Posts Tagged → PSD

Marțea neagră. Ce urmează.

Trebuie să știm și să ținem minte permanent, acesta este, în primul rînd, rezultatul votului din decembrie. Și toată clasa politică este obligată să-și asume responsabilitatea. Asta înseamnă ceva mai mult decît declarații sforăitoare.

Declarațiile de acum nu mai folosesc nimănui decît pentru propulsare personală sau de grup.

Așa că, demisia din Parlament a PNL și USL este frecție la picior de lemn. Practic, lasă cîmp liber de desfășurare nestingherită de nimic PSD-ului. Greva parlamentară este și mai lipsită de impact și de sens, nu duce la absolut nimic bun.

Așteptarea semnalelor externe, dincolo de cele care au fost deja, nesemnificative, este nerealistă. Ce pot face mai mult UE și partenerii externi, confruntate ele însele, acum, cu probleme dureroase?! Pot bloca fondurile UE, atît.

Alegerile anticipate sînt cea mai proastă idee. Nu numai că nu are cine să le declanșeze, PSD ca să dea jos PSD?!? Să fim serioși! Dar care credeți că va fi rezultatul lor acum, cu ce se va schimba ceva atît de major încît să se schimbe configurația parlamentară? Sîntem și am fi și mai abitir în situația de dinainte de 11 decembrie trecut, fără vehicule politice capabile să capaciteze votul populației.

Președintele Klaus Iohannis este în această dimineață prezent la CSM. Ce mai poate face? Se poate sesiza Curtea Constituțională a României, în aceste 10 zile rămase, iar Curtea să sperăm că va da și un răspuns în acest interval de timp, răspuns de care să se țină cont. Totul se joacă și trebuie să se joace pe demersuri legale și procedurale.

Foarte important! Toate manifestările publice să rămînă în sfera solidarității calme și să nu se dea curs provocărilor. Cel mai greu lucru nu este să stîrnești o populație nemulțumită, cel mai greu lucru este să o stăpînești. Nu trebuie să li se dea motiv pentru absolut nici o intervenție în forță.

Știu că este momentul celor mai fanteziste mișcări care pot trece prin capul unora, le-am văzut pe Facebook. Tocmai acestea trebuie foarte bine strunite pentru a nu ajunge revendicări sau acțiuni de masse.

psd

Noapte albă. Să sperăm că albă.

În momentul în care s-a anunțat că ordonanțele au fost aprobate, oamenii au început să se îndreapte spre Piața Victoriei. Acum (ora 1 noaptea) sînt aproximativ cîteva mii de persoane numai în București. În alte orașe ale țării au ieșit, de asemenea, oameni în număr mare.

La ieșirea de pe strada Paris s-au împrăștiat gaze lacrimogene.

Paul Dragoș Aligică scrie:

Sunt 3 obiective imediate:
1. Sa fie exprimata indignarea si opozitia.
2. Sa fie generate o serie de consecinte politice si sociale imediate prin care cei responsabili sa plateasca un pret masiv pentru ceea ce au facut.
3. Sa fie pus in miscare un proces politic care – in spiritul democratiei, liberalismului si statului de drept- sa foloseasca energiile de la (1) si (2) pentru a trece de la indignare si retributie la contraatac.

(1) este simplu. (2) si (3) necesita insa un plan si leadership.

Totul poate sa se reduca la o rabufnire publica, o racorire fara consecinte.

Dar – e bine sa fim lucizi – lucrurile pot iesi si mai prost dacat atat.
Pericolul cel mai mare este ca in absenta unui plan si al unui leadership, confruntati cu un grup infractional organizat are carui legaturi cu centre de decizie straine intersului national sunt neclare, acest moment de turbulenta sa fie speculat de acele centre de decizie straine intersului national care asteapta de mult un moment ca acesta.

Dincolo de revolta si furie, trebuie procedat cu mare inteligenta si prudenta. In acest moment, acest guvern si acesti indivizi au aruncat Romania pe calea unei crize politice majore care poate degenera rapid intr-una constitutionala si de acolo intr-una geopolitica.

Eu atîta mai spun: între occupy și Maidan. Aveți grijă, miza e mai mare, mult mai mare. Doamne ajută!

