Posts Tagged → PSD

Neamul prost ajuns împărat

 

Obsesia lui Dragnea de a fi în tot ce mișcă în țara asta îl face să creadă, probabil, că poate să-și bată joc de oameni. Atitudinea de împăunare nu poate să vină, mai devreme sau mai tîrziu, decît la pachet cu atitudinea discreționară față de oameni. Începînd cu propriii lui colegi.

Urmăriți mai jos dialogul de pe holul Camerei Deputaților, dintre Dragnea și Turcescu. Și gîndiți-vă că dacă atîta respect le arată colegilor, cam la ce ne putem aștepta noi.

Nu este suficient ca ce s-a întîmplat să rămînă și să circule în cercul nostru de antipesediști convinși de multă vreme ce le poate pielea. Arătați prietenilor, cunoștințelor, celor care sînt interesați să vadă și să audă cum funcționează mașinăria de propagandă și distorsionare a PSD, la cel mai înalt nivel.

Și nu, nu vreau să aud că PMP, Turcescu acoperit-descoperitul și variațiuni pe temă. Atîta vreme cît nu avem opoziție solidă, toate aceste gesturi contează, indiferent din partea cui vin.

Cea mai mare prostie pe care o poate face acum PSD-ul, adică Dragnea, este să încerce suspendarea președintelui Iohannis. Și atunci vor, adică va vedea care este dinamica proceselor electorale la români.

Dialogul în format text poate fi găsit pe Mediafax.

dragnea-turcescu

 

 

 

Dragnea și gaura

Președintele PSD a anunțat țara că a descoperit o gaură. Nu neagră, dar pe aproape la cît se va vorbi despre ea. Voia – și poate mai vrea, nu știu – chiar să-i cheme să dea socoteală pe fostul prim-ministru Dacian Coloș, pe fostul ministru de finanțe, Anca Dragu, pe șeful Consiliului Fiscal și pe toată lumea care crede el că ar fi responsabilă de lipsa asta de bani.

Zece miliarde de lei, la atît a estimat Dragnea gaura. Din buget. Din bugetul țării, nu cel de buzunar. Problema PSD-ului nu e, de fapt, că lipsesc 10 miliarde, problema e că nu le-au luat ei. Cheltuit, mă rog.

Trecînd peste anecdotică, puși față în față cu realitățile și cu promisiunile, pesediștii constată, probabil, că nu pot îndeplini ultimele. Și ce e cel mai simplu decît să dai vina pe guvernarea precedentă, pe ”greaua moștenire”?!

Dai vina, dar povestea lovește ca bumerangul. Pentru cine are capacitatea, cît de cît, și bunăvoința de a se informa și de a pricepe. Nici nu e prea greu.

Ce-i răspunde Dacian Cioloș, pe Facebook:

Dragi români,

Confruntat probabil cu câteva cifre și realități ale economiei românești pe care eu le tot spun de câteva luni, conștient că nu știe pe unde să scoată cămașa ca să acopere financiar promisiunile făcute în campania electorală, domnul Liviu Dragnea face o scamatorie și anunță că ar fi găsit, citez, „o gaură de zece miliarde în buget”.

Pentru orice om cu minime cunoștințe economice, o astfel de „gaură” ar fi presupus fie venituri mai mici, fie cheltuieli mai mari decat cele prognozate și, oricum, ar fi trebuit să se regăsească în deficitul bugetar – ceea ce nu este cazul. Această „gaură” NU există.

Realitatea este că în 2016 veniturile au fost mai mari decât în 2015, iar deficitul final a fost sub cel prognozat și aprobat de Parlament odată cu bugetul pentru anul trecut. Mai mult, în decembrie am rambursat integral firmelor TVA în valoare de 2,1 miliarde de lei, fără a lăsa presiune pe bugetul anului următor, cum se obișnuiește, tocmai pentru a ușura povara noului Guvern. Restul sunt povești.

De altfel, în 2017 este alt buget. În caz că anul acesta nu își poate onora promisiunile electorale, domnul Liviu Dragnea nu poate da vina pe bugetul de anul trecut. Dar, nu-i așa, domnul Dragnea nu se încurcă în detalii.

În rest, este același mod de lucru folosit de PSD și cât timp am guvernat: tehnocrații sunt de vină. PSD își acoperă nerealizările și promisiunile mincinoase cu diversiuni și propagandă.

Bugetul țării nu este un sac fără fund și nici nu poate fi administrat haiducește, domnule Liviu Dragnea. Promisiunile dumneavoastră populiste vor fi aplicate pe spatele celor care muncesc cinstit și plătesc taxe, ne veți îndatora țara și viitorul. Chiar așa, de ce nu ați spus în campanie că veți crește taxele pentru o parte dintre angajați și ați făcut acest lucru în a doua ședința de Guvern?

Iar Anca Dragu, fostul ministru de Finanțe, precizează, pentru că mai era nevoie, că bugetul țării este monitorizat de Comisia Europeană, noi, România, aflîndu-ne în perioada de supraveghere post-program.

De precizări va fi nevoie permanent de acum încolo, dar acesta este un subiect următor.

