Ganduri trebuincioase

1. Noua Stânga autohtonă, reprezentată de USR-PLUS, nu militează împotriva ideologiei de stânga a PSD-ALDE, ci doar împotriva corupției păstorite de aceste două partide. Când coruptii și corupția nu vor mai fi subiecte legate de PSD și/sau de ALDE, domnii Ciolos și Barna vor colabora copios cu vechea stângă. Deja, combinația din care a ieșit câștigătoare vechea ong-ista Renate Weber, pe mâna PSD, ne oferă o mostră de concubinaj stangisto-stangist și marchează un debut punctual dar răsunător al recunoașterii oficiale a afinităților celor două tipuri de stânga.

2. În absența credinței, cvasitotalitatea establishmentului politic european se bălăngăne dizgrațios între exersarea cultului personalității, creator de dictatori siniștri și exersarea cultului ideologiei stângii, creator de dictaturi sinistre. Două tipuri de rău cu aceeași cauză: absență lui Dumnezeu! Dictaturile personale și de grup politic, alături de dictatura corectitudinii politice neomarxiste se vor a fi mărcile înregistrate ale secolului XXI. Depinde doar de imaginația morală de extracție creștină a omenirii ca ele să nu izbandeasca!

3.Vladimir Putin este, pur și simplu, un personaj toxic. Dacă nu cumva, efectiv, malefic. Zecile de asasinate politice săvârșite sub domnia absolutistă a individului, mâna de conflicte regionale înghețate, plantate de nostalgiile imperiale ale fostului KGB-ist, atacurile cibernetice asupra democrațiilor occidentale puse la cale de troli amici Kreminului, cabotinimsul agresiv și subversiv al spionului ratat și multe alte delicii pestilențiale de sorginte putiniană, stau chezășie.

Orice altă eticheta cu tentații indulgențe, aplicată individului, ar riscă să eșueze în ridicolul aberatiei conform căreia Pablo Escobar ar fi fost o persoană respectabilă și psihic sănătoasă.4. Adevărul nu ține cont de ideologie, de sex, de vârstă , de interese, de conjunctură, de tehnologie, de partid. Interpretarea lui, da! De aceea, afirmăm ritos că nu există adevăr absolut. O interpretare a realității, care devoaleaza natura subiectivă, trufașa, discreționară  și păcătoasă a omului. Cu cât ne îndepărtăm mai mult de Adevărul Absolut (de extracție Divină!), cu atât suntem mai porniți în a-l nega și a-l relativiza.

Legăturile secrete ale administrației Obama cu Rusia

În timp ce în presa leftistă americană se înmulțesc zvonurile despre o posibilă conexiune a ginerelui președintelui Trump, Jared Kushner, cu oficiali ruși, și se vor tot înmulți pînă la rude decedate, nu am dubii, să vedem cine a colaborat de fapt cu Rusia – și mai ales cum – în perioada precedentă. 

Un articol Bloomberg intitulat ”Inside Obama’s Secret Outreach to Russia”, din decembrie 2014, dezvăluie ce făceau Statele Unite, ce înțelegeri secrete făceau, unele implicîndu-l chiar pe fostul secretar de stat Henry Kissinger, în timpul exercitării mandatului. 

Luni de zile administrația Obama a căutat mijloace pentru a colabora în secret cu regimul de la Kremlin, în ciuda a ceea ce regimul respectiv făcea, în ciuda sancțiunilor impuse oficial și mai ales în ciuda dorinței arătate de Kremlin în acest sens și în ciuda faptului că președintele rus nu intenționa să dea înapoi un pas în problema Crimeei. 

Crimeea fusese anexată în martie 2014. Ce făcea administrația Obama cîteva luni mai tîrziu? Încerca să stabilească relații cu cel care o anexase, cu Kremlinul. De ce? Pentru a-i oferi o cale de ieșire din situația în care singur intrase. De ce? Pentru a obține cooperarea rusească în rezolvarea problemei Orientului Mijlociu. Pentru că SUA singure nu puteau, nu?!