PS:   Tot Paul Dragoș Aligică:

Cred ca trebuie intinsa o mana catre toti PSD-istii de bun simt, oameni de buna credinta care sunt in acest moment involuntar bagati in acesta soridida si periculoasa poveste. De ei depinde dezlegarea cea mai simpla a acestei crize ce poate degenera in ceva foarte rau pentru tara.

Pentru urmatoarele 24 de ore cheia este in PSD. Daca exista in PSD un curent si grupari care au in vedere interesul national, acum este momentul sa actioneze public si in culisele politice. Nu trebuie doar sa se delimiteze ci sa actioneze imdediat. Rezolvarea cea mai naturala a acestei crize si stoparea escaladarii ei este acum in mana lor.

Responsabilitatea lor este acum imensa.

protest

(Foto: captură realitatea.net/live)

Au adoptat-o

Ordonanța de modificare a codului penal.

Seara, la ora 9, determinînd lumea să spună că au făcut-o ca niște bandiți ce sînt.

Facebook-ul e căzut, la propriu și la figurat. Lumea nu mai forță, nu mai are aer de indignare, nu mai are chef de nimic. Nici de viață. De cea politică mi-e frică să întreb.

Le-a păsat prea puțin de proteste, de vorbe mari, înălțătoare, de jignirile aduse de ”ai noștri”.

Și le-au arătat, astfel, propria valoare. Dar ei nu văd asta. Și nici șanse să o facă în viitor nu sînt.

Așa că să o numim marțea neagră, să ne facem sînge rău că scapă niște figuri și s-o luăm de la capăt cu ce știm și am făcut și pînă acum.

Că numai de asta sîntem buni. Pînă nu ne vom vedea în oglindă adevărata față nu se va schimba nimic. Vom participa cu curaj și cu condeiele gata de luptă la competiția cel mai frumos articol. Cel mai înălțător, cel mai plin de draci și așa mai departe, cel mai e important să fie.

Iar pînă atunci, vom pendula duios între abuzul în serviciu și abuzul de servicii. Pe ultimul nu-l vede, deci nici reclamă, nimeni. Încă, doar nu e prea tîrziu.

PS: Să-l anunțe cineva și pe Dragnea ce s-a întîmplat, că nu știa omul nimic despre asta.

PPS: Între occupy și Maidan. Miza e mult mai mare. Grijă la fel de mare!

grindeanu iordache

(Foto: digi24.ro)

Ce mai e de făcut

Iohannis a declanșat procedurile necesare referendumului, în Parlament, ordonanțele nu sînt încă publicate în Monitorul Oficial. Și nici nu știm dacă vor fi. Ce mai e de făcut?

1. Alegerea unor juriști buni, la Palatul Cotroceni, pentru formularea simplă și pe înțeles a temelor supuse referendumului.

2. Mobilizarea electoratului.

Dacă în ce privește 1 putem doar să sperăm, altceva nu mai e de făcut, să vedem cum stăm la 2.

Fără nici un partid cu forță pe care să poată conta, cu șefi slabi și împotmoliți în propriile gînduri, fără un canal măcar de transmitere în masă a informației – citește televiziune – e greu de crezut că se va face masa necesară la urne pentru validare.

La ultimele alegeri, parlamentarele din decembrie, prezența a fost de 39 – 40%. Considerînd că s-ar prezenta tot atîția la vot, deși e greu de crezut, și ținînd cont de faptul că PSD a cîștigat alegerile, la aproape dublu față de competitorul principal, PNL, e greu de crezut că referendumul va trece.

Ce se va întîmpla în acel moment? Președintele ar fi mort politic. Nu vă luați după fierbințelile din capul celor care scriu pe Facebook (am să scriu și despre cum e acolo), care din momentul anunțării referendumului au jubilat instantaneu – moment istoric, avem președinte, a făcut istorie (o tîmpenie uriașă! istorie s-a făcut la intrarea în NATO și UE, nu acum). Deci, care ar fi cîștigul?

Să presupunem că, totuși, referendumul ar avea rezultatul scontat. Ce urmează? Ca Guvernul și Parlamentul să țină cont de rezultat. Ce garantează că asta se va întîmpla? Absolut nimic! Avem un referendum validat încă din 2009, ale cărui rezultate nu au fost luate în calcul. Un motiv în plus, pentru cine își aduce aminte, să nu se prezinte la vot.

Și atunci, ce strategie politică de mare respirație istorică este aceasta?!