UPDATE: Ce spune Florin Cîțu, senator PNL (Facebook):

Domnul presedinte Dragnea vine cu cateva acuzatii socante pentru mine. De aceea imi permit pentru prima oara de cand fac politica sa-i dau un sfat. Lucrurile nu trebuie niciodata judecate la suparare.

Am cel putin 3 motive:

1) Nu este elegant sa ameninti public niste fosti ministri. Mai ales ca ei nemaifiind demnitari nu poti sa-i chemi la Parlament la comisii.

2) Cand actualul ministru de finante a preluat ministerul de la fostul ministru de finante a semnat un protocol de predare-primire in care eu cred ca si-a asumat situatia curenta a ministerului.

3) Tot programul PSD cu care a castigat alegerile a fost intocmit si cu sprijinul celor peste 10 secretari de stat care au contribuit cu informatii si nu numai la acest program de guvernare. La care se adauga un prim vice-prim ministru. Asadar, PSD a fost prezent in guvernarea Ciolos. Aici sunt doua variante: ori secretarii de stat ai PSD -ului l-au mintit pe domnul Dragnea si nu l-au informat despre un asemenea pericol ori dansul hotaraste sa-i cheme si pe acestia (in special pe cei de la Ministerul de Finante Publice) la audierile din comisia de ancheta.

In concluzie, cred ca ar trebui sa fim mai precauti cand vorbim despre bugetul tarii la debutul unei guvernari.

Asta pentru ca domnule Presedinte Dragnea, in momentul acesta ochii tuturor investitorilor, ai institutiilor financiare internationale si ai ambasadelor straine sunt atintiti asupra noului guvern pe care l-ati instalat. De aceea mai multa prudenta in declaratii ar fi binevenita.

dragnea(Foto: bugetul.ro)

Guvernul Grindeanu. De ce?

Șoc și groază, ieri, la anunțarea numelor miniștrilor din guvernul Grindeanu-Dragnea. Sau Dragnea-Grindeanu, mai degrabă. Deși, ciudat, Abramburica nu a mai prins minister, de data asta. Dar a prins Comisie, șefia Comisiei de Învățămînt și Tineret din Senat.

Șoc și groază în felia mea de Facebook, acolo unde au început să curgă văicărelile, să fim considerați pierduți, popor pentru care nu merită să faci nimic (deși mulți habar n-am ce fac pentru popor, dar asta nu mai contează), au și aulăeu pe toți pereții rețelei.

De parcă, normal, firesc, lumea se aștepta la altceva de la un guvern făcut de Dragnea. De parcă, de la alegeri și pînă acum, nu s-au obișnuit cu ideea că alegerile au fos cîștigate de PSD. De parcă în țara asta nu ar exista altceva decît oameni buni și frumoși, ca și ei, iar guvernul ar fi un blestem venit de undeva, nimeni nu știe de unde. O calamitate naturală care apare din cînd în cînd, ca să ne tulbure nouă fericirea guvernelor pe care le dorim. Și care, orice ar face, nu trebuie criticate cumva.

Guvernul Grindeanu este al oamenilor, rezultat al voturilor oamenilor. Oameni, greu de crezut, știu, ca mine și ca tine. Pentru care, din varii motive, o cană cu lapte sau o felie de pîine în plus poate însemna mult. Pentru care, indiferent de gradul de educație, mai există speranță că pot obține ceva mai mult.

Au fost cele mai corecte alegeri de după revoluție, probabil. Și totuși, în condițiile în care nimeni și nimic nu a împiedicat actuala opoziție să ajungă putere, rezultatul a fost dezastruos. Pentru noi, nu și pentru ei.

Așa că, înainte de a începe să criticăm punctual guvernul Grindeanu, ar trebui, mai degrabă, să criticăm opoziția. Să înțelegem ce nu a funcționat, de ce, și abia apoi să mergem mai departe. Dacă nu vrem să ajungem ca deplorabilii din SUA, care sînt în stare să dea vina pe oricine, pe ruși, pe planetă, pe Univers, că Hillary a pierdut alegerile. Nicăieri – pînă la americani, acum – în condițiile unor alegeri libere și corecte, nu a fost dată vina pe cîștigător, ci s-au căutat cauzele pentru care celălalt a pierdut.

Guvernul Grindeanu este ca și cum ar fi ales oameni care nu mai au ce pierde și sînt la mîna șefului. De unde și impresia de slugărnicie a componenților. Un Meleșcanu la Externe, care invita românii din diaspora să voteze, în turul II al alegerilor prezidențiale, într-o localitate aflată la 385 de km, numai, și ar fi suficient. Ca bătaie de joc la adresa diasporei, veșnica lor ”sulă în coastele” prezidențialelor. Olguța Vasilescu, încă nu știm dacă ”penală” sau nu. Pavel Năstase, descoperi deja ca plagiator. Florian Bodog, descoperit deja cu probleme academice și de plagiat. Și lista poate continua.

De ce s-a întîmplat asta? De ce acești oameni, care ne fac să ne dăm cu capul de pereții Facebook-ului și să acuzăm o întreagă parte din societate că e proastă, iar pe cealaltă că e nesimțită și nu merge la vot? Unde, fără îndoială, ar trebui să voteze cum îi spunem noi.