Cum? Prin John Kerry, secretar de stat. Ce urma să facă John Kerry? Să separe problema Donetsk și Luhansk de Crimeea, urmînd ca aceasta să fie tratată, dacă și cu parcă, cîndva. Ar fi urmat ridicarea unora din sancțiunile impuse Rusiei de către SUA. Kerry, prieten cu Lavrov, ministrul rus de Externe, se întîlnește cu acesta și vorbesc des la telefon, adesea fără alt personal de față. Cînd Obama vorbește la ONU și condamnă agresiunea Rusiei în Europa, Kerry îi spune lui Lavrov să nu țină cont de ce a spus președintele. Ca și cum președintele vorbea pentru proști, de la tribuna unei organizații a proștilor. 

Ce se negocia, de fapt? Vulnerabilizarea estului european. Inclusiv noi facem parte din această zonă. 

Să mai adăugăm și celebrul microfon uitat deschis la o reuniune Obama – Medvedev, din primul mandat american al lui Obama, în care acesta îi spune omologului rus să-i transmită lui Vladimir că în al doilea mandat va avea mai multă flexibilitate. 

Aceasta era flexibilitatea. Posibilitatea negocierii pe sub mînă, în secret.

Asta are de ascuns presa americană de rit obamist. 

PS: Un alt democrat, în alte vremuri: 

John F. Kennedy: ”We shall pay any price, bear any burden, meet any hardship, support any friend, oppose any foe, in order to assure the survival and the success of liberty.”

100 de ani de la naștere, astăzi.

(Foto: Bloomberg/Greg Baker/AFP/Getty Images)

 

Reactii

1) Ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, se trezește sîmbătă vorbind. Și vorbește cum nu ar trebui pentru nimic în lume să vorbească un diplomat, ba mai mult decît atît, arată că la lecția de istoria Europei a cam tras chiulul.

Ce zice? Zice așa: ”Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul R. Moldova.” – trm.md

Moldova nu este România, deci. Am anexat-o în 1918, înseamnă. Am cucerit-o, am luat cu forța ce nu era al nostru sau cum?!

Reacții: la Chișinău și București, iau atitudinea absolut necesară și potrivită Mihai Ghimpu (PL), Traian Băsescu – care califică declarația drept un afront grosolan la adresa istoriei naționale Ion Sturza, Viorel Cibotari (PLDM). Mai mult decît atît, ”Secretarul general adjunct al NATO, Alexander Vershbow, a declarat, luni, întrebat despre afirmatiile ambasadorului SUA la Chisinau, James Pettit, potrivit cărora Republica Moldova trebuie să rămâna un stat independent, că România și Moldova au legături istorice de multă vreme și fiecare trebuie să fie factor determinant al propriului său destin. – Hotnews.ro

Cine a fost de acord cu declarațiile lui Pettit? Prorușii din Republica Moldova. QED.

Președintele României a tăcut. Și tace. Deși au trecut trei zile, în trei zile și Iisus a înviat. Probabil urmărește cu mare atenție și îngrijorare situația. Aflăm peste doi ani la ce concluzie a ajuns, la aniversarea centenarului Unirii. Dacă va mai fi cazul.

2) Erdogan interzice toate piesele străine în teatrele de stat. Deocamdată. Probabil Shakespeare o fi fost părtaș la lovitura de stat.

Reacții: nimic. Nimeni. Statul islamist se reface sub ochii noștri, dar cine are curaj să spună ceva?!

3) La Kiev, Alexander Shchetinin, un jurnalist rus critic la adresa regimului Putin este găsit mort, cu o rană la cap. De ziua lui, cu pistolul alături. Și-o fi făcut bilanțul vieții și i-o fi dat negativ. La fel ca toți dinaintea lui care au fost sinuciși.

Reacții: tot negative. Adică zero. Nada. Imperiul Putinist Rus se consolidează sub ochii noștri, dar cine are curaj să spună ceva?!