Ce nu am auzit: punerea în discuție a unor negocieri președinte – PSD. Cele mai necesare măsuri, la rece, nu la chemarea străzii, nu s-au auzit, nu s-au făcut. Negocierea este prima de luat în calcul în asemenea situație, în care nici o cancelarie occidentală nu stă să ne mai pamperească, avînd în vedere mișcările geopolitice.

Și evitam toți să stăm cu sufletul la gură și ochii pe Monitorul Oficial. Și cu chemearea iminentă la protest în stradă în fiecare minut. Parcă sîntem în stare de război, nu într-o simplă criză de comunicare între puterile statului.

Președintele a preferat să joace totul pe o carte foarte riscantă, cu șanse infime de realizare. De ce? Ce fac strategii politici din preajma domniei ale? De ce nu a încercat măcar să negocieze cu PSD?

Și tot ce am spus mai sus în condițiile în care ordonanțele pot apărea oricînd în Monitorul Oficial, lăsîndu-l pe ”istoricul” Iohannis în cel mai mare offside din istoria post-decembristă.

Bonus: s-a deschis o discuție stupidă pe oportunitatea eliminării MCV. De ce stupidă? Iacătă, Ionuț Popescu, Facebook:

În atâția ani și ani de monitorizare, MCV-ul ăsta n-a aflat nimic despre câmpul tactic din justiție, despre echipele mixte, nu a auzit nimic despre așa ceva? Sau nu i s-au părut relevante pentru starea justiției?

PS: Profit de ocazie pentru a vă recomanda un  interviu absolut excepțional acordat de Paul Dragoș Aligică României Libere. Îl puteți găsi aici și sfatul meu este să-l parcurgeți cu cea mai mare atenție.

iohannis referendum

 

PSD atentează la siguranța națională?

Alocarea unui procent de 1,35% din PIB pentru Apărare, în condițiile în care angajamentul României este semnat pentru 2% din PIB, începînd cu anul 2017, înseamnă atentat la siguranța și securitatea națională.

Este esențial, este obligatoriu să arătăm și demonstrăm partenerilor occidentali că sîntem dispuși să investim în apărare și securitate și să ne respectăm soldații, aflați pe cîmpul de luptă sau nu. Este esențial pentru o țară, înainte de orice, să-și asigure siguranța și securitatea, singurele garanții ale păstrării independenței, fără de care nimic nu mai contează.

Dacă pe PSD nu îl interesează aceste lucruri fundamentale pentru România, pe noi e obligatoriu să ne intereseze. Altfel, ajungem din nou la mîna Rusiei ori, mai rău, la mîna nimănui, în voia soartei.

Asta potrivit proiectului de buget pe anul  2017. Pentru că, în plus, PSD spune că Armatei i se va mai acorda o sumă, pînă la 2,18% din PIB, prin credite de angajament, în valoare de 7,7 miliarde de lei.

Oricare ar fi situația, se stie deja cum pot fi răstălmăcite vorbele lui Donald Trump, președintele SUA, care a precizat clar că țările membre NATO trebuie să-și achite datoriile înainte de a pretinde apărare americană. E sinistru să aștepți să vină alții și să te apere, în condițiile în care nu ești în stare să-ți ții angajamentele semnate. E cerșetorie în toată regula, mai mult, se poate da vina, avînd în vedere pozițiile anti-Trump manifestate deja pe tot gobul, pe președintele american și pe dorința acestuia de a ne ”vinde” oricui pentru cine știe ce interese financiare.

În oricare din situații, este de urmărit banul public care se duce la Apărare. Iar asta este o datorie a fiecăruia dintre noi, indiferent dacă am votat sau nu, ori cu cine am votat. Sînt convinsă că oameni de bună credință au votat PSD, așa că baza de pornire, conform promisiunilor electorale, există.

Nu ne permitem să ne lăsăm tocmai acum, în acest context geopolitic mai mult decît periculos, perfid și schimbător, la mîna nimănui. Dacă sînt momente cînd trebuie să ne luăm soarta în mîini, ca popor, acesta este primul dintre ele.

nato romania(Foto: morgenthaucenter.org)

Ce are de făcut Dragnea

Au ieșit în stradă peste 30 000 de oameni, pe traseul Piața Universității – Piața Victoriei.