De ce am pierdut, așadar:

1. lipsa bazinului de cadre din care să se poată selecta oameni noi, curați și credibili; cu un Florin Cîțu, extrem de bine pregăit, aplicat și corect, și cu un Profesor Dănăilă de pus în vitrină nu se face primăvară, după cum s-a văzut; soluția de încropire a unor liste de candidați nu dă niciodată rezultatele la care unii visează;

2. cedarea tuturor temelor dreptei către stînga, în bulibășeala ideologică a partidelor ”noastre”;

3. preluarea tuturor temelor stîngii, cu mult mai puțin aplomb decît stînga înseși;

4. din 2. și 3. rezultă o cruntă confuzie, o degringoladă ideologică în care se află PNL, care numai a partid de dreapta nu mai seamănă. și mă refer la partid, nu la cîțiva oameni.

5. cantonarea în mituri salvatoare, de data asta Cioloș; un Cioloș bun ca premier – bun și atît, să ne înțelegem – dar cu carisma la spălat în momente decisive; un Cioloș atît de nepriceput politic încît nu și-a închipuit că marele eșec al transformării, fără acte, al guvernului României în piață de obiecte de artă poate fi folosit electoral; cînd organizezi colectă publică, oamenii donează, dar nu suficient, iar la sfîrșitul campaniei mai și spui că nu ți-ai imaginat că va fi speculată electoral, ca model de ”așa nu, niciodată!”, cînd scapi de sub control, prin ministrul de resort, situația uneia din cele mai importante instituții de cultură, Opera Română, unde cei doi balerini străini plecați au rămas. și cîte și mai cîte, acestea fiind cele mai mediatizate;

6. cantonarea permanentă în soluții umane de avarie, apărute cu cel mult două luni înainte de alegeri; oameni nou descoperiți, deși sînt aici de 10, 15, 20 de ani.

7. adoptarea unui discurs fără priză la mase, cum ar fi anticorupția. singura, de altfel, temă de campanie a PNL. ori cum anticorupția, nesusținută de explicații, nu poate aduce un nivel de trai mai ridicat populației, rezultatul nu poate fi decît cel obținut.

Așadar, atunci cînd, după consumarea defulării, sper, în glume răsuflate și văicăreli, încercați să vedeți clar cum nu putea cîștiga PNL aceste alegeri. Deși campanii bune pentru unii candidați au fost, deși punctual s-au susținut niște idei de dreapta.

Ce avem de făcut:

De monitorizat cu maximă atenție guvernul. De semnalat orice abatere de la – atenție! – programul LOR de guvernare. De făcut gălăgie inclusiv în exterior, cine are posibilitatea și cînd situația o impune. Dar pe teme clare, pe încălcări clare ale programului și legislației. De anticipat mișcări pe care le pot face. Și, mai ales, de ieșit rapid din starea de nevroză, de depresie colectivă generată de faptul că nu au cîștigat ”ai noștri”. Nu avea cine să cîștige. Așa că, mai ales, nu mai puneți la zid acea parte din populație care nu a votat. Nu ei sînt de vină că au fost mai cu capul pe umeri și mai puțin visători decît voi. Nu ei sînt de vină pentru că le cereați, disperați, să voteze. Nu așa se face politică. De electorat ai nevoie permanent, asta nu uitați. Nu vă comportați ca deplorabilii americani, care nu mai știu cum să întoarcă regulile de joc, după joc, numai ca să iasă cîștigător cine vor ei. problema de rezolvat este la noi, în curtea noastră, nu la ei. Ei au cîștigat, noi măcar să știm să pierdem demn.

PS: Nu mai avem presă, doar cîțiva oameni de presă, puțini, din ce în ce mai puțini. Nu contați, după părerea mea, nici pe useriștii proaspăt intrați în Parlament. Ei se califică la anti-sistem numai prin faptul că sînt, organizatoric, anti a ce știam și ce știe literatura politică de pînă acum. Altfel, sînt un grup gălăgios care își caută disperat uniforma ca să ajungă la școală.

guvern-grindeanu

(Foto: Vadim Chirda/Associated Press)

Lupta politică președinte – PSD.

Președintele a respins numirea (Sevil Shhaideh) făcută de PSD pentru prim-ministru. Ce mai vaiet, ce mai zbucium!

Președintele a îndrăznit să-și manifeste prerogativele constituționale! Ooo, asta nu e de iertat! Și de aici, nebunia.

Amplificată de televiziuni, nebunia atinge cote paroxistice.

De fapt, nu s-a întîmplat nici o tragedie, nimic spectaculos, nimic neobișnuit chiar. Prevede Constituția mișcările de acum ale președintelui? Da. Are dreptul, așadar, Iohannis să refuze propunerea PSD? Da! Mai mult, are dreptul să refuze și următoarea propunere? Da! Și cîte propuneri poate refuza? Cîte vrea!

Așadar, ce s-a întîmplat nu e nimic neobișnuit, cum spuneam. E jocul democratic perfect constituțional. Că nu e bună Constituția, că nu se face, c-o fi și c-o păți, de ce să nu complicăm lucrurile atunci cînd sînt simple?!