4) În Coreea de Nord, doi oficiali sînt executați pentru nesupunere față de liderul partidului, țării, planetei, galaxiei și universului. În univers sînt și trimiși, cu un tun antiaerian.

Reacții: aici cine ce să mai zică?!

james pettit

(Foto: canal2.md)

Sa incercam sa punem problema si altfel

Mai flexibil.

Aproape de sfîrșitul primului mandat prezidențial, domnul Obama este surprins de un microfon uitat deschis șoptindu-i domnului Medvedev, pe atunci președintele Rusiei, că dacă va cîștiga al doilea mandat, va avea mai multă flexibilitate.

Domnul Obama cîștigă cel de-al doilea mandat și, în numele umanismului, al Nobelul-ui pentru pace – oferit în avans – și al flexibilității dorite, setează o politică externă absolut dezastruoasă în Orientul Mijlociu.

În acest timp, domnul Putin, redevenit președintele Rusiei, invadează Ucraina și anexează Crimeea. Europa este, vorba doamnei Nuland, fuck-uită și, ca urmare, incapabilă de vreun răspuns pe măsura agresiunii.

Ce mai lipsește ca Europa să fie de-a dreptul paralizată? Un viol colectiv. Care, să zicem, se tot petrece de mai bine de un an și care este chiar specialitatea golanilor lăsați liberi, de capul lor, în Orientul Mijlociu, de domnul Obama.

Cui foloseste ca Europa să se afle în această stare? Să revenim la primul paragraf, la flexibilitatea pomenită de domnul Obama domnului Medvedev, și parcă deslușim răspunsul, nu?

În Extremul Orient, China (doar) pare că se joacă de ceva vreme cu puța în Pacific, (și) din cauza asta, pesemne, nu este încă tratată serios, ci numai la nivel de jucării abil copiate, dar toxic-colorate. Sau poate din cauză că domnul Obama, ajuns la sfîrșitul celui de al doilea mandat, a ajuns și la un nivel de maximă flexibilitate.

obama medvedev

Happy New Fear?*

Anul a început, tradițional, cu foc. De artificii și cel mai mare, neprogramat, legat de lumea musulmană. În Dubai, un hotel de 63 de etaje a ars ca o torță, nici un mort, 14 răniți, au anunțat autoritățile. Bravo lor, uitați ce se întîmplă cînd îți exporți inteligența! Cum n-a fost motiv serios de panică și nici de suspin, jocul de artificii programat s-a desfășurat normal, potențat doar vizual de imprevizibilul care se desfășura alături.

În Europa, pentru echilibru, la Bruxelles n-a fost voie nici cu artificii. Pentru echilibru și pentru siguranță, numai cu două zile înainte fiind arestați doi suspecți care plănuiau atacuri teroriste în noaptea de anul nou. Trist.

Trist a fost și discursul Angelei Merkel, trist, nesigur și lăsînd impresia că încearcă să se convingă singură de cele rostite. De remarcat îndemnul de a vedea milionul – împlinit deja – de migranți ca oportunitate, pe care, în generozitatea-i, doamna cancelar o va împărți cu noi, conform cotelor alocate fiecărei țări. Pînă la urmă, s-ar putea să considere că trebuie să zicem și săru’ mîna pentru că ne vrea binele cu forța, iar noi ne străduim să rezistăm cu banalități precum calcule economice, argumente și întrebări stupide, din categoria ”bine, bine, dar cum procedăm concret?”.

Lumina a venit și de la răsărit, lumină la gura țevii, mai precis. În ajunul anului nou a ajuns și la noi vestea că Putin a autorizat angajații FSB să deschidă focul asupra mulțimilor, inclusiv în copii, femei și persoane cu dizabilități. Ceea ce aflasem deja de la un prieten, de pe Facebook, încă din 22 decembrie. Și de la care, ținînd cont de faptul că ce se mai întîmplă în Rusia nu apare imediat sau chiar deloc la noi și nici în presa occidentală, și de bariera de limbă, sper să vă mai povestesc, folosindu-mă de această prețioasă sursă de informare.