La ora 21 a zilei de azi, Liviu Dragnea a cerut ministrului de resort retragerea jandarmilor din jurul clădirii PSD, unde se poziționaseră. Din acel moment, protestatarii s-au deplasat din zonă.

Ce mai e de făcut. Să vorbească cu ministrul Iordache pentru a retrage ordonanțele privind amnistia și modificarea codurilor penal și de procedură penală de pe agenda guvernului.

Din acel moment, poate guverna liniștit. Nu este nici lovitură de stat, nici nimic altceva, cu atît mai puțin alte minuni anunțate pe la așa zise televiziuni de știri.

Nici prezența lui Iohannis, nici a lui Nicușor Dan cu copilul în brațe nu spun că ar fi.

Nu există absolut nici o legătură între incendiul din clubul Colectiv și incendiul din clubul Bamboo, de ieri. Nu se urmărește nerespectarea votului, nu se urmărește răsturnarea guvernului.

Tot ce trebuie făcut pentru liniște socială este retragerea ordonanțelor.

dragnea

 

Dragnea nu scapă. În nici un fel.

Ce variante de rezolvare a situației i-au mai rămas acum lui Dragnea, la întoarcerea din SUA?

Prima. Scoate ordonanța de urgență de pe agenda executivului. Între noi fie vorba, odată pusă în discuția publică, e cam scoasă. O trimite Parlamentului pentru discuții și legiferare. Asta mănîncă timp, iar el are procesul care se apropie cu pași repezi, deci este condiționat de timp. Este posibil ca, pînă la momentul rezolvării prin aprobare în legislativ, să fie prea tîrziu.

A doua. Menține ordonanța și dorința de a intra în vigoare ca ordonanță de urgență. Forțează pînă la limita imposibilului. Imposibilul fiind, de data asta, populația care iese în stradă în număr mare. Dacă vor ieși și cei care nu au fost la vot, îngroziți de ce ar urma, cu atît mai bine. Cum guvernezi o țară cu mii de oameni, zi de zi, în stradă?

Iată ce scrie Klaus Iohannis astăzi, pe Facebook:

Proiectele de Ordonanțe de Urgență privind grațierea și modificarea Codurilor penale sunt neavenite, inacceptabile şi par a fi făcute cu dedicație, o spun cele mai autorizate voci din Justiție. Parchetul General, DNA, Înalta Curte de Casație şi Justiție, DIICOT, asociațiile magistraților și organizații ale societății civile s-au pronunțat ferm împotriva modificării cadrului legislativ referitor la corupție, abuz în serviciu și integritate, în regim de urgenţă, fără analize obiective şi în condiţii de totală netransparenţă. Sunt suficiente argumente care să determine Guvernul să retragă aceste Ordonanțe de Urgenţă.

Inacceptabile, acela este cuvîntul cheie. Pentru că așa și sînt. În momentul în care lumea își va da seama cine poate ieși din pușcării odată cu cei dedicați, criminali, violatori și pedofili, va fi rău. Un rău pe care Dragnea nu are cum să-l dorească. Și pe care nici PSD nu poate să-l dorească, de dragul unui singur om nu poate fi îngropat partidul.

liviu dragnea(Foto: aktual24.ro)

Precizări la articolul anterior

1. Cine credeți că îi poate împiedica pe pesediști să adopte, pînă la urmă, ordonanța sau legea grațierii și a modificării codurilor penale?

S-a cîștigat timp, e drept, se pune problema unui referendum, în presă, dar cît poate fi amînată aplicarea celor două ordonanțe?

2. Și mai cinic, Dragnea se poate întoarce din SUA și poate spune că ÎN LIPSA LUI, guvernul a făcut prostii. Sigur, nu așa se va exprima, dar va găsi o modalitate de a da peste nas unora din ”guvernul său”. Va fi ceva mai dificil după ce s-a descoperit că ordonanțele au fost lucrate de pe un calculator din cancelaria sa, dar nu imposibil. Va rămîne, oricum, cuvîntul lui Iohannis împotriva cuvîntului lui Grindeanu. Sau Dragnea. Sau al oricărui altuia din PSD.

3. Mult mai aproape de ce s-a întîmplat, PSD va spune că textul ordonanțelor urma să fie pus în discuție publică. Ceea ce, de altfel, s-a și întîmplat. Punîndu-l, astfel, pe președinte în situația penibilă de a veni nu se știe pentru ce la guvern. Varianta oficială, pentru public. Publicul lor, cel care i-a adus, prin alegeri, la putere.

