zile.

La graniţa Greciei cu Macedonia pare că se dă o bătălie grea dintr-un război mediatic amplu. Ca orice acţiune de luptă şi aceasta are slogane. Unul strecurat prin postări, sub forma unei acuze care să-i facă pe europeni să se simtă vinovaţi: Ce ruşine, în Europa anului 2016! Un al doilea slogan e explicit: Deschideţi graniţele. Umanismul avântat a mai pus o sentinţă şi şi-a mai strigat o dată crezul iresponsabil. Soluţia pentru câţi oameni poate Europa să adopte trebuie s-o găsească însă alţii.

surse:
– conturi twitter @Fotomovimiento, @MovingEurope, @BalkanNewsbeat, @DDBalkanKonvoi, @MSF_Sea, @munduhurbila, @pmarsupia
– site: jungefreiheit.de, krone.at, medico.de

(Foto: Reuters)

Atentatele din Moscova sunt finantate din bani sauditi

Carnagiul din metroul moscovit a fost comis de femei. De văduve ale mujahedinilor ceceni sau de fecioare ale lui Allah, surori sau fiice ale martirilor căzuți în luptele cu armata Federației Ruse, în războiul sfânt pentru secesiunea Ceceniei și transformarea ei în emirat. Văduvele sau fecioarele au părăsit această lume purtând o pereche de chiloți sau izmene brodate cu versete mobilizatoare din Coran. Secesiunea cecenă este finanțată masiv de Arabia Saudită. Ca și cea din Kosovo sau mai nou, cea din partea albaneză a Republicii Macedonia. Cu islamo-dolarii saudiți sunt cumpărate centurile cu TNT purtate pe sub haine de virginele morții, chiloții lor de luptă brodați cu versete înălțătoare, ce promit o recompensă pe măsură, pe câmpiile prăzulii înveselite de izvoarele veșnic reci ale raiului amazoanelor, cu chipul ascuns sub vălurile devoțiunii islamice.

Mujahedinii ceceni au îmbrățișat wahhabismul, cea mai retrogradă formă a islamismului. Secta a fost întemeiată de Muhammad ibn Abd-al-Wahhab, un savant arab din secolul al XVIII-lea, care a militat pentru procesul de purificare continuă a Islamului. Al-Wahhab a cotropit Mecca și Medina, orașele sfinte ale Arabiei, a masacrat populația civilă, a distrus mii de morminte și așezăminte sfinte preislamice sau de la începuturile erei islamice, a șters de pe fața pământului casa profetului Muhammad, cât și mormântul acestuia, de teamă că ar putea fi venerat. Guvernul Arabiei Saudite se străduiește să pună în practică în fel și chip, normele wahhabite de conduită socială, cum ar fi Comisia pentru Promovarea Virtuții și Prevenirea Viciului, o unitate de poliție religioasă, ale cărei misiuni pot merge până la pedepsirea persoanelor care își plimbă în public câinii sau pisicile de companie, ascultă muzică americană sau dăruiesc obiecte în formă de inimă roșie de ziua Sfântului Valentin. O comisie asemănătoare a fost înființată în Afganistan, în timpul guvernării talibane, reînviată recent de Curtea Supremă de la Kabul. Comisia din Afganistan bate în public fetele care se rujează sau fardează.

Wahabiții consideră democrația promovată de Occident, drept responsabilă pentru toate războaiele secolului XX. Între familia regală saudită și wahhabism există legături trainice, aproape codificate. Muhammad Ibn Saud, întemeietorul dinastiei saudite a fost ajutat de Muhammad ibn Abd-al-Wahhab să acceadă la putere și să unifice triburile beduinilor. Guvernul saudit sponsorizează traducerea și răspândirea Coranului în toată lumea, restaurează monumente de artă islamică, finanțează construirea moscheilor și a școlilor religioase. Prin diverse firme intermediare, cu islamo-dolarii miliardarilor saudiți sunt recrutați și finanțați voluntari din Albania, Kosovo, Macedonia și Bosnia, pentru războiul din Afganistan sau acțiunile de comando din republicile autonome islamice din nordul Caucazului sau de pe teritoriul Rusiei. Aceleași resurse pecuniare finanțează rezistența cecenă împotriva administrației ruse, actele teroriste ale fecioarelor lui Allah, cât și armatele de eliberare din Daghestan sau Ingușetia. Suma totală destinată acestor acțiuni și misiuni ajunge la circa 100 miliarde de islamo-dolari anual.