Revenind în Orientul Mijlociu, și tot la foc, după ce în a doua zi a anului, Arabia Saudită a executat prin decapitare 47 de persoane, printre care și un cleric șiit, iranienii i-au devastat și incendiat ambasada de la Teheran. Ca urmare, ieri, saudiții au anunțat ruperea relațiilor diplomatice cu Iranul. Cu Putin care a mai declarat încă o dată că  NATO reprezintă o amenințare pentru Rusia, nu știu de ce să-mi fie frică mai tare: de ce s-ar putea întîmpla, ori de politicienii noștri, cu care, în funcții aflîndu-se, ar putea să ne prindă evenimente grave.

Pentru că, pe intern, singura veste bună a anului a venit de la revista Dilema, unde Sever Voinescu l-a înlocuit pe Mircea Vasilescu, fostul redactor-șef, care s-a retras, ceea ce înseamnă că revista nu va trage ”stînga”, nu mult, cel puțin.

Altfel, am început anul cu președintele în vacanță în Florida, cu el în frunte, urmat de parlamentari și aleșii locali cu salarii și pensii mărite, cu veșnica problemă a măririi salariului minim, cu număratul cîinilor la stînă, cu legea anti-fumat, cu aceeași problemă a plagiatelor, tot nerezolvată și, din nou pe tapet, cu teoria conspirației privind tragedia de la clubul Colectiv. Subiecte asupra cărora voi reveni.

În final, ceva deosebit, ceva românesc, ceva cu simțire. Omagiul membrilor UNPR adus conducătorului lor iubit, cu ocazia zilei de naștere, 2 ianuarie.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/UNPRRomania2015/videos/1514632158830870/” mbottom=”50″]

Și pentru că tot sîntem în Anul Maimuței, conform calendarului chinezesc, să mai lăsăm grijile și temerile deoparte și să ne veselim cu optimista doamnă europarlamentar Grapini.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/972643819472957″ mbottom=”50″]

UPDATE

A murit subit, la 58 de ani, șeful GRU (Serviciilor Secrete Militare din Rusia), conform comunicatului apărut pe site-ul Kremlinului, care nu specifică însă și cauza morții. I-o fi căzut ceva greu la stomac, o fi tras rece în piept, sigur, putem specula. Dar la ce ne folosește, cînd omul poate o fi făcut o depresie din cauza sancțiunilor privind călătoriile și conturile externe la care era supus de către UE și SUA?

*Din titlu nu-mi aparține decît semnul întrebării, altfel sintagma circulă pe Facebook, mi-a spus amica la care am găsit-o. Dar nu știu cui să-i atribui paternitatea.

(Foto: telegraph.co.uk)

Putin se lupta cu valorile occidentale

Pentru cine se mai întîmplă să aibă dubii în ceea ce-l privește pe Putin și intențiile sale, asta spune, într-un interviu acordat RFE/RL, fostul președinte georgian (2004 – 2013), actual guvernator al regiunii Odessa, Mikheil Saakashvili, unul din acei oameni care îl cunosc foarte bine pe președintele rus. Extrem de util și pentru cine se amăgește încă în privința pericolului de la est, lămuritor pentru toată lumea, sper. Asta este adevărata bătălie a lui Putin, camuflată sau nu în diferite conflicte, cu valorile occidentale.