4. Președintele poate că are nevoie de ceva curaj pentru a se mișca ca un președinte, dar să i se ridice odele pe care le-am văzut, e deja nu prea mult, e contraproductiv. În fond, poate că are dreptate și Yeba, cînd notează pe Facebook:

iar i s-a amânat procesul cu casa, n-a adus avocatul actul de succesiune. răul cel mai mic, as always, lăsați-mi casa, măi popor, că nu v-a făcut pe voi o casă pe care eu vreau s-o iau pe lumea cealaltă, și vă scap pe cât pot de amnistie.

”Gulliver în țara piticilor” a spus Rareș Bogdan, la Realitatea TV. Să-l alegem pe viață, zic.

5. Ducem o lipsă cruntă de cultură civică. Dacă la vot se mobiliza lumea cum s-a mobilizat pentru protest, ieri, poate rezultatul alegerilor ar fi fost altul. Dar cînd vezi atîția oameni adunați și scandînd, nu poți să nu te întebi: dar unde erau oamenii ăștia în vara lui 2012, cînd am avut aici o adevărată tentativă de lovitură de stat?!

6. Partidele au fost slab reprezentate și la nivel de replică, și la mișcarea de protest. Despre USR a scris Costin Andrieș:

Nicusor Dan cheama lumea la protest. „Prin proteste au fost oprite derapajele din Martea Neagra (aceleasi cu cele de azi)”, spune el.

Corect.

Dar, nu stiu cum sa spun, eu imi amintesc ca la protestele din Martea Neagra, Nicusor Dan a fost chemat dar a refuzat categoric sa participe. „Avem alte prioritati”, spunea atunci. Cum a refuzat sa protesteze impotriva penalilor si in 2012.

Acum cica merge la protest, la 18, in Piata Universitatii, dar nu da declaratii presei.

„Am reflectat mult daca sa particip sau nu, riscul fiind sa fim acuzati de confiscare politica a protestelor. Am decis sa particip, fara sa dau declaratii presei de la protest, pentru a transmite un mesaj asupra gravitatii a ce se intampla sutelor de mii de oameni care ne-au votat.”

Nicusor nu vrea sa politizeze opozitia.
Pai nu de asta a fost ales USR? Pentru ca nu e PSD si ca sa faca opozitie? Sa protesteze, si nu pe ascuns sau pe jumatate, cum a facut-o, daca a facut-o, cand a venit vorba de PSD. Ca la protestele dogaresti din 2011 era pe val.

7. Politizarea în întregime a cuprins toată suflarea, indiferent dacă pro sau contra ordonanțe. Nimeni nu a pomenit ceva ce taie respirația, grațierea pedofililor. Este uimitor, este de necrezut cum nimeni nu pomenește despre așa ceva, toată lumea se concentrează pe aspectul politic al întregii situații.

8. Societatea rămîne divizată. Senzația este de tatonare, de încercare pînă unde se poate merge într-un sens sau altul, și cu cine, cu ce lider politic. E o luptă, dincolo de temă, a puterilor și a oamenilor care le reprezintă. Strada, în ultima vreme, a prins un curaj uluitor, ceea ce e foarte bine, pe de o parte, pe cealaltă, auzind ce strigă, nu mai e chiar așa. Cea mai tare temă a acestor ordonanțe – violul, pedofilia, crima – au rămas, astfel, nesancționate de societatea civilă. Cele care ne interesează cel mai mult și cele care ne interesează pe fiecare.

A participa la proteste fără a participa la vot este o formă de complicitate cu sistemul sau una de narcisism colectiv. Noi v-am salvat! Învestirea străzii și a unor oameni politici cu atribute care nu îi definesc natural nu poate fi decît păguboasă pe termen lung. Nu se poate guverna o țară permanent la presiunea străzii.

Votul, așadar, rămîne singura armă eficientă, pe termen lung. Votul oferă legitimitate partidelor parlamentare, care își susțin guvernul. Partidul poate fi tras la răspundere tot prin vot altfel, strada, în naivitatea ei sau nu, poate fi ușor deturnată.