Criză politică la București! Nu e nici o criză politică, sînt mai multe crize de isterie, din care unele în direct și în reluare. Mai mult, criză politică de proporții la București!

Problema e că nici politic nu stăm prea bine, dacă mă uit la oameni. Deloc chiar. Deci, nu sîntem în nici o criză politică, ci într-o criză permanentă de oameni politici. Ceea ce e cu totul altceva, și cu totul altfel de gestionat și rezolvat.

As usual, la A3 se scrie scenariul suspendării președintelui, ce e nou aici?! Asta în condițiile în care președintele nu sfidează nici un vot, ci a recunoscut majoritatea parlamentară. A cerut doar un alt nume. Îl dați și mai vedem după.

Cel mai probabil, s-a întîmplat cum spuneam în articolul precedent, partenerii noștri externi au avut suficient timp la dispoziție pentru a-și formula un punct de vedere. Pe care Iohannis nu este obligat să-l furnizeze public. Nu este obligat să-l furnizeze nimănui, de fapt. Cine nu crede să citească Constituția și să nu se mai comporte ca deplorabilii din SUA, care vor să schimbe sistemul de vot numai pentru că rezultatul obținut pe acest sistem nu le convine lor.

Între Iohannis, mai bine zis tăcerea lui Iohannis privind subiectul, pe de o parte, și PSD, pe de cealaltă, se duce o luptă la care pesediștii nu se așteptau. Lupta pentru dezasimilarea de partidele din coaliția cărora, la un moment dat, a făcut parte. O dovedesc figurile căzute, stupefacția, amenințările cu suspendarea ale acestora, acompaniate de televiziuni și idioți utili, indiferent de spațiul unde se desfășoară.

Pentru tot restul lumii românești, tocmai a trecut Crăciunul și se fac pregătiri pentru Anul Nou. Cum guvernul Cioloș își vede de treabă, cu mandatul redus, conform situației, nu este nici o urgență și nici un motiv de scandal respingerea președintelui. Ba poate chiar e mai bine, el știe de ce. Și repet, nimeni nu-l obligă să spună.

a3

Iohannis refuza sa cedeze santajului PSD

”Dacă demersul nostru, legitimitatea dată de vot nu va fi respectată, vom acționa în consecință. Eu am venit cu o singură propunere, dacă va fi refuzată ne vedem în altă parte.”, a declarat Liviu Dragnea privind propunerea lui Sedil Shhaideh ca prim-ministru, săptămîna trecută.

Iohannis refuză șantajul practicat de acesta și refuză. Din păcate, nu motivează decizia. Putem bănui doar că ar fi vorba despre problemele legate de soțul doamnei, dar prezentarea motivelor refuzului este obligatorie.

Chiar și numai pentru faptul că PSD-ul, în lipsa motivației precise, poate angaja discuții privind implicarea fostului președinte, actual senator Băsescu. Ceea ce nu numai că dă apă la moară detractorilor actualului președinte, dar îi și conferă puteri sporite fostului.

Voi reveni cît de curînd cu posibilitățile deschise de acest refuz. Cel mai bine, în acest moment, era dacă PNL + USR ar fi făcut o nominalizare la discuțiile de la Cotroceni, privind prim-ministrul dorit. În momentul de față, președintele spunînd că așteaptă PSD și ALDE cu altă propunere, nu face decît să recunoască majoritatea parlamentară creată în urma alegerilor parlamentare.

PS: Aș sfătui PSD să nu insiste, a fost timp destul să vina informări de pe peste tot. Știu ei ce spun aici.

klaus-iohannis(Foto: moldovacrestina.md)

USR, disperarea hipstereasca are partid

Selvin Sheiddeh, USR, Trump. Cîteva subiecte abordate în discuția de ieri cu Lucian Vâlsan. V-am păcălit, nu, nu a fost numai despre USR, dar pentru că a venit vorba, să notăm și deschiderea seriei de prostii. Cu propunerea făcută ieri, 22 decembrie, din parlament, de a dărîma gardul din jurul Casei Poporului.

Scrie Nicușor Dan pe Facebook:

Să dărâmăm zidul între cetățeni și aleși. USR propune azi, pe 22 decembrie, prin colega noastră Cristina Prună, dărâmarea gardului din jurul Casei Poporului, și construirea unui parc public. Oamenii au luptat în decembrie 89 pentru o lume fără ziduri.

Omul care credeam că se luptă să conserve tot, vrea să dărîme. Și nu oricînd, ci fix pe 22 decembrie. De ce să nu deturnăm puțin sensul istoriei, dacă se poate? În decembrie 1989, pentru el și pentru alții, nici o clipă nu s-a pus problema zidurilor. Singurul zid din Europa Centrală și de Est fusese dărîmat deja, cel cu semnificație, Zidul Berlinului. În decembrie 1989 s-a murit în România. Și s-a murit pentru libertate, nu pentru

Iar cum o prostie e păcat să rămînă singură, USR persistă în a duce mai departe – și în ridicol – ideea lansată de PNL săptămîna trecută, cum că Dragnea ar ocupa abuziv funcția de deputat. Nu, Dragnea avea dreptul să fie ales în această legislatură, nimic nu îl împiedica. Dar de ce să se lase tinerii frumoși și deosebiți mînați de adevăr în luptă, cînd se pot face de rîs?! De ce să facă opoziție cu cap, cînd se poate și aiurea, revoluționar?!