Să ne aducem aminte că la summitul NATO din aprilie 2008, de la București, una din temele cele mai tari aflate în discuție a fost extinderea alianței spre est, prin acordarea MAP ( Membership Action Plan) Ucrainei și Georgiei. Cu tot sprijinul oferit de SUA și Canada, care au susținut cele două țări ex-sovietice, motivînd că altfel, Rusia își va extinde influența în Europa de Est, acest lucru nu a putut fi realizat. În sprijinul lui Putin au intervenit Germania și Franța, care au considerat că o extindere a Alianței pînă la granițele Rusiei ar antagoniza federația condusă de președintele rus. Ucraina și Georgia au plecat de la București cu promisiuni că acordarea MAP rămîne pe agenda NATO, urmînd ca la sfrșitului anului respectiv să mai aibă loc o rundă de evaluări la nivel de miniștri de Externe. Peste numai patru luni însă, a început războiul ruso-georgian, considerat de Rusia ca fiind pornit de către președintele georgian Mikheil Șaakașvili, care fusese motivat de promisiunile primite din partea Alianței Nord-Atlantice, la summitul de la București.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/rferl/videos/10153866110234575/?permPage=1″ mbottom=”50″]

De reținut: ”He struggled with western values.” Ceea ce ieri, cu ocazia Zilei Constituției, Putin a mai și dovedit-o – a cîta oară?! – împiedicînd un protest care urma să aibă loc la Moscova. Cum? Simplu, nepermițînd ieșirea oamenilor de la metrou, cum se poate vedea pe înregistrarea de mai jos. Comentariul îi aparține lui John Freedman: ”Today at Pushkin Square. Police push Muscovites back into the metro; will not let them exit. Reminder: There was a demonstration planned to begin at Pushkin Square today, but the government refused to allow it. Now they’re not even letting people out of the metro at Pushkin Square. Happy Constitution Day to all!”

Ulterior, tot de la John Freedman, aflat la Moscova, am aflat că:  ”Approximately 30 people were detained today for participating in individual pickets on Pushkin Square. It was Constitution Day and the Constitution allows protests of individual pickets. One of those arrested was Georgy Satarov, one of the authors of the Russian Constitution… Info from gazeta.ru.”

QED.

(Foto: captură înregistrare Facebook/John Freedman)

 

Merkel i-a batut pe Putin si pe Al-Baghdadi

Inițial, am crezut că este o marcă The Onion. Dar nu. Angela Merkel a fost desemnată personalitatea anului de către revista Time. Prima femeie cîștigătoare, individual, după 29 de ani, într-o competiție dificilă. Pe lista finaliștilor, dată publicității în 6 decembrie, s-au aflat, printre alții: Abu Bakr Al-Baghdadi – liderul ISISBlack Lives Matter activists, Vladimir Putin și președintele Iranului, Hassan Rouhani. Găsiți lista completă aici.

Am văzut apoi și coperta revistei. Alături de portretul premiatei este scris: ”Chancellor of the Free World”. Ei, da! Nu numai a Germaniei, nu numai a Europei, ci a întregii lumi! Ce să mai zici?

Citești motivația. Din care, printre altele, afli că:

Then came 2015. Not once or twice but three times this year there has been reason to wonder whether Europe could continue to exist, not culturally or geographically but as a historic experiment in ambitious statecraft. Merkel had already emerged as the indispensable player in managing Europe’s serial debt crises; she also led the West’s response to Vladimir Putin’s creeping theft of Ukraine. But now the prospect of Greek bankruptcy threatened the very existence of the euro zone. The migrant and refugee crisis challenged the principle of open borders. And finally, the carnage in Paris revived the reflex to slam doors, build walls and trust no one.

Each time Merkel stepped in. Germany would bail Greece out, on her strict terms. It would welcome refugees as casualties of radical Islamist savagery, not carriers of it. And it would deploy troops abroad in the fight against ISIS. Germany has spent the past 70 years testing antidotes to its toxically nationalist, militarist, genocidal past. Merkel brandished a different set of values—humanity, generosity, tolerance—to demonstrate how Germany’s great strength could be used to save, rather than destroy. It is rare to see a leader in the process of shedding an old and haunting national identity. “If we now have to start apologizing for showing a friendly face in response to emergency situations,” she said, “then that’s not my country.”

Așa deci: umanitate, generozitate, toleranță. Nu mai zici nimic, te duci singură la colț și te așezi pe coji de nucă.