Ceea ce, de data asta, s-a și întîmplat. A pune anticorupția pe primul și unicul plan al protestelor, în dauna crimei, violului și pedofiliei, nici măcar pomenite, nu face decît să ne ofere peisajul unei societăți încă naive civic, în chinurile formării sau, în cel mai bun caz, desăvîrșirii formării ca stat democratic.

Strada este ultimul bastion al rezistenței față de abuzuri, a uza de presiunea exercitată de ea e similar cu a o consuma prea repede, ori de o învesti cu puteri pe care, în realitate, nu le are. Iar poporul nu poate fi, la alegere, acum două luni prost, la alegeri, iar acum bun. Poporul este așa cum îl crești și așa cum îl informezi.

proteste

Tot înainte, spre o nouă epocă de împliniri mărețe? Și un post-scriptum

A trecut o lună de la alegeri. PSD are tot. Primăria Bucureștiului, primăriile de sector, jde șefii de Consilii Județene, Parlamentul. Plus guvernul ăsta care ne aduce aminte de scena aia celebră din Sissi, în care nobilii italieni și-au trimis la întâlnirea cu împărăteasa femeile de serviciu și servitorii, îmbrăcați în haine de domni.

După Ponta, după votul în străinătate din 2014, Colectiv, ‘Oprea/ Nu reziști/ Nici cu mii de securiști’, 2 ani de Iohannis și un an de Cioloș. După ce Ponta se refugia prin Turcia, de ziceai că cere cetățenie. După ce toată lumea s-a dat cu capul de pereți că vai ce petardă de Parlament am avut, iată că avem unul și mai și.

Rezultatul alegerilor a fost pentru mulți o surpriză. În majoritatea analizelor din presa pe care o citim noi, Cioloș, Gorghiu (& Isar, cea mai bună reclamă ever la Isărescu) și Dan, erau pe cai mari. Iar unii analiști mai vizionari, care se aventurau chiar și până după alegeri, ne povesteau că pe lângă PNL – USR, Iohannis va rupe și o bucățică din ALDE, taman la fix cât să ne ajungă de un guvern.

La știrile noastre, Guvernarea Cioloș mergea brici. Era transparență și bun simț ceva de nedescris. Iohannis, culmea, începuse să vorbească și îl dovedise pe Dragnea. PNL era la 30%. Bani europeni zburau prin aer, mai ceva ca la maneliști. Hârtii se tăiau țac-țac-țac, de și copiii ajunseseră să scrie în palmă. USR avea 19%. Economia tot creștea, tot creștea, mai ceva ca un cozonac, de principala noastră grijă părea să fie cum o priponim cu o funie groasă, ca să nu o pierdem, ca pe baloanele cu heliu.

Și a venit Ziua Z. Cu scoruri de anii ’90. Și am înțeles că poți să bagi pe venă ce vrei, că asta nu schimbă realitatea. Ci doar, temporar, poate, percepția asupra ei.

Acum, pe fond, avem două posibilități mari și late:

1. Prima e să o ținem langa în continuare că am pierdut din cauză că lumea e proastă și crede că Cioloș e copilul lui Soros.

2. A doua ar fi să tragem linie. Și să discutăm pe bune. Cum am ajuns în situația asta. Și cum ieșim din ea.

Realitatea e că nu a fost niciodată timp de o discuție serioasă, pe problemele de fond. Și probabil nici nu va fi. După alegerile din 2014, Iohannis abia devenise președinte. Apoi învăța. Apoi iar învăța. Și când învață un om, faci liniște, nu? Apoi drama Colectiv. După aia abia se instalase Guvernul. Apoi, era totuși prea la început pentru analize. Apoi, da, erau blocaje la Sănătate, Educație, Transporturi, Agricultură, Fonduri Europene, Cultură, plus Tobă, dar Cioloș zice că se ocupă. Și dacă zice că se ocupă ce analize critice să faci.. Apoi Cioloș spune sec că i s-a cerut stabilitate, nu reformă; și dacă i s-a cerut așa, noi ce să mai.. Apoi se intră în campanie; și era aiurea ca exact atunci să.. Apoi alegerile, și.. După aia, Crăciunul, Revelionul. Nu? Și ne atacă PSD, urlă Ghiță; și cum naiba taman acum să.. Apoi vine Mărțișorul, Paștele, Iepurașul, vacanța de vară. Probleme.