Aseară a vorbit Dragnea la Antena 3, despre cum va curge lapte și miere în România. Și a vorbit de parcă PSD n-a fost niciodată la putere, nici vorbă pîna acum 1 an.
Școală! Dreptaci, puneți mîna și-nvățați, aveți de unde și așa se cîștigă.

În final (numele domnului Trump fie lăudat!) și în așteptarea nominalizării premierului, vă doresc Crăciun fericit, alături de familie și prieteni, iar noi ne revedem săptămîna viitoare. Vizionare plăcută! 🙂

PS: Interviul a fost înregistrat înainte de a apărea problemele legate de soțul doamnei Selvil Shheideh.

usr

(Fotografie luată de pe contul Facebook al Ioanei Lupea, foarte mîndră de isprava făcută.)

 

Miza alegerilor parlamentare

Alegerile parlamentare din decembrie sînt și despre noi, dar mai ales despre ei. Nimic nou pînă aici, cînd au fost, cu mici excepții, în mod real, despre noi?!

Nota de absolută particularitate, pentru prima dată după decembrie 1989, nici unul din partidele mari, PNL și PSD, nu intră în alegeri cu propunere de premier și nici cu un program serios și coerent de guvernare. PSD din cauză de cercetări penale, PNL din aceeași cauză a propriei incapacități de a crește, promova și susține oameni pregătiți pentru o funcție atît de importantă în stat, din aceeași impotență organizatorică, lipsă de viziune și mentalitate de clan.

Avem, în schimb, același prim-ministru de pînă acum, Dacian Cioloș. Obligat de propriile-i reguli să nu candideze fără a vacanta funcția, domnul Cioloș a ales varianta tehnopoliticianului.

Mai precis, la presiunea președintelui – cel puțin aparent – și mai ales a PNL-ului, a încropit o platformă cu zece principii, de stînga și generaliste, un soi de compunere de bune intenții, la care să adere cine dorește din partidele înscrise în cursa electorală. PNL și USR și-au anunțat imediat susținerea, nu și PSD.

Ce se va întîmpla de fapt?

Raluca Boboc sintetizează pe Facebook:

Gorghiu, Cioloș și guvernul PNL-PSD

Gorghiu, Cioloș și guvernul PNL-PSD

Cioloș declara ieri, în interviul Hotnews, că nu se vede într-un guvern cu PSD – ceea ce înseamnă cu nu exclude totuși această variantă.

Alina Gorghiu declară astăzi că, în cazul în care PNL nu reușește să facă majoritatea după alegeri, aceasta își va da demisia din fruntea partidului.

Ce scenariu prefigurează cele două declarații:

– PNL nu reușește să stângă o majoritatea după alegeri care să-l propună pe Cioloș premier.

– Alina Gorghiu, conform declarației dată azi, își va da demisia de la conducerea PNL.

– Cioloș preia partidul și este desemnat ca premier într-un guvern PNL – PSD

Aceasta este schema. Și atunci, de ce mai are nevoie PNL de USR? Pentru asigurarea liniștii prezidențiale și guvernamentale, prin aducerea în sistem, culmea, a partidului declarat anti-sistem, întru realegerea președintelui pentru încă un mandat la Cotroceni. Și pentru ca societatea civilă să aibă impresia, prin cei care consideră că o reprezintă, că face parte din politica mare, iar reprezentanții aleși să aibă și ei un loc de muncă bine plătit și cu toate celelalte avantaje care decurg din funcția de parlamentar.

Fair enough pînă aici. Serviciu contra serviciu.

Dar de ce USR?

Numai pentru că s-a impus, în lipsa oricărei alte opțiuni viabile și valide, ca singurul partid creat recent? Numai pentru că toate încercările dreptei de coagulare într-un partid s-au soldat cu eșecuri majore?

Nu. Pentru că cel mai mare succes al defunctei USL, împărțită acum în PNL și PSD, a fost și este acapararea societății civile. Începînd cu ianuarie 2012, dacă nu cumva mai devreme, avînd în vedere implicarea președintelui USR, Nicușor Dan, în susținerea lui Mircea Geoană la președinția României, în 2009. Mișcarea a fost, așadar, calculată de mult și evoluția ei întreținută cu mare grijă. USL și-a asigurat și partid util parlamentar, la nevoie, și societate civilă în același timp.

Argumente și semne de întrebare.

1) ‘Lăsând gluma la o parte vă invit să nu credeți că Uniunea Salvați România este împotriva unei propuneri utile comunității indiferent de la care partid politic vine aceasta. Totodată vreau să îl întreb pe primarul Tudorache dacă numirile abuzive și contractele pentru pază la Piața Amzei în valoare de 16.000 euro pe lună sau rectificările bugetare făcute peste noapte sunt niște realizări tipice PSD?’ – Clotilde Armand, Facebook

De reținut: ‘vă invit să nu credeți că Uniunea SalvațiRomânia este împotriva unei propuneri utile comunității INDIFERENT DE LA CARE PARTID POLITIC VINE ACEASTA’. Revenim la schema Ralucăi Boboc și observăm că, sub masca celor mai bune intenții, PNL și PSD se pregătesc de guvernare. Nimic nou, cele două partide au mai guvernat și pînă acum, sub sigla USL. 

