Mona Pivniceru este numită de Crin Antonescu ministru al justiției. Traian Băsescu revine la Cotroceni. Mona Pivniceru nu-i revocă nici pe Daniel Morar, nici pe Laura Codruța Kovesi, pentru a evita o reacție vehementă a US și UE. Pe 2 octombrie, cînd expiră al doilea mandat al Laurei Codruța Kovesi (nu mai are dreptul la un al treilea), Mona Pivniceru propune un nou Procuror General, dintre oamenii de casă ai USL. Băsescu refuză numirea. Astfel, se amînă numirea unui nou procuror general.
Pe 2 noiembrie 2012 Traian Băsescu este suspendat pentru a doua oară, în numele voinței populare și ca urmare a refuzului de a numi procurorul general propus de Mona Pivniceru. În cel mult 30 de zile trebuie organizat referendum de demitere. Se stabilește ca referendumul să aibă loc în 2 decembrie 2012, odată cu alegerile parlamentare. Atît referendumul cît și alegerile parlamentare se țin după noile liste electorale, stabilite după voința USL.
USL face campanie electorală pe plecarea lui Băsescu și îndeplinirea voinței populare. Se face cvorum, USL fraudează la greu, după modelul patentat în 29 iulie. USL este în plină ofensivă, impune temele și face jocurile. Opoziția democratică se îmbracă iar în tricouaș bleu și își ia iar flăcăruia la spinare, horele motivaționale, dezamăgirile lui Vasile Blaga față de felul oarecum nelalocul lui în care se comportă domnul Ponta și domnul Antonescu, explicațiile din gel ale lui Boureanu, rugămințile înlăcrămate ale lui Cezar Preda, glumițele și caricaturile cu Ponta și Antonescu și obține un onorabil și meritoriu 21.37%.
Președintele interimar Crin Antonescu numește procurorul general și procurorul șef al DNA propuși de Mona Pivniceru. În același timp, președintele interimar Crin Antonescu desemnează prim ministrul. În cel mult 3 luni de la demiterea lui Traian Băsescu USL organizează alegeri prezidențiale anticipate. Scăpate de tirania justiției și regulii un om-un vot, alegerile sînt organizate cu aceeași eficiență ca și cele parlamentare și referendumul din 2 noiembrie. Crin Antonescu cîștigă alegerile prezidențiale, pornind din start cu prima șansă în sondaje și cu 1 milion de voturi băgate în urnă de Oprișan, Dragnea, Nicușor Constantinescu și echipa.
Aprilie 2013. Opoziția se declară un pic tristă și dezamăgită și îi roagă pe președintele Crin Antonescu (președinte pînă cel devreme în 2017) și pe premierul Victor Ponta să nu încalce legea. Se cumpără tricouașe bleu, se confecționează făclii, se fac caricaturi devastatoare cu Căcărău, Dottore și Paiața. Se cîntă cînticele tematice care mușcă adînc în beregata dușmană. Lupta continuă. Sulfina bate cu pumnul în masă și zice: ”Pînă aici! Pînă în 2047 promitem că vă scăpăm de ăștia! Am zis!” Cei 7 prezidențiabili ai Platformei de Dreapta își stabilesc candidaturile la prezidențiale în următoarele 7 alegeri pe care le vor pierde din postura de delfini îmbătrîniți, preferați de casă ai unui Băsescu aflat de ani de zile pe mare.
Prin catacombele net-ului unii cărora le place să facă pe deștepții vor vorbi în continuare de cele 3 mari teme cu care opoziția democratică (ah, cum sună asta a penețe și pac!) ar putea ieși într-o ofensivă puternică și agresivă prin care să încerce dislocarea USL-ul și a aliaților: lovitura de stat, frauda și plagiatul. Dar asta înseamnă ca Opoziția Democratică să lupte pentru o justiție independentă. Și uite că astfel lipsa de entuziasm și vînă războinică e de înțeles. De ce ar lupta PDL și sateliții împotriva propriilor interese?