De zis, a mai zis Paul Dragoș Aligică:

Time out, prieteni. Daca aveati cumva impresia ca toate crizele si haosul de leadership, confuzia si impotenta elitelor politic-mediatice occidentale sunt fara solutie, o veste buna: s-a rezolvat. Gata:

„German leader Angela Merkel named Time magazine’s Person of the Year”. Mass media occidentala a gasit solutia: Merkel primeste Marele, Mult Ravnitul, Super-Relevantul Titlu de Omul Anului de la mult apreciata si obiectiv-relevant-corecta publicatie. Mission accomplished.

Gata. In balonul lor de sapun, in sfera autovalidarii circulare in care ei centreaza, ei dau cu capul, ei aplauda si tot ei isi dau premii: Mission Accomplished. Ce mai vreti acum, ca justetea si corectitudinea situatiei sustinuta de elitele occidentale e validata de aceasta Mare Recunostere si e confirmata Obiectiv?! Intrebari? Comentarii? Probleme? Vedeti ce gresita a fost pozitia voastra retrograd-incorecta?! Invalidata de Time in persoana.
Caz inchis. Aplauze. Sa cante Oda Bucuriei. Imagine.

PS: Va aud zicand ceva despre Realitate. Ce conteaza Realitatea?! O facem din cuvinte si premii anuale. E simplu, nu?!

După ce afli și comentariul făcut de purtătorul de cuvînt al premiatei, îți mai tragi și o linie peste palmă. Știi că va fi bine. Din ce în ce mai bine.

When told about the news, Merkel’s spokesman Steffen Seibert said, „I’m sure the chancellor will regard this as an encouragement for her political work, for a good future for Germany as well as for Europe.”

(Foto: time.com)

Basescu: O vizita a lui Ponta in Rusia, anul acesta, ar fi nepotrivita

Băsescu, la DIGI24:

Știu că există o intenție a Guvernului ca premierul să facă o vizită în Federația Rusă în acest an, dar cred că, dacă ar face-o, ar fi primit cu onorurile necesare și datorate unui prim-ministru. Este luată o decizie să nu aibă loc discuții politice la nivel înalt și la cel mai înalt nivel. Deci, ar fi nepotrivită. Sper să nu se materializeze, măcar și din motive de oportunitate.

Eu nu am făcut nici o solicitare pentru o întâlnire cu președintele Putin, iar Corlățean știe foarte bine lucrul acesta, pentru că vizitele președintelui se stabilesc prin MAE. De când e PSD la guvernare, eu nu am adresat MAE solicitarea să declanșeze un proces în urma căruia să aibă loc o întâlnire a mea cu Putin. Ce-și imaginează domnul Corlățean e una și competențele dânsului în materie de politică externă au lămurit pe toată lumea, ce este real, adică nu am făcut nici o solicitare pentru o întâlnire cu Vladimir Putin este probabil. Nu va găsi nici o astfel de solicitare adresată MAE

În condițiile în care Putin a devenit persona non grata în lumea civilizată, o vizită oficială a premierului român, președinte al celui mai mare partid românesc și potențial președinte începînd din decembrie, ar reprezenta un semnal extrem de prost pentru români, Ucraina, Moldova, UE și NATO și l-ar cauționa pe Putin în ochii multor români. O asemenea vizită ar fi propagandă pro-rusă și antieuropeană.

Sah cu bile

Geopolitica azi

De cînd a izbucnit criza ucraineană, poate cea mai savuroasă critică la adresa Occidentului, reluată periodic, e că Putin joacă şah, iar Obama se joacă cu bile. O activitate profund educativă, larg răspîndită în vest, cu precădere printre preşcolari. Rautăcismul acuzaţiei, se vede tot mai clar, nu este gratuit. Încă de la marele fiasco obamist din criza siriană (munţi de cadavre), Putin tot mută şi cîştigă, demonstrînd că vede mersul cu multe mutări înainte. Iar Liderul Lumii Libere o dă de-a rostogolul, ba pe prispă la Casa Albă, ba prin magnifice vizite internaţionale de dres busuiocul. În timp ce Vladimir e la shopping teritorial, între două mutări.