2) Președintele și-a exprimat dorința ca România să facă parte din nucleul dur al UE, chiar acum, cînd majoritatea guvernelor și țărilor serioase chestionează nu numai gestionarea absolut halucinantă a crizei migranților de către acest nucleu, ci chiar viitorul Uniunii. Acum, după Brexit. Și, în plus, scandalizează o populație românească majoritar ortodoxă, plus celelalte culte creștine, numindu-le, în cel mai fericit caz neinspirat, ‘fanatice’. Aceasta este stînga clar, fără urmă de îndoială, avînd în vedere și atacurile din ce în ce mai dese și mai virulente nu numai la adresa BOR, ci la adresa tuturor creștinilor de aici.

3) Anticorupția este elementul cheie al acestor alegeri, susținut atît de PNL, cît și de USR. Nu și de PSD, în ciuda faptului că trei ani, pe vremea prim-ministeriatului lui Victor Ponta, instituția a funcționat absolut normal. Ce ar putea determina, în acest caz, o notă de subsol a funcționării unui stat, o instituție cu atîția ani de activitate în urmă și cu rezultate spectaculoase, ni se spune, să devină principala temă de campanie?

3.a) Fapte diverse.

Teza de doctorat a șefei DNA, procuror Laura Codruța Kovesi, a fost deja verificată la Universitatea de Vest, cu softul antiplagiat, dar rezultatul verificării rămîne deocamdată secret, pînă la întrunirea CEN-ului universității. Tot ca fapt divers, Marilen Pîrtea, rectorul acestei universități, deschide lista de candidați PNL pentru alegerile din această iarnă. Și din aceeași categorie, din stufoasa și aproape incredibila afacere Black Cube, pe surse aflăm că un potențial beneficiar ar fi chiar președintele țării.

Concluzii.

Ghiță, autodenunțătorul în cazul de posibil plagiat Kovesi, nu este omul lui Băsescu, oricîte speculații s-ar face. Ponta nu mai este prim-ministru, nu mai contează, a mai rămas unul singur care nu renunță. Guess who. Și de ce toate tunurile sînt pe el.

Toată forfota actuală, toată zbaterea nebună a celor care au umplut, în 2014, ‘hăul de potențial’ de pe internet, și toată mass media nu sînt angrenate în lupta care ar fi firesc să se ducă acum, PSD vs PNL, ci în alta și pentru un singur lucru: PMP să nu intre în parlament.

Asta este miza, pe lîngă a fiecăruia, personală. Toți foști crinantoneștii și parțial mirceageoanii anilor și alegerilor trecute au fost activați de ‘suflul nou, curățenia, educație, europenismul și bunul simțul’ de atunci.

Se mai încearcă și acreditarea ideii absolut demente că PSD ar reprezenta conservatorismul românesc actual, cînd PSD nu face altceva decît să profite de absența dreptei și să-i preia toate temele.

Asta e tot. Băsescu, după părerea mea, mai bine ar candida în Republica Moldova, avînd în vedere că acum este definitivă obținerea cetățeniei și ținînd cont de experiența și agenda avute pe vremea președinției sale.
Dar PMP, cu sau fără Băsescu, le poate strica toate socotelile în parlament oamenilor ‘frumoși și deosebiți’, și asta e singura miză. USL vrea să conducă alternativ, așa cum a spus Ponta acum niște ani, bătălia se dă pe fiecare picior de fotoliu parlamentar. De ce ar avea nevoie PSD de PMP, în condițiile în care are deja partid posibil parlamentar, și anume USR?

Acapararea întregii puteri de către cele două mari partide foste USL, cu sateliții lor, și îndepărtarea cu orice chip de posibilitatea intrării în parlament a PMP, partidul creat în jurul fostului președinte Traian Băsescu, este și dorința PNL, și a PSD, exprimată repetat în urmă cu cîțiva ani. Și pentru asta s-au mobilizat tone de ură, de minciuni prezentate drept adevăruri absolute, de suspiciuni aberante cum nu am mai văzut în perioada post-decembristă românească.

Dacă vă împacăți cu situația, să avem numai stînga, să guverneze numai stînga – stînga dură și stînga soft – dar repet, numai stînga, e opțiunea fiecăruia. Dacă nu, știți ce aveți de făcut.

În ce mă privește, lucrurile sînt extrem de simple: voi vota cu candidatul sau cu partidul care îmi garantează că prima măsură luată de nou alesul parlament va fi loc de fumat ÎN interiorul localurilor, pentru că este o cruntă umilință și bătaie de joc ce se întîmplă acum. Deopotrivă îndreptate împotriva libertății patronilor de localuri de a alege ce fac cu afacerea lor, cît și împotriva fumătorilor. Pentru că ‘fanatismul’ trebuie combătut în lumea aseptică, rece și ‘corectă’ a funcționărimii europene de partid și de stat.

