Eternul feminin, eternul jihadism*

Petre M. Iancu semnează pe Deutsche Welle un articol de colecție*.

Poate și mai convingător, în lectura autorului, mai jos, preluare de pe adevarul. ro.

De vreme ce liderul persan împarte în vest comenzi de câteva miliarde, cui să-i mai pese că şeful său, ayatolahul Kamenei, e stăpânul teocratic al unui regim tiranic, care calcă în picioare cu superbie, de decenii, drepturile omului şi cetăţeanului? Care execută mai mulţi disidenţi chiar decât hulita Arabie Saudită. Care a practicat impenitent, prin Hezbollah şi alte organizaţii similare, terorism de stat, nu doar în Siria şi Liban, ci şi în ţări atât de îndepărtate de Orientul Apropiat ca Argentina. Ai cărui ierarhi şiiţi şi gărzi revoluţionare au propulsat şi menţinut la preşedinţia iraniană ani la rând un negaţionist al Holocaustului şi ameninţă în continuare statul evreu cu genocidul.

Nu i-am văzut roşind pe cei care, miercuri, 27 ianuarie, comemorau cu pompă şi belşug de vorbe sforăitoare la Berlin, Paris şi Roma ziua internaţională a eliberării lagărului de exterminare de la Auschwitz, ziua comemorării victimelor Holocaustului.

[…]

A sosit timpul să ne amintim că totalitarismul nazist şi cel comunist s-au cununat şi au făcut pui. Să începem să deschidem ochii. Să-i vedem nu doar pe ei. Să nu mai strângem mâna oricui. Şi să nu mai iubim chiar pe oricine, oricând şi necondiţionat.

Biserica. Una calda, alta rece

1. Ortodoxă Română. Strînge semnături pentru definirea familiei în Constituție ca fiind formată din bărbat și femeie. Și de aici, scandal! Cald. Fierbinte chiar.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/986593158078023″ mbottom=”50″]

2. Catolică. Rece. Rece ca marmura sculptată și acoperită, în Italia, cu ocazia vizitei președintelui iranian Hassan Rouhani.  Alt scandal! Vinul nu e rece, pentru că nu e deloc. Așa-i civilizația noastră europeană, respectă drepturile omului care nu respectă drepturile celorlalți oameni. Care nu sînt reci. De tot.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/popescu.ionut.7/posts/1282618581763868″ mbottom=”50″]

(foto: AP/Rex)

Merkel i-a batut pe Putin si pe Al-Baghdadi

Inițial, am crezut că este o marcă The Onion. Dar nu. Angela Merkel a fost desemnată personalitatea anului de către revista Time. Prima femeie cîștigătoare, individual, după 29 de ani, într-o competiție dificilă. Pe lista finaliștilor, dată publicității în 6 decembrie, s-au aflat, printre alții: Abu Bakr Al-Baghdadi – liderul ISISBlack Lives Matter activists, Vladimir Putin și președintele Iranului, Hassan Rouhani. Găsiți lista completă aici.

Am văzut apoi și coperta revistei. Alături de portretul premiatei este scris: ”Chancellor of the Free World”. Ei, da! Nu numai a Germaniei, nu numai a Europei, ci a întregii lumi! Ce să mai zici?

Citești motivația. Din care, printre altele, afli că:

Then came 2015. Not once or twice but three times this year there has been reason to wonder whether Europe could continue to exist, not culturally or geographically but as a historic experiment in ambitious statecraft. Merkel had already emerged as the indispensable player in managing Europe’s serial debt crises; she also led the West’s response to Vladimir Putin’s creeping theft of Ukraine. But now the prospect of Greek bankruptcy threatened the very existence of the euro zone. The migrant and refugee crisis challenged the principle of open borders. And finally, the carnage in Paris revived the reflex to slam doors, build walls and trust no one.

Each time Merkel stepped in. Germany would bail Greece out, on her strict terms. It would welcome refugees as casualties of radical Islamist savagery, not carriers of it. And it would deploy troops abroad in the fight against ISIS. Germany has spent the past 70 years testing antidotes to its toxically nationalist, militarist, genocidal past. Merkel brandished a different set of values—humanity, generosity, tolerance—to demonstrate how Germany’s great strength could be used to save, rather than destroy. It is rare to see a leader in the process of shedding an old and haunting national identity. “If we now have to start apologizing for showing a friendly face in response to emergency situations,” she said, “then that’s not my country.”

Așa deci: umanitate, generozitate, toleranță. Nu mai zici nimic, te duci singură la colț și te așezi pe coji de nucă.

De zis, a mai zis Paul Dragoș Aligică:

Time out, prieteni. Daca aveati cumva impresia ca toate crizele si haosul de leadership, confuzia si impotenta elitelor politic-mediatice occidentale sunt fara solutie, o veste buna: s-a rezolvat. Gata:

„German leader Angela Merkel named Time magazine’s Person of the Year”. Mass media occidentala a gasit solutia: Merkel primeste Marele, Mult Ravnitul, Super-Relevantul Titlu de Omul Anului de la mult apreciata si obiectiv-relevant-corecta publicatie. Mission accomplished.

Gata. In balonul lor de sapun, in sfera autovalidarii circulare in care ei centreaza, ei dau cu capul, ei aplauda si tot ei isi dau premii: Mission Accomplished. Ce mai vreti acum, ca justetea si corectitudinea situatiei sustinuta de elitele occidentale e validata de aceasta Mare Recunostere si e confirmata Obiectiv?! Intrebari? Comentarii? Probleme? Vedeti ce gresita a fost pozitia voastra retrograd-incorecta?! Invalidata de Time in persoana.
Caz inchis. Aplauze. Sa cante Oda Bucuriei. Imagine.

PS: Va aud zicand ceva despre Realitate. Ce conteaza Realitatea?! O facem din cuvinte si premii anuale. E simplu, nu?!

După ce afli și comentariul făcut de purtătorul de cuvînt al premiatei, îți mai tragi și o linie peste palmă. Știi că va fi bine. Din ce în ce mai bine.

When told about the news, Merkel’s spokesman Steffen Seibert said, „I’m sure the chancellor will regard this as an encouragement for her political work, for a good future for Germany as well as for Europe.”

(Foto: time.com)