Și, pe fond, nici nu îți trebuie școli înalte să vezi că la noi nu prea are cine să facă analize de genul ăsta. Unii nu sunt în stare, iar alții nu sunt fraieri să se bage la din astea. În plus, nici nu avem tradiție la tras linii. Nu e stilul nostru. Noi aplaudăm. Și mai degrabă tragem o liniuță – două. Și gata. Pa și pusi. Ne continuăm drumul, cu mic, cu mare, în etapa post-liniuță. End of story.

******

P.S. Totuși, cândva, peste 10-25 de ani, poate se va găsi cineva care, într-o zi ploioasă de vineri 13, va începe cu începutul: cu punerea întrebărilor. Și va scormoni trecutul, va intervieva actorii principali și nu numai pe ei, va obține răspunsurile, mergând pe drumul înțelegerii a ceea ce s-a întâmplat. Pe aceia merită să îi ajutăm cu niște idei, niște subiecte, niște întrebări, sperând că le vor fi de folos:

1. Iohannis nu a făcut alegeri când a picat Ponta, după Colectiv. Iar acum PSD ia tot ce lua în ’90, plus Bucureștiul. Iohannis ce explicație are? L-a întrebat cineva?

Tot apare la TV și ne zice cum o să continue el lupta cu PSDul. El, berbecele cu care acum 7 ani PSDul si Voiculescu băteau să rupă poarta Cotroceniului. Și se bate, și se tot bate. De a adus PSD la 50%. Păi atunci poate hai să încercăm și invers: Să nu mai lupte. Că poate iese mai bine. Serios, putea mai rău? Ne-a îngropat.

Noi l-am votat președinte în 2014. Pe neve. Fără program, fără idei, abia bolovănind niște vorbe. Și ce-a făcut? Palton pe mașină, fundul pe Masa Tăcerii, consilieri de la Năstase și aia cu ‘Noooii, când primim o informare, o citiiim, și ne considerăm informați’. Aha. Păi cu oamenii lui Năstase vrea să bată PSDul? Sau cu de’alde Muraru brothers bocind pe umărul lui Chiuariu? – Unde sunt consilierii de primă mână? Unde sunt experții adevărați pe spațiul ex-sovietic, mai ales în contextul ăsta internațional? Cu idei. Cu înțelegerea realității. E la mișto? Suntem la Camera Ascunsă?

2. În 2007, după caltaboșul lui Remeș, Cioloș a fost numit Ministru al Agriculturii în guvernul PNL, cu susținere PSD. În 2009 a fost numit la conducerea Comisiei pe Agricultură a lui Băsescu. În 2010 a fost numit Comisar European. Iar în 2015 a fost numit Prim-Ministru al României. Foarte frumos. Cum apărea un post tare, era numit el. Ori are noroc cu caru’, ori cineva acolo sus îl iubește. Chiar e doar baftă?

E de întrebat și de clarificat relația cu „Vulpea” Ardelean. Mai ales în contextul deciziei de militarizare a serviciului de informații DGPI din Ministerul de Interne.

Plus: Cum a fost guvernarea? Pe domenii. Pe bune. Nu cu triumfalismul de la prezentarea „Bilanțului”. Că prezentarea Activului fără Pasiv, nu e prezentare de Bilanț. Dacă e să fim onești cu adevărat.

Continuând: De ce prin septembrie, când era clar că guvernarea nu decolează, nu a mers la Parlament să își asume răspunderea pe legile din platforma lui? Dacă PSD vota, se legifera. Dar dacă pica guvernul barem avea program de guvernare pentru campania alianței PNL – USR al cărui premier desemnat era. Unde a fost curajul?

Mai departe: De ce dorește să scoată MCV, așa cum vrea acum și PSDul? E ideea lui sau cere cineva asta? Cine?

Iar la final, după ce s-a pompat în el imagine tot anul, spre alegeri, Iohannis și PNL îl tot presau să se înscrie în campanie. Și el nu și nu. Senzația fiind că aleargă cât îl țin picioarele cu rucsăcelul cu imagine în spate, iar Iohannis și PNL fuga-fuga să i-l ia ei. Cum a fost?

3. AntiPSDismul. Cum face PSD ceva, sărim de fund în sus, țipăm și facem pe dos. Pare deja un reflex care s-a încetățenit.