PS: Elena Udrea nu este un subiect pentru mine, nici nu o pomenesc, de altfel, decît atunci cînd în justiție devine prea evident ce se întîmplă. Consider, ca și acum doi ani, că introducerea și sprijinirea ei în campania pentru președinția țării au fost cele mai mari, mai grave și de-a dreptul impardonabile mișcări ale fostului președinte.

vot

 

 

Pre-electorale. PNL sau PMP?

Din punctul meu de vedere, sînt două liste de urmărit.

PNL, să vedem dacă intervin modificări importante – e posibil, urmează să vedem dacă se și concretizează – și PMP, de verificat lista, în primul rînd.

Altceva nu e votabil anul ăsta. USR e jalnic, mă uit zilele acestea pe programul de guvernare, deși o idee vă puteți face și din ce a scris Bogdan Glăvan aici, ”Programul USR vs programul POL”, cu precizarea că, din păcate, POL nu candidează la aceste alegeri.

USR, aflu mai nou, își face reclamă și așa:

usr

(Foto Facebook/Lucian Vălsan)

Ceea ce poate duce la un proces pentru folosirea imaginii personale în scopuri electorale. Nemaipunînd la socoteală că habar nu au, în cazul ăsta, ce înseamnă pentru diaspora un artist din România, venit în concerte.

Dar chiar așa, ce le veți da?

Nu putem trece peste faptul că au un program făcut pe picior, pe bancheta din spate a mașinii a mai fost făcut unul, nu au oameni, și pe cine au ridică serioase probleme, vedeți, de exemplu, Cosette Chichirău, candidată la Camera Deputaților, la Iași.

Nu au, în general, nimic. În afară de gură mare și de activism în sînge. Care nu știu la ce folosește, în calculul politic ”nu fac alianță cu nimeni” te descalifică din start, cu atît mai mult acum, cînd ce este mai important este ca PSD + ALDE să NU facă peste 50%. Ceea ce, în momentul de față, e posibil, din păcate, pentru că noi ne distrăm cu cucuvele mov și alte perdele de fum aruncate de te miri cine, în timp ce ei își văd de treabă, și știu să și-o facă, de asta să nu aveți grijă. Sînt cei de la care dreapta nu a învățat nici pînă azi cum se procedează ca să ai succes, pentru că sau mai degrabă din cauză de orgolii neostoite și lupte absolut neproductive, păguboase adesea.

Nu trebuie nici să ne închinăm la idoli pe care ei înșiși sau tot noi îi vom da jos cu mult mai mare ușurință decît i-am suit – avem o grămadă mare de antcedente – nu trebuie decît, avînd în vedere timpul rămas pînă la alegeri, să fim pragmatici. Cine vrea să viseze, poate să o facă în continuare, USR, de exemplu, asta și este, un basm post-modern de adormit copii mari.

Prea bun pentru vot?

Ce inteleg eu cand un om decide sa nu voteze pentru ca nu are cu cine?

Inteleg ca am de a face cu cineva cu o minte patrunzatoare, multa experienta, extrem de lucid, dar mai ales foarte exigent: incapabil de compromisuri. Acest om le-a cantarit si masurat pe toate: nimic bun. Nu mai are iluzii, ci doar o singura dorinta: ca noi sa stim care e decizia lui.

Pe scurt, acest om este un isteric plin de ifose si pretentii, un om care a mai gasit o modalitate de a atrage atentia asupra lui, un om care toata ziua-buna-ziua se gandeste numai la el, deloc la ceilalti. Nici eu nu am mari iluzii in privinta lui. Am o singura dorinta vizavi de el: sa priceapa ca daca nu voteaza PNL, USR sau PMP, voteaza de fapt PSD. Pur si simplu.

vot

(Foto: adevărul.ro)

Basescu nu are grija de nepoti, sariti!

Alertă. Alarmă! Precampania electorală a început. Și șoc, Băsescu nu numai că nu e mort politic, dar nici nu urmărește – nu, nu cu atenție și îngrijorare, ăsta-i altu’, n-are importanță – pas cu pas (ptiu!) ce i-a spus lumea binevoitoare încă de dinainte de terminarea mandatului. Să-și vadă de treabă, să se retragă complet din viața publică, să stea cu nepoții, să plece pe mare, să facă ce-o ști numai să dispară, că e lumea sătulă de el ca de mere acre.

Și o perioadă a și fost. Acea perioadă în care am așteptat toți să vedem că mișcă ceva, cumva, noul președinte. Numai că de mișcat mișcă numai ochii atunci cînd urmărește… cum ziceam mai sus, și se mișcă cu talent și cu nevasta de mînă în călătorii peste graniță. Cum alegerile parlamentare se apropie, numai mîine nu-i poimîine, Băsescu a revenit.