Analizînd tabla de joc, vedem că nebunul face ce vrea. I se fîlfîie de ameninţările cu sancţiuni, de acordul de la Geneva sau de acuzaţiile, maliţioase, că politica lui e de secolul al 19-lea, la redesenat graniţele cu forţa. Secolul al 19-lea? Ha! Şahul e mult mai vechi. Pe 25 mai nu sînt doar europarlamentare, ci şi prezidenţiale în Ucraina. Ziceţi că detaliul le-o fi scăpat, la Kremlin? Uite şi Republica Populară Doneţk, uite şi Transnistria cerînd  alipierea la Mama Rusie. Iar apoi, Republicile Baltice şi Gurile Dunării de ce nu i-ar interesa? Fiindcă n-au mai fost niciodată pe tabla lor? Uuups! Ba au fost.

Apreciatul Barack Hussein Obama, ce-i drept, e magistral susţinut de coechipierii strategici din Europa, care o dau de-a rostogolul şi mai abitir. Dar ce să facă ei, dacă Marele Maestru Rus le dă şah în serie, la simultanul pe bază de gaze prin conductă? Plus alte schimburi comerciale lucrative. Să-şi ia bilele şi să plece? Imposibil, s-ar face de rîs. Mai bine se fac că plouă. Să preia iniţiativa? N-au cum. S-au obişnuit de prea multă vreme cu figuraţia specială, lăsînd Marii Maeştri Americani să aibă grijă de jocul geopolitic, să bage ei bani, armament şi trupe în apărarea comună. Că au de unde şi posedă şi “nău-hăul”, cum zicea Felicia Meleşcanu. Păi nu tot ei au rezolvat, cum s-a putut, două Războaie Mondiale şi prima serie din Războiul Rece?

Problema e că actualul Maestru de la Washington e cu totul special. Unul mai convenţional putea, de pildă, să mute nişte piese, şi anume, de armament modern, letal, în dotarea forţelor ucrainene. Nu cu gînd rău, ci cu toate gîndurile bune, pentru descurajare unor noi acte de agresiune, comise de anonimi din forţele armate ale Rusiei, cu tot cu blindate, elicoptere şi trupe de diversiune. Maestrul convenţional ar fi putut să închidă iute robinetele cu bani către Rusia şi robinetele cu bani din Rusia către conturi din paradisuri fiscale. Simultan, ar fi putut deschide, larg, robinetele cu gaze din alte surse decît cele păstorite de Gazprom. Ar fi putut trage, mai din timp, oblonul peste livrările de tehnologie militară occidentală pentru Moscova. Ar fi putut pune lacătul la graniţele Vestului pentru compatrioţii Maestrului de la Kremlin. Şi multe alte mutări tactice, de hărţuire, piesă cu piesă. În loc să joace în piesa pusă în scenă de Putin. Dar cine mai are chef de asemenea convenţionalisme? Ar fi dezuet. Şi uite-aşa, în timp ce Putin joacă şah, Obama se poate apuca de şah cu bile. Yes, he can.

Nemasina Timpului

Evitabilul inevitabil

Ce credeţi, acum un secol, cam pe vremea aceasta, cei de atunci ştiau ce urma? Şi ce credeţi, acum trei sferturi de secol, tot pe vremea aceasta, cei de atunci ştiau ce avea să vie? Unii ştiau. În mod clar, agresorii ştiau. Se pregăteau de multă vreme. Aşteptau doar momentul prielnic. Mai ştiau şi cei care îi cunoaşteau bine, dar degeaba: nici Primul, nici al Doilea Război Mondial n-au putut fi împiedicate. Amploarea măcelurilor care au urmat le-a depăşit, cu siguranţă, imaginaţia, şi unora şi celorlalţi. Dar de oprit, n-au putut fi oprite. Şi ce credeţi, acum aproape un sfert de secol, cînd s-a prăbuşit Zidul Berlinului, unii ştiau că Moscova o să revină, peste încă o generaţie, la înhăţatul de teritorii? Da, unii ştiau. La asta au lucrat. Ştiau şi unii care îi cunoşteau bine, dar degeaba. Iarăşi, iluziile au fost mai tari.