Paradoxal sau nu, noi de fapt nu am fost niciodată antiPSDiști. Rațiu, Coposu, liberalii adevărați, nici ei nu au fost vreodată antiPSDiști. Nu. Au fost pentru niște valori. Iar noi suntem niște oameni care vor o viață într-o societate liberă, democrație, să facem parte din concertul european de valori, și așa mai departe. Noi suntem Noi. Ei sunt antiNoi.

AntiPSDismul este în sine un concept PSDist. O făcătură care pare că ține loc de morală, de idei, de valori. Dar nu ține.

Dacă am fost și suntem anti ceva, suntem antiComuniști. Și contra altor idei nebunești, național-socialiste și alte totalitarisme.

Poate că în anul 2000 e cea mai vizibilă virarea dinspre antiComunism spre antiPSDism. Când la alegeri, ne-au reprezentat – nu? – ceilalți tehnocrați: Stolojan și Isărescu – care fugea cât îl țineau picioarele de Coaliția care îl susținea, să nu îi strice imaginea (sună cunoscut, nu?) – consiliat și de Hellvig, ulterior parlamentar PUR-Voiculescu, ajuns acum șef SRI.

Acest antiPSDism a făcut posibil aberații ca Stolojan, tehnocratul lui Iliescu – șef PNL, Meleșcanu, ministrul de externe al lui Văcăroiu – prim-vicepreședinte PNL. Și multe altele. Inclusiv Băsescu. Și USR – partid nou, autodeclarat transparent, cinstit și democratic – mergând în alegeri nedeclarându-și valorile, ascunzându-și punctele de vedere, abținându-se de la orice dezbatere pe bune – sub strălucitoarea cupolă a antiPSDismului.

Dar acest antiPSDism nu ne e indus doar de PSD și celelalte componente ale sistemului lor. Ne-o mai facem și cu mâna noastră. De exemplu când îi ștampilăm pe antiPSDiști cu „garantat de intelectuali”, ca domnul Liiceanu pe Cioloș la GDS. Și ca alții, dilematici în general, dar culmea, nu și pe subiectul ăsta. Fără analiză, fără bilanț. Fără întrebări, fără clarificări. Cu patimă însă. Poate din disperare. Dar disperarea deja nu mai poate fi o scuză. Nu după 27 de ani.

comunism(Foto: octavpelin.wordpress.com)

 

 

Panarama continuă

In ciuda avertismentelor mele publice, Presedintele PSD, Liviu Dragnea, continua circul mediatic punand Romania intr-o situatie dificiala in relatia cu partenterii financiari internationali. Ori domnul Dragnea nu a inteles ori nu am reusit eu sa vorbesc mai rar.

Este asa de pornit incat a ordonat o executie programata cu public al carei final s-ar putea sa-l surprinda. Ca asa e in Romania, cauti ceva si dai peste altceva.

Nu ca as lua eu apararea tehnocratilor, dar din executia bugetara pe 2016 aceasta comisie de ancheta s-ar putea sa dezvaluie un lucru sa nu-i convina domnului Dragnea.

Eu sunt revoltat. Nu de faptul ca vrea sa faca Liviu Dragnea comisie de ancheta. Sunt revoltat de dispretul cu care ne trateaza pe noi, membrii comisiei, dandu-ne intrebarile dinainte sa se intruneasca comisia. Asemeni lui Kim Jong-Un, presedintele Coreei De Nord, presedintele PSD pregateste o executie dar nu pentru Ciolos, ci pentru restul societatii care nu il sustine. Sau este o repetitie cu public pentru ceea ce urmeaza sa-i faca presedintelui Klaus Iohannis?

Omul vrea sa ne arate ca poate ancheta pe cine “vrea muschii lui”. Si noi, restul, ce facem? Stam si ne uitam la el si-l aplaudam? Nu!!!

Eu am intrebarile mele profesioniste si nu puerile ca cele sugerate de Liviu Dragnea. In ziua in care se intruneste comisia o sa le fac publice.

Daca voi, romanii de peste tot care cititi aceasta opinie, aveti si voi idei, va rog sa mi le trimiteti pana saptamana viitoare. Sa nu-l lasam pe Dragnea sa ne opreasca sa gandim si sa avem opinii!!! Curaj, hai ca se poate!

florin citu(Foto: economica.net)