Nu mi-am dorit asta. Nu mi-am dorit-o pentru el, în primul rînd, gîndindu-mă că are nevoie de odihnă, după zece ani de mandat, cu două suspendări, și de liniște. Nu mi-am dorit-o nici pentru mine, știam că orice încercare de a spune că Băsescu are dreptate – în absolut orice problemă care ar sări în ochi – se va lăsa cu înjurături, lepecisto, ți-e dor de, pușcăria îl mănîncă și alte vorbe de alint ale oamenilor frumoși și deosebiți. Paranteză, lepecist înseamnă ”loial pînă la capăt” și așa și-au spus niște admiratori ai lui Băsescu încă din 2014. Nu știu ca loialitatea să fie vreun viciu, știu doar că s-a rîs ba superior, ba mitocănește de oamenii aceștia. Înțeleg de ce. Nu sînt nici frumoși, nici deosebiți. Sînt doar oameni. Mai mult decît atît, s-a dovedit în scurt timp că aveau dreptate. În sensul în care actualul nu face altceva decît să fie diferit de Băsescu. Intern urmărește cu atenție și… (insert here whatever you want), extern încotro mai are să se plimbe treabă.

Revenind, fuziunea PMP – UNPR a fost primul semnal al serioasei reveniri a fostului președinte în politică. Întîmpinată cu huiduieli, chiar dacă a însemnat dispariția UNPR  și este o bună rețea de filiale care acoperă teritoriul, înseamnă numai acum 30 de parlamentari. Cît va cîștiga la următoarele alegeri parlamentare, nimeni nu știe să spună în acest moment.

Dar panica a fost declanșată. Pînă și doamna Grecu a spus la Antena 3 că Băsescu va fi parlamentar, ne place sau nu. Agitația există și există cu atît cu cît Băsescu nu tace. Dar cînd nu tace, ori e posibil să spună lucruri la care să luăm aminte toți, că zece ani în fruntea țării nu-s de colo, ori o mai dă prin bălării. E om și om a fost tot timpul, trebuie criticat cînd spune aiureli, ascultat cînd spune lucruri adevărate. Mai mult decît atît, trebuie urmărit contextul în care spune și sînt spuse anumite lucruri, altfel riscul ca din (ce a mai rămas din) presa actuală cele spuse să se înțeleagă sau să fie interpretate în mod complet greșit.

Două exemple foarte recente:

1. – prin exercitarea controlului SRI de către o comisie parlamentară ”extrem de puternică” nu s-a referit la actuala comisie, ale cărei componență și activitate sînt bine cunoscute, ci la viitoarea, rezultată din alegerile din toamnă.

2. – momentul în care o parte a presei (ca să nu uităm expresiile consacrate), comentariatului de pe Facebook și bloguri a exultat la aflarea comunicatului de presă al președintelui Iohannis ~ ”prin care îi punea la punct cu mult curaj, în sfîrșit” pe Tăriceanu și Băsescu, răspunzînd afirmațiilor lor privind SRI și DNA, respectiv cea potrivit căreia România s-a transformat într-un stat mafiot. Să fim serioși, cine le răspunde? Cît nu îmi place mie Tăriceanu, aici ori vorbim despre stat de drept, ori nu. Deci, le răspunde cel care a depus o contestație în anulare privind casa pe care a pierdut-o definitiv în instanță, care probabil, mi s-a spus, va face și o revizuire, pentru că legea permite, și nu e nici pe departe încălcarea statului de drept. Sigur, e legală calea de atac extraordinară, și legile sînt făcute ca să permită așa ceva, numai că eu una nu văd nimic extraordinar în a pierde o casă dobîndită cu acte false. Extraordinar mi se pare în SUA, de exemplu, cînd este judecat și rejudecat un proces în care este decizia a fost pedeapsa cu moartea.

Că place sau nu, că merge la televiziuni pe care unii le consideră, superior, nefrecventabile – frecventabile nu avem, din păcate, dar asta este altă poveste – că va spune adevăruri sau prostii, Băsescu s-a întors în politică și a setat campania electorală a parlamentarelor de anul acesta pe figura sa. Nu vor mai conta programe și oferte electorale, nu vor mai conta oamenii celorlalte partide, va conta Băsescu și va conta PMP. Pe ei vor fi puse tunurile. Campania prezidențială 2009 reloaded, cu diferențele de rigoare.

Cum PSD, Dragnea mai precis, zburda vesel pe tot terenul politic și cum alianța cu ALDE nu poate fi pusă la îndoială, un PNL anemic ar putea avea în PMP aliatul de care ar avea nevoie, echilibrînd pe cît posibil configurația parlamentară rezultată în urma alegerilor. Sau noi am putea avea un partid politic votabil, în primul rînd, asta depinzînd de oamenii propuși.

PS: Eu aștept ziua în care toată scursura asta politică care ne amărăște de peste două decenii viața va fi unde merită și dintre toți e posibil să rămînă numai unul. Să-i vad pe toți făcîndu-se că nu știu, nu s-a întîmplat nimic, nici usturoi n-au mîncat, nici gura nu le miroase. Sau îmbătrînind convinși că știu ei, că au dreptate, ca iliescienii acri din anii ’90 și pînă azi. Exact ca ăștia vor fi. Ca antonescienii, ca nastasii, ca geoanii, ca toți care au pierdut.

Abia o aștept! Nu că nu aș mai fi asistat la asemenea schimbări, dar ele dau valoarea aevărată sau nonvaloarea unui om.traian basescu(Foto: agerpres.ro)