Anders Fogh Rasmussen, fost premier al Danemarcei, rămîne, pînă la întîi octombrie,  Secretar General al NATO. În ultimele zile, oamenii Moscovei au pus mîna, prin forţă, pe clădiri oficiale din estul Ucrainei, cu gîndul alipirii la Mama Rusie. Tot în ultimele zile, Lituania a fost somată de Kremlin să amelioreze urgent situaţia ruşilor din această ţară care nu au cetăţenie. Fiindcă n-au trecut examenul prin care să demonstreze că ştiu limba ţării în care vor să fie cetăţeni. Să se rezolve fără întîrziere, conform recomandărilor Comitetului ONU pentru Drepturile Omului! Corect. În fond, unde s-a mai văzut aşa ceva: cetăţenii unei ţări să trebuiască să ştie limba ţării în care sînt cetăţeni? În aceste condiţii, de ce ar considera unii că Rusia nu se va opri cu anexările la Crimeea? Tot în aceste condiţii, Rasmussen le-a cerut europenilor din NATO să revină cu picioarele pe planeta Pămînt.

Sigur, nu s-a exprimat aşa, a fost mult mai diplomat. Într-un editorial apărut în ediţia duminicală de la Daily Telegraph, cel mai vîndut ziar “quality” din Marea Britanie, şeful politic al NATO a spus, în schimb, că europenii trebuie să răspundă „agresiunii ilegale” a Rusiei împotriva Ucrainei prin sporirea cheltuielilor militare. “Adică echipament modern, instruire intensivă pentru forţele noastre şi cooperare mai strînsă în interiorul alianţei şi cu partenerii noştri. Ştiu cît de dificil este în actualul climat economic, dar actualul climat de securitate face aceste lucruri vitale.”  Cum ar veni, aliaţii Americii n-au nici echipamentul, nici instruirea, nici nivelul de cooperare de care ar fi nevoie pentru a-l opri pe Putin. Statisticile arată că Statele Unite asigură 72% din cheltuielile NATO. Aproape trei sferturi din bani sînt daţi de o singură ţară, într-o alianţa cu 28 de membri.

Americanii alocă pentru apărare 4,4% din PIB. Le-au cerut aliaţilor europeni să dea şi ei măcar 2%. Doar Marea Britanie, Grecia şi Estonia au atins, anul trecut, pragul. După ultimele cifre, media europeană a cheltuielilor militare din NATO a fost de 1,3% din PIB. Perfect. Mai ales cu un preşedinte american care este convins că reducerea cheltuielilor militare, adică dezarmarea treptată a Americii, este soluţia tensiunilor internaţionale, în vederea instaurării păcii veşnice. O fi Rusia putinistă o ameninţare, dar ce să faci cînd “climatul economic” tot nu se ameliorează? Să urmezi îndemnul lui Anders Fogh Rasmussen? Să faci ce trebuia făcut de multă vreme, astfel încît Vladimir Vladimirovici să nu tragă concluzia că îi poate da bice cu imperialismul Euroasiatic, fiindcă n-are cine să-l oprească? Rasmussen, Secretar General al NATO, mai ştie şi el cîte ceva. Dar ce, are globul magic de cristal? Sau maşina timpului, să ştie el ce-o să se întîmple? Sigur că nu. Nici cei de-acum un secol, trei sferturi de secol, un sfert de secol nu aveau aceste mijloace de călătorit în timp. Asta nu i-a împiedicat pe unii să ştie exact ce vor face ceilalţi, fără să-i poată opri. Pe asta mizează şi Putin.